Subiectele dreptului comertului international

Subiectele dreptului comertului international

participanti de nationalitate romana

participanti de nationalitate straina

Subiectele de nationalitate romana

Din partea Romaniei, la comertul international pot participa persoane fizice si juridice. Insa , comerciantii persoane fizice sunt foarte putini prezenti.

Societatile comerciale de nationalitate romana ca subiecte ale dreptului comertului international

La comertul international pot participa societati comerciale cu capital integral romanesc sau cu participare straina.

Definitie: societati comerciale cu participare straina sunt asemenea societati cele care au sediul social in Romania, inclusiv filialele si sucursalele lor care sunt constituite fie cu capital integral strain , fie cu capital romanesc si strain. Elementul de extraneitate relevant pentru ca o societate comerciala de nationalitate romana sa fie socotita o societate cu participare straina este asadar participarea straina la capital.

Pozitia juridica a societatilor comerciale cu participare straina in cadrul persoanelor juridice de nationalitate romana

Societatile comerciale cu participare straina constituie un element de clasificare a societatilor comerciale sau mai larg a persoanelor juridice cu sau fara capital strain. Ele ocupa o pozitie specifica , care este prevazuta in Legea nr. 31/1990 in art. 286 : "constituirea de societati comerciale cu participare straina in asociere cu persoane juridice sau persoane fizice romane sau cu capital integral strain se efectueaza cu respectarea dispozitiilor prezentei legi si ale legii privind regimul investitiilor straine."   

Capacitatea societatilor comerciale romane de a face acte si fapte de comert international   

Capacitatea societatilor comerciale romane cu participare straina de a face acte si fapte de comert international este o expresie a principiului constitutional al libertatii contractuale. Asadar societatile comerciale romane pot face orice acte si fapte de comert international permise de legea romana , chiar daca anumite acte sau fapte ar fi interzise de legea straina a unuia dintre participantii la societate. Este asa deoarece capacitatea societatilor comerciale de nationalitate romana este supusa legii romane ca lege a sediului ei.

Domeniile in care isi poate desfasura activitatea o societate comerciala cu participare straina

Accesul capitalului strain pe piata romaneasca este liber in toate domeniile vietii economice , neexistand restrictii.

Exista insa la anumite categorii de societati comerciale anumite cerinte specifice de capital ( societatile bancare , societatile de asigurari , societatile supuse controlului C.N.V.M. , etc. ) , dar acestea sunt cerinte generale aplicabile tuturor societatilor comerciale.

Obiectul de activitate

Societatile comerciale cu participare straina pot face toate activitatile prevazute in Codul privind clasificarea activitatilor din economia nationala - Codul CAEN. Din momentul aderarii Romaniei la UE , Romania aplica regulile comunitare in ceea ce priveste clasificarea activitatilor - Regulamentul Comisiei europene nr.29/2002 privind nomenclatorul activitatilor din Comunitatea europeana , in vigoare din 1 ianuarie 2003. De la 1 ianuarie 2008 va intra in vigoare pentru toti membrii Regulamentul Comisiei nr. 1893/2006 , care modifica Regulamentul din 2002.

Pana in 1997 o asemenea mentiune era obligatorie. Din 1997 cand s-a introdus actualul Cod CAEN si obligatia societatilor comerciale de a se referi la el , aceasta mentionare explicita a activitatii a devenit facultativa.

Prevederile Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice , in art. 34 prevede principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanelor juridice ( in sensul ca o societate comerciala poate sa efectueze doar actele mentionate explicit in obiectul ei de activitate ).

Forma juridica

Socitatile comerciale cu participare straina pot fi constituite in oricare dintre formele juridice prevazute de Legea nr. 31/1990 sau chiar asociatii in participatie prevazute de Codul comercial.

Constituirea societatilor cu participare straina

Etapele de constituire ale acestora sunt aceleasi pe care trebuie sa le parcurga si o societate comerciala fara participare straina.

Particularitati

subiectele ; modul lor de individualizare ; dovada calitatii lor de persoana straina , etc.

din punct de vedere al atributelor de identificare : denumire , sediu

din punct de vedere al obiectului de activitate ; capital social ; dizolvarea ; lichidarea

Toate acestea trebuie sa se reflecte in actul constitutiv.

Etapa inregistrarii la Registrul Comertului si etapa autorizarii functionarii - Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale ; Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului ; Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor de inregistrare; Normele metodologice nr. 608/773/1998 elaborate de Camera de Comert si Industrie si Ministerul Justitiei si care se refera la tinerea registrelor de comert ; Legea nr. 75/2001 privind cazierul fiscal. Pentru persoanele fizice si juridice straine nu exista obligatia depunerii unui cazier fiscal , fiind suficienta o declaratie autentica pe proprie raspundere.

Personalitatea juridica

Societatile comerciale cu participare straina sunt persoane juridice romane intrucat au sediul pe teritoriul Romaniei ( Legea nr. 31/1990 , art. 1 , alin.2 ).

Nationalitatea nu este data numai de sediu.

Legea nr. 105/1992 reglementeaza raporturile juridice de drept international privat.

Nationalitatea unei persoane juridice poate fi data si de alte criterii:

criteriul controlului. O societate este straina atunci cand se afla sub control strain. ( acest criteriu prezinta importanta mai ales in cazul filialelor si sucursalelor acestora ). Un asemenea criteriu al controlului este prevazut in Conventia de la Washington din 1965 , care reglementeaza diferendele relative la investitii intre state si persoane ale altor state. Romania a ratificat-o in 1975. - "o persoana juridica care poseda nationalitatea unui stat poate fi considerata de partile litigante ca apartinand unui alt stat din cauza controlului exercitat asupra ei de catre interese straine."

In ceea ce priveste denumirea , intereseaza societatea cu participare straina art. 30 din Legea nr, 26/1990: "firmele si emblemele vor fi scrise in primul rand in limba romana."

O problema se ridica in situatia in care o societate are sedii in mai multe state sau in cazul mutarilor de sedii dintr-un sistem de drept in altul. Principiul este ca in cazul schimbarii sediului trebuie respectate dispozitiile legale din ambele sisteme de drept. ( Legea nr.    105/1992 ).

Capitalul social al societatilor comerciale cu participare straina

Dispozitiile cu privire la capitalul social sunt cele cuprinse in Legea nr. 31/1990. Ele se aplica si societatilor cu participare straina care insa prezinta si o serie de particularitati in ceea ce priveste subscriptia si varsarea capitalului social la societatile cu participare straina.

Subscriptia. Reglementarile contabile din Romania ( Legea nr. 82/1991 ) prevad ca orice capital social trebuie subscris in moneda nationala.

Varsarea. In aceasta situatie trebuie facuta o distinctie intre romani si straini.

Strainii au posibilitatea de a varsa aportul lor in valuta in echivalent lei in principiu la cursul BNR din ziua platii.

Asociatii romani pot varsa aportul lor numai in moneda nationala , deoarece reglementarile BNR (Regulamentul nr. 4/2005) prevad ca intre rezidenti platile se fac numai in moneda nationala ori atat asociatii romani , cat si societatile cu sediul in Romania sunt rezidenti.

Marimea aporturilor. Aportul investitorilor straini poate fi de la un procent ori cat de mic pana la 100%.

Patrimoniul societatilor comerciale cu participare straina

Particularitati exista in ceea ce priveste regimul dreptului de proprietate al investitorilor straini asupra terenurilor situate in Romania.

Cu titlu istoric , sub incidenta Legii nr. 35/1991 a existat o confuzie ce a generat multiple discutii in legatura cu dreptul societatilor romane constituite cu participare straina asupra terenurilor. Mult timp practica judiciara si doctrina le-a asimilat cu societatile straine.

OUG nr. 92/1997 in art. 6 ( modificat prin Legea nr. 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini, apatrizi si persoane juridice straine - in vigoare de la 1 ianuarie 2007 ) prevede: "o societate comerciala persoana juridica rezidenta poate dobandi orice drepturi reale asupra bunurilor imobile in masura necesara derularii activitatii sale potrivit obiectului social."

Societatile cu participare straina cu sediul in Romania , chiar cu capital in totalitate strain sunt rezidenti si au dreptul de a dobandi proprietatea asupra bunurilor imobile , inclusiv terenuri.

Cu toate acestea sunt prevazute doua circumstantieri , si anume : in masura necesara derularii activitatii sale potrivit obiectului social , de unde rezulta ca dobandirea nu e chiar libera , ci trebuie sa existe o corelatie intre obiectul de activitate al societatii si terenul pe care-l cumpara si apoi un raport de cantitate in masura necesara derularii activitatii.

Organizarea si functionarea societatilor comerciale cu participare straina

Se aplica regimul general din Legea nr. 31/1990. Nu exista in momentul de fata niciun fel de restrictie privind posibilitatea societatii de a numi administratori , directori sau cenzori ca aceste persoane sa fie straine nici ca nationalitate , nici ca numar in Consiliul de Administratie , Directorat , Consiliu de Supraveghere.

Functionarea    

Pentru ca de principiu ele fac operatiuni de comert international , probleme se pot pune atunci cand ele efectueaza operatiuni valutare. Regimul operatiunilor valutare este reglementat de Regulamentul BNR nr. 4/2005 , precum si de normele de aplicare ale acestui Regulament. Reglementarile privind operatiunile valutare sunt de ordine publica , au caracter imperativ , iar din punct de vedere al dreptului international privat se incadreaza in ceea ce se numesc norme de aplicatie imediata, in orice imprejurari in care se intra sub incidenta lor.

Regulamentul nr. 4/2005 defineste operatiunile valutare folosind doua criterii:

un criteriu material ( in rem ) potrivit caruia operatiunea valutara este cea care se efectueaza intr-o moneda straina.

un criteriu personal ( in personam ) potrivit caruia operatiunile valutare sunt si cele care se desfasoara in moneda nationala , dar intre rezidenti si nerezidenti.

Operatiunile valutare se impart in doua categorii:

operatiuni valutare curente sunt cele care presupun o contraprestatie imediata ( ex. operatiuni de vanzare de bunuri , executarea de lucrari , prestarea de servicii contra unui pret , tarif ). Au fost liberalizate , neexistand niciun control , doar cel bancar normal.

operatiuni valutare de capital sunt cele care se efectueaza fara sa existe o contraprestatie , cel putin nu una cunoscuta de la inceput ( ex. investitiile directe facute de romani in strainatate si de nerezidenti in Romania ; investitiile imobiliare ; operatiuni cu instrumentele specifice pietei de capital - financiare - actiuni , obligatiuni , etc. ).

Pentru acestea exista un control mai atent din partea bancilor care efectueaza operatiunile.

Munca si personal

Actul normativ de baza in materie este OUG nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania ; OUG nr. 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei. Prin acest ultim act normativ s-a introdus o noua acceptiune a notiunii de straini : "straini sunt persoanele care nu au cetatenia romana sau cetatenia vreunui stat membru al UE sau al SEE." Aceasta acceptiune schimba intreaga conceptie a notiunii de strain. Societatile comerciale romane constituite cu participare straina sunt libere sa angajeze personal roman sau strain , iar personalul strain poate fi angajat pe orice post: de conducere , de specialitate , de executie fara restrictii.

In ceea ce priveste regimul angajarii , lucrurile sunt diferite dupa cum este vorba de personal din statele membre ale UE sau SEE si personal din state terte.

In privinta persoanelor din statele membre ale UE si SEE , acestea au acces neingradit pe piata muncii din Romania , cu unele masuri tranzitorii cuprinse in OUG nr. 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a persoanelor statelor membre ale UE si SEE.

In privinta persoanelor din state terte sunt aplicabile dispozitiile OUG nr. 56/2007 care prevede ca acesti straini pot sa lucreze in tara numai pe baza unei autorizatii de munca emisa de Oficiul Roman pentru Imigrari in limita unui numar stabilit anual prin hotarare de Guvern. ( de regula 1000-1500 de autorizatii /an )

Plata salariilor

Trebuie sa raspundem la intrebarea cine poate primi salarii in valuta ?

Personalul roman - regula este in sensul ca nu pot dobandi salarii in valuta pentru ca este o plata intre rezidenti.

Exceptii

pentru zonele libere ( Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere care prevede ca salariile personalului care isi desfasoara activitatea in aceste zone poate fi platit in lei si/sau valuta potrivit contractului)

personalul reprezentantelor societatilor comerciale straine in Romania ( HG nr. 1222/1990 care prevede posibilitatea ca personalul reprezentantelor sa primeasca salarii in moneda straina )

Personalul strain - platile de salarii pot fi facute si in valuta pentru ca nu mai este o plata intre rezidenti.

Dizolvarea si lichidarea

Urmeaza neindoielnic prevederile Legii nr. 31/1990 si Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

OUG nr. 92/1997 are o singura prevedere: " in caz de dizolvare si lichidare a societatii cu participare straina , investitorul strain are dreptul la liber transfer al activului de lichidare care i se cuvine in strainatate dupa plata taxelor si impozitelor prevazute de legea romana. "

O problema se pune in situatia in care starea de insolventa imbraca un caracter international , aceasta intamplandu-se in cazul in care o societate comerciala straina are pe teritoriul Romaniei o filiala , o sucursala , etc. si viceversa.

Reglementari speciale - pentru relatiile cu statele membre ale UE este direct aplicabil in Romania Regulamentul Consiliului nr. 1346/29 mai 2000 privind procedura de insolvabilitate. Pentru relatiile cu state terte a ramas aplicabil Titlul I din Legea nr. 637/2002 privind reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei. Aceasta lege a avut doua titluri mari - Titlul II - relatiile cu statele membre ale UE care s-a aplicat din 2002 pana in 2007 , in prezent fiind abrogat.

Titlul I este inspirat masiv dupa Legea model a UNCITRAL privind insolvabilitatea internationala, adoptata in 1997 de catre o Comisie specializata.

Solutionarea litigiilor

Societatea cu participare straina poate sa prevada in contractele pe care le incheie fie competenta unei instante judecatoresti ordinare , fie o competenta a unui tribunal arbitral. In cazul in care a optat pentru competenta instantei ordinare , regulile privind competenta de jurisdictie pentru raporturile cu statele membre ale UE sunt prevazute intr-o reglementare cu directa aplicare , si anume Regulamentul Consiliului nr. 44/2001 privind competenta , recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala. ( Bruxelles I )

In situatia in care partile la contractele comerciale internationale nu confera competenta unei instante ordinare , ci unui tribunal arbitral , de regula , litigiile se prevede a fi solutionate de catre Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei cu sediul la Bucuresti. Aceasta Curte are reguli de procedura arbitrala si functioneaza dupa un pachet de reguli din 1 ianuarie 2000.

In cazul in care partile nu au convenit pentru competenta Curtii de la Bucuresti , ci pentru competenta unui tribunal arbitral strain , atunci ele opteaza pentru Curtea Internationala de Arbitraj a Camerei de Comert Internationala din Paris care are la randul ei reguli de arbitraj in vigoare de la 1 ianuarie 1998. Este un arbitraj institutional , este o persoana juridica de nationalitate franceza.

Daca partile doresc sa apeleze la un arbitraj ad-hoc , atunci se face trimitere la regulile UNCITRAL ( 1976).