TIPURI DE SOCIETATI. OBIECTUL DE ACTIVITATE AL SOCIETATILOR COMERCIALE DIN RAMURA COMERTULUI

1. TIPURI DE SOCIETATI COMERCIALE

Intreprinderea sau societatea joaca un rol important in teoria macroeconomica. Ea poate fi studiata ca un tot unitar sau numai din anumite puncte de vedere. Poate fi studiata din interior sau exterior.

Studiul efectuat din interiorul societatii prezinta un deosebit interes pentru antrepenorul ei, care trebuie sa o conduca pentru a obtine un profit, sa mentina impotriva concurentei si sa o dezvolte. Pentru aceasta el trebuie sa gaseasca mijloace de finantare, personal si sa se inscrie pe piete.

Intreprinderea respectiv societatea reprezinta o varietate de organizare. Scopul ei poate fi productia, prestarea de servicii, executarea de lucrari sau vanzarea de bunuri. Are o autonomie de decizie si isi incheie activitatea cu un bilant iar contabilitatea este principalul ei sistem de informare.

Societatea este instituita de doua sau mai multe persoane care convin printr-un contract sa afecteze unei intreprinderi comune, economiile, bunurile, partajarea beneficiului sau a profitului ce poate rezulta.

Contractul sau actul de societate trebuie sa instituie asociatul sau multimea asociatiilor, aportul, participarea fiecarui asociat la rezultatul activitatii, eventuala vointa a asociatiilor la participare egala derivata din interesul lor comun. Ca persoana juridica, societatea dispune de patrimoniu propriu, denumire sediu, nationalitate, drepturi si obligatii. Contractul de societate ca act unic se materializeaza intr-un statut in care se mentioneaza forma societati, denumirea, sediul central, obiectul de activitate, durata, marimea capitalului , regulile de participare la rezultate, modalitatea de functionare.

Pentru a determina amploarea alegerii care ofera celor ce decid sa constituie o societate, se impune cunoasterea componentelor alegeri, a limitelor aportului si a libertatilor, respectiv responsabilitatii fondatorilor.

Aceste considerati determina existenta urmatoarelor tipuri de societati:

A: - societati tip si particulare ;

B: - societati comerciale si civile ;

C: - societati de persoane sau de capitaluri ;

D: - societati facand sau nu public apel la economii ;

E: - societati cotate sau nu la bursa.

Infiintarea oricarei societati presupune cunoasterea limitelor aporturilor si libertatilor fondatorilor. Acestia pot alege forma sociala a societatii, obiectul de activitate fiind supus apoi formei. La alegerea formei trebuie luate in consideratie urmatoarele elemente: capital minim, libertatea aporturilor, transmiterea drepturilor sociale, numarul minim de asociati, responsabilitatea lor, recurgerea la capitaluri straine, functionarea societatii, luarea deciziilor, regimul fiscal, cheltuielile de constituire.

In functie de aceste elemente se pot sublinia avantajele si dezavantajele prezentate de societati anonime, in nume colectiv sau cu raspundere limitata, larg raspandite in Romania. Comparand avantajele si dezavantajele acestor tipuri de societati se pot trage urmatoarele concluzii:

societatile in nume colectiv reprezinta forma adoptata de grupuri de societati pentru o activitate dificila;

societatile anonime reprezinta forma cautata de societatile importante;

societatile anonime cu raspundere limitata reprezinta forma favorita a micilor societati

Indiferent de forma societatilor sau de obiectul lor de activitate, contabilitatea este principalul sistem de informatii al acestora. Ea culege informati primare (intrarile), le prelucreaza si produce informatii elaborate (iesirile).

2. OBIECTUL DE ACTIVITATE AL SOCIETATILOR COMERCIALE DIN RAMURA COMERTULUI

Societatile comerciale care efectueaza acte de comert au un statut de intermediere intre producatori si consumatorii de bunuri materiale.

Ca urmare comertul ca parte componenta principala a sectorului tertiar al economiei se poate defini ca ansamblu de activitati prin care se stabilesc legaturi permanente intre producatori si consumatori. In esenta el se defineste ca o activitate continua de cumparare a marfurilor si revanzarea lor in scopul obtinerii de profit.

De regula drumul urmat de bunurile materiale se inscrie in relatia: aprovizionare - stocare - vanzare.

Aprovizionarea (A) - se defineste ca act comercial de trecere a marfii din proprietatea vanzatorului in proprietatea cumparatorului cu acordul expres sau tacit al ambilor parteneri.

Momentul intrarii marfii in proprietatea cumparatorului conform legislatiei si uzuantelor din Romania poate coincide cu:

receptia marfii urmata de achitarea contravalorii ei;

- primirea facturii furnizorilor. In acest caz apare un decalaj intre momentul cumpararii si cel al receptiei, decalaj care determina aparitia marfurilor facturate dar neprimite sau a marfurilor receptionate, dar nefacturate.

Conform modalitatilor de plata a contravalorii marfurilor, aprovizionarea poate fi plata imediata (in numerar) sau ulterioara (pe credit sau prin banca).

Stocarea     - este operatia de formare a rezervelor de marfuri destinate vanzarii. Ea are ca rol asigurarea continuitatii vanzarilor prin constituirea unor disponibilitati materiale destinate vanzarii.

Din punct de vedere contabil, stocul de marfuri reprezinta:

Ø    elementul principal al patrimoniului unui comerciant;

Ø    element al calculatiei costurilor de aprovizionare al marfurilor vandute.

In raport de exercitiul de exploatare, stocul de marfuri poate fi initial S sau final (S) .

Vanzarea marfurilor (V) - reprezinta din punct de vedere juridic, trecerea in proprietatea clientului a unor marfuri, pe baza acordului dintre parteneri cu privire la obiectul intrarii si al pretului de vanzare. In principiu momentul vanzarii coincide cu momentul stabilirii consimtamantului partilor. Din punct de vedere contabil, momentul vanzarii este considerat al facturarii marfurilor sau incasarii contravalorii lor.

Ca si la aprovizionare, apar decalaje intre vanzarea si expedierea, care determina existenta:

- marfurilor livrate, dar nefacturate;

- marfurilor vandute, dar nelivrate.

Elementele caracterizate mai sus se determina reciproc relatia dintre ele fiind exprimata de balanta fluxului circulatiei marfurilor:

S_i + A = V + S_f , in care:

S_I = stoc initial

A = aprovizionare

V = vanzare

S_f = stoc final

Realizarea neintrerupta a ciclului de exploatare comercial determina obtinerea disponibilitatilor banesti necesare atat reluarii cat si asigurarii beneficiului.

Ciclul de exploatare al unei societati comerciale care vinde in numerar se poate prezenta astfel:

VANZARI CUMPARARI

	STOC DE MARFURI		FURNIZORI

VANZARI CU PLATA

INCASARE PE LOC FURNIZORILOR

BANCA

CASA

DEPUNERE LA BANCA

Fig.1. Fluxul simplu al miscarii marfurilor

n scopul cumpararii - vanarii pe credit, ciclul de exploatare se prezinta dupa cum urmeaza (fig.2)

VANZARI CUMPARARI

VANZARI PE CREDIT    PLATA PRIN BANCI

INCASARE DEPUNERE

CASA

IN CASA LA BANCA

Fig.2 Fluxul complex al miscarii marfurilor

Actele de comert isi largesc sfera cuprinzand nu numai circulatia marfurilor ci si prestarea unor variate game de servicii complementare sau nu, bunurilor furnizate.

1. Dupa profilul activitatii economice, societatea de comert poate fi:

specializata in comertul en gros" , en detail" ;

mixta, care desfasoara activitate de comert en gros " si en detail" ;

cu activitati complexe, individuale si de comert, de comert si de transport.

Activitatea societatii de comert se poate desfasura in functie de profilul ei, printr-o varietate de unitati, cum ar fi :

A. Depozite, care la randul lor pot fi:

v     cu ridicata, prin intermediul carora se comercializeaza marfuri in volum mare. Pot fi specializate pe grupe si subgrupe de marfuri alimentare, nealimentare sau mixte;

v     de repartizare, organizate pe langa magazinele sau unitatile de alimentatie publica si care au rolul asigurarii unei aprovizionari ritmice a acestora.

B. Magazine, chioscuri, tonete, prin care se vand marfurile consumatorilor directi in cantitati mici.

Desfasurarea activitatii de comert, cu toata complexitatea ei, presupune existenta unui patrimoniu adecvat, structurat in raport de particularitatile acestuia.