Afaceri	Agricultura	Economie	Management	Marketing	Protectia muncii
	Transporturi

Finante banci

Index » business » » economie » Finante banci
» ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL INTREPRINDERII

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL INTREPRINDERII

 

Situatia neta a intreprinderii suporta evident o serie de corectii practice rezultate din ratiunea relevantei elementelor de pasiv si activ fata de functiunea financiara si functiunea de productie a intreprinderii.

Astfel din activ pot fi eliminate valoric, (cu titlu de recomandare), elementele fictive (active neconventionale) cum ar fi: imobilizarile necorporale (cheltuielile de constituire, fondul comercial neamortizate), conturile de regularizare si asimilate in ceea ce priveste suma cheltuielilor aferente exercitiului urmator, creantele incerte pentru care nu au fost constituite provizioane, precum si toate imobilizarile neproductive sau in conservare si stocurile care nu mai pot fi valorificate la o valoare rezonabila etc. Aceste utilizari patrimoniale nu sunt intotdeauna precis determinabile valoric, au o nota pregnanta de subiectivitate in apreciere si pot influenta, in ciuda consistentei relative, ,,oglinda patrimoniului".

Din pasiv, pot fi eliminate (cu titlu de recomandare) urmatoarele elemente patrimoniale: amortizarile, provizioanele, veniturile neprevazute, neregulate, cu caracter colateral activitatilor de baza (cum ar fi: veniturile din operatiuni de capital, veniturile din penalitati, veniturile din donatii sau sponsorizari etc., in cazul in care acestea nu sunt corelate valoric cu cheltuielile corespunzatoare), pentru evita supraevaluarea resurselor de care dispune intreprinderea.

In urma corectiilor aplicate, analistul poate determina o situatie neta a patrimoniului deplin relevanta din punct de vedere al obiectivelor gestiunii financiare pe baza formulei:

	SNC = ATC - DTC

unde: SNC - situatia neta corectata;

ATC - activul total corectat;

DTC - pasivul total corectat.

Pe baza acestei relatii se pot determina practic, sub forma valorica, resursele de care dispune in mod curent intreprinderea pentru a finanta utilizarile de care are nevoie in exercitarea functiei de productie.

In prima faza este evident ca o situatie neta favorabila conduce la ideea initiala ca intreprinderea exercita o functiune financiara coerenta, eficienta, finantarea fiind exercitata exclusiv din resurse deja atrase (la dispozitia agentului economic). O situatie financiara corectata defavorabila (negativa) insa, in corelatie cu o situatie neta pozitiva, reflecta deja un neajuns major al rezumarii studiului echilibrului financiar pe baza primei etape. In lipsa unei perspective analitice, acest indicator nu ofera solutii ci numai o imagine initiala, necesara formularii ipotezei de lucru pentru derularea intregului algoritm privind studiul de ,,trezorerie" al patrimoniului. Deci interpretarea indicatorului este sub forma:

T          daca SN este pozitiv si crescator, acesta va evidentia o situatie financiara la nivelul intreprinderii, reflectand o gestiune economica sanatoasa, fiind consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de acumulare baneasca; aceasta inseamna ca valoarea firmei creste;

T          daca SN este negativ firma se poate afla intr-o situatie de pre-faliment, datorita incheierii cu pierderi a exercitiilor anterioare si acoperirii pierderilor prin utilizarea in totalitate a capitalurilor proprii, partea ramasa neacoperita ramanand in sarcina creditorilor, ca urmare a asumarii riscurilor de insolvabilitate;

T          daca SN = 0 este o situatie de echilibru perfect intre datorii si active (nu se poate realiza in practica, deoarece ar insemna ca nu mai exista capital propriu).

In a doua etapa se impune definirea a trei indicatori fundamentali pentru aprecierea calitativa a starii de echilibru financiar al intreprinderii si definirea relatiei de trezorerie, respectiv: Fondul de rulment, Nevoia de fond de rulment si Trezoreria neta.

Fondul de rulment:

T          daca FR este pozitiv inseamna ca activele circulante depasesc datoriile curente, adica exista posibilitatea transformarii in lichiditati a activelor circulante pe termen scurt, ceea ce permite rambursarea datoriilor si degajarea unor lichiditati suplimentare; este considerata o situatie favorabila din punct de vedere al solvabilitatii intreprinderii;

T          daca FR este negativ inseamna ca activele sunt insuficiente pentru a acoperi rambursarea datoriilor pe termen scurt, reprezentand o stare de dezechilibru la nivelul firmei si o situatie nefavorabila din punct de vedere al solvabilitatii intreprinderii;

T          daca FR = 0 inseamna ca exista echilibru perfect intre activele circulante si datoriile pe termen scurt, fiind o situatie ipotetica.

T          daca FR este pozitiv inseamna ca in principiu capitalul permanent finanteaza o parte din activele circulante, dupa finantarea in totalitate a activelor imobilizate; aceasta situatie evidentiaza FR ca o expresie a realizarii echilibrului pe termen lung si ca participare la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt;

T          daca FR este negativ inseamna ca, capitalul permanent este insuficient pentru acoperirea activelor imobilizate, ceea ce reflecta obtinerea unei parti din resursele temporale pentru acoperirea nevoilor permanente; situatia reflecta un dezechilibru financiar si poate fi considerata o situatie alarmanta pentru firmele cu activitate industriala ;

T          daca FR = 0 inseamna ca, capitalul permanent este egal cu activele imobilizate, aceasta fiind o situatie ipotetica deoarece trebuie sa existe o armonizare perfecta intre activele imobilizate si capitalul permanent.

Din punct de vedere al structurii capitalului permanent, fondul de rulment are 2 componente:

FR propriu = Capital propriu - Active imobilizate

FR imprumutat (strain) = FR - FR propriu

Nevoia de fond de rulment:

unde: Active de trezorerie: disponibilitati, valori mobiliare de plasament (clasa 5).

Pasive de trezorerie: credite (linii de finantare deschise), soldurile creditoare al conturilor la banci.

T          daca NFR este pozitiv inseamna ca activele circulante depasesc datoriile pe termen scurt; este considerata o situatie normala numai daca este rezultatul unei politici de investitii care sa conduca la cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare; in caz contrar va evidentia un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si a creantelor si exigibilitatea datoriilor pe termen scurt (relaxarea incasarilor si urgentarea platilor);

T          daca NFR este negativ avem de-a face cu un surplus de resurse temporare fata de nevoile temporale; poate fi considerata o situatie favorabila daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii unor datorii pe un termen mai lung, adica se urgenteaza incasarile si se relaxeaza platile; NFR se transforma in sursa de finantare deoarece va finanta FR si trezoreria neta; daca nu este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii unor datorii pe un termen mai lung, atunci situatia va fi nefavorabila exista chiar riscul unor rupturi in activitatea de aprovizionare, de reinnoire a stocurilor si de realizare a productiei.

1.4 Trezoreria neta:

T          daca trezoreria neta este pozitiva atunci se inregistreaza un excedent de finantare datorita desfasurarii unei activitati eficiente, iar imbogatirea trezoreriei arata ca intreprinderea dispune de lichiditati suficiente, care ii vor permite rambursarea datoriilor, dar si realizarea unor plasamente eficiente atat pe piata monetara, cat si pe cea financiara. In acest context intreprinderea se bucura de autonomie financiara pe termen scurt.

T          daca trezoreria neta este negativa atunci firma se confrunta cu o stare de dezechilibru financiar, apare un deficit monetar, care va fi acoperit pe seama unor noi resurse monetare (credite pe termen scurt sau de trezorerie). Aceasta arata ca intreprinderea depinde de resurse financiare externe. In cazul in care se apeleaza la resurse financiare externe, firma va fi interesata sa aleaga acele surse ce se caracterizeaza prin cel mai mic cost posibil. Ideal ar fi ca acoperirea deficitului sa se realizeze prin utilizarea mai multor tipuri de surse de finantare. Atunci cand trezoreria neta este negativa se limiteaza autonomia financiara pe termen scurt, dar nu apare implicit starea de insolvabilitate.

T          daca trezoreria neta este egala cu 0, aceasta este o situatie ipotetica deoarece reflecta un echilibru perfect intre resurse si nevoi, fondul de rulment permite finantarea integrala a nevoii de fond de rulment, evitandu-se astfel dependenta de surse de finantare externe.

2 Analiza echilibrului financiar pe baza aprecierii functiunii economice a intreprinderii

Acest tip de analiza se bazeaza pe o noua conceptie a intreprinderii, aceea ca intreprinderea este acea entitate economica si financiara care indeplineste urmatoarele functii:

1. Functia de productie;
2. Functia de consum;
3. Functia de personal (resurse umane);
4. Functia de investire si dezinvestire (procesul de dezinvestire apare spre sfarsitul duratei de viata a investitiei, atunci cand valoarea acesteia se apropie de 0, dar ea mai poate aduce venituri, si anume valoarea reziduala prin vanzarea sau scoaterea din functie a investitiei (utilaj, etc.);
5. Functia de finantare;
6. Functia de repartitie.

Ciclul de exploatare prezinta 4 faze distincte asa cum aminteam in capitolul anterior:

achizitia si stocarea (materiilor prime, materialelor, combustibililor, etc.)

productia sau fabricare

stocarea produselor finite si comercializarea lor

incasarea vanzarilor.

Obiectul analizei functionale il reprezinta cunoasterea diferitelor implicatii ale operatiilor realizate de intreprindere asupra trezoreriei, respectiv cunoasterea platilor imediate cu scadente certe si impactul direct asupra trezoreriei, dar si cunoasterea creditelor acordate sau obtinute.

Activului imobilizat (brut) ii corespunde functia de investire si dezinvestire. Functia de investire va grupa elementele de activ imobilizat in functie de caracterul acestora in:

active imobilizate de exploatare;

active imobilizate in afara exploatarii (imobilizari financiare, cladiri administrative).

Activului circulant ii corespunde functia de exploatare. Functia de exploatare va grupa activele circulante in:

active circulante de exploatare;

active circulante in afara exploatarii;

active de trezorerie.

Capital propriu + Amortizare + Datorii financiare - le corespunde functia de finantare. Functia de finantare va grupa elementele indiferent de scadenta lor.

Datoriilor pe termen scurt (furnizori, salariati, actionari) le corespunde functia de exploatare. Elementele de datorii pe termen scurt se vor clasifica in:

datorii de exploatare;

datorii in afara exploatarii;

pasive de trezorerie.

In acest context fondul de rulment se poate determina:

unde:

ACE = active circulante de exploatare

ACAE = active circulante in afara exploatarii

AT = active de trezorerie

DE = datorii de exploatare

DAE = datorii in afara exploatarii

PT = pasive de trezorerie

Nevoie de fond de rulment se imparte in:

nevoie de fond de rulment de exploatare (NFRE)

nevoia de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE)

Tinand cont ca NFR = NFRE + NFRAE, se verifica, ca TN = AT - PT

pentru ca activitatea sa fie considerata de exploatare, de baza trebuie ca NFRE sa fie mai mare decat NFRAE.

Analiza rezultatelor intreprinderii pe baza soldurilor intermediare de gestiune (SIG)

Se realizeaza pe baza elementelor cuprinse in contul de profit si pierdere, grupate pe doua mari categorii (venituri si cheltuieli). Atat cheltuielile, cat si veniturile sunt clasificate in:

cheltuieli si venituri de exploatare;

cheltuieli si venituri financiare;

cheltuieli si venituri extraordinare.

Fata de clasa veniturilor si cheltuielilor clasice, se impun urmatoarele precizari:

T    amortizarea este o cheltuiala nemonetara, neplatibila, din acest motiv face parte din cheltuielile de exploatare, ea nu influenteaza trezoreria;

T    provizioanele sunt venituri nemonetare, neincasabile, la randul lor ele nu influenteaza trezoreria;

T    venituri din cesiunea elementelor de activ sunt venituri din exploatare, ele se refera la diferentele dintre pretul la care este vandut activul respectiv si valoarea ramasa de amortizat. In cazul in care aceasta diferenta este negativa vorbim valoare neta contabila.

Pe baza elementelor din contul de profit si pierdere se pot calcula soldurile intermediare de gestiune.

Marja comerciala (MC): caracterizeaza intreprinderile cu activitate de comert, valoarea obtinuta fiind influentata de politica de vanzare promovata de firma in cauza.

T    daca MC este negativ inseamna ca s-a cumparat marfa, dar nu s-au incasat banii din vanzare

Productia exercitiului (PE):

Valoarea adaugata (VA):

T          valoarea adaugata are importanta deoarece prin agregarea la nivel macro se obtine produsul inter brut (PIB);

T          ea reprezinta un criteriu pentru aprecierea aportului specific al intreprinderii la formarea productiei;

T          este un indicator mai sintetic decat cifra de afaceri si productia obtinuta;

T          este un criteriu de apreciere a cresterii valorii intreprinderii, deoarece evidentiaza evaluarea cresterii reale prin luarea in calcul a ratei inflatiei sau a deflatorului;

T          valoarea adaugata masoara gradul de integrare al intreprinderii, tinandu-se seama de raportul ;

T          ea evidentiaza structura exploatarii prin utilizarea ratelor de repartizare a valorii adaugate, astfel raportand fiecare element (remunerarea fiecarui participant) la valoarea adaugata vom obtine modalitatea de distribuire a veniturilor globale catre participantii la activitate;

T          reflecta gradul de utilizare a factorilor de productie, deoarece se poate constata ca pentru acelasi nivel al valorii adaugate, cu o structura de exploatare identica, utilizarea factorilor de productie este diferita;

T          astfel se poate evidentia randamentul echipamentelor de lucru ca raport intre sau se poate evidentia intensitatea capitalistica: ; cu cat randamentul muncii va fi mai mare, cu atat intensitatea capitalistica va fi mai puternica, iar randamentul imobilizarii va fi mai mare.

Excedentul brut de exploatare (EBE) :

T          excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, luand in calcul operatiile legate strict de productia industriala, activitatea comerciala sau de prestarea unor servicii;

T          se poate urmari rolul acestui indicator astfel:

este o masura a performantelor economice inregistrate de intreprindere, deoarece poate fi utilizata in cadrul rentabilitatii economice;

este un indicator independent de politica financiara, de politica de dividende, de politica de finantare, de elemente extraordinare;

indicatorul este o resursa importanta pentru intreprindere, deoarece poate fi privit ca o resursa potentiala de trezorerie, respectiv un cash-flow potential de exploatare.

Rezultatul exploatarii (RE) :

Rezultatul financiar (RF) :

Rezultatul curent (RC) :

Rezultatul brut (RB) :

Rezultatul net (RN) :

T          rezultatul brut este considerat a fi egal cu rezultatul impozabil pentru usurarea calculului; daca apar cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal si venituri neimpozabile se va determina rezultatul impozabil, iar impozitul pe profit se va determina prin aplicarea cotei de impozit aferenta la rezultatul impozabil.

4 Capacitatea de autofinantare a intreprinderii

Pe baza soldurilor intermediare de gestiune vom evidentia capacitatea de autofinantare (CAF). Pentru determinarea capacitatii de autofinantare se vor utiliza doua metode:

Metoda degresiva : evidentiaza calcularea CAF ca diferenta intre veniturile incasabile si cheltuielile platibile.

Metoda aditiva: evidentiaza elementele contabile care nu genereaza fluxuri monetare, in acest caz se porneste de le rezultatul net la care vor fi adaugate toate cheltuielile neplatibile sau calculate si se vor scadea veniturile calculate.

Capacitatea de autofinantare dupa repartizarea dividendelor poarta denumirea de autofinantare globala.

T          relatia de calcul este valabila numai in tarile Uniunii Europene, deoarece repartizarea profitului imbraca forma urmatoarele forme: rezerve si dividende, iar participarea salariatilor la profit este considerata o cheltuiala deductibila din punct de vedere fiscal si nu o forma de repartizare a profitului

T          autofinantarea are doua forme:

a.       autofinantare de mentinere: include sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor cheltuieli pentru mentinerea potentialului productiv a nivelului atins de intreprindere prin reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscurilor de exploatare. Sursele incluse sunt: amortizarea si provizioanele

b.      autofinantare neta: este acea parte din autofinantarea bruta care se formeaza pe seama surselor proprii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite.

capacitatea de autofinantare prezinta importanta deoarece constituie un mijloc sigur de finantare, fiind o sursa independenta si stabila, evidentiaza autonomia intreprinderii, respectiv gradul de autonomie financiara si permite diminuarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare.

5 Analiza pragului de rentabilitate (determinarea punctului critic)

In analiza pragului de rentabilitate trebuie sa tinem seama de cheltuielile fixe si cele variabile, deoarece cheltuielile variabile variaza direct proportional cu cifra de afaceri, pe cand cele fixe nu sunt influentate de modificarea cifrei de afaceri. Analiza pe baza pragului de rentabilitate ne ofera posibilitatea de a da raspunsuri la mai multe intrebari cum ar fi: care este cifra de afaceri corespunzatoare pragului de responsabilitate(?), care este cifra de afaceri atunci cand se doreste obtinerea unui anumit profit(?), care este cifra de afaceri necesara pentru a se obtine un anumit profit in conditiile in care costurile fixe cresc(?).

unde: MCV= marja asupra cheltuielilor variabile in marime procentuala

MCV = CA - CV

• se poate determina un prag de rentabilitate in zile, acesta semnificand data la care va fi atins pragul de rentabilitate:

Studiu de caz privind pragul de rentabilitate

O societate comerciala a inregistrat o cifra de afaceri de 4000 milioane lei, cheltuielile variabile reprezentand 80%, iar cheltuielile fixe 200 milioane lei. Determinati:

a.       Cifra de afaceri pentru care profitul este 0.

b.      Profitul ce poate fi realizat la o crestere a cifrei de afaceri cu 10 %.

c.       Cifra de afaceri necesara pentru a se obtine profit de 700 milioane lei.

d.      Cifra de afaceri necesara pentru mentinerea profitului din perioada curenta in conditiile in care cresterea cheltuielilor fixe a fost de 50%.

milioane lei

In punctul c:    

6 Analiza riscurilor din exploatare

La nivelul firmei vor fi evaluate mai multe categorii de riscuri:

1. Riscul economic: este evaluat prin coeficientul efectului de levier al exploatarii (CELE)

Coeficientul de levier al exploatarii poate fi determinat prin trei relatii:

a.

Aceasta relatie se utilizeaza atunci cand se cunosc date privind dinamica activitatii la nivelul firmei.

b.

• cu cat coeficientul are o valoare mai mare, iar intreprinderea are cheltuieli fixe mari cu atat ea este mai riscanta si se poate adapta mai greu la modificarile pietei in acest context ea trebuie sa obtina un rezultat suficient de mare, care sa ii permita remunerarea actionarilor, dar sa si includa o prima de risc.

c.    

• cu cat CA depaseste mai mult CA cu atat firma inregistreaza un risc mai mic, iar flexibilitatea ei creste;
• cu cat coeficientul este mai mare decat 1 cu atat cresterea cifrei de afaceri genereaza profit;
• este grav daca coeficientul este mai mic decat 1, deoarece rentabilitatea activitatii de exploatare este scazuta.

2. Riscul de faliment

3. Riscul financiar: este evaluat pe baza coeficientul efectului de levier financiar (CELF) care masoara modificarea relativa a rezultatului curent inainte de impozitare la o modificare relativa a rezultatului din exploatare, sau dupa caz modificarea cifrei de afaceri.
1. se poate determina dupa doua formule:

a.

b.

Cei doi coeficienti pun in evidenta coeficientul efectului de levier combinat (CELC):

7 Diagnosticul financiar pe baza ratelor de rentabilitate

La nivelul intreprinderii pot fi puse in evidenta mai multe rate de rentabilitate, de structura sau de rotatie. Ele se pot determina ca raport intre efecte si eforturi si pot fi exprimate in procente, in zile sau in marimi absolute.

Rata de rentabilitate are trei forme:

Rata de rentabilitate comerciala

Rata de rentabilitate economica

Rata de rentabilitate financiara

Ratele de rentabilitate permit compararea performantelor industriale si comerciale ale firmelor.

a. Rata de rentabilitate comerciala

Rata de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul diferitelor stadii ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatelor; se determina ca raport intre diverse marje de acumulare baneasca si cifra de afaceri sau valoarea adaugata.

Rentabilitatea comerciala se determina ca raport intre marja comerciala si cifra de afaceri sau valoarea adaugata

b. Rata de rentabilitate economica

Rentabilitatea economica masoara eficienta mijloacelor financiare si materiale alocate activitatii intreprinderii. Se poate determina:

unde EBIT reprezinta excedentul brut de exploatare inainte de deducerea cheltuielilor cu dobanda si a impozitului pe profit

AE - reprezinta activul economic si se determina dupa formula urmatoare:

unde in calculul NFR se iau in calcul atat activele de trezorerie, cat si pasivele de trezorerie. AE se poate calcula si dupa formula:   

1. se mai poate determina rata de rentabilitate economica luand in calcul excedentul brut de exploatare:

2. deoarece in calculul EBE nu au fost luate in calcul amortizarile, aceasta rata are avantajul de a nu fi afectata de politica de amortizare practicata;

2. in termeni reali rentabilitatea economica trebuie sa depaseasca rata inflatiei, deoarece intreprinderea trebuie sa isi mentina substanta economica, de aceea rata rentabilitatii economice trebuie sa depaseasca rata inflatiei, ea trebuie sa remunereze capitalul investit, cel putin la nivelul ratei medii de randament din economie (rata medie a dobanzii), dar sa acopere si riscul economic si financiar pe care si l-au asumat actionarii si creditorii:

3. daca Rata reala = Rata nominala (obtinuta din calcule) -
4. daca Rata reala =

(Relatiile lui Fischer)

3. rentabilitatea economica trebuie sa permita intreprinderii reinnoirea si cresterea activitatii sale, intr-o perioada cat mai scurta, urmarind ca raportul intre EBE si activele imobilizate sa fie
4. rentabilitatea economica se poate determina si ca o rata a profitului net:

5. in acest caz este o rata neta de impozit, fiind dependenta de strategia de finantare si gradul de indatorare al intreprinderii;

5. rentabilitatea economica se poate obtine prin doua strategii comerciale opuse:

1. O politica de preturi inalta, cu o marja bruta mare, dar cu o rotatie lenta a capitalului.
2. O politica de preturi joasa, cu o marja bruta scazuta, dar cu o rotatie accelerata a capitalului.

6. rentabilitatea economica se mai poate calcula dupa formula:

6. daca descompunem rentabilitatea economica in doi factori vom evidentia: rata marjei nete de acumulare () si coeficientul de rotatie ();
7. rentabilitatea economica poate fi influentata sau ameliorata prin:

a)      cresterea ratei marjei nete care se va realiza prin cresterea vanzarilor si diminuarea cheltuielilor platibile;

b)      cresterea coeficientului de rotatie a capitalului economic ce se realizeaza prin diminuarea investitiilor si optimizarea stocurilor si a creditului client.

7. rentabilitatea economica poate evidentia costul surselor de finantare, in acest caz putem determina o rentabilitate economica ca medie aritmetica ponderata a surselor de finantare:

8. unde reprezinta un cost al capitalului propriu si reprezinta costul datoriilor. In cazul acestei formule se folosesc datele din anul de baza.

8. de asemenea rentabilitatea economica poate sa evidentieze productivitatea activelor economice, utilizandu-se rata marjei nete asupra valorii adaugate, randamentul imobilizarilor si coeficientul investitiilor.

c. Rata de rentabilitate financiara

Rentabilitatea financiara masoara capacitatea intreprinderii de a degaja profitul net prin utilizarea capitalului propriu si reflecta scopul final al activitatii economice, deoarece evidentiaza remunerarea actionarilor prin dividende si prin cresterea rezervelor. Rentabilitatea financiara trebuie sa evidentieze rentabilitatea factorului munca corelat cu structura investitiilor si cu randamentul investitiilor:

- reprezinta efectul de levier;

- reprezinta levierul si reprezinta bratul levierului.

Nota: si sunt nete de impozit pe profit (au fost impozitate)

1. daca > atunci indatorarea are efecte pozitive asupra activitatii intreprinderii, deoarece va creste cu fiecare procent de crestere al indatorarii. In acest caz efectul de levier imbraca forma efectului "parghie de indatorare";
2. daca < atunci cresterea indatorarii va avea un efect negativ asupra , deoarece cu fiecare procent al indatorarii se va diminua cu diferenta dintre si . In acest caz efectul de levier se numeste efect "de maciuca".

Pe baza acestor relatii putem evidentia si efectul fiscalitatii asupra . Astfel daca intreprinderea este profitabila fiscalitatea (impozitul pe profit) va atenua efectul de levier. Daca intreprinderea este neprofitabila, fiscalitatea nu influenteaza . In cazul unei intreprinderi indatorate poate fi mai mare decat , pe cand in cazul unei intreprinderi se poate ajunge la relatia =. De aceea cresterea se poate obtine prin cresterea indatorarii. In cazul societatilor pe actiuni trebuie sa cunoastem doi indicatori, care au importanta pentru actionarii majoritari sau minoritari:

1. pentru firmele cotate la bursa se poate determina randamentul bursier al actiunilor; pentru a masura reactia bursiera se poate determina coeficientul de capitalizare bursiera: , unde CB este cursul bursier al unei actiuni. Acest indicator masoara de cate ori investitorii sunt dispusi sa cumpere profitul per actiune, permitand comparatii ale firmelor ce-si desfasoara activitatea in acelasi sector. Cu cat REP (indicator extern) este mai mare cu atat exista posibilitatea de crestere economica;
2. pe langa PER se mai poate determina profitul per actiune: .

8 Studiu de caz privind echilibrul financiar

Pornind de la urmatoarele elemente determinati ca raport si ca medie aritmetica ponderata, si evidentiati efectul de levier; comparati rata inflatiei de 20% cu si cu . Comentati corelatia dintre si rata inflatiei.

Din contul de profit si pierdere se cunosc urmatoarele date:

vanzari de marfuri: 8.422

productia vanduta:    150.186

cumparari de materii prime:    108.140

alte cumparari si cheltuieli externe: 19.084

cheltuieli de personal: 14.200

amortizari de exploatare:    2.184

venituri din cesiunea elementelor de activ:    1.722

cumparari de marfuri:    7.332

dobanzi platite: 2.908

venituri financiare: 58

impozit pe profit:     se calculeaza cu o cota de 10%.

Din bilant se cunosc urmatoarele date:

Activ imobilizat: 2940

Stocuri: 30.004

Clienti: 6.494

Capitaluri proprii: 20.616

Dividende datorate: 400

Datorii pe termen scurt: 31.784

Imprumuturi pe termen lung:    9.638.

MC = venituri din vanzarea marfurilor - costul de cumparare al marfurilor

= 8.422 - 7.332 = 1.090

PE = 10186

VA = MC + PE - consumuri externe (de la terti)

= 1.090 + 150.186 - 108.140 - 19.084 = 24.052

EBE = VA - cheltuieli de personal

= 24.052 - 14.200 = 9.852

RE = EBE + alte venituri de exploatare - alte cheltuieli de exploatare

= 9.852 + 1.722 - 2.184 = 9.390

RF = venituri financiare - cheltuieli financiare

= 58 - 2.908 = - 2.850

RC = RE RF

= 9.390 - 2.850 = 6.540 (rezultatul brut)

Impozit pe profit = 6.540*10% = 654

PN = RC - Impozit pe profit

= 6.540 - 654 = 886

EBIT = venituri totale - cheltuieli (exclusiv cheltuielile cu dobanda si cu impozitul pe

profit

NFR = 30.004 + 6.494 - 400 - 31.784 = 4.314

AE = Imobilizari + NFR sau AE = K + K

= 2940 + 4.314 = 20.616 + 9.638

= 30.254 = 30.254

=

=

=

< efectul de levier este efect "de maciuca" si indatorarea are efect negativ asupra valorii intreprinderii deoarece se diminueaza pe masura ce creste gradul de indatorare.

Rata reala a rentabilitatii economice =

Rata reala a rentabilitatii financiare =

in termeni reali firma obtine un profit redus care nu ii este suficient pentru a-si achita datoriile si pentru a se dezvolta.

---