Serviciile in economia romaneasca

Serviciile in economia romaneasca

Dupa cum am constatat pana acum, fenomenul tertiarizarii productiei a declansat o serie de modificari in tarile dezvoltate cu repercusiuni importante asupra performantelor acestor economii pe plan intern si international si asupra strategiilor de dezvoltare a economiilor contemporane si, implicit, asupra dinamicii si structurii comertului international. Dupa neglijarea pentru aproape 50 de ani - in timpul dictaturii comuniste - a dimensiunii serviciilor in contextul dezvoltarii economice, Romania se confrunta in prezent cu realitatea expansiunii activitatilor de servicii - atat pe plan extern, cat si pe plan intern - in cadrul procesului de cristalizare a unei structuri macroeconomice moderne. In cadrul acestui nou model de dezvoltare economica, sectorul serviciilor va ocupa in timp, un loc predominant.

1. Atitudinea traditionala fata de servicii in Romania. Cauzele ignorarii sectorului tertiar in contextul dezvoltarii economice

Evolutiile ireversibile in directia amplificarii activitatilor de servicii in interiorul economiei romanesti au loc in conditiile in care in teoria si practica economica din tara noastra, serviciile au fost timp de multe decenii subapreciate, iar sectorul tertiar a fost considerat drept sector rezidual, incapabil sa creeze valoare si avutie nationala. In esenta, aceasta atitudine negativa fata de servicii isi are originea in perceptia conform careia aceste activitati au caracter neproductiv, fiind incapabile sa sprijine economia nationala prin cresteri ale productivitatii. Chiar si dupa anul 1990, in cadrul literaturii economice din Romania, se pot distinge unele abordari care sustin inoportunitatea dezvoltarii economiei nationale prin prisma serviciilor, care asociaza activitatile de servicii cu un proces distructiv, de dezindustrializare. Astfel de opinii apreciaza sectorul tertiar drept un sector cu un nivel mai scazut al productivitatii muncii comparativ cu industria si cu un efect redus de antrenare din punctul de vedere al dezvoltarii altor sectoare, al promovarii progresului tehnologic si al expansiunii schimburilor economice internationale ale tarii noastre.

Trebuie sa mentionam ca, insusi sistemul economic excesiv centralizat care a dominat pana in anul 1990 in Romania, nu a permis promovarea dezvoltarii serviciilor. Inexistenta proprietatii private, mediul neconcurential, puternicele pozitii de monopol detinute de intreprinderile de stat, absenta spiritului antreprenorial, izolarea fata de pietele internationale reprezinta doar cateva dintre cauzele subdezvoltarii sectorului tertiar - respectiv a ingradirii posibilitatilor de dezvoltare a acestuia.

Alocarea centralizata a resurselor a avut ca rezultat dezechilibre economice grave la nivel macroeconomic si distorsiuni structurale in economia romaneasca,

reflectate intr-o dezvoltare exagerata a ramurilor industriei grele (producatoare de bunuri de investitii) si o ingradire a dezvoltarii ramurilor economice producatoare de bunuri de consum si servicii. Bazandu-ne pe aceste considerente, putem aprecia ca Romania a debutat in perioada de tranzitie cu un grav dezavantaj determinat de subdezvoltarea sectorului sau de servicii si, implicit, de pozitia inferioara fata de celelalte tari europene aflate in curs de tranzitie.

Pentru a explica aceasta stare de fapt, consideram ca urmatorii factori au avut un rol semnificativ in producerea decalajului notabil existent in privinta nivelului de

dezvoltare dintre Romania si celelalte tari europene:

1. mentinerea pentru o perioada mult mai indelungata de timp a economiei centralizate si a dictaturii politice, in Romania, comparativ cu celelalte economii europene in tranzitie;

2. manifestarea mult mai pregnanta a lipsei de spirit antreprenorial si de capacitati manageriale, in raport cu tarile foste socialiste;

3. absenta incercarilor anterioare de implementare a reformei in economia nationala.

Specialistii apreciaza ca subdezvoltarea sectorului tertiar in economia romaneasca se datoreaza in principal circumstantelor specifice tranzitiei romanesti, respectiv: inconsecventei in aplicarea reformelor economice, insucceselor in domeniul macrostabilizarii, intarzierilor in privinta procesului de privatizare si restructurare a industriei.

Prin urmare, in absenta strategiilor clare pe termen lung, in perioada de tranzitie politicile adoptate au continuat sa fie orientate cu precadere inspre industriile producatoare de bunuri materiale, serviciile beneficiind de un interes politic mai scazut in comparatie cu industria sau agricultura - inclusiv prin prisma procesului de integrare in structurile Uniunii Europene. Se poate aprecia faptul ca dezvoltarea ramurilor de servicii pe parcursul perioadei de tranzitie a reprezentat in mare parte efectul unor evolutii intamplatoare, determinate de dezvoltarea sistemica.

2. Evolutia si structura serviciilor pentru consum

In cazul tarii noastre, o imagine generala asupra serviciilor destinate consumului populatiei, evidentiaza o dezvoltare relativ modesta a acestora: comparativ cu tarile dezvoltate, cu economie de piata, unde nivelul serviciilor este sustinut de o pondere de 35-55% din consumul privat, in Romania, datorita nivelului redus al dezvoltarii economice, proportia acestora este mult mai modesta, fiind cuprinsa intre 18-25%. Totodata, la aceasta stare de fapt contribuie si dificultatile perioadei de tranzitie de dupa 1990, precum si conceptiile diferite cu privire la acoperirea nevoilor de servicii.

In Romania, serviciile destinate consumului populatiei au avut si continua sa detina o pondere relativ scazuta: cele platite reprezentau 16 % din totalul cheltuielilor gospodariilor in 2003 si 28% din totalul cheltuielilor banesti de consum, in acelasi an. Totusi, mentionam ca exista un progres comparativ cu anul 1998 cand

serviciile reprezentau doar 21,8% din cheltuielile banesti de consum ale gospodariilor.

Locul si amploarea serviciilor pentru populatie, ritmurile evolutiei, orientarile structurale sunt rezultatul evolutiei de ansamblu a economiei, fiind influentate de

numerosi factori specifici (cum sunt, produsul intern brut, veniturile reale ale populatiei, rata somajului, rata inflatiei, dotarea cu bunuri de folosinta indelungata,

gradul de urbanizare, marimea timpului liber etc.). Declinul economic specific tarii noastre dupa anul 1990, reflectat si in evolutia negativa a celor mai multi dintre

indicatorii mentionati, a influentat intr-o maniera semnificativa si serviciile de piata prestate populatiei, care au inregistrat o scadere accentuata in anul 1999 ajungand sa reprezinte doar 34% din nivelul atins in 1990.In perioada 1999-2003, o privire de ansamblu asupra volumului serviciilor de piata prestate populatiei - respectiv, a prestatiilor furnizate populatiei contra cost, prin intermediul actelor de vanzare-cumparare - evidentiaza o evolutie oscilanta, dar totusi pozitiva, ca urmare a ameliorarii usoare a valorilor inregistrate de o parte din indicatorii specifici.