Trasaturile distincte ale formelor societare

Trasaturile distincte ale formelor societare

Intre cele 5 tipuri de societati comerciale carmuite de legea nr. 31/1990 exista si o serie de deosebiri, cum ar fi: ponderea factorului personal in componenta entitatii colective, intinderea riscurilor pentru datoriile societare asumate de asociati precum si structurarea capitalului social.[1]

1. Societatile comerciale pluripersonale si unipersonale

Potrivit insati denumirii sau, orice tip de societate comerciala se defineste ca o entitate colectiva, asa incat presupune ca o conditie normala,pluritatea de asociati,

a. numarul maxim de asociati care se intelege sa infiinteze o societate comerciala este teoretic nelimitat. Practic totalul poate sa difere, mai ales in functie de forma de societate convenita, fiind in general mai redus in societatile in nume colectiv sau cu raspundere limitata, in care elementul intuitu personae se manifesta accentuat, spre deosebire de societatile pe actiuni. Diferentele sunt posibile si in raportul de capitalul ce urmeaza sa fie subscris; cu cat acesta va fi mai insemnat, cu atat se poate presupune ca la subscriere vor contribui mai multi asociati.

Prin exceptie de la principi libertatii, art. 34 alin. 1 din legea nr. 31/1990 impune, in societatile cu raspundere limitata ca numarul de asociati sa nu fie mai mare de 50; limita inferioara o constituie de 5 asociati in societatile pe actiuni; si in comandita pe actiuni si de 2 asociati in celelalte tipuri de entitati colective..

b. prin derogare de la regimul general aratat de legea nr. 31/1990 admite totusi, in anumite cazuri si specia societatii unipersonale. Sfera entitatilor unipersonale cuprinde la noi, fie modalitati societare cu caracter tranzitor, destinate sa faciliteze procesul de privatizare; fie tipuri asociative de durata.

Cu titlu tranzitor, caracterul unipersonal a revenit, in temeiul art. 16, 17, si 20 din legea nr. 15/1990 societatilor pe actiuni sau a societatilor cu raspundere limitata care, prin reorganizare efectuata cu titlu universal, au intocmit fostele intreprinderi de stat; capitalul social apartinea de la data restructionarii, in integritate statului roman sub forma de actiuni sau de parti sociale in functie de tipul de organizare care a fost adoptat.

Regimul unipersonal al acestor societati comerciale se analizeaza ca o solutie temporara, asa cum rezulta atat din art. 20 al legii nr. 15/1990 care instituie derogarile numai ca "stadiu initial", cat si din art. 20 care, referitor sa faza ulterioara, precizeaza ca statul urmeaza sa transfere actiunile sau partile sociale catre terte persoane, din sectorul public sau privat, din tara sau din strainatate.

Pe masura realizarii acestei desemnari; desigur ca societatea isi pierde caracterul exorbitant, unipersonal, reintegrandu-se in statutul firesc, cel pluripersonal, tranzitia mentionata care continua si in prezent, este asigurata si in principal prin urmatoarele acte normative:

legea nr. 58/1991 privatizarii societatilor comerciale,

- legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare.

- H.G. nr. 499/1995 pentru aprobarea normelor metodologice privind distribuirea cupoanelor nominative de privatizare,

- H.G. nr. 749/1990 pentru aprobarea normelor metodologice privind procedura schimbului carnetelor cu certificat de proprietate si/sau cupoane nominative de privatizare contra actiuni la societatea comerciala cu capital de stat care se privatizeaza in baza legii nr. 55/1995    precum si Fondurile Proprietatii Private, procedura de alocare a actiunilor acestor societati comerciale si de certificare a calitatii de actionar ca urmare a schimbului.

c. pe langa forma unipersonala mentionata in art. 210 si 211 a legii nr. 31/1990 autoriza, cu caracter de permanenta, numai pentru infiintarea de societati cu raspundere limitata, avand un singur component, persoana fizica sau juridica, denumit "asociat unic" - exceptia aratata nu comporta in nici un caz o interceptare extensiva.

2. Societati de persoane si societati de capitaluri

Fara ca aceasta clasificare sa poata fi absolutizata, deoarece atat elementele de ordin personal, cat si altele de natura patrimoniala se regasesc in alcatuirea oricarei entitati colective, distingem pe de-o parte ca forma ca forma asociativa in care predomina factorul subiectiv societatea in nume colectiv, iar ca prototip in care intaietatea revine elementului subiectiv, societatea pe actiuni.

Intre cele doua categorii de entitati colective poate fi constatata o serie de note diferite, de altfel mai putin numeroase in sistemul legii nr. 31/1990 decat in Codul comercial.

a. Societatile de persoane se compun, in mod firesc dintr-un numar redus de membrii; limita se explica deoarece la baza asocierii sta cunoasterea reciproca a onestitatii, priceperii profesionale, spiritul de initiativa, constiinciozitate, putere de munca, solvabilitate, devotamentul fiecaruia.; un alt factor decisiv deriva rezida in increderea pe care asociatii si-o inspira unul altuia rezulta astfel ca prin natura sa contractul care ii grupeaza are caracter intuitu personae.

b. in societatile de persoane, printre cauzele care ii atrag dizolvarea se numara retragerea, excluderea, incapacitatea, falimentul sau moartea unui asociat, daca astfel colectivul se reduce la un singur membru,. Fara sa existe potrivit actului constitutiv, modalitati pentru a asigura mentinerea pluralitatii de membrii.

c. sub imperiul Codului comercial calitatea de comerciant (conditie obligatorie); in dreptul comercial roman, ale carui reglementari difera de cele din dreptul francez, opinia majoritara contesta ca asociatii din societatile in nume colectiv ar trebui sa fie ei insasi comercianti individuali.

3. Societatile comerciale cu raspundere limitata sau nelimitata

Instituirea obligatiilor pe care asociatii si le asuma pentru datoriile asumate de societate in cursul activitatii statutare constituie criteriul de baza folosit de art. 2 din legea nr. 31/1990, spre a le clasifica in 5 specii distincte:

a. prin raportare la acest criteriu deosebim doua categorii de societate. In cele de persoane, al caror prototip il reprezinta societatile in nume colectiv, asociatii raspund nelimitat si solidar pentru pasivul comun. In societatile de capitaluri, al caror model il constituie societatile pe actiuni, asociatii pot fi urmariti de creditorii sociali pentru datoriile entitatii colective numai in limita aportului fiecaruia dintre ei; in acelasi situatie se afla si societatile cu raspundere limitata.

O pozitie intermediara o detin, din acest punct de vedere, societatile in comandita simpla si pe actiuni in cadrul carora intinderea riscului pentru pasivul social difera, in sensul ca asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar pentru datoriile comune; pe cand comanditorii sunt tinuti numai pana la concurenta aportului convenit.

b. determinarea obligatiilor pentru datoriile sociale, astfel operata de art. 2 lit. c. din legea nr. 31/1990, comanditarii din societatea in comandita pe actiuni sunt obligati la plata actiunilor lor; art. 2. lit. b. precizeaza ca acestea raspund numai pana la concurenta aportului lor; art. 2 lit. d. in societatile pe actiuni actionarii sunt obligati las plata actiunilor lor, iar art. 2. lit. e. arata ca in societatile cu raspundere limitata asociatii sunt obligati la plata partilor sociale.

Folosirea notiunii de plata in contextul ce ne preocupa este in concordanta cu celelalte enunturi din art. 2 care diferentiaza foarte corect, tipurile societare in functia de intindere a raspunderii pentru datorii a asociatilor, fie pana la concurenta valorii aportului, fie peste acest prag.

c. redactarea art. 2 se deosebeste fara justificare de contextul corespunzator din Codul comercial, care respectase riguros criteriul unic de intindere a raspunderilor a asociatilor. Potrivit art. 77 pct. 2 C. com., in cele doua tipuri de comandita, obligatiile sociale sunt garantate prin responsabilitate a unuia sau mai multor asociati comanditari, marginita la o suma determinata , care poate fi reprezentata si prin actiuni, art. 77. pct. 3 C. com. in societatea denumita anonima fiecare asociat nu raspunde numai decat cu sumele ce s-a obligat a pune in societate sau cu valoarea actiunilor sale. Nici un moment vechiul legiuitor nu a vorbit despre plata actiunilor, ca doza definitorie a speciilor societare la care a inteles sa se refere.

d. In societatile comerciale de orice tip, dotata cu personalitate juridica, pozitia de solvens o detine entitatea colectiva si numai ea; in raporturi cu tertii creditorii sociali, obligatia de a achita, in cazul dizolvarii societatii; sumele ce li se datoreaza, revin acesteia prin intermediul lichidatorilor iar ei nu pot sa ceara acesteia in nici un caz asociatilor cu raspundere limitata vreo plata, in afara de o eventuala restanta de varsamant inca neefectuata din cuantumul subscris cu titlu de aport.

e. pe un plan mai general este de retinut ca intinderea solidara si nelimitata a raspunderii pentru pasivul social ce revine anumitor categorii de asociati reprezinta un vestigiu ce a supravietuit pana azi fara o adaptare juridica pe deplin corespunzatoare.[3]

4. Societatile cu parti sociale si societatile pe actiuni

O alta clasificare a societatilor poate lua de asemenea in considerare structura capitalului social si modul cum este impartit intre membrii; din acest punct de vedere, dimensiunea are ca obiect, pe de-o parte societatea in nume colectiv, cea in comandita simpla, precum si cu raspundere limitata; iar pe de alta parte societatile comerciale inclusiv cea in comandita pe actiuni..

In prima categorie de entitati mentionate capitalul social se fractioneaza in parti sociale; in societatea in nume colectiv fractiunile capitalului pot fi desemnate deopotriva prin expresia de parti de interes; in societatile pe actiuni si comandita pe actiuni, capitalul social se divide in actiuni intre felurite categorii de fractiuni de capital social. Exista atat asemanari, cat si deosebiri.

Asemanari - rezulta din drepturile pe care le exercita titularii, fie ca detin parti sociale sau actiuni, asociatii sunt anihilati sa participe la luarea hotararilor in cadrul organelor de conducere ale societatii, referitor la activitatea curenta si eventual, la modificarea actului constitutiv sau la incetarea existentei entitatii colective.

Totodata, au vocatia, daca bilantul se soldeaza favorabil, sa se incaseze periodic la finele fiecarui an de gestiune, dividentele care reprezinta o cota procentuala, din beneficiul realizat de societatea comerciala in intervalul respectiv de timp.   

Deosebiri - principala deosebire dintre actiuni si partile sociale rezida in regimul diferit de transmisibilitate, pe cand in principiu partile sociale nu pot sa formeze obiect de transfer catre terte persoane, actiunile se insereaza in mod firesc in circuitul civil, iar cele care se bucura de credibilitate sunt cotate la bursele de valori.

5. Societatile emitente si societatile care nu emit titluri comerciale de valori

Tot in perspectiva fondului social putem deosebi pe de-o parte societati comerciale in care fractiunile de capital sunt reprezentate prin inscrisuri cu valoare comerciala, cat si altele care nu emit asemenea titluri. Prima categorie include societatile pe actiuni si cele in comandita pe actiuni pe de-o parte iar pe cealalta, societatile cu raspundere limitata; a doua grupa o alcatuiesc celelalte forme asociative enumerate la art. 2 din legea nr. 31/0990.

A instrumenta oricare dintre aceste documente atesta detinerea legitima de catre titular a unei cote determinate, egale si indivizibile din capitalul social, exprimata valoric printr-o anumita suma in numerar.

Privite ca "negotio" aceste inscrisuri indeplinesc functii multiple: ele sunt titluri care confera posesorilor indrituirea de a vota in adunarile generale si astfel, a-si manifesta vointa in ceea ce priveste conducerea societatii, de a incasa dividente, de a obtine rambursarea aportului subscris.

Deosebirea principala decurge din natura juridica a titlului societar; pe cand actiunea se incadreaza in sfera titlurilor de valoare, certificatul de parti sociale se particularizeaza ca un inscris comercial aparte.

a. dintre trasaturile definitorii a titlurilor de valoare, actiunea indeplineste conditiile de a incorpora in document drepturile pe care il exprima dar se discuta daca prezinta totodata caracter literar sau autonom.

Literalitatea - s-a sustinut ca este o cerinta pe care actiunea nu o indeplineste, deoarece reda incomplect drepturile posesorului, impunandu-si in consecinta ca pentru exercitiul acestuia sa recurga in completare la prevederile contractului constitutiv al statutelor. Spre deosebire de titlurile de valoare abstracte precum cambia, actiunea nu ofera sub dobanditorului autonomia juridica a drepturilor pe care il incorporeaza; altfel spus, noul posesor nu beneficiaza, precum un girator de inopozabilitatea exceptiilor persoanelor care puteau fi invocate fata de antecesorul de la care a obtinut titlul.

b. referitor la certificatele de parti sociale emise de societatile comerciale cu raspundere limitata art. 32. alin. 4 si 5 din legea nr. 31/1990 precizeaza ca "acestea nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile". Administratorul va elibera, la cerere, un certificat constatator al drepturilor asupra partilor sociale, dar cu mentiunea ca nu poate servi ca titlu pentru transmiterea drepturilor constatatoare sub sanctiunea nulitatii transmiterii.