Activitatea bancara si riscurile bancare

ACTIVITATEA BANCARA SI RISCURILE BANCARE

Sistemul bancar din Romania

Banca reprezinta institutia financiara care mobilizeaza mijloacele banesti disponibile in economie, finanteaza prin imprumuturi, persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza decontarile si platile in cadrul economiei nationale si in relatiile cu celelalte tari, avand ca obiectiv esential realizarea de profit.

Activitatea principala a unei banci consta in comertul cu bani, banca "cumparand" bani si suportand un cost sub forma dobanzii bonificate, "vanzand" apoi banii acumulati si percepand dobanda, castigurile regasindu-se in diferenta intre dobanda perceputa si dobanda bonificata.

Rolul bancii este primordial in economie, in societate, aceasta favorizand tranzactiile comerciale in interiorul si exteriorul unei tari, asigurand efectuarea platilor si schimbului valutar. De asemenea, banca permite realizarea investitiilor, fie participand direct la finantarea acestora, fie prin plasamentul si gestiunea economiilor banesti,banca reprezentand actorul principal pe piata capitalului.

Rolul complex pe care bancile il joaca in economie, atat din punct de vedere al serviciilor pe care le efectueaza, cat si al relatiilor in spatiul economic si teritorial, se concretizeaza in cele trei functii esentiale a le bancii

. atragerea fondurilor sub forma de depozite, in vederea plasarii si fructificarii

. plasarea fondurilor, investirea acestora, prin acordarea de credite sau

achizitionarea de titluri la vedere

. efectuarea de incasari si plati, precum si furnizarea de servicii bancare si financiare

Realizarea acestor functii este facilitata prin indeplinirea de catre banca a urmatoarelor conditii:

asigurarea si manifestarea increderii clientilor

evidenta continua si riguroasa a operatiilor

asigurarea confidentialitatii si secretului bancar

In conditiile actuale banca isi circumscrie trei procese cu profunda semnificatie:

intermedierea financiara

concurenta si integrarea financiara

restructurarea si reconstructia bancara

Intr-o economie de piata se disting trei categorii de intermediari financiari:

. bancile, organisme financiare creatoare de moneda

. organismele financiare specializate si societati de asigurari, al carui rol principal nu rezida in crearea de moneda

. trezoreria publica

Din elementele de servire a unor structuri social - economice, bancile devin parteneri activi, in general ai agentilor economici. Bancile stimuleaza si mentin treaza atentia agentilor economici spre probleme majore, si anume resursele si utilizarea acestora, gestiunea intreprinderii, eficienta utilizarii resurselor, modul de utilizare a profitului. Bancile comerciale au chiar obligatia de a oprii pe agentii economici sa angajeze activitati nerentabile si riscnate. Acest lucru se poate realiza cu ocazia acordarii creditelor, a avizarii studiilor de fezabilitate, a efctuarii platilor prin cont. Prin interventia bancilor, se pot evita unele implicatii, care ar comporta riscuri in gestiunea agentilor economici. Deci nu este vorba de o tutela a bancilor asupra agentilor economici, ci de un sprijin in realizarea unei flexibilitati in adaptarea la cerintele pietei, in functie de perspectivele ce se intrevad in dezvoltarea economica. Realizarea unei astfel de flexibilitati cu ajutorul bancilor comerciale, are menirea de actiona continuu, astfel incat sa-si poata reorienta oricand activitatea. Bancile sunt implicate si interesate in realizarea acestei flexibilitati in activitatea agentilor economici, intrucat prin acestia, mecanismul pietei poate actiona din punct de vedere al riscului si asupra institutiilor si organismelor bancare. Dar, in cazul bancilor, extensia si efectele negative ale riscului au consecinte mult mai nefavorabile, intrucat greutatile se repercuteaza si asupra economiei in general, dar mai cu seama asupra unui mare numar de agenti economici care formeaza clientela bancii respective.

Dezvoltarea pietelor de capital, care asigura finantarea directa a agentilor economici, a diminuat ponderea finantarii indirecte, prin intermedierea bancara, insa ponderea acestui mod de finantare se mentine inca ridicata, cca. 65 % in ansamblul finantarii.

Procesul de concurenta in sistemele bancare dezvoltate se accentueaza prin tendinta de universalizare a operatiilor bancare, de disparitie sau diminuare a multora din compartimentele specializarii bancare, in prezent sectorul bancar fiind deosebit de mobil. Realizarea "Europei Monetare", care implica liberalizarea completa a miscarii capitalului si a prestarilor de servicii intre tarile Uniunii Europene, reprezinta o provocare si o sansa pentru bancile europene, accentuand concurenta, dar si nevoia de coordonare a activitatii bancare internationale .

Dinamica sistemului bancar, a sistemului financiar in ansamblu implica expansiunea entitatilor bancare pe pietele financiare, diversificarea produselor, serviciilor, tehnicilor si operatiilor, ceea ce reclama restructurarea continua a bancilor, a industriei bancare, adaptarea acestora la cerintele si nevoile mediului economic.

Activitatea bancara se realizeaza pe trei categorii de operatiuni:

- operatiuni pasive, de constituire a resurselor, care se concretizeaza in formarea     capitalului, atragerea depunerilor in depozite, rescontarea (cedarea portofoliilor de efecte comerciale) si refinantarea

operatiuni active care constau in acordarea de credite si efectuarea de plasamente pe baza depozitelor constituite

operatiuni comerciale si de comision mai mult sau mai putin legate de primele doua categorii de operatiuni, care cuprind diverse tranzactii de vanzare - cumparare de mijloace de plata sau servicii finaciare prestate

Activitatea bancara vizeaza doua prioritati independente: profitabilitatea si lichiditatea. Lichiditatea confera bancii posibilitatea de a asigura in orice moment efectuarea platilor cerute de creditorii sai, bancile fiind preocupate de a avea o lichiditate permanenta cu costuri minime, in acest sens esentiala fiind moneda centrala (sub forma rezervelor la Banca Centrala) detinuta de banca.

Selectarea activelor, prin confruntarea profitabilitatii cu riscurile, si diversificarea portofoliului de plasamente reprezinta doua cai de prevenire a lipsei de lichiditate, autoritatile monetare adoptand masuri speciale de sustinere a starii de lichiditate, precum : finantarea bancilor de catre stat, introducerea sistemelor de asigurare a depozitelor bancare, stabilirea obligatiei pentru banci de a respecta anumiti coeficienti de lichiditate.

In ansamblul sau, sistemul financiar contine doua componente[3]:

piata financiara in cadrul careia are loc confruntarea directa a cererilor si ofertelor de capitaluri, emise si subscrise fie direct de agentii economici, fie prin intermediul organismelor de plasament

intermediarii financiari care asigura legatura intre agentii cu capacitate de finantare (disponibilitate de lichiditate) si cei cu nevoi de finantare (nevoie de lichiditate)

Intermedierea financiara se realizeaza de catre banci, care sunt institutii de credit creatoare de moneda, prin acordarea de credite acestea facilitand constituirea de noi depozite furnizoare de credite,etc.

Totodata, intemedierea financiara este realizata si de institurii finanaciare nebancare, care au deschise conturi de depozit la banci, si ca urmare acordarea de credite de catre aceste institutii se face numai creditand contul de la banca a entitatii economice.

Sistemul financiar este structurat institutional in cinci blocuri:

patru blocuri functional - operationale si anume : banci si institutii asimilate, Trezoreria publica, institutii financiare nebancare, piata financiara;

un bloc preponderent de reglementare si supraveghere avand ca element central Banca Centrala a tarii si alte institutii de reglementare.

In cadrul sistemului financiar, bancile au rolul de impuls, in sensul ca fluxurile financiare sunt generate prin operatiunile bancare, fondurile generate fiind captate in final in conturile bancare de resurse.

Rolul esential al Bancii Centrale in cadrul sistemul financiar rezida in faptul ca aceasta distribuie credite catre banci si orice flux tranziteaza sau implica operatiunile acesteia.

Cele patru blocuri operationale nu pot comunica relational decat prin intermediul Bancii Centrale, datorita conturilor deschise la aceasta si a carei rezerva este moneda centrala.

In cadrul sistemului finaciar, bancile se disting tipologic dupa mai multe criterii:

Dupa forma de proprietate

banci private, capitalul apartinand, de regula, unui grup de persoane fizice si juridice

banci publice, capitalul acestora fiind detinut, sub diverse forme, de catre stat, bancile dispunand insa de autonomie si personalitate juridica

banci mixte, societati de actiuni in acdrul carora statul este unul din actionari

Dupa apartenenta nationala

banci autohtone, componente ale sistemului bancar national, functionand sub supravegherea Bancii Centrale si apartinand unor persoane fizice sau juridice rezidente

banci internationale constituite prin subscrierea capitalului de cate Bancile Centrale din tarile membre

banci multinationale (mixte) constituite prin aportul de capital al unor parteneri din tari diferite

Avand in vedere rolul si functiile indeplinite in cadrul sistemului financiar, se delimiteaza urmatoarele categorii de banci:

Banca Centrala care reprezinta statul in cadrul sistemului bancar, stabilind si coordonand politica monetara si de credit a tarii, avand urmatoarele functii : emisiunea de moneda, promovarea politicii monetare si de credit, monitorizarea cursurilor valutare, administrarea rezervelor valutare, reglementarea si supravegherea sistemului bancar, creditarea bancilor si a altor institutii financiare, finantarea nevoilor de fonduri ale statului

Un rol esential al Bancii Centrale este acela de banca a bancilor, actionand in calitate de bancher pentru celelalte banci, acestea din urma fiind obligate sa participe, sub forma de rezerve, cu o parte din depozitele lor la Banca Centrala. Prin manipularea nivelului acestor reserve, Banca Centrala influenteaza capacitatea de creditare a bancilor, exercitand controlul activitatii acestora.

banci comerciale specializate in primirea de depozite la vedere si acordarea de credite pe termen scurt, precum si in efectuarea operatiunilor de incasari si plati

banci universale care efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare, pe termen scurt, mediu si lung, asigurand o integrare a activitatilor bancare comerciale si de afaceri

banci de depozit similare bancilor comerciale, implicate in constituirea de depozite la vedere sau la termen si acordarea de credite cu scadente diferentiate pe sectoare

banci ipotecare care acorda imprumuturi pe termen lung pentru constructii de locuinte, garantate cu ipoteci pe imobile

banci trusty care asigura colectarea creantelor si recuperarea lor, asigurand lichiditatea anticipata creditorilor in schimbul unui comision

banci specializate care acorda credite pe termen mijlociu si lung in sectoare pentru care sunt specializate, procurandu-si resursele pentru depozite pe termen lung

bancile corespondent care detin conturi pe baza de reciprocitate, ale altor banci, din afara frontierelor

bancile off-shore care functioneaza in anumite zone libere, care realizeaza numai operatiuni cu nerezidentii, asigurand anonimatul identitatii acestora

Din gama institutiilor conexe sistemului bancar se pot enumera:

- fondurile de garantare a depozitelor;

- societatile de transfer de fonduri si decontare;

- fondurile de garantare a creditelor.

In ceea ce priveste institutiile de reglementare si supraveghere, rolul primordial ii revine Bancii Nationale a Romaniei care, potrivit Statutului sau, raspunde de autorizarea si supravegherea prudentiala bancara, in cadrul politicii generale a statului, urmarind functionarea normala a sistemului bancar si participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piata

In contextul interdependentei diferitelor segmente ale pietei financiare, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si Comisia de Supraveghere a Asigurarilor colaboreaza cu Banca Nationala a Romaniei si cu alte autoritati si institutii publice in vederea indeplinirii obiectivelor prevazute de lege.

1.2 Activitati specifice institutiilor de credit

Activitatile bancii moderne pot fi grupate in categorii functionale distincte:

Intermedierea care consta in colectarea disponibilitatilor, a surplusurilor monetare existente in economie, in conturi si depozite bancare si acordarea de credite, de imprumuturi bancare subiectilor economici care au nevoie de lichiditati

In cadrul acestei categorii functionale de activitati, distribuirea creditelor reprezinta insasi ratiunea de a exista a bancii, distribuirea facandu-se printr-o diversitate de produse bancare (tipuri de credite) si servicii asociate, posibil de agregat in functie de diverse criterii de omogenizare (perioada de timp, obiectul creditelor, forma creditelor, etc.).

Gestiunea mijloacelor de plata, inclusiv moneda fiduciara, asigurand circulatia acestora prin operarea unor produse bancare (cecuri, efecte comerciale,etc.) si furnizarea unor servicii bancare de natura platilor si incasarilor

Furnizarea de servicii financiare diverse, in calitatea de intermediar pe piata financiara. Aceasta categorie de activitati deriva din rolul bancilor creatoare de moneda si active financiare, deoarece aceasta implica responsabilitatea bancilor in asigurarea functionarii si circulatiei acestei monede in diversitatea formelor de manifestare.

Gestiunea trezoreriei si activitatea interbancara,prin ajustari ale soldurilor de trezorerie, prin operatiuni pe piata monetara, prin imprumuturi interbancare, mobilizarea de titluri pe langa Banca Centrala, compensarile, etc.

Ca orice firma comerciala, banca isi realizeaza activitatile in scopul obtinerii de profit pentru a-si sustine expansiunea si dezvoltarea, precum si dezvoltarea, precum si pentru a produce dividendele cuvenite proprietarilor, adica actionarilor.

Banca desfasoara un ansamblu de activitati si operatiuni generatoare de produse si servicii bancare, functia definitorie a bancii fiind aceea de a " cumpara si vinde bani".

In procesul cumpararii si vanzarii de bani, banca creeaza bani , prin transformarea depozitelor (constituite prin cumpararea de bani) in imprumuturi, in credite (prin vanzare de bani). Atfel, orice credit acordat de o banca se poate transforma intr-un depozit, tot in cadrul sistemului bancar, depozit care devine un disponibil ce poate fi imprumutat, aceasta creatie monetara realizandu-se prin multiplicarea depozitelor de catre credite (creditele produc depozite).

Activitatile specifice realizate de catre banci pot fi delimitate in doua grupe:

activitati concretizate in operatiuni de procesare a tranzactiilor, generate de relatia banca - clienti, denumite generic activitati operationale

activitati necesare pentru sustinerea realizarii activitatilor operationale (contabilitate, administratie, personal, etc.) denumite generic activitati functionale

Managementul activitatilor operationale, de natura bancara, implica proiectarea tehnologiei realizarii acestora sub urmatoarele aspecte:

configurarea produselor bancare si serviciilor aferente

determinarea costurilor produselor bancare

stabilirea ansamblului adecvat de operatiuni asupra produselor bancare

procesarea tranzactiilor necesare valorificarii produselor

determinarea personalului necesar realizarii operatiunilor

determinarea facilitatilor si a tehnologiei adecvate pentru sustinerea tranzactiilor cu clientii

realizarea controalelor operationale

In afara activitatilor de natura bancara, banca realizeaza si activitati nebancare:

activitati de mandatar, curtaj, comisionar

activitati furnizoare de servicii conexe (de asigurari, de consultanta, etc.)

activitati generate de folosirea accesorie a mijloacelor principale, destinate activitatilor bancare

Operatiunile de baza ale bancii se circumscriu constituirii de depozite si utilizarii acestora in acordarea de credite:

1) Operatiuni bilantiere prin care sunt generate mijloacele producatoare de profit

operatiuni de creditare a firmelor

operatiuni de creditare a persoanelor fizice

operatiuni de plasament

2) Operatiuni de exploatare, centrate pe rezultatele bancii, grupate in:

operatiuni vizand cheltuielile bancii, care sunt circumscrise costurilor, de orice natura si gestiunii acestora

operatiuni vizand veniturile bancii, circumscrise de fapt volumului de activitate si preturilor produselor si serviciilor, indiferent de natura acestora

In acceptiunea generala, rezultatele activitatii unei entitati economice pot fi bunurile sau serviciile. Pentru banci produsele reprezinta de fapt servicii.

Dupa natura lor exista mai multe tipuri de servicii bancare:

-servicii pure obtinute exclusiv prin munca personalului, ce se refera la consultatii, inginerie financiara, etc;

-servicii mixte ce imbina munca personalului si utilizarea echipamentului - printre acestea se numara efectuarea operatiunilor de incasari, respectiv de plati pentru clientii bancii ;

-servicii ce au ca suport capitalul. In formele sale de baza, sunt pe de o parte depozitele constituite, iar, pe de alta parte, creditele acordate, aceasta situatie fiind reflectata in bilant.   

Caracteristicile principale ale produselor bancare au consecinte imediate asupra desfasurarii operatiunilor si optimizarii gestiunii, necesitand o analiza a acestora:

. produsele bancare sunt imateriale. Ele nu fac obiectul unei uzuri fizice si morale, procesul de imbatranire fiind, in consecinta, mult mai lent.

. produsele bancare nu pot fi protejate prin brevete, ele indeplinind si conditiile de uniformitate. Diferentierile in acest sens sunt nesemnificative. Spre exemplu, certificatele de depozit, cartile de plata au, de la banca la banca, coloratii si organizari ale cuprinsului variate, dar elementele continute sunt similare.

. produsele bancare sunt conditionate de reglementarile bancare si fiscale. Introducerea unor noi produse bancare este efect al legii, astfel incat, dacanu exista o baza legala, ele nu pot fi promovate. Aceasta este situatia leasingului la nivelul Romaniei. Pana la aparitia bazei legale, nu a fost posibila punerea sa in practica.

. produsele bancare sunt propuse direct clientelei si nu exista posibilitatea unei redistribuiri, concesionari, revanzari, etc. Fiecare produs se utilizeaza in relatie directa cu banca ce l-a lansat si il utilizeaza, ceea ce presupune din partea institutiei respective, in mod curent, detinerea unor unitati proprii in zona in care se aplica si nu folosirea de intermediari. Se determina in acest scop extinderea in teritoriu.

Serviciile bancare implica angajarea clientelei in derularea operatiunilor. Este un tip de autoservire, dar si de colaborare pentru ca, in scopul utilizarii unor produse, beneficiarul trebuie sa intocmeasca o documentatie proprie. Se realizeaza si o colaborare de conceptie, intreprinderea beneficiara de credite trebuind insa sa se limiteze la cadrul normat (formularistic) stabilit de banca.

Indiferent daca sunt sau nu purtatoare de produse, serviciile oferite de catre banca imbraca o diversitate de forme:

atrage, pastreaza si fructifica economiile banesti ale populatiei, disponibilitatile banesti ale persoanelor juridice, deschide conturi, efectueaza plati in lei si in valuta;

efectueaza operatiuni de schimb valutar;

acorda credite persoanelor fizice pentru cumpararea, construirea, modernizarea, consolidarea sau repararea locuintelor proprietate personala si pentru cumpararea de bunuri de folosinta indelungata;

acorda credite agentilor economici;

acorda credite statului si administratiei publice centrale si locale;

efectueaza investitii in valori mobiliare emise de administratia publica centrala si locala;

efectueaza plasamente pe piata interbancara;

negociaza participatii de capital la societati comerciale si/sau financiare

acorda clientilor sai credite in valuta;

emite si primeste cecuri sau documente de plata in valuta;

primeste si emite garantii pentru angajamentele de plata straine, proprii sau ale tertilor, sau in favoarea acestora;

efectueaza operatiuni de arbitrajare pe pietele monetare sub forma de atragere si constituire de depozite la termen si vedere, proprii si ale clientilor. Banca poate compensa din profitul realizat din aceste operatiuni eventualele diferente nefavorabile;

participa, in calitate de asociat sau actionar, la infiintarea unor societati sau institutii bancare, in tara sau strainatate;

participa la tranzactii externe, financiare, de plati si de credit, incheie cu banci si institutii financiare straine angajamente si conventii de plati; incheie contracte si conventii privind primirea sau acordarea de credite din si in strainatate;

incheie aranjamente de corespondent cu banci si institutii financiare straine;

participa la organizatii si organisme internationale cu caracter financiar, bancar sau monetar;

efectueaza operatiuni de incasari si plati si alte servicii bancare pentru institutiile finantate de la buget sau autofinantate;

efectueaza operatiuni privind executarea de casa a bugetului statului, in limita mandatului primit;

In vederea eficientizarii activitatii bancare in perioada de tranzitie la economia de piata s-a incercat si s-a reusit modernizarea sistemului de plati prin introducerea unor instrumente specifice economiei de piata: cambia, cecul si biletul la ordin, a fost insotita de deschiderea Casei de Compensatie Interbancara de catre Banca Nationala a Romaniei, prin care schimbul de plati interbancare este intermediat de catre Banca Nationala, care coordoneaza si administreaza 45 de Case de Compensatii judetene si Centrul informatic al compensarii si decontarii.

Ca urmare a recomandarilor Uniunii Europene in cursul anului 1996 s-a infiintat Fondul de Garantare a Depozitelor populatiei in sistemul bancar. Spre deosebire de C.E.C, la care depozitele sunt garantate integral de stat, depozitele populatiei la banci sunt garantate in limita unui plafon care este modificat semestrial prin indexarea acestuia cu indicele preturilor de consum, in limita plafonului incluzandu-se si dobanda aferenta depozitului.

Incepand cu anul 1998 s-a introdus un nou plan de conturi bazat pe principii contabile moderne, care corespunde legislatiei Comunitare in domeniu, precum si unele norme metodologice de conducere a evidentei contabile de catre banci.

1.3 Locul si rolul institutiilor de credit in economie

Determinari functionale principale ale bancilor:

- operatori pe piata monetara

- intermediari pe piata financiar-bancara

- generatori de repere strategice;

- participanti la dezvoltarea economica si institutionala

- factori de sustinere a comertului exterior si relatiilor economice internationale.

Aparitia bancilor moderne este strans legata de dezvoltarea comertului cu cetatile indepartate si acumularea capitalului monetar in special pe aceasta baza, expresie a dezvoltarii productiei manufacturiere si a expansiunii generale a economiei. Legate de nevoile comertului si desfasurand principalele operatiuni prin intermediul efectelor comerciale, in mod firesc bancile au primit atributul de comerciale.

In epoca contemporana, locul si rolul bancilor in economie este strans legat de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica.

Conceptele moderne privind dezvoltarea ecomonica considera ca un rezultat necesar al evolutiei societatii obtinerea de economii ale agentilor economici sau persoanelor, reprezentand venituri neconsumate in perioada curenta si destinata utilizarii viitoare. In cadrul acelorasi concepte, investitiile reprezentand achizitia de instalatii si echipament, structuri, masini si inventar, destinate dezvoltarii productiei, reprezinta o alta realitate a economiei si expansiunii ei ce afecteaza pe agentii economici.

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor pe doua cai: fie prin utilizarea propriilor economii, fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin banci, in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in economie.

In acest fel se creaza conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor, tot mai mari odata cu evolutia istorica, vehiculate de o larga retea de intermediari care au fost exclusiv, la inceput, si preponderent apoi, in structura sistemului bancar in formare, bancile comerciale sau de depozit.

Creatia monetara, ca factor specific al funtionalitatii bancilor, a stat la randul sau la baza definirii locului si rolului bancilor in economie.

Bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare, a caror caracteristica principala este posibilitatea de a pune in circulatia creante asupra lor insesi, care sporesc masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetare. Caracteristica semnificativa a acestor intermediari este transformarea activelor monetare in moneda.

Forma principala a creatiei monetare este emisiunea de bancnote. La inceput aceasta functie era deschisa tuturor bancilor pentru ca ulterior sa fie una specifica bancii de emisiune.

Totusi, bancile comerciale tipice isi aduc aportul lor la creatia monetara prin transformarea activelor nemonetare (conturi, obligatii) fara putere liberatorie in instrumente de plata. Inscrierea in conturile de la banca a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizeaza) constituie momentul creatiei unei monede aditionale specifice, moneda scripturala.

O alta tendinta care s-a manifestat in randul bancilor a fost specializarea bancilor, care desi in descrestere nu inceteaza sa caracterizeze lumea bancilor. Separarea si independenta bancilor specializate este in momentul delimitarii sferei de competenta si de activitate a bancilor de depozit.

O caracteristica a bancilor comerciale sau de depozit (acceptate de regula fara o asemenea calificare expresa) este aceea ca efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare. Activitatea lor este diversa si se poate modifica liber in functie de cerinte, posibilitati si propria orientare.

Totusi, operatiunile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor economici. Ele sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea de profit.

Intre bancile specializate un loc deosebit il ocupa institutiile de credit specializate carora le-a fost evidentiata o misiune de interes public; creditarea pe termen mijlociu si lung a unor ramuri (frecvent agricultura), sprijinirea actiunilor de credit ipotecar imobiliar; creditarea colectivitatilor locale, etc.

Societatile financiare, in fapt societati de credit, sunt prezente importante in activitatea economica in toate tarile dezvoltate: sunt institutii de credit care pe de-o parte nu sunt autorizate sa primeasca depozite, iar pe de alta parte nu pot efectua decat operatiunile pentru care au fost abilitate prin lege sau conventie.

Principalele lor orientari sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea si garantarea de credite pe termen mijlociu si lung pentru intreprinderi, creditarea marfurilor cu plata in rate, creditarea locuintelor cu garantii ipotecare, gestiunea mijloacelor de plata, in special prin carti de credit.

In considerarea structurii sistemului bancar trebuie avut in vedere ca in componentele nationale se afirma si trasaturi generale, dar si particularitati ale alcatuirii verigilor componente.

Unele din bancile specializate actioneaza ca intermediari in anumite ramuri sau domenii de activitate desfasurand activitati de mobilizare a resuselor, cat si de distribuire a creditelor in sfera lor specifica, in cadrul unui echilibru relativ intre operatiunile pasive si active proprii.

O mare parte din bancile specializate sunt insa unitati profilate unilateral, fie primordial pentru mobilizarea de resurse, fie preponderent pentru acordarea creditelor din resurse ce-i sunt puse la dispozitie.

In acest cadru alte institutii, de regula bancile comerciale in special, joaca rolul de intermediar. Astfel bancile comerciale iti exercita rolul lor de intermediar nu numai intre agentii din afara sistemului bancar, ci au un rol major in reciclarea si valorificarea capitalului, in mobilizarea de resurse si distribuirea de credite in insusi sistemul bancar, deci intermediaza intre verigile sistemului bancar.

In acest proces se afirma si se detaseaza ca principale functii ale bancilor comerciale cele doua laturi ale intermedierii:

- mobilizarea resurselor

- distribuirea creditelor

Legatura directa cu mii si milioane de agenti economici, titulari de cont, in legatura cu constituirea si utilizarea depozitelor, confera bancilor in general si bancilor comerciale in special o alta principala functie in economia moderna, aceea de centru de efectuare a platilor intre titularii de cont si prin aceasta bancile determina si cadreaza fluxurile circulatiei monetare scripturale.

In indeplinirea functiilor lor bancile comerciale indeplinesc anumite operatiuni specifice considerate si reunite dupa sensul lor in active si pasive.