ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE

ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE

1.1. Conceptul si continutul trezoreriei

Trezoreria sau conceptul de trezorerie poate fi definita prin totalitatea operatiilor financiare cu caracter operational, care asigura incasarile si platile curente si care, la randul lor reprezinta operatii de trezorerie. Notiunea de trezorerie este unua dintre cele mai greu de definit in domeniul financiar. El poate fi analizat din doua puncte de vedere si anume:

organizatoric, trezoreria fiind un serviciu ce reprezinta o parte componenta in organigrama unei entitati economice, careia ii revin sarcini si atributii, are personal de specialitate si functioneaza dupa reguli bine stabilite;

structural, in functie de elementele patrimoniale componente ale acesteia.

Din acest punct de vedere, trezoreria poate fi definita din doua puncte de vedere:

l) ca ansamblul disponibilitatilor ce includ lichiditatile din: casierie, conturi de la banci, acreditive, conturi alimentate special pentru carnete cec cu limita de suma si titluri de plasament susceptibile de a se transforma in bani;

2) ca diferenta intre:

- necesarul de active circulante (NFR) si fondul de rulment (FR)

- incasari si credite bancare pe termen scurt

NFR = FR + CT => CT = NFR - FR

Uzual, prin trezorerie se intelege un ansamblu de operatiuni financiare prin care se constituie si se cheltuiesc resursele publice in vederea indeplinirii functiilor statului.

In mod concret, trezoreria este data de incasarile si platile bugetului de stat, operatiuni de gestionare si contabilitate a resurselor bugetare, operatiuni de completare a resurselor bugetului prin lansarea de imprumuturi publice (emisiuni de bonuri de tezaur sau certificate de trezorerie) sau prin contractarea de imprumuturi interne sau externe.

Cuvantul "trezorerie" provine din fr. "trésorerie", care inseamna trezorerie, visterie, tezuar, semnificand si locul unde se pastreaza resursele bugetului, aurul si alte valori ale statului.

La nivel microeconomic, trezoreria inseamna un asamblu de operatiuni financiare prin care se constituie capitalurile intreprinderii si se cheltuiesc aceste capitaluri, respectiv incasarile si platile intreprinderii, gestionarea acestor operatiuni de selectare a resurselor ce vor fi atrase in intreprindere sau de plasament a excedentelor de trezorerie.

In mod concret, trezoreria intreprinderii este rezultanta ansamblului de incasari si plati determinate de ciclurile operatiunilor de exploatare si in afara exploatarii (de investitii si financiare) conform schemei 1.

In cadrul operatiunilor intreprinderii, activitatea de investitii se desfasoara in baza unor decizii strategice ce presupun sume importante, dar la intervale relativ mari de timp (neregulate). Astfel, in baza deciziei de investitii, intrep. isi asigura mentinerea si mai apoi modernizarea si dezvoltarea capacitatilor de productie.

Pt. realizarea proiectelor de investitii, intrep. adopota decizia de finantare care presupune utilizarea surselor de finantare a investitiilor in ordinea de preferinta, respectiv utilizarea disponibilitatilor pt. investitii ramase din anii precedenti, amortizarea activelor imobilizate, sume din vanzarea mijloacelor fixe neutilizate sau partial utilizate, profit net afectat pt. finantarea proiectelor de investitii si in completare cresterea capitalului social si contractarea de imprumuturi bancare sau obligatare.

Intrucat investitiile se realizeaza la anumite perioade de timp, gestiunea trezoreriei intrep. se rezuma la gestionarea capitalurilor pe termen scurt, respectiv pt. activitatea de exploatare si financiara a intrep.

Obiectivul gestiunii trezoreriei este asigurarea solvabilitatii intrep., respectiv onorarea tuturor obligatiilor acesteia provenite din contracte sau in virtutea legilor fiscale in vigoare.

Acesta se mai numeste si obiectivul de lichiditate sau gestiunea riscului de lichiditate. Prin dezvoltarea pietelor financiare si multiplicarea astfel a posibilitatilor de finantare pt. intrep. si prin internationalizarea productiei si schimburilor cu strainatatea, gestiunea trezoreriei intrep. capata si alte obiective:

- gestiunea riscului de dobanda;

- gestiunea riscului de curs de schimb.

Obiectul gestiunii trezoreriei este determinarea stocului monetar, respectiv a sumei de bani de numerar care sa asigure onorarea la scadenta a tuturor obligatiilor intrep.

Determinarea stocului monetar presupune anticiparea (previzionarea) incasarilor si platilor care, in functie de natura lor presupune anumite nivele si anumite momente de realizare.

Trezoreria intrep. poate fi analizata in termen de flux, respectiv incasarile si platile perioadei, dar si in termen de stoc, respectiv trezoreria intrep. la un moment dat, legatura intre cele 2 variabile realizandu-se astfel:

trezoreria la inceputul perioadei

+ incasarile perioadei

- platile perioadei____________ 

= trezoreria la sfarsitul perioadei

Continutul trezoreriei intrep. poate fi analizat prin mai multe abordari, continutul fiind din ce in ce mai extins astfel:

1. totalul valorilor de casa;

2. active lichide;

3. trezorerie neta;

4. trezorerie potentiala.

1. Abordarea trezoreriei prin totalul valorilor de casa reprez. continutul restrans al acesteia, referindu-se numai la mijloacele de plata imediata sau cvasiimediata:

- disponibilitati in lei si valuta in casieria intrep;

- disponibilitati in lei si valuta in costurile la vedere;

- acreditive deschise;

- CEC-uri si efecte comerciale de incasat;

- efecte comerciale remise spre scontare;

- mijloace banesti pe drum;

- alte valori in casierie (timbre postale, tichete de calatorie, bilete de odihna si tratament, etc.).

Toate aceste active sunt considerate "active lenese", intrucat remunerarea lor e 0 sau nesemnificativa, de aceea obiectivul gestiunii trezoreriei in aceasta abordare este "trezoreria 0".

2. Abordarea trezoreriei prin active lichide cuprinde pe langa mijloacele de plata cvasiimediate si plasamentele aferente trezoreriei excedentare:

- plasamentele in valori mobiliare (investitii financiare pe termen scurt: actiuni, obligatiuni, alte active);

- biletele de trezorerie si bonurile de casa emise de alte intrep. prin care intrep. acorda credite pe termen scurt;

- depozitele bancare la termen.

In aceasta abordare, trezoreria corespunde conceptiei anglosaxone de cash sau cash echivalent.

3. Abordarea trezorerieii ca trezorerie neta corespunde analizei functionale a a bilantului in care trezoreria neta se detrmina ca diferenta intre nevoia de fond de rulment si fondul de rulment.

TN = NFR - FR

Practic, se compara diferenta intre activele de exploatare si pasivele de exploatare, respectiv nevoia de fond de rulment cu excedentul de capitaluri permanente ramas dupa finantarea activelor imobilizate, respectiv fondul de rulment. Totodata, trezoreria neta se stabileste ca diferenta intre valorile de trezorerie active si valorile de trezorerie pasive.

4. Abordarea trezoreriei ca trezorerie potentiala largeste si mai mult sfera

treoreriei pt. ca compara valorile de trezorerie active (mijloace de plata, plasamentele trezoreriei excedentare si veniturile realizate din aceste plasamente) si diferenta capacitatii de creditare neutilizate pe de o parte cu nevoile de trezorerie, pe de alta parte.

In aceasta abordare, pe langa asigurarea lichiditatii de zi cu zi, trezoreria urmareste si cresterea eficientei intrep. prin selectarea nevoilor de resurse cu costul cel mai mic si efectuarea de plasamente de trezorerie cu randament cat mai ridicat.

Oricare ar fi modalitatea de abordare a trezoreriei, procesul decizional al trezoreriei se desfasoara in 3 etape:

- previziunea fluxurilor de trezorerie;

- selectarea mijloacelor de acoperire a deficitului sau de plasament a excedentului;

- controlul trezoreriei.

1.2. Etapele procesului decizional al trezoreriei

1. Previziunile trezoreriei

Calitatea deciziilor adoptate de trezorierul intreprinderii depinde de calitatea informatiilor si previziunilor pe care acesta le elaboreaza. In previziunile de trezorerie, ca de altfel in orice previziune trebuie determinat orizontul si pasul previziunii.

Orizontul previziunii este intervalul de timp pt. care se elaboreaza previziunile. Previziunile de trezorerie se elaboreaza pe orizonturi de timp anuale prin intermediul bugetului de venituri si cheltuieli sau multianuale prin intermediul planului de finantare a investitiilor daca este vorba de investitii compexe si a caror durata de realizare se intinde pe o perioada de mai multi ani (3-5 ani).

Pasul previziunii este intervalul de timp care separa revizuirea sau actualizarea a 2 previziuni succesive. In cazul bugetului de venituri si cheltuieli pasul previziunii este trimestrul, intrucat valorile anuale au defalcare trimestriala. In cazul planului de finantare a investitiilor, pasul previziunii este anul calendaristic, intrucat valorile previzionate se actualizeaza anual.

Baza informationala pt. elaborarea previziunilor de trezorerie o reprezinta bugetul vanzarilor, bugetul aprovizionarilor, clauzele contractuale referitoare la modul si instrumentele de plata, datele din contabilitate, studii statistice pt. previziunile cu caracter de responsabilitate.

In elaborarea previziunilor de trezorerie trebuie sa se aiba in vedere faptul ca exista un decalaj intre fluxurile reale (de bunuri si servicii) si fluxurile financiar-monetare. Ex: vanzarile de produse (flux real) se inregistreaza in contabilitate in momentul intocmorii facturii si avizului de expediere-insotire, pe cand fluxurile monetare se inregistreaza amanat, mai tarziu, in functie de durata transportului pana la beneficiar, durata intocmirii documentelor de plata si a circuitului bancar.

Se pot inregistra insa si fluxuri simultane. Ex: platile in numerar.

2. Alegerea mijloacelor de acoperire a deficitului sau de plasament a excedentului de trezorerie

Daca previziunile de trezorerie prin care se stabileste excedentul sau deficitul de trezorerie sunt elaborate cu exactitate, trezorierul are timpul necesar pt. a alege si negocia cea mai buna cale de acoperire a nevoilor de trezorerie (deficitului) sau de plasament a excedentului.

Acoperirea nevoilor de trezorerie trebuie sa se realizeze la costul cel mai mic. Pt. aceasta, trezorierul trebuie sa cunoasca conditiile de creditare, respectiv nivelul dobanzilor, comisioanelor, spezele bancare practicate in sistemul bancar pt. a selecta banca care ofera cele mai bune conditii de creditare.

In cazul excedentelor de trezorerie, trezorierul trebuie sa urmareasca

modalitatea de plasament cu randamentul cel mai ridicat insa, in paralel, trebuie sa urmareasca si diversificarea plasamentelor pt. a compensa riscul plasamentelor cu randamentele cele mai mari.

Pt. realizarea plasamentelor cu randamente adecvate, trezorierul trebuie sa cunoasca evolutiile bursiere pe toata durata anului si nu doar in momentele in care inregistreaza excedentele de trezorerie.

3. Controlul trezoreriei

Analiza abaterilor (diferentelor) dintre previziuni si realizari este o modalitate de revizuire a previziunilor si de adoptare a unor masuri care sa permita corectarea influentelor nefavorabile conjuncturale ce au condus la nerealizarea nivelurilor propuse.

Instrumentul de control este planul de trezorerie glisant care realizeaza actualizarea previziunilor de la o perioada la alta.

Pt. intocmirea unui astfel de instrument este necesara consultarea unui volum sporit de informatii, de cele mai multe ori de natura extracontabila (date despre vanzari, despre cumparari, clauze sau conditii de plata). Totodata, prin intermediul controlului trezoreriei, se realizeaza analiza performantelor gestiunii trezoreriei prin determinarea si interpretarea erorilor de echilibrare asupra sau submobilizarilor de resurse.

1.3. Fluxurile de trezorerie ale intreprinderii

Fluxurile de trezorerie ce decurg din desfasurarea activitatii intreprinderilor din tari cu economie concurentiala, inclusiv in practica financiar-contabila din Romania, se foloseste notiunea anglo-saxona de 'cash-flow'. De-a lungul timpului, conceptul de cash-flow a cunoscut interpretari si modalitati diferite de calcul.

Cash-ul se refera la ansamblul de disponibilitati, este asimilat cu trezoreria neta si cunoaste doua forme:

cash efectiv care se refera la disponibilitatile banesti in conturi bancare curente si in casa;

cash echivalent care se refera la disponibilitati cvasilichide cum ar fi valorile mobiliare de plasament, respectiv titlurile financiare (actiuni, obligatiuni etc.) si titluri monetare (certificate de depozit bancar, certificate de trezorerie etc.) cumparate pentru valorificarea temporara a excedentului de trezorerie.

La randul sau, cash-fow-ul (CF) este variatia (fluxul) trezoreriei nete (~TN) de la inceputul pana la sfarsitul exercitiului financiar. Atat cash-ul, cat si cash-flow-ul sintetizeaza variatia rezultatelor din operatiunile (de gestiune si de capital) ale intreprinderii

Corespunzator celor doua tipuri de operatiuni ale intreprinderii rezulta

doua forme de cash-flow:

o cash-flow-ul din operatiuni (activitati) de gestiune (CFgest)

o cash-flow-ul din operatiuni (activitati) de capital (CFKap), structurat la randul sau in cash-flow-ul operatiunilor de investitii (CFinv) si cash-flow-ul

operatiunilor de finantare (CFfin).

o Cash-flow-ul din activitatile de gestiune este cel mai important, fiind utilizat in urmatoarele scopuri: efectuarea platilor curente de gestiune, achizitia de noi active prin auto finantare si/sau pentru rambursare a creditelor, precum si pentru remunerarea actionari lor cu dividende si a creditorilor cu dobanzi. CFgest se poate explica pe baza veniturilor incasabile si a cheltuielilor platibile din contul de profit si pierdere si corectat cu variatia nevoii de fond de rulment (ΔNFR).

Rezultatul operatiunilor de gestiune il constituie cash-flow-ul de gestiune. Deoarece marimea acestuia este determinata in cea mai mare parte de operatiuni de exploatare, acesta se evidentiaza sub forma cash-flow-ului de exploatare (CFexpD. Cash-flow-ul de exploatare se determina astfel:

CFexpl = Prexpl - Impozit + Amortizare

Impozit = (Prexpl - Dob) x t

unde: Prexpl = profit din exploatare

Dob = dobanda

t = cota unica de impozit pe profit

Din relatia de calcul rezulta ca elementul fiscal are un rol important, cash-flow-ul de exploatare cuprinzand profitul din exploatare net minus impozitul pe profit, plus amortizarea. Se obtin doua surse de finantare insemnate, care atribuie cash-flow-ului de exploatare semnificatia unei capacitati potentiale reiesite pe seama contului de profit si pierdere. Cashflow-ul de exploatare se poate utiliza pentru auto finantarea cresterii economice a intreprinderii si pentru remunerare a investitorilor de capital reprezentati de actionari (prin acordarea de dividende) si creditori (prin plata de dobanzi).

La randul sau metoda in directa opereaza cu informatii deja prelucrate: profit net, amortizari si provizioane nete de reluari asupra lor, variatia nevoii de fond de rulment etc. Prin metoda indirecta CFgest se calculeaza astfel:

CF gest = PN + Amo si Proviz. nete - V fin - ΔNFR

unde: PN = profit net

Amo si Proviz. nete = Amortizare si provizioane nete de reluari asupra lor

Vfin = venituri financiare

ΔNFR = variatia necesarului de fond de rulment

Din calculul CFgest s-au scazut veniturile financiare, deoarece sunt incluse cash-flow-ului de investitii.

Cele doua metode de calcul ajuta la exprimarea cash-flow-ului de gestiune in doua maniere diferite. Astfel metoda directa contribuie la calculul CFgest dupa originea elementelor de calcul, in timp ce prin metoda indirecta, CFgest se calculeaza tinand cont de destinatia elementelor de calcul.

o A doua componenta a cash-flow-ului o reprezinta cash-flow-ul din activitati de investitii (CFinv). Acest tip de cash-flow se refera, de regula, la plati pentru achizitia de active fixe noi:

. corporale, respectiv proprietati asupra terenurilor si constructiilor, masini si echipamente, inclusiv prin autodotare;

' necorporale, respectiv licente, brevete, marci;

. financiare, respectiv participatii directe, cumpararea de actiuni si obligatiuni emise de alte intreprinderi, acordarea de avansuri financiare catre filiale.

Activitatea de investitii cuprinde, totodata, incasari din vanzarea (cesiunea) de active fixe: vanzari de proprietati, masini, echipamente, de actiuni si obligatiuni detinute sau rascumparari, la scadenta, ale obligatiunilor detinute sau ale avansurilor banesti acordate filialelor.

CFinv se determina atat prin metoda directa, cat si prin cea indirecta.

Prin metoda directa CFinv se calculeaza ca diferenta intre platile pentru achizitia de active fixe si incasarile din cesiunea sau rambursarea lor si din remunerarea active lor financiare sub forma de dividende si dobanzi incasate. Prin metoda indirecta, CFinv se determina astfel:

CFinv = Imoo - (Imoo - Amo si prev. nete) - Ven. Fin

in care: Imoo = soldul initial al imobilizarilor (imobilizari initiale)

o A treia componenta a cash-flow-ului o reprezinta cash-flow-ul din activitatile de finantare (CFfin)' CFfin cuprinde atat fluxuri de venituri, cat si fluxuri de cheltuieli, generatoare de plati. Incasarile provin din operatiuni de majorari de capital social (prin emisiune de actiuni noi) si/sau de majorarile de datorii financiare (prin contractarea de noi imprumuturi sau prin emisiunea de obligatiuni ale intreprinderii). Platile se manifesta sub forma rambursarii de imprumuturi pe termen mediu si lung si, uneori, a rascumpararilor de pe piata bursiera si extrabursiera a propriilor actiuni pe baza profitului net.

O intreprindere indatorata beneficiaza de economii fiscale determinate de deductibilitatea dobanzii din profitul impozabil. Aceste economii fiscale au majorat profitul net al intreprinderii indatorate. Ca urmare, plata intreaga a dobanzii catre creditori este suportata de intreprindere la nivelul dobanzii nete de impozit [Dob (1-0], iar restul, Dob x t este suportat din 'sacrificiul' bugetului de stat care primeste de la intreprinderea indatorata un impozit pe profit (t) mai mic decat de la o intreprindere neindatorata.

O delimitare intre profitul net si cash-flow se bazeaza pe urmatoarele argumente:

Profitul net exprima un potential de obtinere a unor incasari prezente si viitoare, in timp ce cash-flow-ul exprima din punct de vedere monetar,rezultatul echilibrului dintre incasari si plati de la inceputul pana la sfarsitul anului. Numai in conditii de crestere zero a intreprinderii si de reinvestire a amortizarii anuale, profitul net este egal cu cash-flow-ul. In conditii de crestere economica diferita de zero, cash-flow-ul preia influenta acestei cresteri economice asupra profitului net;

2. Profitul net (pe termen scurt) este rezultatul operatiunilor de gestiune, adica de exploatare, financiare, exceptionale; la randul sau, cashflow-ul este generat atat de operatiuni de gestiune, cat si de operatiuni de capital (investitii, dezinvestiri, finantari, rambursari);

3. Cash-flow-ul corecteaza veniturile incasabile si cheltuielile platibile cu decalajele intre momentul angajarii si a platilor acestora. Obligatiile de plata la anumite scadente sunt decalaje favorabile, in timp ce drepturile de creanta (de incasari) la anumite scadente sunt decalaje nefavorabile; diferenta dintre obligatiile de plata si drepturile de creanta o reprezinta nevoia de fond de rulment care corecteaza potentialul veniturilor si cheltuielilor intreprinderii de a se transforma in lichiditati.

Pornind de la aceste delimitari se poate preciza ca, in materie de rezultat, cash-flow-ul furnizeaza informatii indirecte si incomplete cu privire la aptitudinea intreprinderii de a realiza profit si trebuie utilizat cu precautie in acest scop. Cash-flow-ul isi dovedeste utilitatea in materie de finantare, deoarece este o aproximare a capacitatii de auto finantare si permite obtinerea unei imagini asupra aptitudinii intreprinderii de a distribui dividende si a finanta investitii, eventualelor nevoi privind emisiunea de actiuni sau obligatiuni, posibilitatilor de corectare a insuficientei de fond de rulment lichid si, de aici, a situatiei permanente a trezoreriei.

In concluzie impozitarea rezultatelor intreprinderii are relevanta asupra fluxurilor de trezorerie (cash-flow). Incidenta fiscala se rasfrange atat asupra fluxurilor legate de operatii asupra active lor, cat si asupra fluxurilor asociate operatiilor de finantare, fapt care contribuie la dobandirea unui caracter hibrid al acesteia; chiar daca, de regula, impozitul pe profit se inregistreaza in cash-flow-ul de gestiune.

Impozitarea rezultatelor are un impact diferentiat asupra cash-flowului, deoarece se abordeaza atat in termenii unui flux de iesire (cel mai adesea), dar si ca flux de intrare. Astfel, in cazul fluxurilor de trezorerie aferente portofoliului de active (active industriale, active comerciale, active financiare), impozitul teoretic diminueaza excedentul de trezorerie al exploatarii sau veniturile financiare, deci reprezinta un flux de iesire. In cazul fluxurilor asociate operatiunilor de finantare (fluxuri asupra datoriilor financiare), impozitul are un impact pozitiv, conducand la o economie de impozit aferenta cheltuielilor financiare, pe fondul indatorarii, deci reprezinta un flux de intrare.

1.3. Elaborarea previziunilor de trezorerie

Elaborarea previziunilor de trezorerie presupune asocierea unui sistem informational de analiza a datelor contabile si extracontabile cu un sistem de previziune. Prin intermediul planurilor de trezorerie, datele din celelalte sectiuni de plan (bugetul aprovizionarilor, bugetul productiei, bugetul vanzarilor, etc.) sunt convertite (transformate) in fluxuri monetare de trezorerie.

In functie de orizontul de timp pe care se elaboreaza previziunea, exista mai multe tipuri de planuri de trezorerie:

- planul anual (bugetul de trezorerie);

- planurile intermediare (pe 3, 6 sau 9 luni);

- graficele zilnice de trezorerie.

Bugetul de trezorerie este instrumentul prin care se determina evolutia stocului monetar (excedentului sau deficitului) pe luni si cumulate de la inceputul anului dupa urmatoarea formula:

St = Vt + It + TPt - Pt - RCt

St - stocul monetar al perioadei t

Vt - vanzarile perioadei t

It - imprumuturile perioadei t

TPt - titlurile de plasament

Pt - platile perioadei t

RC - rambursarea de credite a perioadei t

Prin intermediul acestei formule se determina structura optima a stocului monetar, respectiv volumul creditelor ce vor fi angajate de intreprindere, volumul plasamentelor in valori mobiliare si volumul rambursarilor de credite in perioada respectiva.

In bugetul de trezorerie, incasarile si platile intreprinderii sut structurate pe cicluri de operatiuni, respectiv ciclul operatiunilor de exploatare (activitatea de baza) si ciclul operatiunilor in afara exploatarii (investitii si operatiuni financiare).

In bugetul de trezorerie, veniturile si cheltuielile sunt evidentiate pe cicluri de operatiuni de exploatare si-n afara exploatarii astfel:

In practica financiara romaneasca, ca anexa a bugetului de venituri si cheltuieli, se intocmeste bugetul activitatii de trezorerie pe an si cu defalcare trimestriala. Prin acest buget se realizeaza o recapitulatie a fluxurilor de trezorerie dupa provenienta.

Evaluarea fluxurilor de trezorerie se realizeaza prin 2 metode:

- directa;

- indirecta.

Metoda directa de evaluare a fluxurilor de trezorerie pp. evaluarea fluxurilor aferente activitatii de exploatare, de investitii si de finantare astfel:

1. Flux de numerar din activitatea de exploatare:

- incasari din vanzarea de produse, executarea de lucrari, prestarea de servicii;

- incasari de redevente (chirii), onorari, comisioane si alte venituri;

- plati pt. aprovizionari;

- plati catre si in numele personalului;

- plata altor cheltuieli de exploatare.

2. Flux de numerar din activitatea de investitii:

- plati pt. cumparari de terenuri, mijloace fixe si imobilizari necorporale;

- incasari din vanzarea de terenuri, constructii, cladiri, echipamente tehnologice si imobilizari necorporale;

- plati pt. cumpararea de titluri si creante la capitalul altor intreprinderi;

- incasari din vanzarea de titluri si creante ale altor intreprinderi.

3. Flux de numerar din activitatea de finantare:

- intrari de credite pe termen scurt, mediu si lung;

- rambursari de credite pe termen scurt, mediu si lung;

- emisiunea de actiuni in numerar;

- plati pt. dividende;

- incasari din venituri financiare;

- plata impozitului pe profit.

Metoda indirecta:

1. Flux de numerar din activitatea de exploatare:

- rezultatul net;

- amortizari si ajustari pt. depreciere (provizioane);

- modificari ale capitalului circulant.

2. Flux de numerar din activitatea de investitii

IDENTIC ca si la metoda directa

3. Flux de numerar din activitatea de finantare

IDENTIC ca si la metoda directa

Structura bugetului activitatii de trezorerie, ca anexa a bugetului de venituri si cheltuieli, se prezinta stfel:

= + + - -

I. RNE = RBE - IP

RBE = RE + RF + Rex

RE + RF = RC - rezultatul curent

REx = VE - CE

RE = VE - (CV +CF)

MB = VE - CV

RE = MB - CF

CA = PV + VVM

PV - Productia vanduta

VVM - Venituri din vanzarea marfurilor

PE = PV (±) SPS + PI

SPS - soldul productiei stocate

PI - productia imobilizata

RF = VF - CFin

REx = VEx - CEx

II. A. FNE = RNE(+/-) +AsiP -

B. FNI = -AUF - IRP +

C. FNF = (+/-) + SI - DP + CCS

FNT = A + B + C = FNE + FNI + FNF

SF = SI + FNT

Planurile intermediare de trezorerie se stabilesc pe perioade de 3,6 si 9 luni si au rolul de a actualiza previziunile realizate prin bugetul anual, functionand ca niste planuri glisante.

In practica financiara romaneasca, un astfel de plan este planul trimestrial de trezorerie prin care intreprinderea isi actualizeaza nivelul creditului de trezorerie pt. trimestrul urmator. Pt. aceasta, compara nivelul stocurilor de active circulante existente la finele trimestrului in curs + nivelul platilor de efectuat in trimestrul urmator, pe de o parte cu capitalurile existente si nivelul creditelor de trezorerie angaajat pt. trimestrul in curs.

Daca stocurile + patile sunt mai mari decat capitalurile proprii si creditele de trezorerie angajate, intreprinderea solicita suplimentarea creditului de trezorerie pt. asigurarea echilibrului financiar.

S + P > C +

S + P = C + + a

In situatia inversa, S + P < C + , intreprinderea va proceda la rambursarea partiala sau integrala a creditului de trezorerie angajat.

S + P = C + - b

Graficele zilnice de trezorerie - prin planul anual sau prin planurile intermediare se poate stabili starea echilibrului financiar fara a fi oferite informatii cu privire la nivelul trezoreriei existent in conturile bancare. Acest fapt se realizeaza prin intermediul graficelor zilnice de trezorerie prin care se stabileste evolutia stocului monetar (excedent sau deficit de trezorerie) prin compararea incasarilor zilnice cu platile zilnice.

Pt. fundamentarea graficelor zilnice de trezorerie, in primul rand trebuie sa se aiba in vedere decalajul existent intre fluxurile reale (de bunuri si servicii) si fluxuri monetare (de trezorerie). In al 2-lea rand, trebuie sa se aiba in vedere frecventa si caracterul fluxurilor. Din acest p.d.v. exista 2 categorii de fluxuri de trezorerie:

- fluxuri de valori relativ constante si la termene fixe;

- fluxuri de valori variabile si la termene aleatorii.

Din prima categorie, ca fluxuri de iesire de trezorerie enumeram:

- platile pt. salarii si cotizatii sociale;

- platile pt. chirii;

- rambursarea creditelor si plata dobanzilor;

- plata unor impozite si taxe (impozitul pe cladiri, pe terenuri, taxa pe mijloacele de transport, impozitul pe profit).

Ca fluxuri de intrare de trezorerie enumeram pe cele provenite din incasarea chiriilor, locatiilor de gestiune, onorariilor, etc. Toate fluxurile din aceasta categorie se caracterizeaza printr-o frecventa lunara redusa.

In cea de-a 2-a categorie se incadreaza incasarile din vanzarea productiei, platile pt. aprovizionari, nivelul fluxurilor depinde de caracterul ritmic al vanzarilor sau aprovizionarilor.Totodata, momentul realizarii fluxurilor din aceasta categorie depinde de mijloacele de decontare folosite. Daca decontarea se face imediat prin ordin de plata, decalajul intre fluxul de trezorerie si cel real depinde de durata transportului, durata receptiei la beneficiar si chiar de durata circuitului bancar.

Daca decontarea se face prin intermediul unui titlu de credit (cambie, bilet la ordin) atunci se cunoaste cu exactitate si nivelul fluxului (suma inscrisa in titlul de

credit) si momentul realizarii fluxului (scadenta titlului).

Toate fluxurile din aceasta categorie (sume variabile si termene intamplatoare) se caracterizeaza printr-o frecventa lunara ridicata.

Obiectivul trezoreriei, urmarit prin fundamentarea graficelor de trezorerie, este acela al "trezoreriei 0", intrucat nivelul stocului monetar trebuie sa fie minim daca se are in vedere lipsa de remunerare sau remunerarea redusa.

Asigurarea solvabilitatii - intreprinderea pp. asigurarea unei corelatii zilnice intre incasari si plati astfel:

>

- incasarea zilnica a zilei i

- platile zilnice ale zilei i

1.4. Optimizarea fluxurilor gestiunii de trezorerie

Trezorierul intreprinderii trebuie sa asigure nu doar obiectivul de lichiditate, solvabilitate al intreprinderii, ci trebuie sa urmareasca cresterea eficientei gestiunii trezoreriei.

In cazul deficitului de trezorerie, el trebuie sa negocieze cea mai buna acoperire prin atragerea surselor de finantare cu costul cel mai scazut. Astfel, posibilitatile de atragere pot fi reprezentate de creditele bancare pe termen scurt (credite de trezorerie, linii de credit, credite facilitate de cont, credite nevoi generale), toate din categoria creditului pt. finantarea globala a activitatii, dar si atragerea unor credite pe obiect, cum este cazul creditelor pe stocuri cu destinatie speciala, credite pe creante comerciale, etc.

Excedentul de trezorerie reprezinta surplusul efectiv de trezorerie degajat de activitatea de exploatare. El masoara capacitatea intreprinderii de a face fata nevoilor de auto finantare a investitiilor privind cresterea intreprinderii si a nevoilor de rambursare a datoriilor financiare, inclusiv a platilor pentru impozite si dividende.

In cazul excedentului, trezorierul trebuie sa asigure plasamentul acestuia cu randamente cat mai ridicate, urmarind si diversificarea plasamentelor astfel:

- constituirea de depozite bancare la termen;

- cumpararea titlurilor de proprietate si de creanta la capitalul altor intreprinderi (actiuni, obligatiuni).

- cumpararea certificatelor de investitii la fonduri de investitii;

- acordarea de credite pe termen scurt prin cumpararea de bonuri de tezaur sau bilete de trezorerie.

Excedentul de trezorerie provine din doua tipuri de operatii distincte :

. operatii de gestiune, in principal operatii de exploatare, dar si alte operatii de gestiune. Aceasta categorie degaja excedentul de trezorerie al operatiilor de gestiune (ETOG) si excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE);

. operatii de investitii si finantare care genereaza excedentul de trezorerie al operatiilor de investitii si de finantare (ETOIF).

Bibliografie:

Petre Brezeanu - Gestiunea Financiara a Intreprinderii(vol.2), Editura Cavallioti, Bucuresti;

E. Dinu - Strategia firmei, Editura Economica, Bucuresti, 2000;

Al. Gheorghiu, G. Gheorghiu - Metoda cash-flow ( Sisteme, metode si tehnici  manageriale ale organizatiei), Editura Economica, Bucuresti, 2000;

Ilie Vasile - Gestiunea Financiara a intreprinderii , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997;

Valceanu, Gh., Robu, V., Georgescu N., Analiza economico-financiara, Bucuresti, Editura Economica, 2004;

I. Stancu - Gestiunea financiara a agentilor economici, Editura Economica, Bucuresti, 1994.

.Gheorghiu , G.Gheorghiu - Metoda cash-flow, prezentata in lucrarea Sisteme, metode si tehnici manageriale ale organizatiei, coordonata de O. Nicolaescu, Editura Economica, Bucures Al.Gheorghiu , G.Gheorghiu - Metoda cash-flow, prezentata in lucrarea Sisteme, metode si tehnici manageriale ale organizatiei, coordonata de O. Nicolaescu, Editura Economica, Bucuresti, 2000ti, 2000

Al.Gheorghiu , G.Gheorghiu - Metoda cash-flow, prezentata in lucrarea Sisteme, metode si tehnici manageriale ale organizatiei, coordonata de O. Nicolaescu, Editura Economica, Bucuresti, 2000