ANALIZA SI CLASIFICAREA PORTOFOLIULUI DE CREDITE SI CONSTITUIREA PROVIZIOANELOR SPECIFICE DE RISC

1. Analiza si clasificarea portofoliului de credite

Banca Agricola Raiffeisen S.A. acorda solicitantilor , in completarea fondurilor proprii, credite pentru acoperirea cheltuielilor de productie si desfacerea, achizitionarea de produse si marfuri in vederea comercializarii, efectuarea cheltuielilor aferente productiei din perioada urmatoare ( productia neterminata ) pentru unele nevoi temporare de fonduri aparute in aprovizionarea si desfacerea produselor, precum si pentru realizarea unor obiective de investitii.

Din punct de vedere etimologic, cuvantul "credit" vine de la verbul latin "credere", care inseamna "a crede", "a avea incredere" si efectiv, cel care acorda creditul crede in cel ce l-a primit. Cu alte cuvinte, se poate spune ca un bancher denumeste operatiunea de creditare toata activitatea prin care, acordand incredere clientului sau, ii acorda si tot concursul capitalurilor sale, cat si garantia sa. Definitia creditului bancar isi exprima astfel notele esentiale in doi termeni: timp si incredere bazata pe promisiunea de rambursare insotita de garantii. Creditul este timp sau bani. Este timp care se da asteptand bani sau bani care se dau asteptand timp. Totodata, a acorda un credit inseamna a acorda incredere, a pune imediat la dispozitia altuia o suma de bani in schimbul promisiunii ca suma va fi restituita intr-un timp determinat impreuna cu o remuneratie cuvenita pentru serviciul prestat si pentru riscul asumat al pierderii partiale sau totale pe care il comporta insasi natura acestui serviciu. De aceea, chiar daca studiile de finantare se bazeaza pe tehnici si procedee contabile precise, care opereaza cu rigiditatea cifrelor, totusi, nu pot fi evitate unele aspecte subtile de apreciere, de fler personal, care confera creditului o dimensiune umana atat de importanta incat activitatea bancara poate fi, sub un anumit aspect, privita mai curand ca o arta decat ca o stiinta.

Creditul reprezinta principala operatiune activa a bancilor comerciale avand, in acelasi timp, un impact puternic asupra sectorului real. Procesul de creditare joaca un rol esential in economie. Incasand sume mici de bani de la deponenti si agregand aceste fonduri pentru a le imprumuta solicitantilor, bancile pun la dispozitie banii necesari dezvoltarii economice. Creditul este un adevarat "motor" al economiei care poate pune in miscare si stimula toate initiativele intreprinzatorilor. In acest proces, bancile protejeaza deponentii, prin analizarea riguroasa a cererilor de creditare. Creditarea, in conditiile prin care se asigura rambursarea, permite bancii sa obtina un castig pentru deponentii sai, reducand semnificativ nivelul de risc.

Creditarea poate fi privita si ca un serviciu pe care banca il ofera clientilor care il solicita. In economiile competitive, activitatile specifice sectorului tertiar (al serviciilor), trebuie sa se concentreze asupra nevoilor clientilor si sa dezvolte produse si servicii pentru satisfacerea noilor cerinte ale acestora.

Acordarea de credite de catre o banca se justifica si prin aceia ca, o activitate bancara sigura si profitabila presupune, pe de o parte, protectia disponibilitatilor din conturile deponentilor si a investitiilor actionarilor bancii prin reducerea riscului, dar si permanenta fructificare a posibilitatilor oferite de piata. Acest lucru nu se realizeaza refuzand acordarea unui credit, sau stabilind termeni si conditii de creditare care sa descurajeze clientii sa mai apeleze le ele.

Creditele care pot fi acordate de o banca se clasifica in raport de mai multe criterii:

A.  In raport de durata, creditele pot fi acordate:

Pe termen scurt - pana la 1 an. Acesta este necesar pentru derularea unui ciclu complet de productie sau de distributie. Dobanda aferenta variaza in functie de destinatia creditului si se plateste de beneficiarul creditului, fie trimestrial, fie la scadenta.

Creditul pe termen scurt este forma curenta a creditului la banca intrucat convine in mai mare masura exigentelor de lichiditate cerute bancilor de catre autoritatile monetare.

Pe termen mediu - intre 1 si 5 ani. Se acorda pentru activitati de import-export, pe baza de contracte ferme in acest scop, pentru activitatea de investitii ( a caror eficienta trebuie dovedita). Dobanda va fi mai mare decat a imprumuturilor pe termen scurt.

Pe termen lung - peste 5 ani. Este destinat finantarii investitiilor si rambursarea lui esalonata este legate de amortizarea acestor investitii, de etapele in care ele dau rezultatele financiare scontate.

Creditul acordat de o banca trebuie se fie pe o durata relativ scurta, mai intai datorita originii fondurilor pe care banca le intrebuinteaza, apoi deoarece siguranta rambursarii unui credit este invers proportionala cu durata acestuia. Banca trebuie sa se asigure ca rambursarea va fi facuta cu certitudine la scadenta, deoarece in caz contrar sunt afectate propriile angajamente luate fata de cei care i-au incredintat fondurile spre pastrare.

Corespunzator scopurilor pentru care sunt solicitate, banca poate acorda urmatoarele categorii de credite

credite pe termen scurt a caror durata de rambursare nu. poate depasi 12 luni;

credite pe termen mediu, cu durata de rambursare intre un an si cinci ani;

credite pe termen lung, cu durata de rambursare de peste cinci ani.

In categoria creditelor pe termen scurt sunt cuprinse:

Credite aferente activitatii curente, pentru

a ) efectuarea aprovizionarilor necesare realizarii productiei destinate a fi livrate intern sau export;

b ) efectuarea celorlalte cheltuieli de productie si de intretinere ( salarii si asimilat reparatii etc. ).

c ) reintregirea fondurilor incorporate in produse livrate, lucrari executate si servicii prestate aflate in curs de incasare;

d ) efectuarea cheltuielilor privind achizitionarea, depozitarea, conditionarea, prelucrarea si desfacerea produselor agricole la fondul de consum sau la fondul pietii;

e ) cheltuieli pentru productia anului urmator ( productia neterminata );

f ) animale si pasari, tinere si adulte si tineret de reproductie pentru valorificare ;

g ) efectuarea cheltuielilor anticipate pentru revizii periodice ( remont ) la agentii economici care desfasoara activitati sezoniere;­

h ) efectuarea cheltuielilor pentru prestarea de servicii la terti ;

i ) activitatea de comert, aprovizionarea cantinelor, turism si alte activitati rentabile

Credite pentru stocuri sezoniere se acorda pe baza situatiilor de stoc, in principal agentilor economici care constituie stocuri de materii prime si produse finite.

Credite pentru realizarea ( finalizarea ) unor investitii, cu respectarea metodologiei de analiza si evaluare prevazute pentru creditele de investitii.

Creditele pe termen mediu pentru activitatea de productie agricola vegetala (infiintarea de culturi perene si semincere, plantatii de capsuni, butasi de vita si puieti de pomi ) si zootehnica ( animale si pasari pentru reproductie, bovine la ingrasat ), precum si pentru anumite activitati in viticultura ( vin si distilat de vin la invechit si sampanie ).

Creditele pe termen mediu si lung pentru investitii, pot fi acordate pentru

a ) realizarea de noi capacitati si tehnologii de productii agricole, industriale, comerciale, prestari de servicii, constructii, cercetare, precum si in alte domenii, indeosebi cu caracter productiv ;

b ) modernizarea capacitatilor si tehnologiilor existente in scopul cresterii productiei, calitatii acesteia si a productivitatii muncii;

c)            achizitionarea de masini, utilaje, instalatii, agregate, mijloace de transport si altele, inclusiv pentru efectuarea lucrarilor de montaj (daca este cazul);

d)           infiintarea si modernizarea plantatiilor de vii, pomi si arbusti fructiferi;

e)            achizitionarea sau trecerea la turma de baza a animalelor de reproductie (bovine si ovine) si a animalelor de munca;

f)            cumpararea sau construirea de locuinte si anexe gospodaresti;

g)           alte investitii.

2. Rezultatele analizei si stabilirea provizioanelor specifice de risc

Intr-o economie de piata, acordarea de credite, asemenea oricarei activitati economice, este supusa unui risc. Riscul de creditare, din punct de vedere al bancii, este riscul de a pierde sumele acordate drept imprumut unei persoane fizice sau juridice.

Pentru a preveni riscul de creditare sau, in cazul in care acesta a aparut, pentru a-i diminua efectele, o banca are la dispozitie urmatoarele masuri:

A. Masuri preventive

Orice operatiune de credit comporta in sine, chiar prin natura sa, un risc. Ca un prim element ce trebuie luat in calcul este posibilitatea bancii de a se angaja in acordarea de credite, fie din resurse proprii, fie atrase, sau va fi necesara o refinantare de la BNR.

Riscul legat de credit consta, asa cum s-a aratat, in riscul insolvabilitatii clientului care poate conduce la pierderea sumei imprumutate si riscul imobilizarii, atunci cand clientul, din diferite motive, nu respecta angajamentul achitarii la scadenta a sumei convenite.

Riscurile care rezulta in particular din insolvabilitatea debitorului pot fi surmontate prin constituirea de garantii in favoarea bancii (banca, pentru acordarea unui credit, solicita debitorului garantii reale care sa depaseasca cu 25-50% valoarea creditului).

Garantiile pot fi personale, constituite in functie de persoana debitorului si garantii reale, constituite in functie de consistenta bunurilor debitorului. Garantiile reale sunt cele care constau in afectarea speciala a unor bunuri individualizate si sunt formate din ipoteci si gajuri (cu sau fara deposedare). Garantiile personale sunt angajamente asumate de persoane fizice sau juridice prin care acestea se obliga sa execute obligatia debitorului, in cazul neexecutarii ei de catre imprumutat. Garantia personala nu asigura bancii nici un avantaj juridic asupra debitorului sau. Garantia reala asigura debitorului un drept real asupra unor elemente determinate din patrimoniul debitorului sau al persoanelor girante.

Principiul general, ce trebuie avut in vedere in estimarea oportunitatii fiecarei operatiuni de credit, este acela ca banca nu trebuie sa acorde credit pana ce nu estimeaza posibilitatea recuperarii la scadenta. Conditia prima si fundamentala este capacitatea potentialului credit de a produce venituri. Aceasta capacitate are o mai mare importanta decat acordarea de garantii, in masura in care executarea silita este un mijloc extrem pe care il are banca pentru recuperarea creditului acordat.

In afara capacitatii de a produce venituri, se au in vedere informatiile primite de la:

a) client:

originile si angajamentele legale ale intreprinzatorului;

organizarea tehnica si administrativa a intreprinderii;

raportul intreprinzatorului cu clientii si furnizorii sai;

motivele solicitarii creditului si destinatia sa imediata;

criteriile adoptate pentru distribuirea profitului;

garantiile reale ale debitorului;

b) mediul extern:

modificarea legislatiei in vigoare;

modificarea in cadrul pietelor de desfacere si aprovizionare;

situatia economica generala a sectorului in care actioneaza posibilul debitor;

tendintele macroeconomice ca: inflatia, rata dobanzii;

cresterea sau diminuarea concurentei;

aspecte sociale ca: somaj, restrictii bugetare etc.

Certitudinea cu care aceste estimari sunt facute nu impiedica totusi banca sa-si ia garantiile reale si personale in raport cu creditul cerut.

Un element important in estimarea si prevenirea riscului, este oportunitatea repartizarii creditului intre diferiti intreprinzatori ce opereaza in diferite sectoare economice, pe diferite termene, pentru fractionarea riscului ce decurge din schimbarea conditiilor pietei.

Tot in aceasta etapa, banca trebuie sa stabileasca o rata a dobanzii care sa acopere, pe de o parte rata inflatiei, iar pe de alta parte rata dobanzii perceputa de BNR, in cazul recurgerii la refinantare.

B. Masuri operative

Ca o prima masura de asemenea natura este incheierea, in conditii avantajoase pentru banca, a contractului de creditare. Una din aceste clauze contractuale prevede perceperea unui comision de gestiune si a unuia de neutilizare a creditului, pentru situatia in care debitorul nu utilizeaza banii conform contractului incheiat.

Un alt aspect deosebit de important il reprezinta verificarea, periodica, de catre banca a documentelor contabile ale agentului economic in scopul identificarii factorilor negativi care pot influenta expunerea la risc a bancii, si in functie de care banca poate proceda si la sistarea acordarii creditului.

La Banca Agricola se urmaresc urmatoarele aspecte:

-Performantele financiare ale agentului economic, prin calcularea unor indicatori de bonitate (prezenti si in sectiunea anterioara: lichiditatea generala, solvabilitatea patrimoniala, rata profitului brut, rata rentabilitatii financiare, gradul de indatorare), precum si interpretarea acestora.

-Echilibrul financiar al intreprinderii, cu ajutorul indicatorilor de echilibru, respectiv:

-Fondul de rulment, in cazul caruia se calculeaza:

-Fondul de rulment financiar total ca diferenta intre activele circulante si datoriile pe termen scurt; un rezultat pozitiv semnifica un element favorabil in ceea ce priveste solvabilitatea agentului economic, un rezultat negativ exprima dificultati in privinta solvabilitatii (activele circulante pe termen scurt sunt insuficiente pentru a rambursa ansamblul datoriilor pe termen scurt), o tensiune asupra lichiditatilor si corespunde unei anumite fragilitati in ceea ce priveste solvabilitatea.

-Fondul de rulment propriu ca diferenta intre capitaluri proprii si imobilizari nete; acesta exprima gradul de autonomie financiara a agentului economic. Un rezultat pozitiv demonstreaza finantarea de catre capitalurile proprii a imobilizarilor nete, precum si a unei parti a activelor circulante - adica realizarea echilibrului pe termen lung; un rezultat negativ reflecta masura indatorarii pe termen lung pentru finantarea nevoilor pe termen scurt, in timp ce un rezultat nul (mai putin probabil) semnifica armonizarea totala a capitalurilor proprii cu imobilizarile nete.

-Necesarul de fond de rulment evidentiaza nevoia de finantare generata de desfasurarea activitatii economice. Se calculeaza ca diferenta intre suma stocurilor si a creantelor si obligatiile financiare semnificand, in functie de rezultat un surplus de resurse sau de nevoi de finantare.

-Trezoreria neta se determina ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment. Daca trezoreria neta este pozitiva inseamna ca activitatea desfasurata este eficienta, ceea ce permite rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, in timp ce o trezorerie negativa semnifica un dezechilibru financiar, evidentiind o anumita dependenta a agentului economic de resursele financiare externe.

-Capacitatea de imprumut exprima capacitatea agentului economic de a contracta imprumuturi in functie de structura sa financiara si de capacitatea sa de autofinantare. Se determina ca raport intre capitalurile proprii si capitalurile imprumutate, iar marimea sa ar trebui sa fie mai mare decat 0 .

-Performantele activitatii economice prin urmatorii indicatori :

-Ponderea cifrei de afaceri in realizarea profitului - se va analiza valoarea obtinuta la data analizei prin comparatie cu valoarea obtinuta la data acordarii creditului semnificand, daca marimea sa prezenta este mai mare, o imbunatatire a rentabilitatii agentului fata de perioada precedenta.

-Clientii neincasati, respectiv gradul de incasare al clientilor, ca raport intre clientii neincasati si rulajul debitor al clientilor; daca marimea sa prezenta este mai mare decat cea de la acordarea creditului semnifica o crestere a gradului de incasare al clientilor.

-Furnizori neplatiti calculati ca raport intre furnizorii neplatiti si rulajul creditor al furnizorilor; daca marimea sa prezenta este mai mare decat cea de la acordarea creditului semnifica un ritm scazut de achitare a furnizorilor.

Pe langa verificarea evolutiei situatiei economico-financiare a intreprinderii, banca va mai lua si alte masuri operative, cum ar fi :

verificarea zilnica a extraselor de cont ale clientilor, a regularitatii incasarilor si platilor in cont;

respectarea stricta a obiectului creditului, prevazut in contractul de creditare;

urmarirea felului in care clientul isi achita obligatiile contractuale, respectiv plata dobanzii lunare si a transei de rambursare prevazuta in contract;

urmarirea, pe intreaga perioada de derulare a creditului, a garantiilor mobiliare depuse de client etc.

In conditiile nerambursarii, dupa avizarea clientului de catre banca, se trece la masuri coercitive, care vor fi expuse in continuare

C. Masuri curative

In cazul in care, in cadrul masurilor operative, banca constata neindeplinirea obligatiilor contractuale, ea are dreptul sa intrerupa contractul de credit. Intreruperea contractului de credit se poate face fie in momentul acordarii lui, fie in cazul creditului acordat pe transe, in momentul nerespectarii de catre client a clauzelor contractuale. De asemenea, banca poate intrerupe acest contract atunci cand activitatea clientului nu prospera, ci dimpotriva.

Daca dupa avizarea de catre banca, debitorul nu-si onoreaza datoriile la scadenta, banca recurge la masuri extreme : executia garantiilor reale, prin scoaterea lor la licitatie si incasarea contravalorii creditului; recuperarea sumelor de la giranti.

O alta posibilitate pe care o are banca de a-si diminua pierderile este aceea in care dupa ce constata ca firma creditata a ajuns in impas financiar, preia datoriile acesteia, in paralel cu gasirea unui investitor care sa redreseze activitatea. Prin conversia datoriei in actiuni si cumpararea ei de catre investitor, banca realizeaza practic o diminuare a creditului acordat, primind in schimb actiuni. Vanzand actiunile investitorului, la momentul incheierii tranzactiei, recupereaza o parte din creante. Prin utilizarea acestei tehnici, bancile isi imbunatatesc solvabilitatea, deoarece schimba un activ neperformant cu drepturi de proprietate si pot participa la restructurarea debitorilor in calitatea lor de coproprietar.

Trebuie precizat ca doar garantiile reale (ipoteca si gajul) sunt singurele care asigura bancii un privilegiu (intaietate) in raport cu alti creditori, motiv pentru care in procesul garantarii creditelor acestora li se va da importanta cuvenita.

Daca intreprinderea ajunge in stare de faliment si este lichidata, creditorii care au ipoteci sau alte garantii reale asupra bunurilor averii debitorului pot fi platiti din sumele realizate din vanzarea bunurilor supuse garantiilor lor, platile cuprinzand tot capitalul, dobanzile si cheltuielile aferente. In masura in care sumele realizate din vanzarea acestor bunuri sunt insuficiente pentru a plati in intregime o creanta garantata, creditorul va avea o creanta negarantata egala cu suma capitalului, dobanzilor si cheltuielilor datorate creditorului la data inregistrarii creantei, mai putin suma realizata din vanzarea bunului si platita creditorului. Daca pretul nu acopera in totalitate creantele creditorilor, in aceasta ultima situatie ei vor intra in concurs cu creditorii chirografari la distribuirea sumelor rezultate din averea debitorului, dar numai pentru sumele care le sunt datorate; ei nu pot primi dobanzile aferente, care curg dupa inregistrarea cererii.

O alta masura curativa este evitarea riscurilor prin constituirea unui fond de rezerva. Conform reglementarilor BNR, in prezent, fiecare banca trebuie sa aiba o rezerva minima obligatorie de 30%, calculata in fiecare luna asupra disponibilitatilor clientilor, aflate in cont la banca si a sumelor in tranzit pentru tranzactii in lei.

Toate aceste masuri se iau in scopul obtinerii profitului, a gestionarii corecte a portofoliului de credite.

Creditarea este deci, o activitate riscanta, care presupune luarea de masuri certe, ferme, pentru reducerea riscului.

In principiu bancile prefera imprumutarea sumelor banesti pe o perioada mai scurta, deoarece riscul de nerambursare creste pe masura ce scadenta este mai indepartata. Exista de asemenea situatii in care, din cauza unor situatii nefavorabile, societatiile sa nu-si poata rambursa creditul la scadenta stabilita dar banca ii reesaloneaza datoriile pentru o data ulterioara. Evident, banca va inregistra o pierdere insa aceasta este mai mica. Situatii de acest gen se intalnesc frecvent in perioadele de instabilitate economica, de recesiune, cand firmele se confrunta cu dificultati provenite nu numai din desfasurarea activitatii lor, ci si din exterior, cum ar fi de exemplu blocajul financiar. In acest context, bancile se confrunta cu riscul transformarii creditelor pe termen scurt in credite pe termen lung, imobilizandu-si fondurile respective pe o perioada mai indelungata cu toate consecintele negative ce decurg de aici.

In ceea ce priveste volumul creditelor, cu cat acesta este mai mare, cu atat vor fi mai mari castigurile potentiale ale bancii, rezultate din dobanda aplicata asupra lor. Insa si riscul pierderii creste proportional. El este dependent si de resursele pe care banca reuseste sa le atraga, pe politica bancii centrale si nu in ultimul rand, de solicitarile agentului economic.

Din toate operatiunile de credit iau nastere riscuri. Aceste riscuri apar, de fapt, dincolo de calculele si previziunile pe care bancile le efectueaza inainte de acordarea lor. Este vorba, in principal de riscul insolvabilitatii debitorului. Sursa riscului poate fi situatia economico-financiara proasta a agentului economic sau ambianta economica generala. In situatia noastra actuala, riscul de credit poate avea drept cauza a aparitiei convulsiile economico-sociale, instabilitatea in general.

Pentru a diminua cat mai mult riscul, se impune o buna cunoastere a solicitantului de credite. Se urmareste calitatea activitatii desfasurate in trecut si in prezent, rezultatele obtinute si performantele inregistrate, pe baza carora se fondeaza decizia de creditare.

Banca are ca activitate distincta analiza si evaluarea riscului de creditare, folosind in acest sens diferite modele de analiza, in vederea luarii masurilor care se impun pentru minimalizarea acestui risc. In cadrul analizei riscului in activitatea de creditare, se pot face urmatoarele categorii de analize :

analiza contabila asupra bilantului, pe baza indicatorilor de performanta;

analiza mediului inconjurator sau a factorilor externi: politici, economici, sociologici, tehnologici, legali;

analiza mediului competitional: piata, costul, resursele;

analiza diagnostic (SWOT) care cuprinde: puncte forte, puncte slabe, ocazii, amenintari; prin aceasta analiza se urmareste: incertitudinea, creditarea unor produse caracterizate printr-un grad inalt de tehnicitate, fluctuatiile economice, capacitatea de conducere a echipei manageriale, reglementarile legislative etc.

Masurarea expunerii la riscul de credit se realizeaza prin masurarea probabilitatii de insolvabilitate a potentialilor debitori, iar abilitatea de a face acest lucru depinde foarte mult de cantitatea de informatii de care dispune. Informatiile necesare bancilor pentru a putea evalua riscul de insolvabilitate pe care il prezinta clientul sunt:

directe --- obtinute pe baza de bilant, cont de rezultate, balanta de verificare si din alte documente financiar-contabile, deci cele care provin de la client;

indirecte --- obtinute din presa, de la alte banci, de la parteneri comerciali: clienti, furnizori, actionari sau asociati, sau de la salariati.

Aceste informatii sunt utilizate in diferite modele care analizeaza riscul de insolvabilitate. Ele pot fi:

cantitative, care utilizeaza elementele de probabilitate matematica pentru evidentierea probabilitatii de insolvabilitate. Acestea folosesc drept variabile diferite rate financiare si coeficienti de ponderare a acestora, functie de importanta care li se acorda;

calitative prin care se urmaresc anumiti factori specifici fiecarui debitor, cum ar fi: reputatia, garantiile pe care le prezinta, volatilitatea castigurilor sau factori cu influenta asupra tuturor debitorilor;

optionale care evidentiaza faptul ca debitorii au posibilitatea de optiune intre rambursarea imprumutului sau executarea garantiei. Variabilele utilizate se refera la valoarea de piata a bunurilor firmei si valoarea imprumutului, functie de care se determina gradul de indatorare si risc ale activelor societatii creditate, ca baza pentru calcularea primelor de risc;

In principiu, aceste metode se utilizeaza pentru a evalua situatia firmei, functie de care se decide daca se acorda sau nu creditul, in ce volum si pe ce durata. Banca poate sa raspunda afirmativ chiar daca performantele firmei nu sunt foarte bune, dar atunci percepe o prima de risc mai mare, il acorda intr-un cuantum mai mic, sau pe o durata mai scurta.

Pe parcursul derularii contractului de credit, in activitatea clientului pot interveni situatii care il pot pune in dificultati de plata. Si acestea trebuie urmarite de banca, prin intermediul indicatorilor sau instrumentelor financiare care sa evidentieze incasarile si platile intreprinderii, echilibrul financiar, incasarea creantelor si plata furnizorilor, situatia garantiilor.

La creditele care se acorda pentru un termen lung, alaturi de aceste aspecte, se utilizeaza in plus si o serie de alti indicatori specifici: rata interna de rentabilitate a investitiei, durata de recuperare a acesteia, cursul de revenire actualizat, pragul de rentabilitate a investitiei, durata de recuperare a acesteia, cursul de revenire actualizat, pragul de rentabilitate al unui proiect de investitii.

Daca banca doreste sa cunoasca riscul intregului portofoliu de credite pe care il detine, poate utiliza modelul de expunere agregata la acest risc, prin care se determina rentabilitatea portofoliului ca medie ponderata a rentabilitatii aduse de creditele individuale, si riscul acesteia functie de volumul fiecarui credit si covarianta rentabilitatilor imprumuturilor acordate.

Reducerea la minimum a riscului creditelor bancare se poate realiza si punerea la punct a unui sistem informational modern, care se aiba in vedere situatia economico-financiara si chiar reputatia morala a agentilor economici care solicita credite.

Chiar daca si prin lege, bancile sunt silite sa urmareasca credibilitatea solicitantilor pentru rambursarea acestora la scadenta si garantarea creditelor in conditii stabilite prin norme clare, s-a remarcat, mai ales in ultima perioada, o expansiune a creditelor neperformante care a determinat intrarea in incapacitate de plata a mai multor banci. Acest lucru se datoreaza in primul rand slabei activitati de supraveghere a activitatii de creditare, desfasurate in conditiile existentei clientelismului politic si intereselor personale ale unor debitori insolvabili. Pentru remedierea acestor situatii trebuie urmarite si respectate cerintele prudentiale stabilite prin lege.

Constituirea provizioanelor specifice de risc

Conform Circularei BNR nr. 35/14.09.1995 societatile bancare au obligatia sa constituie integral, prin includerea pe cheltuieli, provizioanele specifice de risc calculate potrivit Normelor BNR nr. 3/1994 si HG 335/1995, in urma operatiunilor de clasificare a creditelor.

Constituirea si inregistrarea pe cheltuieli a provizioanelor specifice de risc se efectueaza in maximul 30 de zile de la data stabilita pentru depunerea la organele in drept de catre societatile bancare a raporturilor financiar-contabile intocmite pentru 30 iunie si respectiv a bilantului contabil incheiat pentru 31 decembrie.

Provizionul necesar calculat va fi inregistrat atat in contabilitatea Centralei Bancii Raiffeisen S.A. cat si in cea a sucursalelor prin debitarea acestora cu sumele corespunzatoare.

Mentionam ca debitarea sucursalelor e necesara datorita faptului ca utilizarea provizionului se poate face doar in limita sumelor inregistrate in contabilitate (nominal, pe agent economic).

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ

Acordarea unui credit pe termen mediu societatii "Gamblers"

pentru modernizarea magazinului "Timis"

In vederea exemplificarii modalitatii de acordare a creditelor persoanelor juridice de catre banca Raiffeisen S.A. - Agentia Caransebes, am ales ca studiu de caz societatea comerciala S.C. GAMBLERS S.R.L. din Caransebes, care solicita un credit de 12 miliarde lei pe 3 ani pentru modernizarea magazinului "TIMIS", cu o dobanda de 23%.

Societatea comerciala are ca obiect de activitate inchirierea si subinchirierea de spatii comerciale.

Reprezentantul societatii poarta o discutie cu directorul bancii si inspectorul de credit in vederea identificarii agentului economic (denumire, adresa, forma de organizare), a obtinerii de informatii privind managerul firmei, obiectul de activitate, relatiile de grup ale agentului economic, date privind situatia economico financiara si patrimoniala la zi potrivit documentelor contabile.

Pentru obtinerea creditului sunt solicitate o serie de formulare si documente pe care agentul economic trebuie sa le puna la dispozitia inspectorului de credit pentru analizarea situatiei si aprobarea creditului.

Agentul economic completeaza o cerere de credit in care se regasesc principalele date de identificare ale agentului economic cum ar fi: denumire, adresa, capitalul social, obiectul de activitate, organizarea si conducerea activitatii, destinatia creditului, surse de venituri, garantii propuse.

Pe baza cererii de credite si a raportarilor ulterioare ale agentului economic se intocmeste fisa de date, si se completeaza de catre inspectorul de credit un referat privind analiza cererii de credite. Referatul se completeaza pe baza documentelor contabile puse la dispozitie de catre agentul economic a planului de afaceri, a calculului bonitatii clientilor pe baza indicatorilor din normele metodologice.

Analiza bonitatii clientului se realizeaza pe baza a 5 indicatori:

lichiditatea generala;

solvabilitatea patrimoniala;

rata profitului brut;

rata rentabilitatii financiare;

gradul de indatorare.

In anul 2003 agentul economic a obtinut o valoare a lichiditatii de 1,55% ceea ce corespunde unui punctaj de 10 puncte, solvabilitatea in valoare de 36,58% corespunzatoare unui punctaj de 20 de puncte, rata profitului brut in valoare de 3,47% corespunzatoare unui punctaj de 15 puncte, rata rentabilitatii financiare in valoare de 20 de puncte si gradul de indatorare de 0,63 cu un punctaj de 10 puncte.

In urma punctajului obtinut, respectiv 75 de puncte, serviciul datoriei "BUN" agentul economic se incadreaza in categoria B de bonitate, credit IN OBSERVATIE si fiind considerat ca un client cu performante financiare bune.

Avand in vedere ca agentul indeplineste conditiile necesare privind acordarea de credite se intocmeste contractul de credit ca rezultat al aprobarii creditului care stipuleaza obligatiile si drepturile imprumutatului si bancii care va fi semnat atat de banca cat si de imprumutat si va fi avizat de serviciul juridic.

Avand in vedere aprobarea creditului se intocmeste si graficul de rambursare a creditului.

Ca si garantii depuse de catre agentul economic pentru acoperirea riscului de neplata a creditului acesta ipotecheaza magazinul universal "TIMIS" pentru care se intocmeste contractul de ipoteca imobiliara. De asemenea se intocmeste bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2003 si estimativ pe urmatorii doi ani.

Pe toata durata de derulare a creditului inspectorul de credit a urmarit daca agentul a folosit creditul pentru destinatia specificata si si-a rezervat dreptul de a solicita si alte documente necesare pentru dovada activitatii economico-financiare a agentului economic.