Teoria contractelor comerciale internationale

Teoria contractelor comerciale internationale

1. Notiune.

Prin contractul de comert international se intelege acordul de vointa care a avut

loc intre doua sau mai multe subiecte de drept participante la comertul international,

avand domiciliul ori sediul in state diferite, avand ca finalitate nasterea, modificarea sau

stingerea de raporturi juridice de comert international.

Contractele comerciale internationale se delimiteaza de contractele comerciale cu

vocatie interna indeosebi prin elementele de extraneitate pe care le contin, care

impreuna cu atributul intrinsec de comercialitate il deosebeste de contractele comerciale,

in general vorbind.

2. Trasaturile caracteristice ale contractelor de comert international

comercialitatea

internationalitatea

2.1. Categorii de contracte de comert international in raport de criteriile dreptului

comun (dreptului civil)

a. In raport cu modul lor de formare contractele de comert international sunt, de regula,

consensuale, ele exprimand vointa manifestata de catre subiectii raportului juridic de

comert international.

b. De regula, ne aflam inaintea unor contracte cu titlu oneros, deoarece au ca finalitate

declarata obtinerea pentru parti a unui profit.

c. Contractele de comert international sunt sinalagmatice dupa scopul lor, avand in

vedere faptul ca dau nastere la drepturi si obligatii corelative pentru parti.

d. Contractul de comert international are caracter comutativ pentru ca atat existenta, cat

si intinderea prestatiilor la care se obliga partile sunt certe si determinate (ori

determinabile), din chiar momentul incheierii actului juridic respectiv.

e. Contractele de comert international sunt acte si fapte de comert deoarece ele tind la

obtinerea unui profit, pentru ambele parti. Se include in aceasta categorie chiar si

contractele de cooperare economica si tehnico-stiintifica.

2.2. Criterii nespecifice de categorisire a contractelor de comert international

a. In functie de efectele pe care le vor genera contractele de comert international (ca de

altfel toate tipurile de contracte), se impart in: constitutive, translative si declarative de

drepturi.

a.1. Contractele de comert international cu caracter constitutiv sunt cele ce privesc, de

obicei, crearea unor drepturi subiective, pe seama celor doua parti, ori a unui tert.

a.2. Sunt contracte de comert international translative de drepturi cele care transmit

unele drepturi reale, de la un titular de drepturi la altul.

a.3. Contractele declarative de drepturi sunt mult mai rar intalnite in comertul

international, iar prin ele se constata si se confirma pentru parti unele drepturi.

b. Dupa modul lor de executare contractele de comert international se impart in

contracte cu executare imediata, succesiva sau continua.

b.1. Contractele de comert international cu executare imediata sunt cele care au ca

obiect indeplinirea, de indata, a uneia sau mai multor prestatii.

b.2. Contractele de comert international cu executare succesiva sunt cel mai adesea

intalnite in practica de comert international. Prestatiile partilor vor fi aduse la indeplinire

la intervale de timp regulate sau neregulate.

b.3. Contractele comerciale internationale cu executare continua cuprind obligatii care

pot fi indeplinite de catre debitor in mod neintrerupt.

c. In raport de corelatia in care se afla, contractele de comert international se impart in

contracte principale si contracte accesorii.

c.1. Sunt denumite contracte principale acele acorduri de vointa ale partilor care sunt de

sine statatoare, iar existenta lor nu depinde de clauzele altui contract.

c.2. Contractele accesorii sunt cele care nu au o existenta de sine statatoare, valoarea lor

juridica este conditionata de existenta unui contract principal.

d. Dupa natura obligatiilor care intra in continutul lor contractele internationale se

divid in contracte care genereaza obligatia de a da, de a face sau de a nu face.

d.1. Contractele care genereaza obligatia de a da (dare) sunt cele translative de drepturi

reale, carora lise adauga contractele care implica o contraprestatie pecuniara, indiferent

de natura acesteia: pret, comision, chirie, navlu, prima de asigurare, etc.

d.2. Contractele care genereaza obligatia de a face (facere) sunt intalnite in sfera

executarii de lucrari si in aceasta privinta este clasic contractul de antrepriza, precum si

cele de prestari-servicii, cum sunt cele de consulting, comision, mandat, etc.

d.3. Contractele care genereaza obligatia de a nu face (non facere) sunt mai rar

intalnite in comertul international, iar exemplul cel mai elocvent este obligatia concreta

de a se abtine de la anumite actiuni, pe care si-o asuma una dintre partile contractante ori

chiar ambele.

e. Dupa natura obligatiilor

In raport de natura obligatiilor carora le da nastere contractele de comert international,

acestea se pot clasifica in contracte care genereaza obligatii de rezultat si contracte care

genereaza obligatii de mijloace.

e.1. Participantii la raporturile de comert international isi asuma obligatii de rezultat,

intrucat prin finalitatea urmarita acestea sunt de esenta comertului, in general vorbind.

e.2. Contractele de comert international pot da nastere si la obligatii de mijloace (de

diligenta). Astfel, in contractele care au in continutul lor obligatia de a face,

cocontractantii pot prevede o clauza "best efects", adica se angajeaza sa depuna toate

eforturile necesare aducerii la indeplinire a obligatiilor asumate contractual.

2.3. Criterii specifice de categorisire a contractelor de comert international

a. In functie de participantii la raporturile juridice de comert international vom

intalni:

a.1. Contracte obisnuite, atunci cand contractele se incheie intre participanti care apartin

ordinii juridice nationale din state diferite, iar partenerii contractuali se recunosc dupa

calitatea si natura juridica asemanatoare: comercianti-persoane fizice, societati

comerciale, persoane juridice cu vocatie comerciala.

a.2. Contracte mixte (semiinternationale), incheiate intre subiecte de drept care apartin

ordinii juridice internationale din state diferite.

b. In raport de obiectul lor, contractele de comert international se clasifica in cinci

categorii:

b.1. Contracte translative de drepturi, care au ca obiect transmiterea drepturilor reale ori

a celor de creanta intre parti.

b.2. Contracte de prestari de servicii, care au ca obiect o prestare de servicii la care una

dintre parti se obliga in favoarea celelilalte parti.

b.3. Contracte de executare de lucrari, al caror obiect este realizarea de lucrari de

constructii sau a unor lucrari de montaj.

b.4. Contracte de cooperare economica internationala si tehnico-stiintifica, prin

intermediul carora au loc derularea raporturilor juridice privind productia si

comercializarea de bunuri, executarea de lucrari, transferul de tehnologie avansata, etc.

b.5. Contracte de aport valutar, care au ca obiect sporirea rezervelor valutare ale

participantilor la operatiunile de comert international.

c. In raport cu complexitatea lor, contractele de comert international se clasifica in:

c.1. Contracte comerciale internationale unitare, care au la baza un singur acord de

vointa intre parti.

c.2. Contracte comerciale internationale mixte, in cadrul carora acordul de vointa al

partilor contractante genereaza drepturi si obligatii caracteristice pentru cel putin doua

contracte unitare (de tip monolit).

c.3. Contracte comerciale internationale complexe care desemneaza o pluralitate de

contracte comerciale internationale distincte, interdependente, care impreuna constituie

un ansamblu contractual creat prin vointa juridica a partilor, care are drept scop o

anumita finalitate, de asemenea agreata de parti.

d. In functie de durata pentru care se incheie, contractele comerciale internationale se

vor clasifica dupa cum urmeaza:

d.1. Contracte de scurta durata, incheiate pentru operatiuni ocazionale si a caror durata

nu depaseste 1 an.

d.2. Contracte cu durata medie, incheiate pe o perioada de timp de pana la 5 ani, acestea

fiind regula in sfera comertului international.

d.3. Contracte de lunga durata, incheiate de parti pe o perioada de timp care excede

duratei de 5 ani.

3. Conditiile de valabilitate ale contractelor comerciale internationale

La fel ca si in dreptul civil care este, dupa cum am vazut, dreptul comun, capacitatea,

consimtamantul, obiectul si cauza sunt conditiile de valabilitate cerute unui contract

comercial international.

4. Forma contractelor comerciale internationale

In ceea ce priveste aceste contracte forma nu este o conditie ad validitatem ci este in

marea majoritate a cazurilor ceruta doar ca mijloc de proba (ad probationem).

5. Viciile de consimtamant in contractele de comert international

a) Eroarea de fapt si de drept

Reglementarea uniforma precizata considera eroarea a fi reprezentarea eronata a unor

fapte ori a unor raporturi juridice existente in momentul incheierii contractelor

comerciale internationale. (Din analiza textului legal rezulta ca in lumina Principiilor

UNIDROIT nu exista diferenta intre eroarea de fapt si eroarea de drept).

b)Dolul in contractele de comert international

Principiile UNIDROIT consacra ideea cu privire la dol, ca o parte cocontractanta poate

cere nulitatea contractului atunci a fost determinata sa il incheie prin manoperele dolosive

ale celeilalte parti, inclusiv limbaj sau practici, sau nedezvaluiri frauduloase a unor

circumstante care, conform standardelor bunei credinte in materie comerciala ar fi trebuit

dezvaluite.

c) Violenta in contractele comerciale internationale

Cu privire la acest aspect, Principiile UNIDROIT indica urmatoarea conduita: o parte

poate invoca nulitatea contractului atunci cand a fost obligata sa il incheie printr-o

amenintare nejustificata a celeilalte parti, care, avand in vedere circumstantele este atat de

iminenta si serioasa incat nu ofera primei parti nici o alternativa rezonabila.

d) Leziunea in contractele de comert international

O parte contractanta poate invoca nulitatea contractului sau a unei clauze daca, la

momentul incheierii contractului acesta, in ansamblul sau ori doar clauza respectiva ii

dadea celeilalte parti intr-un mod nejustificat un avantaj excesiv.

In aceasta privinta trebuie avute in vedere, in ceea ce priveste leziunea in contractele

comerciale internationale, urmatoarele aspecte:

- faptul ca cealalta parte a profitat, in mod neloial de dependenta primei parti, de

dezavantajul economic sau de nevoile urgente ale acesteia, ori de faptul ca aceasta este

neprevazatoare, ignoranta, lipsita de experienta sau lipsita de capacitati de negociere;

- cealalta parte a profitat, in mod neloial de natura si scopul contractului comercial

international.

e) Fapta tertului in raport cu eroarea, dolul, violenta si leziunea in contractele

comerciale internationale

Principiile UNIDROIT reglementeaza si regimul juridic al conditiilor de validitate ale

contractelor comerciale internationale la care am facut referire pana acum, comise insa

prin fapta tertului.

- Astfel, victima unui dol, a unei violente, leziuni sau a unei erori a carei cauza este

imputabila unui tert de ale carui fapte raspunde cocontractantul victimei poate invoca

anularea contractului ca si cum ar fi imputabila cocontractantului;

- In situatia in care dolul, violenta sau leziunea sunt imputabile unei terte persoane pentru

ale carei acte cocontractantul victimei nu este responsabil, contractul poate fi anulat daca

acest cocontractant cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca dolul, violenta sau leziunea ori

nu a efectuat nici un act de executare pana la data invocarii nulitatii, in temeiul

contractului.

**** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romania de Maine,

Bucuresti, 2005, pg. 83-84

Incheierea, executarea, modificarea si efectele contractelor comerciale

internationale - notite lectia 8

1. Formarea contractului de comert international

Incheierea contractului de comert international (sau formarea) se face, de regula, in doua

etape:

I. Etapa precontractuala

II. Etapa incheierii propriu-zise a contractului de comert international

I. ETAPA PRECONTRACTUALA este reprezentata de anumite demersuri pe care

partile interesate le efectueaza in scopul informarii pietei internationale cu privire la

intentiile lor sau in scopul de a se informa asupra tendintelor si oportunitatilor de pe piata

internationala.

Dialogul contractual este supus regulilor si strategiilor de negociere. Negocierea unui

contract de comert international are ca scop stabilirea unui sistem de reguli, de drepturi si

de obligatii corelative care vor guverna viitorul contract.

Pe durata negocierilor contractului, partile pot opta pentru schimbul de scrisori de intentie

sau pentru incheierea unor acorduri de negociere.

Negocierea, indiferent de forma pe care o imbraca, implica respectarea unor reguli, cum

sunt:

a. informarea corecta si completa a eventualului partener asupra elementelor de

evaluare al viitorului contract

b. colaborarea partilor pentru ca negocierea sa nu depaseasca, in timp, o durata

strict necesara informarii si clarificarii cadrului contractual

c. pastrarea confidentialitatii asupra informatiilor primite, daca aceste informatii

nu au un caracter public evident

d. evitarea repunerii in discutie a clauzelor contractuale asupra carora s-a cazut

deja de acord

e. anuntarea imediata a celeilalte parti a hotararii de a intrerupe negocierile,

temporar sau definitiv

f. evitarea negocierilor paralele, afara numai daca partea interesata si-a declarat

expres intentia ori si-a rezervat dreptul de a intra in contact si de a negocia si

cu alti potentiali parteneri

g. respectarea termenelor prevazute de parti pentru incheierea diferitelor faze ale

negocierii

In esenta toate aspectele invederate cu privire la negocierea unui contract comercial

international sunt materializari ale principiului libertatii contractuale.

A. Oferta si acceptarea ofertei

o Aspecte terminologice

Prin oferta (policitatiune, propunere) se intelege lato sesu concretizarea vointei de a

incheia un contract din sfera dreptului comercial dar si a celui international.

Stricto sensu, prin oferta se intelege o propunere de incheiere a unui contract comercial

international care a fost efectuata numai de debitorul prestatiei materiale care face

obiectul contractului. Astfel, oferta trebuie sa fie facuta de catre vanzator, furnizor,

exportator, etc.

o Conditiile de validitate ale ofertei

- sa fie ferma si sa reprezinte un angajament juridic adica evidentiaza intentia

ofertantului de a fi tinut de aceasta in cazul acceptarii.

- oferta facuta sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate

- oferta trebuie sa fie precisa si completa

B. Revocarea ofertei de a contracta

Ofertantul are posibilitatea de a revoca propunerea de a contracta ceea ce constituie, de

asemenea, o manifestare de vointa din partea sa. In ceea ce priveste regimul juridic al

revocarii ofertei trebuie sa precizam ca putem discuta despre aceasta in doua ipoteze:

intre persoane prezente si intre persoane absente.

o Acceptarea ofertei de a contracta

Daca oferta de a contracta reprezinta manifestarea vointei unei parti de a incheia un

contract de comert international la randul sau acceptarea ofertei reprezinta cealalta vointa

juridica.

In practica intalnita in comertul international acceptarea ofertei este intalnita sub doua

modalitati, ea putand fi, astfel expresa ori tacita, ambele bucurandu-se de acceasi valoare

juridica.

o Tacerea (inactivitatea) destinatarului ofertei

Se considera nula clauza contractuala conform careia tacerea (inactivitatea) destinatarului

are calitatea unei acceptari a ofertei. Mai mult chiar, tacerea nu valoreaza ca acceptarea

daca o astfel de clauza nici nu a fost prevazuta in contract.

o Conditiile de valabilitate ale acceptarii ofertei

Fiind tot o latura a consimtamantului, ca si oferta si acceptarea trebuie sa indeplineasca

unele conditii si anume:

a) sa fie facuta de catre destinatarul ofertei de a incheia contractul comercial international

ori de la un reprezentant al acestuia;

b) sa fie pura si simpla, cu alte cuvinte pe deplin concordanta cu continutul ofertei

primite. Daca acceptarea ofertei este conditionata, are unele limitari sau modificari se

apreciaza ca ne aflam inaintea reprezentarii ofertei si in fata unei contraoferte .

II. ETAPA INCHEIERII PROPRIU-ZISE A CONTRACTULUI

Contractul se considera a fi incheiat in momentul in care s-a realizat acordul de vointa

dintre partile contractante, in conditiile legii aplicabile contractului.

In dreptul roman se considera ca momentul incheierii contractului este cel in care

acceptarea ofertei a ajuns la ofertant si acesta a luat cunostinta de continutul acesteia.

In dreptul uniform, care are la baza Conventia de la Haga, din 1964, se apreciaza ca un

contract este format atunci cand acceptarea este receptionata la adresa persoanei

ofertantului.

2. Legea aplicabila contractului de comert international

Determinarea legii aplicabile contractului de comert international se face, de regula prin

acordul partilor. In dreptul comertului international se admite ca partile sa desemneze

legea care va guverna formarea, efectele, executarea si stingerea obligatiilor contractuale

reciproce. Vointa partilor preintampina un eventual conflict de legi, datorat caracterului

de internationalitate al contractului. Partile au posibilitatea de a schimba legea aplicabila

contractului oricand, pe toata durata executarii contractului, cu conditia de a nu aduce

atingere validitatii formei contractului sau drepturilor dobandite de terti.

3. Clauzele contractului comercial international

Un contract comercial international va cuprinde obligatoriu si in functie de obiectul sau

clauze legate de calitatea si cantitatea marfurilor, precum si clauze referitoare la

raspunderea contractuala.

De asemenea, se vor prevedea si clauze asiguratorii, ca mijloc de aparare contra

fluctuatiilor preturilor.

Clauze contractuale tipice:

1. de continuitate si mentinere a raporturilor comerciale traditionale intre parteneri;

2. de forta majora;

3. de exclusivitate;

4. de confidentialitate;

5. privind modalitatile de plata;

6. privind raspunderea partilor;

7. de solutionare a litigiilor.

Aceste clauze poarta denumiri specifice, pe care le vom aminti, succint, in cele ce

urmeaza :

A. CLAUZA COMPROMISORIE

B. CLAUZA DE MENTINERE A VALORII, CLAUZA DE CONSOLIDARE

VALUTARA si CLAUZA MULTIVALUTARA

C. CLAUZA OFERTEI CONCURENTE

D. CLAUZA CLIENTULUI CEL MAI FAVORIZAT

E. CLAUZA DE HARDSHIP

F. CLAUZA PENALA

G. CLAUZE LIMITATIVE DE RASPUNDERE

H. CLAUZA DE FORTA MAJORA

I. CLAUZE DE INTERPRETARE

J. PACTUL DE PREFERINTA

K. CLAUZA DE CONFIDENTIALITATE

L. CLAUZA DE EXCLUSIVITATE

M. CLAUZA DE NECONCURENTA

4. Interpretarea contractelor de comert international

Interpretarea contractelor de comert international este operatiunea juridica de clarificare

logico-rationala si sistematica de determinare a intelesului exact si complet al clauzelor

contractuale.

Principiile care trebuie sa guverneze interpretarea contractelor

de comert international

a) Buna-credinta

b) Loialitatea

c) Colaborarea intre parti

Regulile de interpretare contractuala in comertul international

a) Clauzele contractuale se interpreteaza dupa intentia comuna a partilor care au incheiat

contractul, ci nu dupa sensul literal al termenilor utilizati

b) In situatia in care o clauza este interpretabila din cauza redactarii sale ori dintr-un alt

considerent, se aplica regula de drept potrivit careia aceasta va produce efecte, ci nu in

sensul neproducerii de efecte

c) In situatia in care o clauza este susceptibila de doua interpretari, se aplica regula

conform careia se interpreteaza in sensul care este cel mai potrivit pentru natura

contractului respectiv.

d) In situatia in care exista o indoiala, conform art. 983 din Codul civil roman, contractul

se interpreteaza in favoarea celui care se obliga

e) Clauzele contractuale se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce

rezulta din actul intreg

5. Executarea contractelor de comert international

a) Executarea voluntara

Modalitatile de plata

Plata este facuta, de regula, de catre debitor ori de catre o alta persoana, in numele

debitorului.

Plata este primita de catre creditor sau de catre mandatarul acesteia ori de o persoana

autorizata de lege ori de o instanta de judecata.

Locul executarii obligatiei

Partile isi aleg locul executarii obligatiei de plata, prin stipularea acesteia in contract sau

in locul care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentia partilor, asa cum arata art. 59

alin.1 din Codul comercial roman.

Executarea obligatiei contractuale are loc, in absenta unei stipulatii exprese a locului in

contract, in locul unde cel ce s-a obligat isi avea stabilimentul sau, cel putin, domiciliul

ori resedinta, la formarea contractului.

Data executarii obligatiei

Plata trebuie facuta:

-imediat, la data facturarii marfii;

-la expirarea termenului suspensiv, in situatia in care obligatia este astfel afectata

(termenul uzual este regula, iar exceptia termenul esential);

-in cazul decontarilor bancare prin incasso documentar, termenul de plata curge de la data

cand factura si documentele insotitoare ale marfii au ajuns la cumparator;

-in situatia in care plata se face prin acreditiv documentar, termenul este data inscrisa pe

el de data emitenta.

b) Executarea silita, in natura a contractelor de comert international

Se recurge de catre creditor la executarea silita a obligatiilor asumate, daca acestea nu

sunt executate in mod voluntar.

Executarea silita, specifica obiectului fiecarui contract, este dispusa de catre o instanta de

judecata, creditorul primind astfel prestatia datorata ori, daca prefera, despagubiri.

In situatia in care obiectul obligatiei este o suma de bani, ea va fi executata in natura.

Creditorul este indreptatit sa ceara executarea silita in natura a obligatiei, daca obiectul

acesteia consta in a da bunuri de gen, pe care debitorul de detine, dar refuza sa le

individualizeze si sa le predea.

c) Executarea prin echivalent a obligatiilor din contractele de comert international

Intrucat in cazul in care ne gasim in fata neexecutarii voluntare a obligatiilor stipulate, in

contractele de comert international se recurge la executarea prin echivalent. In aceasta

situatie sunt aplicabile regulile raspunderii contractuale, daca sunt intrunite conditiile

acesteia, anume: existenta faptului ilicit, producerea prejudiciului, raport de cauzalitate

intre faptul ilicit si prejudiciul cauzat si existenta vinovatiei debitorului.

Fapta ilicita, in cazul contractelor de comert international, consta in:

neexecutarea de catre debitor a obligatiilor contractuale asumate;

executarea obligatilor asumate nu s-a facut in mod corespunzator;

obligatiile contractuale au fost executate cu intarziere.

Prejudiciul poate fi material sau moral, iar daunele-interese sunt

consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei.

Raspunderea debitorului este conditionata de existenta unui raport de cauzalitate intre

fapta pagubitoare si prejudiciul suferit de creditor.

d) Conventiile privind raspunderea in contractele de comert international

Partile pot incheia, inaintea producerii prejudiciului, conventii al caror obiect este

modificarea clauzelor privind raspunderea contractuala, micsorand ori marind

raspunderea debitorului.

e) Repararea prejudiciului

Creditorul are dreptul de a solicita repararea prejudiciului care i s-a produs prin

neexecutarea obligatilor asumate de catre debitor sau a executari acestora cu intarziere.

Evaluarea daunelor pentru care i se acorda debitorului repararea prejudiciului poate fi

legala, judiciara sau conventionala.

f) Interventia fortei majore in contractele de comert international

Potrivit acceptiuni doctrinare,dar si reglementarilor existente pe plan international si

national,forta majora este manifestarea unor evenimente imprevizibile si de

nedepasit,independente de culpa celor care le invoca.Aceste evenimente trebuie sa fie

ulterioare momentului incheieri contractului si sa faca,cu adevarat,imposibila executarea

obligatilor asumate.

Prin includerea in contract a clauzei de forta majora,partile fac precizari indeosebi cu

privire la regimul juridic al acesteia,adaptand-o conditilor specifice contractului

respectiv.

**** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romania de Maine,

Bucuresti, 2005, pg. 93-1