ANALIZA Sl EVALUAREA RISCULUI DE CREDIT PRIN METODAPUNCTAJELOR. REGLEMENTARILE BNR PRIVIND GESTIONAREA RISCULUI DE CREDIT

ANALIZA Sl EVALUAREA RISCULUI DE CREDIT PRIN METODAPUNCTAJELOR. REGLEMENTARILE BNR PRIVIND GESTIONAREA RISCULUI DE CREDIT

In activitatea curenta a bancii, toate produsele si serviciile bancare, deci si creditul, contin elemente de risc. Riscul de credit este generat in principal de posibilitatea aparitiei, pe parcursul derularii contractului de credit, a unor dificultati legate de achitarea la termen a obligatiilor asumate de clientii bancii, care nu au putut fi sesizate la analiza,evaluarea si aprobarea creditelor.Analiza non-financiara si analiza financiara pot furniza elementele necesare evaluarii gradului de risc al clientului.O evaluare a riscului in creditare se poate face si prin metoda punctajelor, care consta in incadrarea clientilor in anumite categorii de risc, prin acordarea de puncte functie de analiza diferitelor tipuri de riscuri ce pot afecta o firma (financiare si non-financiare).Datorita importantei pe care o are administrarea riscului de credit, BNR elaboreaza norme privind limitarea riscului de credit al bancilor, privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si pentru constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE STUDIU

Cand veti termina de studiat aceasta sesiune, cunostintele dobandite va vor permite:

sa intelegeti analiza si evaluarea riscului de credit prin metoda punctajelor;

sa cunoasteti actele normative (emise de BNR) privind riscul de credit;

sa determinati bonitatea agentilor economici si sa-i incadrati in una din cele 5 categorii (A-». E) de risc aflate in vigoare.

A. METODOLOGIA DE ANALIZA SI EVALUARE A RISCULUI IN ACTIVITATEA DE CREDITARE PRIN METODA PUNCTAJELOR

Banca are organizata ca activitate distincta analiza si evaluarea riscului de creditare, folosind in acest sens diferite metode de analiza, cu scopul de a lua masurile care se impun in vederea diminuarii acestui risc.

Analiza riscului de credit contine in principal doua etape:

evaluarea riscului;

gestionarea riscului.

Analiza si evaluarea riscului de credit prin metoda punctajelor, se efectueaza avandu-se in vedere urmatoarele categorii de riscuri:

Riscul financiar

Riscul comercial

Riscul de garantie

Riscul managerial

Riscul de senzitivitate

1. Riscul financiar (RF) reflecta dificultatile ce pot apare in activitatea financiara a firmei legate mai ales de posibilitatile de rambursare la termen a obligatiilor catre banca.Documentele care contin datele necesare desfasurarii acestei analize sunt: situatiile financiare ale firmei, date statistice oficiale, evidentele bancii.Datele de referinta la care se vor efectua aceste analize vor fi finele ultimului an, precum si luna anterioara solicitarii creditului. Pentru societatile comerciale cu activitate mai mica de un an datele de referinta sunt finele ultimului semestru si luna anterioara solicitarii creditului.Analiza riscului financiar se efectueaza cu ajutorul metodei punctajelor (Z) bazata pe modelul J.Conan si M.Holder, care permite evaluarea riscului de faliment si are la baza urmatoarea formula de calcul:

Z = 0,24Xi + 0,22X₂+ 0,16X₃-0,87X4-0,10X5

in care variabilele Xi .. Xs sunt indicatori economico-financiari, iar constantele cu care
sunt amplificati acestia sunt indicatori de natura statistica, exprimand ponderea variabilelor
in evaluarea riscului de faliment.

X1 = Excedent brut de exploatare / Datorii totale

Excedentul brut de exploatare = venituri din exploatare - cheltuieli din exploatare
X2 = Capital permanent / Activ total

Capitalul permanent = capital propriu + datorii pe termen lung
X3 = Active circulante - stocuri / Activ total

X4 = Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri

X5 = Cheltuieli de personal / Valoarea adaugata

Valoarea adaugata este diferenta dintre valoarea veniturilor in perioada analizata si valoarea
bunurilor sau serviciilor cumparate si folosite pentru producerea acestor venituri, in aceeasi
perioada.

Interpretarea riscului de faliment se va efectua dupa cum urmeaza:

a. Z> 0,16situatia financiara a firmei este foarte buna, riscul de faliment

este mai mic de 10%.

b. 0,10 < Z < 0,16 situatia financiara a firmei este buna, riscul de faliment fiind

cuprins intre 10% si 30%.

c. 0,04<Z<0,10 situatia financiara a firmei este in observatie, riscul de

faliment fiind cuprins intre 30% si 65%.

d. Z< 0,04 riscul de faliment este mai mare de 65%.

2. Riscul comercial (RC) reprezinta incertitudinea ce poate sa apara la incasarea creantelor si /sau la plata furnizorilor, si va fi evaluat cu ajutorul urmatorilor indicatori:

a. Perioada medie de incasare a creantelor (P_mJC), reprezentand numarul mediu de zile in care se incaseaza creantele fata de cifra de afaceri din perioada respectiva,se determina pe baza formulei:

P_mIC = Creante (debitori) / Cifra de afaceri x numar de zile

b. Perioada medie de plata a furnizorilor (P"fjF), reprezentand numarul de zile in care sunt platiti furnizorii fata de cifra de afaceri din perioada respectiva, se determina pe baza formulei:

P_mPF = Furnizori neplatiti / Cifra de afaceri x numar de zile

Evaluarea riscului pe baza indicatorilor calculati se face astfel:
P_mIC > P",PF ->risc mare
P_mIC = P_mPF -> risc mediu
P_mIC < PJPF -> risc redus

3. Riscul de garantie (RG) este reprezentat de posibilitatea aparitiei unor dificultati legate de valorificarea bunurilor aduse in garantie in situatia in care imprumutul nu ramburseaza creditul si nu plateste dobanzile aferente conform contractului de credite. Evaluarea riscului de garantie se face in functie de nivelul valoric al acestora si al rapiditatii posibilitatilor de valorificare:

a. siguranta maxima: garantii neconditionate si irevocabile emise de Ministerul Finantelor pe baza mandatului Guvernului Romaniei acordat prin acte normative, scrisori de garantie emise de banci, neconditionate, bilete la ordin avalizate de banci, gaj cu deposedare, depozite bancare in valuta sau lei, dupa caz, precum si garantii emise de Fondul Roman de Garantare a Creditelor;

b. siguranta medie: ipoteci asupra cladirilor cu destinatie spatii industriale (fabrici, ateliere, firme), spatii comerciale (magazine si sedii), precum si asupra terenurilor din intravilan din orase mari si localitati turistice; bunuri mobile procurate din credite, cesiuni asupra creantelor din exporturi cu plata prin acreditive irevocabile emise de banci agreate;

c. garantii nesigure: cladiri cu destinatia de locuinta, stocuri de produse agroalimentare, industriale,     semifabricate, materii prime, ipoteci asupra cladirilor din zonele rurale si terenurilor din extravilan, alte garantii.

4. Riscul managerial (RM) este determinat de calitatea echipei de conducere a firmei si va fi analizat pe baza cunoasterii directe a acesteia de catre ofiterul de credit. Evaluarea riscului managerial se va face in functie de urmatoarele caracteristici ale echipei de conducere:

a. este (nu-este) calificata si are (nu are) experienta indelungata in domeniul in care firma isi desfasoara activitatea;

b. in functie de evolutia in timp a indicatorilor economico-financiari a demonstrat (nu a demonstrat) capacitatea necesara in conducerea eficienta a afacerii;

c. calitatea relatiilor cu proprietarii (asociatii), cu salariatii, spiritul organizatoric si de echipa, adaptarea la schimbari etc.;

d. a avut (nu a avut) relatii corespunzatoare cu banca: a (nu a) efectuat operatiuni prin contul deschis; a (nu a) deschis conturi la alte banci; a (nu a rambursat) la termen imprumuturile; a (nu a) platit le termen dobanzile etc., iar cu partenerii de afaceri: sunt (nu sunt) parteneri permanenti, si-a (nu si-a) platit la timp furnizorii, si-a (nu si-a) incasat la timp debitorii, a avut (nu a avut) litigii cu partenerii, daca a fost implicata in evaziuni fiscale etc.

5. Riscul de senzitivitate (RS)

Pentru investitiile pe termen mediu si lung (la agenti economici si persoane fizice), in analiza si evaluarea riscului de credit se face si o analiza de senzitivitate.Analiza de senzitivitate este o tehnica de analiza a riscului individual al unui proiect de investitii care indica cat de mult se va modifica VNA (valoarea neta de actualizare) saii RIR (rata interna de rentabilitate) ca reactie la modificarea unei variabile de intrare, celelalte elemente ramanand constante.Orice decizie a agentilor economici, in ceea ce priveste dezvoltarea si restructurarea productiei, retehnologizarea sau modernizarea fondurilor fixe care poate fi pusa in aplicare cu ajutorul creditelor pe termen mediu si lung, antreneaza un risc in obtinerea rezultatelor estimate initial, datorita influentei schimbarilor ce se manifesta neincetat in mediul tehnic, financiar, economic, social, intern si extern. De aici, necesitatea analizei senzitivitatii variantelor studiate fata de schimbarile probabile precum si a coeficientului de risc sub influenta factorilor ce nu au putut fi luati in considerare in mod explicit. Asemenea schimbari pot fi:

- cresterea pretului materiilor prime;

- cresterea costului echipamentului (intre momentul elaborarii proiectului si achizitionarea acestuia);

- cresterea salariilor;

cresterea valorii investitiei pe parcursul realizarii acesteia;

majorarea costurilor de productie;

neatingerea capacitatii de productie proiectata (se mentine la un anumit procent din total);

prelungirea nejustificata a duratei de executie fata de prevederile proiectului;

- riscul concurentei externe;

- riscul producerii unor calamitati etc. In analiza senzitivitatii se folosesc doi indicatori: RIRfi = rata de rentabilitate financiara calculata pe baza fluxului de disponibilitati monetare pentru varianta de baza; RIRp - rata de rentabilitate financiara calculata pe baza aceluiasi flux de disponibilitati, la care se aplica o crestere de 1% a costurilor de productie fata de venituri, ca urmare a actiunii cumulate a factorilor sus-mentionati.

Coeficientul de risc fata de varianta de baza (r), se calculeaza dupa formula:
r = RIR_B - RIR_F / RIR_B x 100%

Conditiile care se cer indeplinite sunt urmatoarele:

- RIR_F sa fie mai mare decat rata dobanzii aferenta creditului propus spre aprobare;

- r<75%.   

JRIR (rata interna de rentabilitate) ofera imaginea globala a eficientei in orice moment a proiectului de investitii si este rata de actualizare pentru care VNA este zero, adica fluxul de venituri actualizat egaleaza fluxul de cheltuieli actualizat.

Riscul total (RT) de credit se va determina pe baza punctajelor acordate pe clasa de risc, prevazute in tabelul nr. l .
RT=RF + RC+ RG + RM + RS
Clasele de risc:

-clasa I 100 puncte   

-clasa II    79 - 65 puncte .

-clasa III    < 65 puncte .

Semnificatia claselor de risc:

Clasa de risc I - Societatile comerciale din aceasta clasa au performante financiare foarte bune, fapt care permite achitarea la scadenta a obligatiilor fata de banca. Se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a performantelor financiare, iar garantiile oferite de acesti clienti asigura siguranta maxima. Riscul de creditare este minim.

Clasa de risc n - Performantele financiare ale firmelor analizate sunt bune, dar nivelul prezent nu poate fi mentinut in perspectiva. Garantiile oferite de client confera o siguranta medie. Riscul de credit este mediu, avizul favorabil fiind dat numai cu indeplinirea unor conditii suplimentare privind indicatorii financiari, garantiile etc.

Clasa de risc in - Performantele financiare sunt scazute sau indica pierdere, nu pot fi platite datoriile catre banca, iar garantiile prezentate nu asigura posibilitati de transformare rapida in lichiditati. Riscul de credit este foarte mare.

In tabelul urmator sunt prezentate tipurile de risc, indicatorii si punctajele pentru fiecare dintre indicatorii care masoara riscul.

EVALUAREA RISCULUI TOTAL DE CREDIT

- agenti economici persoane juridice -

Tabelul nr. l

STUDIU DE CAZ

S.C. AGROALIM S.A. Bucuresti a solicitat bancii, in luna decembrie 2007, un credit pe termen scurt pentru activitatea curenta, in suma de 650 milioane lei. Din cererea de credit au rezultat urmatoarele:

Data infiintarii: 05.02.1993; Sediul: Bucuresti;

Reprezentatii legali: presedintele si vicepresedintele Consiliului de Administratie, ceea ce denota seriozitate si interes in abordarea relatiei cu banca;

Firma are inca de la infiintare cont curent deschis la banca;

Este un client constant si a beneficiat anual de finantare pentru desfasurarea activitatii.

Obiect de activitate: comercializarea produselor industriale si prestari servicii in domeniul aprovizionarii tehnico-materiale a producatorilor agricoli particulari si a celorlalti agenti economici din agricultura si industria alimentara, precum si a altor agenti economici.

Firma are un numar de 99 de actionari deponenti ai capitalului subscris si varsat si
un numar de 84 de angajati permanenti.   

Capital social subscris si varsat: 206, 4 milioane lei;

Productia anuala obtinuta in 2008: 14,6 miliarde lei;

Productia estimata pentru 2009: 15,3 miliarde lei;

Profit net in 2007: 279,4 milioane lei;

Profit net estimat pentru 2007: 341,4 milioane lei;

Durata creditului: 12 luni, cu o perioada de gratie de 6 luni si rambursare in 6 rate lunare;

Data acordarii: ianuarie 2008;

Grafic de rambursare: Iulie 2008: 110 milioane lei;
August 2008: 110 milioane lei;
Septembrie 2008: 110 milioane lei;
Octombrie 2008: 110 milioane lei;
Noiembrie 2008: 110 milioane lei;
Decembrie 2008: 100 milioane lei.

Garantii: 2 ipoteci asupra imobilului reprezentand sediul central din Bucuresti si asupra depozitului din Stefanesti, a instalatiilor productive si a unui teren in valoare totala de 960,4 milioane lei, reprezentand 148,4% din valoarea creditului solicitat.

Beneficiarii firmei provin din sectorul comercial si sunt: S.C. AGROSEL; societati tip AGROMEC si AGROINDUSTRIALE, diversi particulari.

Date puse la dispozitie:

Situatia patrimoniului si rezultate financiare la 30.11.2007;
Flux de disponibilitati monetare;

Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul urmator.

Conform normelor bancii, analiza si evaluarea riscului de creditare s-a realizat avand in vedere urmatoarele categorii de riscuri:

-riscul financiar;

-riscul comercial;

-riscul de garantii;

-riscul managerial.

1. Riscul financiar. Analiza acestuia s-a determinat cu ajutorul metodei punctajelor (Z), bazata pe modelul J. Conan si M. Holder de evaluare a riscului de faliment:

Z = 0,24 X! + 0,22 X₂ + 0,16 X₃ - 0,87 X₄- 0,10 X₅ = 0,23

Unde: Xj = Excedentul brut de exploatare /Datorii totale = 0,508 X2= Capital permanent/Activ total

X4 = Cheltuieli financiare/Cifra de afaceri = 0,02658

Xs = Cheltuieli de personal/Valoarea adaugata = 0,473

Datele utilizate pentru determinarea acestor indicatori provin din 'Situatia patrimoniului'
si 'Rezultatele financiare' la data de 30 noiembrie 2007. Informatiile necesare exclusiv
pentru obtinerea valorilor de mai sus sunt extrase din formularele contabile, prezentate la
finalul studiului de caz.   

Scorul Z se situeaza la valoarea de 0,23 si in acest caz situatia financiara a firmei este interpretata a fi foarte buna cu riscul de faliment mai mic de 10%.

2. Riscul comercial. Se analizeaza prin prisma a doi indicatori: perioada medie de incasare a creantelor si perioada medie de plata a furnizorilor si reprezinta incertitudinea ce poate sa apara la incasarea creantelor si/sau la plata furnizorilor.

a) Perioada medie de incasare a creantelor (Pm.I.C.)

Pm. I.C. = (Creante/Cifra de afaceri)x numar de zile = (330 x 330)714728,2 = 7,4-8 zile,

unde 'numar de ziTe*³¹ reprezinta 330 de zile.

b) Perioada medie de plata a furnizorilor (Pm.Pl.F.)

Pm.Pl.F. = (Furnizori neplatiti/Cifra de afaceri) x numar de zile = (420 x 330)714728,2 =

10 zile

Datele utilizate pentru calculul acestor indicatori provin din 'Rezultatele financiare', precum si din 'Datele informative' anexate la 'Situatia patrimoniului' din data de 30.11.2008.

Evaluarea riscului pe baza acestor indicatori a dus la concluzia unui risc redus deoarece: Pm.I.C. < Pm.Pl.F.

3. Riscul de garantie. Avand in vedere ca garantiile puse la dispozitie de S.C. AGROALIM S.A. sunt doua ipoteci, s-a considerat ca ele prezinta o siguranta medie pentru recuperarea valorii creditului acordat.

4. Riscul managerial. Ofiterul de credite care a analizat cererea de credite a firmei, s-a aflat in relatii continue si stabile cu aceasta si reprezentantii sai legali. El a caracterizat relatia sa cu firma si cu managerii acesteia iir cadrul 'Referatului de analiza a creditului' astfel:

Echipa de conducere^este calificata si are experienta indelungata in domeniul in care firma isi desfasoara activitatea;

. In functie de evolutia in timp a indicatorilor financiari-economici a demonstrat o conducere eficienta a afacerii;

. Conducerea firmei nu a avut probleme majore privind relatiile cu actionarii sau salariatii; a dat dovada de abilitate si adaptabilitate la schimbarile economiei;

. In ceea ce priveste relatiile cu banca, firma a rambursat si platit la termen imprumuturile si dobanzile si nu a avut si nu are conturi deschise la alte banci;

In cadrul relatiilor cu partenerii de afaceri, S.C. AGROALIM S.A. are legaturi permanente cu S.C. AGROSEL S.A, AGROMEC -URI SI AGROINDUSTRIALE.

In urma acestor aprecieri s-a realizat evaluarea riscului total de creditare, prezentata in randurile urmatoare:

1. Riscul financiar (RF). .. Z = 0,23 50 puncte

2. Riscul comercial (RC) .Pm.I.C. < Pm.Pl. F. 10 puncte

3. Riscul de garantie (RG). .. .garantii cu siguranta medie 10 puncte

4. Riscul managerial (RM):-echipa de conducere este calificata si cu experienta in domeniu 5 puncte

firma are relatii foarte bune cu banca si cu tertii .. 5 puncte

RISCUL TOTAL DE CREDITARE (RT): RT = RF+ RC+ RG+ RM = 80 puncte

Firma s-a incadrat in Clasa I de risc, ceea ce denota inca o data ca performantele financiare ale firmei sunt foarte bune, precum si ca garantiile oferite de aceasta dau o siguranta maxima, iar riscul de creditare este minim. In aceasta situatie, Comitetul de risc a dat aviz favorabil acordarii creditului, iar acesta impreuna cu concluziile rezultate din analiza riscului au fost cuprinse in 'Referatul de analiza si evaluare a riscului de creditare' care a intregit dosarul de creditare. Acesta a fost apoi remis ofiterului de credit responsabil pentru derularea in continuare a procesului de creditare.    

Rezultatele financiare ale S.C. AGROALIM S.A. la data de 30 noiembrie 2007

Milioane lei

Situatia patrimoniului S.C. AGROALIM S.A. la data de 30 noiembrie 2007

Milioane lei

Alte informatii valabile la data de 30 noiembrie 2007

Milioane lei

B. REGLEMENTARI ALE BNR PRIVIND CESIONAREA RISCULUI DE CREDIT

Avand in vedere importanta limitarii riscului de credit, BNR emite regulamente si norme privind modul de gestionare a acestui risc.

Regulamentul nr.5/22.07.2002, se aplica bancilor, persoane juridice romane, si reglementeaza:

-clasificarea creditelor acordate clientilor din sectorul nebancar;

-clasificarea creditelor acordate altor banci si a plasamentelor constituite la acestea;

-constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.

Conform acestui regulament, creditele si plasamentele se clasifica in urmatoarele categorii:   

- standard;

- in observatie (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar);

- substandard (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar);

- indoielnic (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar);

- pierdere.

Clasificarea creditelor si plasamentelor se face prin aplicarea simultana a urmatoarelor criterii:

serviciul datoriei -> capacitatea debitorului de a-si onora datoria la scadenta, exprimata ca numar de zile intarziere la plata de la data scadentei;

performanta financiara -» reflectarea potentialului economic si soliditatii financiare a entitatii economice, obtinuta in urma analizarii unui ansamblu de factori cantitativi (indicatori economico-financiari calculati pe baza datelor din situatiile financiare anuale si periodice) si calitativi;

initiere de proceduri judiciare-> cel putin una din masuri luare in scopul recuperarii creantelor:

darea de catre instanta a hotararii de deschidere a procedurii falimentului;

declansarea procedurii de executare silita fata de persoanele fizice sau juridice. Corespondenta dintre categoriile de clasificare si criteriile de clasificare este prezentata in tabelele urmatoare:

Criterii de incadrare pe categorii a creditelor pentru sectorul nebancar

Tabelul nr.2 - Criterii de incadrare pe categorii de clasificare a creditelor si a plasamentelor pentru sectorul bancar

In cazul clientelei din sectorul bancar, precum si in cazul persoanelor fizice, performanta financiara va fi considerata in categoria A.

Evaluarea performantei financiare a unui agent economic din sectorul nebancar va conduce la incadrarea acesteia intr-una din cele cinci categorii de performanta financiara. Aceasta evaluare se va realiza potrivit normelor interne ale bancilor aprobate la nivelul Consiliului de administratie al acestora, pe baza de punctaj atribuit unor factori cantitativi si calitativi. Punctajul se va stabili luand in considerare factori calitativi care se vor referi in principal la indicatorii de lichiditate, solvabilitate, risc si profitabilitate, factorii calitativi urmand a fi in principal la aspecte legate de modul de administrare a firmei, de calitatea actionariatului si a managementului, de garantiile primite si de conditiile de piata in care acesta isi desfasoara activitatea.In cazul in care bancile se gasesc in imposibilitatea de a evalua performanta financiara a unui client din sectorul nebancar, aceasta va fi incadrata in categoria E. Normele interne ale bancilor privind evaluarea performantei financiar etrebuie aprobate de BNR - Directia de Supraveghere.   
Noi reglementari ale BNR

Pe data de 8 septembrie 2006, BNR a emis noi acte normative care vizeaza gestionarea riscului de credit si masuri de limitare a creditarii in valuta, aparute in Monitorul

Oficial Nr.840/16.septembrie 2006). (Anexa)

. A fost aprobat Regulamentul pentru modificarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.5/2003 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificarile si completarile ulterioare. Modificarile introduse prin noul Regulament BNR nr.8/2006 vizeaza aplicarea criteriului performantei financiare in cazul creditelor acordate persoanelor fizice.

Astfel, performanta financiara a persoanelor fizice urmeaza sa fie incadrata in categorii de la A la E, in ordinea descrescatoare a calitatii acesteia, potrivit criteriilor stabilite de institutiile de credit prin norme interne. Performanta financiara a persoanelor fizice nu va putea fi incadrata in categoria A decat daca, pentru oricare dintre imprumuturile luate, persoanele respective dispun de venituri certe cu caracter de permanenta, exprimate in aceeasi moneda cu cea a imprumutului, al caror nivel, in urma deducerii tuturor celorlalte obligatii de plata, sa permita rambursarea la termen a fiecarei rate (principal si dobanda), in orice alta situatie in care nu este indeplinita aceasta conditie, performanta financiara va fi incadrata cel mult in categoria B.In cazul clientelei din sectorul institutiilor de credit performanta financiara va fi incadrata in categoria A.

* Normele BNR nr.ll din 8 septembrie 2006 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite in valuta.

Potrivit prevederilor normei, expunerea unei institutii de credit (persoana juridica romana sau sucursala a unei institutii de credit straine, autorizata sa functioneze in Romania) din credite in valuta acordate persoanei or .fizice si juridice, altele decat institutiile de credit, inainte de deducerea provizioanelor specifice de risc de credit, nu poate depasi 300% fata de fondurile proprii, in cazul institutiilor de credit, persoane juridice romane, sau fata de capitalul initial, in cazul sucursalelor institutiilor de credit straine, determinate pentru luna anterioara celei pentru care se efectueaza raportarea.

Aceasta limita trebuie respectata atat la nivel individual, cat si la nivel consolidat, corespunzator activitatii desfasurate pe teritoriul Romaniei. La determinarea expunerii unei institutii de credit nu se vor lua in calcul expunerile din credite in valuta acordate acelor persoane juridice si fizice care sunt acoperite in mod natural la riscul valutar (hedged borrowers) care induce risc de credit institutiilor finantatoare. Se considera ca o persoana este acoperita in mod natural la riscul valutar in cazul in care aceasta genereaza fluxuri de numerar nete pozitive in valuta cotata, care sa permita rambursarea la fiecare termen a fiecarei rate de credit (principal si dobanda). Intrarile de numerar vor fi ajustate in functie de gradul de certitudine si de caracterul de permanenta al acestora.

in urma intrarii in vigoare a acestor norme institutiile de credit au urmatoarele obligatii:

- institutiile de credit care, la data intrarii in vigoare a acestor norme, inregistreaza depasiri ale pragului de 300%, urmeaza sa se incadreze in aceasta limita intr-o perioada stabilita de BNR, pe parcursul careia le este interzis sa acorde noi credite in valuta, cu exceptia celor orientate catre persoane juridice si fizice acoperite in mod natural la riscul valutar;

- in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a noilor norme, institutiile de credit trebuie sa transmita Directiei de supraveghere planul de actiuni care sa duca la respectarea limitei de creditare, plan ce va fi aprobat de BNR;

- institutiile de credit vor raporta lunar, in termen de cel mult 17 zile calendaristice de la finele lunii pentru care se face raportarea, nivelul expunerilor din credite in valuta acordate, cu defalcare pe persoane fizice si persoane juridice;

- depasirea procentului de 300% se deduce din fondurile proprii/capitalul initial aferente lunii pentru care se intocmeste raportarea.

in continuare este prezentata o metodologie de calcul a performantei financiare a agentilor economici, folosita de una dintre bancile din tara noastra.

Metodologie privind determinarea bonitatii agentilor economici cu personalitate juridica

Bonitatea reprezinta performanta financiara a agentului economic care atesta increderea pe care acesta o inspira bancii in momentul solicitarii unui credit, de a restitui la scadenta, creditele contractate impreuna cu dobanzile aferente.

Bonitatea financiara se determina prin calcularea unor indicatori financiari pe baza datelor din formularele contabile, in functie de perioada in care se determina, astfel:

a) anual - bilantul contabil si contul de profit si pierdere

b) semestrial - rezultate financiare si situatia patrimoniului

c) lunar - balanta de verificare.

Formularele anuale si semestriale din care se extrag datele pentru determinarea bonitatii trebuie sa fie avizate de Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.

I. Indicatorii financiari si formulele de calcul

Active circulante

l. Lichiditatea generala = x 100

Datorii curente

Capitalul propriu

Solvabilitatea patrimoniala = ---.--.--.--x 100

Total pasiv

Profit brut

3. Rata profitului brut = ----- ----- ----- ----- ----x 100

Cifra de afaceri

4. Rata rentabilitatii financiare = (Profit net / Capital propriu) x 100 5. Gradul de indatorare = (Datorii curente/ Total pasiv)

Indicatorul 'Rata rentabilitatii financiare' se va lua in calculul bonitatii la valoarea obtinuta pe baza datelor din bilantul anual, indiferent de data la care se efectueaza analiza.

II. Punctajul indicatorilor

III. Incadrarea pe categorii de bonitate

- in functie de punctajul obtinut, fiecare agent economic cu personalitate juridica va fi incadrat intr-una din urmatoarele categorii de bonitate, astfel:

Categoria A Categoria B Categoria C Categoria D Categoria E

85-100 puncte 70-84 puncte 50-69 puncte 25-49 puncte < 25 puncte

IV. Interpretarea incadrarii pe categorii de bonitate

Categoria 'A ' - Performantele financiare sunt foarte bune si permit achitare achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei. Totodata se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a performantelor financiare la un nivel ridicat.

Categoria 'B' - Performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot mentine acest nivel in perspectiva mai indelungata.

Categoria 'C' - Performantele sunt satisfacatoare, dar au o tendinta de inrautatire.

Categoria 'D' - Performantele financiare sunt scazute si cu o evidenta ciclicitate, la intervale scurte de timp.

Categoria. 'E' - Performantele financiare arata pierderi si exista o probabilitate ridicata ca nu pot fi platite nici ratele scadente nici dobanzile.

Folosind rezultatele financiare ale S.C. AGROALIM S.,A. la data de 30 noiembrie 2005, sa determinam bonitatea firmei.

Indicatorii de bonitate la 30. 11.2005 s-au prezentat astfel:

Lichiditatea generala = = 1.795 →15 puncte

Solvabilitatea patrimoniala= x 100 = x 100=50.36%→20puncte

Rata profitului brut = x 100 = x 100 = 3.47%→15 puncte

Rata rentabilitatii = x 100 = x 100 = 19.61%→20 puncte

Grad de indatorare = = = 0.49%→15 puncte

Punctajul totalizat a fost de 85 de puncte, firma incadrandu-se in grupa I 'Standard' de bonitate. Acest lucru a atras dupa sine concluzia ca 'firma inregistreaza performante financiare foarte bune, care permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei, asigurandu-se in perspectiva mentinerea acesteia la un nivel ridicat'. In acelasi timp, la aceasta data, firma n-a inregistrat datorii din credite si dobanzi restante, astfel incat a avut un serviciu al datoriei bun.In acest context si avandu-se in vedere valoarea garantiilor puse la dispozitie de client, care depaseste 120% din valoarea sumei solicitate drept credit, banca nu a mai fost nevoita sa constituie provizioane pentru risc de credit si de dobanda.

3.1.RISCUL DE RATA A DOBANZII SI DE CURS VALUTAR -
COMPLEMENTARE RISCULUI DE CREDIT

Variatiile ratei dobanzii influenteaza veniturile ce pot fi obtinute din creditare.Astfel, daca un credit este acordat cu o rata a dobanzii fixa, iar rata dobanzii pe piata are o tendinta crescatoare, banca are o pierdere potentiala din acest tip de plasament.Daca banca acorda un credit cu o rata variabila a dobanzii, iar rata dobanzii pe piata ara o tendinta de scadere, banca are, de asemenea, o pierdere potentiala.O analiza a trendului ratei dobanzii pe piata este foarte importanta pentru a stabili tipul de rata a dobanzii pe care banca o solicita in activitatea de creditare: fixa sau variabila, pentru a nu induce pierderi prin riscul de rata a dobanzii.De asemenea, este foarte important de a corela tipul de rata a dobanzii solicitate la plasamente (credite), cu tipul de rata a dobanzii pasive platite pentru atragerea de fonduri (rata fixa sau variabila).

Bancile pot acorda credite si in alte valute, decat valuta nationala, in Romania, se acorda frecvent credite in USD si EUR.In momentul acordarii unor credite in valuta, se activeaza riscul de curs valutar, care trebuie gestionat de catre banci.

Riscul de rata a dobanzii. Analiza Gap

Reprezinta probabilitatea de a suferi o pierdere sau o nerealizare a profiturilor prognozate, datorita variatiei ratei dobanzii pe piata intr-un sens nefavorabil pentru banca.Pentru gestionarea acestui risc, banca trebuie sa analizeze structura activelor si pasivelor, determinand dependenta acestora fata de schimbarile ratei dobanzii.Analiza sensibilitatii activelor si pasivelor la variatia ratei dobanzii in cazul acestei analize, toate activele si pasivele sunt clasificate in doua categorii:

a) active si pasive sensibile la variatia nivelului general al ratelor dobanzii pe piata;

b) active si pasive insensibile la variatia nivelului general al ratelor dobanzii pe piata.

Analiza de sensibilitate ia in calcul variatiile de dobanda incasata (in cazul activelor) si de dobanda platita (in cazul pasivelor) in functie de schimbarile ratelor dobanzii pe piata, luand in consideratie efectul schimbarii ratelor dobanzii asupra valorii activului respectiv.

Activele (pasivele) sensibile sunt considerate acelea ale caror venituri (costuri) prin dobanda variaza functie de nivelul ratei dobanzii existente pe piata, intr-un anumit interval de timp.Activele (pasivele) insensibile sunt considerate acelea ale caror venituri (costuri) prin dobanda nu variaza functie de nivelul ratei dobanzii pe piata, intr-un anumit interval de tirnp.Alegerea intervalului de timp pentru care se masoara sensibilitatea activelor si pasivelor este foarte important.Intr-un orizont de timp suficient de mare (exemplu: peste l an), toate activele si pasivele sunt sensibile, intr-un interval foarte-scurt (exemplu: o zi), marea majoritate a activelor si pasivelor sunt insensibile la variatia ratei dobanzii piata.

In clasificarea activelor si pasivelor in sensibile sau nesensibile la variatiile ratelor dobanzii, se tine cont de scadenta acestora. Pot fi considerate active sensibile la rata dobanzii numai acele plasamente ale caror venituri se vor incasa in intervalul de timp pentru care se face analiza. De asemenea, pot fi considerate pasive sensibile la rata dobanzii acele surse de finantare ale caror costuri vor fi platite in perioada de timp pentru care se face analiza. De obicei aceasta perioada este de maxim l an. Astfel, sunt considerate active sensibile la rata dobanzii toate acele active care au scadenta sub l an (titluri de valoare, credite pe termen scurt), precum si creditele acordate cu rata variabila a dobanzii indiferent de termen. Toate celelalte active sunt considerate nesensibile la variatiile ratei dobanzii (titluri de valoare pe termen lung, credite pe termen lung, disponibil in conturi curente, numerar, alte active).

Sunt considerate pasive sensibile ia rata dobanzii acele pasive care au scadenta pe termen scurt (depozite la termen sub l an, depozite atrase de pe piata monetara interbancara, certificate de depozit pe termen scurt). Celelalte pasive sunt considerate a fi nesensibile la rata dobanzii (depozite pe termen lung, certificate de depozit pe termen lung).Efectul pe care il poate avea variatia ratelor dobanzii pe piata asupra marjei nete de dobanda si, deci, implicit asupra profitabilitatii institutiei financiare se cuantifica prin diferentele dintre activele sensibile si pasivele sensibile la dobanda (gap)*l

Aceastǎ diferentǎ poate fi exprimatǎ in mai multe moduri :

▪in valoare absolutǎ

GAP=ASD-PSD

▪in valoare relativǎ(raportatǎ la total active)

GAPrel=,unde GAPrel = GAP in valoare relativǎ

▪indicatorul de sensibilitate la rata dobanzii

ISD

Ultimele doua forme de reprezentare a 'gap' permit compararea sensibilitatii pentru diferite institutii financiare.

Daca valoarea 'gap' este pozitiva, institutia financiara are o sensibilitate fata de active. In acest caz si GAP_reiativ este pozitiv, iar indicatorul de sensibilitate la rata dobanzii este mai mare ca l.

Daca valoarea 'gap' este negativa, institutia financiara are o sensibilitate fata de pasive. in acest caz si GAP_rei_ativ este negativ, iar indicatorul de sensibilitate la rata dobanzii este mai mic ca l.

Institutiile financiare care sunt sensibile la active vor inregistra o crestere a marjei nete de dobanda cand rata dobanzii pe piata creste, si vor inregistra o scadere a marjei nete de dobanda cand ratele dobanzii scad pe piata.

In oglinda, institutiile financiare care sunt sensibile la pasive, vor inregistra o scadere a marjei nete de dobanda cand creste rata dobanzii pe piata, deoarece prin cresterea ratei dobanzii pe piata creste costul surselor de finantare. De asemenea, institutiile financiare care sunt sensibile la pasive vor inregistra o crestere a marjei nete de dobanda cand scade dobanda pe piata (scade costul surselor de finantare).

CLASIFICAREA ACTTVELOR SI PASIVELOR DUPA SENSIBILITATEA FATA

PE RATA POBANZII (EXEMPLU)

ASD = active sensibile la rata dobanzii AND = active nesensibiie la rata dobanzii

PSD = pasive sensibile la rata dobanzii PND = pasive nesensibile la rata dobanzii

Managementul sensibilitatii activelor si masivelor ( gap management)

Aceasta metoda poate fi abordata in management ofensiv sau defensiv.

A) In cazul unui management ofensiv al activeior si pasivelor, strategia include doua etape:

> previzionarea schimbarilor ratelor dobanzii pe piata;

> ajustarea portofoliului de active si pasive sensibile la dobanda, pentru a profita de schimbarile de rata a dobanzii pe piata. Astfel, previzionarea unei cresteri a ratelor dobanzii pe piata, conduce ia trecerea societatii bancare catre un 'gap' pozitiv (sensibilitate fata de active; rezulta o crestere a marjei nete cand cresc ratele de dobanda pe piata), in caz contrar, cand este previzionala o scadere a ratelor dobanzilor pe piata, societatea bancara se va orienta catre un 'gap' negativ (sensibilitate fata de pasive; rezulta o crestere a marjei nete cand scad ratele de dobanda pe piata).

In cazul previziunii de crestere a ratelor de dobanda pe piata, o institutie financiara cu un 'gap' pozitiv (mai multe active sensibile Ia dobanda fata de pasive sensibile la dobanda)
va inregistra o crestere a marjei nete. Profitul va creste deoarece veniturile obtinute pe
baza activelor sensibile la dobanda vor creste mai mult decat costurile de atragere a
resurselor (pasivele sensibile la dobanda).

O institutie financiara care previzioneaza o crestere a ratelor de dobanda pe piata, dar nu are in acel moment un 'gap pozitiv' va trebui sa ajusteze portofoliul de active.

Ar putea sa scurteze scadenta activelor sale prin vanzarea titlurilor de valoare pe termen lung folosind fondurile obtinute pentru a cumpara titluri de valoare pe termen scurt. De asemenea, poate creste nivelul creditelor acordate cu rate variabile ale dobanzii. Aceste ajustari de portofoliu vor creste volumul activelor sensibile la dobanda, ceea ce se va reflecta in cresterea veniturilor prin aceste active.

O alta strategie, in cazul previziunii cresterilor de rata a dobanzii, ar putea'fi marirea exigibilitatii surselor de finantare (pasive). Acest lucru se poate efectua prin vanzarea de certificate'de depozit pe termen lung.

Folosind o astfel de strategie, efectul de crestere a ratei dobanzii pe piata asupra costurilor surselor de finantare va fi mai redus, contribuind la cresterea marjei nete.

In cazul previziunilor de scadere a ratelor dobanzii pe piata, ajustarile ce trebuiesc efectuate in cazul unui management ofensiv sunt inverse.

Institutia financiara trebuie sa-si ajusteze portofoliul astfel incat sa obtina un 'gap' negativ.

In ceea ce priveste activele, trebuie marita ponderea celor cu rata fixa, iar volumul activelor cu rata variabila a dobanzii trebuie redus.

In ceea ce priveste pasivele, trebuie scurtata exigibilitatea acestora. Sintetizand cele prezentate, se obtine urmatorul tabel:

B) In cazul unui management defensiv, nu se urmareste obtinerea unui profit din schimbarile de rata a dobanzii pe piata, ci prevenirea unor efecte negative asupra

profitabilitatii existente. Astfel, bancile isi gestioneaza riscul de rata a dobanzii. In acest caz, GAP=Q (ASD=PSD).

Un management ofensiv urmareste o crestere a profitului, iar un management defensiv urmareste reducerea volatilitatii marjei nete de dobanda--(gestionarea riscului de rata a dobanzii).In managementul defensiv principalul obiectiv il reprezinta mentinerea unui echilibru intre activele si pasivele sensibile la dobanda. Cresterea ratelor dobanzii pe piata va produce cresteri egale ale veniturilor si cheltuielilor astfel incat marja neta sa ramana practic neschimbata.In mod similar, scaderile de rata a dobanzii pe piata vor produce reduceri ale veniturilor si cheltuielilor aproximativ egale ceea ce va conduce la mentinerea aceleasi marje nete.In contextul activitatii financiar-bancare din tara noastra, in absenta unor instrumente financiare care sa permita adaptarea rapida a structurii activelor si pasivelor sensibile la dobanda, la variatiile de pe piata a ratei dobanzii, consider ca trebuie folosita de catre banci varianta managementului defensiv (GAP-0), pentru a evita riscuri suplimentare prin restructurarea portofoliului.Dupa cum este cunoscut, unul dintre rolurile importante ale unor banci este transformarea scadentelor, in sensul ca bancile atrag resurse pe termene mai scurte decat fac plasamente. Acest lucru este posibil numai prin corelarea permanenta- a scadentelor activelor si pasivelor pentru a nu intra in criza de lichiditate. Trendul ascendent, in anumite perioade, a ratei dobanzii pe piata este benefic pentru indeplinirea acestui rol de transformare a scadentelor, deoarece se atrag surse la dobanzi mai mici si se plaseaza la dobanzi mai mari.

Trendul descendent al ratei dobanzii pe piata este mai putin favorabil activitatii financiar-bancare, deoarece face mai dificila corelarea scadentelor, inducand posibilitatea unor crize de lichiditate, prin scaderea marjei de dobanda.

Pentru a face fata acestei situatii, pentru a nu inregistra scaderi ale marjei nete de dobanda, bancile pot alege 2 solutii:

a) conservarea marjei nete de dobanda, prin planificarea si ajustarea permanenta a activelor sensibile la dobanda si a pasivelor sensibile la dobanda, astfel incat GAP -> O (management defensiv).

b) cresterea marjei nete de dobanda (management ofensiv), in acest acest caz, fiind prognozaia o scadere a ratei dobanzii pe piata conform teoriei GAP, portofoliul de active si pasive trebuie ajustat prin scaderea activelor sensibile la dobanda si/sau prin cresterea pasivelor sensibile ia dobanda, pe perioada analizata.

Scaderea activelor sensibile la dobanda se poate face prin marirea plasamentelor cu dobanda fixa si prin marirea activelor cu decontare pe termen lung (nu se deconteaza in perioada analizata).

Cresterea pasivelor sensibile la rata dobanzii.presupune atragerea mai multor depozite cu dobanda variabila si/sau micsorarea perioadei de decontare a surselor (micsorarea exigibilitatii pasivelor).

Astfel se pot imagina mai multe perechi de solutii:

1) -) marirea plasamentelor cu dobanda fixa;

-» atragerea mai multor depozite cu dobanda variabila

2) -> marirea plasamentelor cu dobanda fixa

-> micsorarea perioadei de decontare a surselor

3) --->marirea activelor cu decontare pe termen lung .

-> atragerea mai multor depozite cu dobanda variabila

4) -> marirea activelor cu decontare pe termen lung

-> micsorarea perioadei de decontare a surselor

Dintre toate aceste perechi de solutii, cea care induce cele mai putine riscuri este prima.Celelalte solutii induc marirea riscului de lichiditate, deoarece presupunem fie marirea termenului de incasare al plasamentelor, fie micsorarea termenului de scadenta ai surselor. Evident cea mai nefavorabila este solutia a 4-a.

Tinand cont de faptul ca si in anii 2006, 2007 - va continua procesul deflationist, trendul ratei dobanzii este descrescator, solutiile 2, 3, 4 (si in special solutia 4) nu sunt favorabile, deoarece nu se prognozeaza o crestere a ratei dobanzii in anii urmatori.

In concluzie bancile care doresc un management ofensiv al activelor si pasivelor, datorita trendului in scadere al ratei dobanzii, ar trebui sa-si mareasca plasamentele (credite) cu dobanda fixa si. sa atraga mai multe surse cu dobanda variabila.

2. Risc de curs valutar

Reprezinta probabilitatea de a suferi o pierdere sau o nerealizare a profiturilor prognozate datorita variatiei cursurilor valutare pe piata, intr-un sens nefavorabil pentru banca.Riscul valutar reprezinta deci, posibilitatea ca o variatie adversa a cursului valutar pe piata sa duca la diminuarea profitului, fiind semnificativ la bancile implicate in operatii valutare pe cont propriu (sau in numele clientilor), prin care banca plaseaza (credite) sau atrage fonduri.Pentru gestionarea acestui risc banca trebuie sa analizeze permanent structura activelor si pasivelor sale in diferite valute (USD, EUR, GBP, CHF). Trebuie intocmita o structura a activelor (credite) si pasivelor pentru fiecare dintre valutele implicate in tranzactii de atragere si plasare de fonduri.Pentru acoperirea riscului de curs valutar se utilizeaza un indicator denumit pozitia valutara individuala, care se calculeaza, pentru fiecare valuta in care banca efectueaza tranzactii, prin compararea activelor (venituri ce se vor obtine si a pasivelor (costurile ce se vor plati).

Exista doua tipuri de pozitie valutara:

a) pozitia valutara lunga, cand valoarea activelor depaseste valoarea pasivelor in valuta respectiva

Valuta X

b) pozitia valutara scurta, cand valoarea pasivelor, depaseste valoarea activelor in valuta respectiva

Valuta X

O anumita pozitie valutara poate deveni favorabila sau nefavorabila pentru banca in functie de evolutia cursului valutar.

Aceasta-relatie, intre tipul de pozitie valutara si variatia cursului valutar este prezentata in urmatorul tabel.

Astfel, daca valuta X se apreciaza fata de moneda tarii respective (in cazul nostru ROL), pozitia valutara lunga pentru valuta X va fi favorabila pentru banca, deoarece diferenta dintre venituri de incasat si costuri de achitat fiind pozitiva, urmeaza sa creasca. Invers, in cazul unei pozitii valutare scurte, aprecierea valutei X duce la pierderi (pozitie nefavorabila), deoarece costurile de achitat sunt mai mari decat veniturile de incasat.In cazul in care valuta X se depreciaza fata de moneda tarii respective, pozitia valutara lunga devine nefavorabila pentru banca care are de incasat un exces de venituri la un curs mai slab. in acest caz, pozitia valutei scurte este cea favorabila.Acordarea unui credit intr-o valuta, in exces fata de sursele atrase in valuta respectiva (USD, EUR, poate provoca pierdere pentru banca daca valuta se depreciaza in raport cu moneda nationala.Bancile, conform reglementarilor in vigoare trebuie sa calculeze si pozitia valutara totala ca suma a tuturor pozitiilor valutare individuale. Si aceasta pozitie valutara totala poate fi lunga sau scurta, folosind aceleasi considerente.Pentru a limita expunerea bancilor la riscul de curs valutar autoritatile de reglementare prevad limite minime si maxime intre care poate varia pozitia valutara totala a unei banci.In tara noastra aceste limite reprezinta ± 10% din fondurile proprii ale bancii pentru pozitia valutara individuala si ± 20% din fondurile proprii pentru pozitia valutara totala.In afara prevenirii riscului de curs valutar, aceste limite impuse pentru pozitia valutara totala impiedica folosirea excesiva a monedelor straine pentru incasari si plati in economie (dolarizarea economiei).

3.2.GARANTAREA CREDITELOR

Orice decizie privind creditarea unui client trebuie sa ia in considerare capacitatea prezenta si viitoare de a rambursa creditul din surse proprii. Pentru a diminua riscul de nerambursare a creditelor si de a preveni pierderi majore, bancile solicita garantii reale si personale societatilor comerciale.

Garantia este denumirea generica utilizata pentru a desemna orice metoda, instrument sau angajament accesoriu contractului de imprumut, pus la dispozitia sau emis in favoarea bancii, in virtutea contractului incheiat, in masura sa asigure banca de realizarea certa a drepturilor garantate, respectiv recuperarea sumelor imprumutate (inclusiv dobanzile), in cazul nerambursarii acestor-a de catre debitor.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE STUDIU

La incheierea acestei sesiuni, cunostintele dobandite va vor permite:    .

. sa cunoasteti principalele tipuri de garantii, conform legislatiei in vigoare;

. sa identificati categoriile de garantii care, in conformitate cu NORMELE 12/2002 emise de BNR, pot diminua expunerea bancii fata de client, in calculul provizioanelor pentru credite si plasamente;

. sa cunoasteti coeficientii pentru deducerea garantiei din expunerea bancii fata de clienti si modul de calcul al provizioanelor pentru credite.

I.Tipuri de garantii in activitatea bancara

Reglementarile prevazute in legislatia romana in vigoare cuprind doua categorii principale de garantii:

1. garantii reale (gajul, ipoteca, cesiunea de creante, depozitul bancar);

2. garantii personale (cautiunea sau fidejusimea, garantia bancara).   

Garantii reale

Garantia reala reprezinta un activ acordat de catre debitor unui creditor (banca), astfel incat datoria sa fie insotita de o anumita siguranta. Garantia reala consta in rezervarea unor bunuri individualizate in scopul garantarii creditului.Garantiile reale cuprind gajul, ipoteca, cesiunea de creanta si depozitul bancar.

A. Gajul

Contractul de gaj are un caracter accesoriu si da nastere unui drept real pe care creditorul il dobandeste ca accesoriu al dreptului sau de creanta.Gajul consta in remiterea bunurilor mobile sau a titlurilor de proprietate asupra .acestor bunuri de catre debitor creditorului sau pentru garantarea unui imprumut sau ori carei alte obligatii.

Contractul de gaj poate aparea sub doua forme:

- Gajul cu deposedare;

- Gajul fara deposedare.

Gajul- cu deposedare (amanetul) este un contract accesoriu, unilateral, real, prin care debitorul remite creditorului sau un bun mobil, in vederea garantarii datoriei sale. Se constituie in situatii mai deosebite, asupra unor bunuri mobile cu valoare mare si volum fizic mic (metale pretioase, tablouri, alte obiecte de arta, hartii de valoare etc.).

fara deposedare reprezinta un contract consensual in baza _ caruia, bunul ce constituie obiectul gajului ramane in continuare in posesia debitorului. Bunurile asupra carora se poate constitui gaj fara deposedare sunt urmatoarele:

- bunuri mobile existente in patrimoniul imprumutatului de natura materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, produse finite si a altor marfuri, aflate in unitatile de productie sau depozite, daca pe toata perioada creditarii se vor putea regasi in aceeasi forma, vor putea fi numarate sau masurate.

- bunuri mobile de natura mijloacelor fixe existente in patrimoniul imprumutatului si care vor putea fi admise in garantie numai daca sunt in stare de functionare si gradul lor de uzura nu depaseste 50%.

B. Ipoteca

- Ipoteca este o garantie accesorie contractului de credit ce nu deposedeaza pe clientul proprietar al bunului ipotecat si care da dreptul bancii sa urmareasca si sa execute bunul in scopul de a recupera creanta cu preferinta fata de ceilalti creditori.

Pot constitui obiecte ale ipotecii urmatoarele:

- apartamente in blocuri de locuit situate in zone care sa permita o valorificare usoara si sa nu prezinte defecte majore ale utilitatilor (apa, gaz, electricitate); - case de locuit individuale sau vile, inclusiv terenurile aferente, care sa fie usor de valorificat;

- terenuri intravilane cu acces usor, bine delimitate, cu posibilitati de alimentare cu apa sau diverse amenajari specifice. Valoarea terenurilor intravilane acceptate in garantie nu poate depasi 30% din valoarea totala a garantiilor acceptate;

- hale industriale de productie, inclusiv dotarile functionale aferente care pot fi valorificate usor;

- alte tipuri de constructii: anexe tehnico-sociale, cantine, case de edituri, hoteluri,

- cabane, spatii comerciale.

Acceptarea de catre banca a ipotecii impune indeplinirea urmatoarelor conditii:

- ipoteca sa fie de rangul I, intrucat in caz de faliment cel ce detine o astfel de ipoteca este despagubit primul si in cea mai mare masura, la masa credala, in raport cu ceilalti creditori;

- valoarea imobilului ipotecat sa fie actualizata in functie de valoarea de piata si marja de risc aferenta acestui tip de garantie si sa-si conserve valoarea in timp;

durata existentei in timp a imobilului ipotecat sa fie certa pana in momentul stingerii integrale a obligatiei ce a generat ipoteca;

- imobilul ipotecat sa fie asigurat impotriva tuturor riscurilor, iar polita de asigurare sa fie cesionata in favoarea bancii;

sa existe o piata sigura pentru bunurile ipotecate;

cladirile sa permita amenajari si adaptari pentru utilizari multiple;

- bunurile ipotecate sa nu fie afectate de alte sarcini.

C. Cesiunea de creanta - presupune ca debitorul sa puna la dispozitia bancii sale (creditoare) drepturile privind incasarea contravalorii marfurilor, lucrarilor si serviciilor, vandute si respectiv prestate unor terti.

Cesiunea de creanta este admisa drept garantie daca priveste drepturile de incasat, rezultate din contracte ferme cu parteneri cunoscuti ca solvabili de catre banca.

Cesiunea de creanta este acceptata sub forma transmiterii inscrisului (contract) daca: plata este prevazuta a se face in cadrul termenului de creditare;

Beneficiarul marfurilor livrate, serviciilor prestate isi da acordul, conform unei note de accept pentru schimbarea creditorului initial, prin achitarea acestora in contul bancii creditoare.

D. Depozitul bancar - reprezinta o garantie materiala directa si sigura pentru banca, materializata sub forma unei sume bani depusa intr-un cont cu destinatie speciala, de garantare a creditului, avand avantajele simplitatii deosebite si a vitezei de executare.

Principalul dezavantaj al utilizarii depozitului bancar ca sursa de garantare, rezida in faptul ca orice asemenea depozit presupune o imobilizare de fonduri din partea debitorului pentru garantarea obligatiilor sale de plata.

Garantii personale

Garantiile personale reprezinta angajamente ale agentilor economici si persoanelor fizice prin care acestia se obliga sa suporte datoriile debitorilor catre banca, pentru creditele acordate.

Acest tip de garantie mai poarta denumirea de cautiune sau fidejusiune si este valabila daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

sa existe un contract separat prin care o persoana fizica sau juridica se obliga sa garanteze obligatiile agentului economic imprumutat cu intregul sau patrimoniu;
- cel ce garanteaza sa aiba deplina capacitate; .

garantul sa fie solvabil;

- garantul sa domicilieze sau sa aiba sediul in judetul unde functioneaza banca ce acorda creditul;

patrimoniul ce se constituie garantie sa nu fie afectat de alte datorii sau obligatii.

A. Cautiunea (fidejusiunea) este o garantie personala si reprezinta un contract prin care o persoana denumita fidejusor, se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca acesta nu o va executa.

Fidejusiunea poate fi de trei feluri:

. conventionala, cand partile cad de acord asupra necesitatii aducerii unui

garant;

. legala, cand printr-o dispozitie a legii debitorul este obligat sa aduca un fidejusor pentru garantarea obligatiilor ce-i revin;

. judecatoreasca, atunci cand intr-o cauza litigioasa instanta judecatoreasca este aceea care dispune aducerea unui fidejusor, care sa garanteze executarea obligatiei unei persoane.

B. Garantia bancara (sau scrisoarea de garantie bancara)

Scrisoarea de garantie bancara reprezinta Un inscris prin care o banca (garant) se angajeaza neconditionat si irevocabil, in cazul in care un debitor (imprumutat) nu executa obligatia de a plati la o data bine stabilita o suma de bani determinata, sa plateasca suma neachitata in favoarea creditorului (imprumutator).

Valoarea scrisorii de garantie trebuie sa acopere creditul si dobanda in procent de 100% (fara cota de risc), in cazul scrisorilor emise de Ministerul de Finante, Banca Nationala a Romaniei sau orice alta banca centrala din strainatate.

In cazul in care scrisoarea de garantie este emisa de o banca comerciala din tara sau din strainatate, valoarea acesteia trebuie sa acopere creditul, dobanda si o cota de risc de minimum 25%.

Termenul de valabilitate al scrisorilor de garantie bancara trebuie sa fie cu cel putin 30 de zile mai mare decat termenul pentru care se acorda creditul.

n Garantii deductibile din expunerea bancii fata de client in determinarea provizioanelor de risc in creditare

Bancile trebuie sa-si constituie provizioane specifice de risc in creditare, conform Regulamentului nr.5/ 22.07.2003.

Pentai determinarea necesarului de provizioane aferente unui credit sau plasament, se vor parcurge urmatoarele etape:

l . Determinarea bazei de calcul pentru provizioane:

a) prin deducerea din expunerea bancii fata de debitor a garantiilor acceptate a fi luate in considerare, conform normelor metodologice BNR nr. 12 72003 - in cazul unui credit clasificat in categoria 'standard', 'in observatie', 'substandard', 'indoielnic', 'pierdere', in situatia in care nu s-au initiat proceduri judiciare si in situatia in care toate ratele creditului inregistreaza un serviciu al datoriei de cel mult 90 zile.

b) prin luarea in considerare a intregii expuneri, indiferent de garantii - in. cazul unui credit clasificat in categoria 'pierderi', in situatia in care s-au initiat proceduri judiciare sau in situatia in care cel putin una din ratele creditului inregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 90 zile, precum si in cazul unui plasament, indiferent de categoria de clasificare a acestuia.

2. Aplicarea coeficientului de provizioane asupra bazei de calcul obtinute

Corespondente intre categoriile de clasificare a creditelor si coeficientii de provizioane este urmatoarea:

Coeficient    l

l

Categoria de clasificare

Standard In observatie Substandard indoielnic

Pierdere

In conformitate cu norma nr. 12/2003 a BNR, urmatoarele categorii de garantii primite pot diminua expunerea bancii fata de entitatea de risc (client):

1. Garantii personale - se refera la garantiile furnizate de terti

. cautiuni, avaluri si alte garantii primite de la banci;

. garantii primite de la organismele administratiei publice si asimilate;

. garantii primite de la societati de asigurare si capitalizare; « garantii primite de la clientela financiara;

. alte angajamente de garantare primite.

2. Garantii reale - se refera la bunuri corporale sau necorporale primite in garantie

. ipoteci imobiliare;

. gaj cu deposedare; .

. gaj fara deposedare;

. depozite colaterale ale bancilor;

. depozite pentru deschiderea de acreditive;

. depozite pentru emiterea scrisorilor de garantie;

. alte depozite colaterale;

. titluri primite in garantie.

3. Garantii intrinseci - se refera la garantii incluse in caracteristicile operatiunii insesi si care nu fac obiectul inregistrarii in posturile bilantiere sau extrabilantiere.

Bancile vor putea lua in considerare, in vederea deducerii din expunerea fata de entitatea de risc garantiile prevazute in norma BNR nr.12/2003 Anexa l, care sunt prezentate in tabelul urmator, alaturi de coeficientii de deducere:

Bancile pot lua in considerare, in vederea deducerii din expunerea fata de entitatea de risc si alte garantii decat cele prevazute in Anexa l la Normele BNR nr. 12/2002, in conformitate cu normele interne ale bancilor (aprobate la nivelul Consiliului de Administratie), in urmatoarele conditii:
- la valoarea de piata, in cazul in care aceasta exista;

- la o valoare stabilita de un expert independent autorizat sau de un expert autorizat angajat in cadrul bancii, valoarea determinata inclusiv pe baza gradului de realizare a garantiilor de acelasi tip,calculat prin raportarea valorii garantiilor de acelasi tip valorificate de banca in anul anterior, la valoarea totala a garantiilor de acelasi tip inregistrata de banca in contabilitate in anul anterior si pentru care au fost initiate proceduri de executare silita, in cazul in care nu exista o valoare de piata.

Este bine ca planul de afaceri sa fie intocmit de o persoana ce activeaza in cadrul societatii sau de insusi managerul acesteia, sau de o societate specializata in elaborarea unor astfel de planuri. .Un manager bun isi intocmeste un plan de afaceri fie ca apeleaza la credite fie ca nu.

Managerul intreprinderii mici sau mijlocii trebuie sa stie:

- de cati bani are nevoie societatea;

- cand va avea nevoie de acesti bani;

- pentru ce ii va folosi;

- daca societatea va fi capabila sa-i dea inapoi si cand.

Planul de afaceri va trebui sa raspunda la aceste intrebari. Afacerile conduse pe baza unui plan au sanse mai mari de succes.

Din practica de creditare se poate desprinde faptul ca majoritatea creditelor restante au avut la baza o lipsa de cunoastere exacta de catre manager a afacerii pe care a intreprins-o si slaba analiza a afacerii de catre ofiterul de credite.

Un model de plan de afaceri trebuie sa contina urmatoarele informatii: A. Date de identificare a agentului economic .

B. Conducerea si personalul firmei

C. Descrierea activitatilor curente. Se vor face referiri la: produsele si serviciile actuale; principalii furnizori de materii prime si materiale; descrierea sumara a procesului tehnologic actual; date tehnice cu privire la principalele utilaje aflate in proprietate; locul unde firma isi desfasoara activitatea si cum sunt asigurate utilitatile necesare.

D. Piata actuala. Vor fi prezentate date despre: principalii clienti - interni si externi; principalii concurenti; ,_--. pozitia produselor/serviciilor societatii comparativ cu cele ale concurentilor.

E. Descrierea proiectului propus. Se va descrie proiectul, cum a fost generata ideea, ce obiective pe' termen scurt, mediu si lung isi propune sa realizeze firma. Se vor face referiri la:

1. Produsele noi

2. Principalii furnizori de materii prime

3. Descrierea pe scurt a procesului tehnologic cu precizarea impactului asupra mediului si a modului de asigurare cu utilitati.

4. Prezentarea investitiei propuse in contextul procesului tehnologic descris anterior

5. Graficul de realizare a investitiei

6. Modificarile necesare la echipamente

7. Modificarile necesare in structura si numarul personalului angajat

8. Cheltuieli de productie anuale
9. Venituri anuale preconizate

F. Date privind piata si promovarea noului produs/serviciu. Se vor evidentia:

1 .Clientii potentiali - interni si externi

2 .Concurentii potentiali

3 .Principalele avantaje ale noilor produse/servicii oferite

4. Reactia previzibila a concurentei la aparitia de noi oferte pe piata

5 .Cum se va realiza desfacerea produselor

6. Activitati de promovare a vanzarilor, (publicitate, pliante, brosuri etc

3.3. URMARIREA SI CONTROLUL DERULARII CREDITELOR

Rezultatele activitatii unei banci depind in mare masura de calitatea portofoliului de credite pe care aceasta il detine, precum si de sistemul de urmarire si control al creditelor. Scopul si modul de functionare a unor astfel de sisteme intrabancare difera de la o banca la alta. Creditele necesita o forma cat mai eficienta de supraveghere din interior a activitatii.

Urmarirea comportamentului si a performantelor clientilor, precum si a desfasurarii intregii lor activitati constituie o etapa deosebit de importanta si absolut necesara in derularea unui credit. Scopul acestei activitati este, in general, acela al depistarii, cat mai timpurii, a unor indici asupra oricaror probleme care pot sa apara in derularea imprumutului, astfel incat sa se poata lua, din timp, masuri de remediere in vederea preintampinarii deteriorarii serviciului datoriei imprumutului.

O comunicare deschisa intre banca si beneficiarul de credit este o conditie esentiala pentru un program eficient de urmarire. Un alt element de baza este intocmirea completa si riguroasa a dosarelor de credit. Dosarele de credit constituie coloana vertebrala a procesului de monitorizare a imprumuturilor, deoarece acestea contin toate documentele (corespondenta, rapoarte, situatii financiare, rapoarte de credit, contracte de imprumut, contracte de garantii etc.) ce pot furniza ofiterului de credit, expertului contabil, precum si altor parti interesate, o inregistrare cronologica si permanenta a relatiei de imprumut.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE STUDIU

La incheierea acestei sesiuni, cunostintele obtinute va vor permite:

. sa explicati de ce urmarirea si controlul derularii creditelor trebuie sa constituie parte integranta a procesului de creditare;

. sa identificati etapele si instrumentele folosite in activitatea de monitorizare a

creditelor;

. sa explicati de ce este necesar ca dosarele de credit sa constituie o parte componenta a procesului de administrare a creditului;

. sa aratati ce trebuie sa contina un dosar de credit, modul in care astfel de dosare sunt intocmite si utilizate;

sa intelegeti necesitatea si utilitatea sistemelor de clasificare a creditelor, precum si alte cerinte prudentiale;

. sa stiti cum sa folositi sistemul de clasificare a creditelor, elaborat de BNR (obligatoriu pentru toate bancile comerciale).

A. MOTIVELE URMARIRII CREDITELOR

Exista o serie de motive care releva importanta procesului de urmarire a creditelor, Astfel, aflarea situatiei la zi a afacerii clientului, precum si a posibilitatii acestuia de a plati in continuare, datoria catre banca, urmarirea tendintelor contrare astfel incat sa se .poala lua masuri preventive, confirmarea folosirii creditului in scopul acordarii, infirmarea, sau confirmarea informatiilor date de client, descoperirea practicilor neobisnuite folosite de client si informarea despre activitatea clientului si a credibilitatii lui, asigurarea ca acest client este inca. solvabil, sunt motive care arata ca, pe langa procesul complex de acordare a creditului, urmarirea creditelor o etapa deosebit de importanta si absolut necesara in derularea unui credit.

De la aprobarea si acordarea unui credit bancar si pana la rambursarea integrala a lui si a tuturor datoriilor aferente acestuia, scopul activitatii de urmarire a derularii lui este de a mentine pe tot parcursul creditarii conditiile initiale de la acordare. Aceasta, pentru a se preveni ca un credit initial performant sa devina neperformant, datorita deteriorarii situatiei economico-financiare a imprumutatului.

B. MONITORIZAREA CREDITELOR

Monitorizarea creditelor se va realiza de catre inspectorul de credite in mod practic pe baza unei planificari, la nivel de sucursala, stabilita in comitetul de credite al acestuia. Urmarirea se efectueaza lunar sau ori de cate ori este nevoie, adica ori de cate ori exista informatii, ca situatia economico-fmanciara a agentului economic are tendinte de declin.

Programele de monitorizare a creditelor pe care le desfasoara o banca trebuie sa includa:

. o analiza periodica a tuturor creditelor sau a celor selectate, pentru a se asigura ca ele se deruleaza in conformitate cu politica de creditare a bancii, cu cerintele documentatiei si in conditii de profitabilitate;

. o clasificare a creditelor din punct de vedere al performantelor, prin calcularea indicatorilor cheie;

. expertize contabile prin care se determina calitatea portofoliului de credite pe care il detine banca.

Ofiterul de credit are un rol determinant in stabilirea unui sistem eficient de comunicare intre banca si beneficiarul de credit, in alcatuirea dosarelor de credit, in conducerea analizelor de credit sau la participarea la acestea, in clasificarea creditelor precum si in efectuarea expertizelor contabile. Datorita faptului ca ofiterul de credit este singura persoana din banca ce intra in contact direct cu clientul, in toate etapele procesului de creditare, el este cel mai in masura sa anticipeze eventualele probleme, si, impreuna cu clientul, sa gaseasca solutii pentru rezolvarea lor. in consecinta, un ofiter de credit slab pregatit sau care nu isi indeplineste in mod constiincios sarcinile, poate cauza nerealizarea unui program de monitorizare a creditelor, oricat de cuprinzator si bine elaborat ar fi acesta.

C. RESPONSABILITATILE OFITERULUI DE CREDIT Comunicarea dintre ofiterul de credit si client

Din momentul acordarii unui credit, banca trebuie sa intretina un contact permanent cu beneficiarul de credit, adica sa dezvolte relatia ce s-a stabilit in timpul discutiilor preliminare, in perioadele de analiza si de aprobare a cererii de imprumut. Multi dintre clienti apreciaza faptul ca, din cand in cand, telefonic, ofiterul de credit se intereseaza de modul in care ei isi desfasoara activitatea. Contactele telefonice si vizitele periodice la sediul beneficiarului constituie o practica prudenta de monitorizare a unui credit si, in acelasi timp, si o relatie buna intre banca si client.

Discutiile telefonice pot constitui un factor incurajator pentru o comunicare reciproca intre banca si client. Este mult mai probabil ca un client care se confrunta cu un declin financiar va instiinta banca despre acest lucru, daca ofiterul de credit a avut o atitudine deschisa in trecut, manifestandu-si bunavointa si dorinta de a ajuta.

Comunicarea se poate realiza in scris, prin discutii telefonice, vizite la locul unde societatea isi desfasoara activitatea sau prin evenimente sociale, cum ar fi un pranz de afaceri, in toate cazurile, scopul este de a mentine deschise liniile de comunicare intre banca si client. Ofiterul de credit trebuie sa creeze o atmosfera de incredere si cooperare. Nu exista substituent pentru un dialog deschis si onest intre banca si beneficiarul de credit. Daca legatura dintre banca si client este buna, un ofiter de credit cu experienta poate deseori reconstitui situatia reala a unui cont de credit, chiar daca clientul este sincer sau nu.

Verificarea contului curent al clientului

Se pot trage foarte multe concluzii din monitorizarea contului curent al unui client si a modalitatilor de plata practicate. De exemplu, atunci cand contul curent prezinta, o crestere a soldului debitor sau cand se intarzie plata dobanzii si a ratei la un credit pentai investitii, trebuie sa se acorde o atentie speciala clientului respectiv.

Aceste evolutii pot semnala probleme de lichiditate care pot fi cauzate de incasarea cu intarziere sau neincasarea creantelor scadente, imobilizari prea mari in stocuri nevandabile sau pierderea unui client important.

Atunci cand apare o schimbare majora in modalitatile de plata practicate de client, ofiterul de credit trebuie sa faca o analiza suplimentara. O practica foarte buna in administrarea creditelor o constituie contractarea de catre banca a catorva dintre colaboratorii clientului, cum ar fi contabilul, expertul contabil sau consultantul pe probleme financiare, care ar putea furniza informatii relevante.

Vizita la sediul clientului

Ofiterul de credit trebuie sa faca din cand in cand efortul de a vizita firma clientului. O inspectie la locul de desfasurare a activitatii acestuia poate releva anumite probleme organizatorice sau operationale. Cea mai buna modalitate de evaluare cu acuratete a conditiei si valorii activelor pe care le detine clientul este, in cazul unui ofiter de credit responsabil, evaluarea facuta personal si nu cea bazata pe rapoartele colegilor. O vizita la fata locului, creeaza, de asemenea, posibilitatea de a verifica orice alte garantii ramase in posesia clientului, daca acestea sunt intretinute sau stocate corespunzator.

INTOCMIREA DOSARULUI DE CREDIT

a) Importanta dosarului de credit

Ofiterul de credit are un rol determinant in intocmirea, completarea si aducerea la zi a dosarului de credit al fiecarui client. Dosarul de credit reprezinta o evidenta scrisa a relatiilor dintre banca si beneficiarii de credite si este indispensabil desfasurarii fara probleme a procesului de creditare. Practic, orice angajat al bancii implicat in activitatea de creditare are, mai devreme sau mai tarziu, ocazia de a se referi la dosarul de credit. Juristii din banca apeleaza la dosarul de credit in eventualitatea unui litigiu sau atunci cand trebuie sa verifice sau sa clarifice anumite probleme juridice iar expertii contabili folosesc un astfel de dosar ca sursa primara de informatii, atunci cand analizeaza o relatie de creditare.Este evident ca un dosar de credit corespunzator poate contribui la imbunatatirea calitatii creditului si la minimalizarea riscurilor. Ofiterul de credit care efectueaza o inregistrare incompleta si dezordonata a datelor referitoare la derularea activitatii clientului, nu poate identifica si urmari tendintele financiare ce ar putea indica aparitia unui credit neperformant. Ofiterul de credit, ale carui dosare de credit sunt cuprinzatoare si bine organizate, poate sa reactioneze prompt si in concordanta cu informatiile pe care le are.

b) Sursa de informatii

Dosarul de credit poate furniza:

. o evidenta a relatiei de creditare si modul cum aceasta a evoluat in timp;

. o sursa de referinta pentru verificarile interne;

un tablou global al relatiilor dintre client si banca, ce se poate dovedi util atunci cand se incearca vanzarea altor produse si servicii bancare;

. suma de informatii financiare, de exemplu, pentru compararea rezultatelor mai multor firme.

c) Intocmirea, completarea si actualizarea dosarului de credit

Desi la strangerea ca si la utilizarea informatiilor necesare intocmirii dosarelor de credit pot contribui mai multi angajati ai bancii, responsabilitatea cu privire la continutul si structura lor revine, de regula, ofiterului de credit.

Daca, de exemplu, lipseste un contract de garantie sau un alt document de garantare, ofiterul de credit este primul chemat sa dea explicatii asupra acestui fapt.Totusi, faptul ca ofiterul de credit poarta raspunderea principala pentru dosarul de credit, nu inseamna ca acesta poate fi conceput ca si cum el ar fi singurul utilizator. Relatia este intre client si banca, nu intre client si ofiterul de credit. Orice angajat al . bancii trebuie sa aiba acces la dosarul de credit, pentru a gasi rapid informatia de care are nevoie.

In fiecare banca exista un sistem propriu de intocmire a dosarelor de credit.Indiferent de modul de aranjare, este important ca astfel de dosare sa fie bine intocmite si sa urmeze un principiu consecvent de alcatuire. Adnotarile necitete, abrevierile sau insemnarile lipsite de sens nu vor fi de nici un folos decat, poate, celui care le-a facut.

d) Continutul dosarelor de credit

Informatiile cuprinse in dosarele de credit se grupeaza in mai multe categorii, dupa cura urmeaza:

. Documente de creditare

Aceasta sectiune include contractele de credit, actele de incorporare, certificatele de la Registrul Comertului si alte documente similare.

Aceasta sectiune include bilantul, contul de profit si pierdere, desfasuratoarele, situatiile fluxurilor de fonduri, prognoza lichiditatilor, planul de afaceri, situatia financiara personala si documente privind situatiile financiare ale garantilor.

. Garantii

Orice informatie referitoare la garantiile constituite trebuie sa fie inclusa in aceasta sectiune, si, in mod special, contractele de garantie.

. Corespondenta, rapoarte si note

Dosarul de credit contine, de asemenea, intreaga corespondenta purtata intre departamentul de creditare si client, discutiile, rapoartele asupra vizitelor facute la sediul clientului sau a altor intalniri cu clientul, rezumate ale convorbirilor telefonice, comentarii cu privire la desfasurarea procesului de creditare, orice alte situatii deosebite ale programului de rambursare, informatii contabile si recomandari facute de ofiterul de credit sau de comisia de creditare, referitoare la cererea de imprumut.

. Alte materiale

Aceasta sectiune include toate actele ce nu se inregistreaza in alta parte. De exemplu: brosuri referitoare la productia societatii, materiale de reclama, articole din ziare si reviste referitoare la viabilitatea proiectului pentru care se solicita creditul, practicile utilizate in afaceri de catre client si proiecte de viitor.

D. CONTROLUL CREDITELOR BANCARE SI MASURI CE POT FI LUATE IN URMA CONTROLULUI

Datorita faptului ca din totalul fondurilor utilizate de catre agentii economici, creditele
au o pondere insemnata, bancile comerciale au dreptul nu numai sa controleze utilizarea
imprumuturilor, ci si principalele laturi ale activitatii acestora. Controlul bancar privind
creditele acordate se exercita atat scriptic, adica pe baza documentatiei, cat si faptic,
prin verificarea concreta a situatiei debitorilor. Acest control se efectueaza diferentiat,
pe cele doua categorii mari de credite: credite pe termen scurt si credite pe termen
mediu si lung.

Controlul creditelor pe termen scurt

Pentru creditele pe termen scurt, verificarea scriptica se face lunar, pe baza datelor din balanta de verificare si a datelor patrimoniale. Totusi, pentru firmele debitoare care nu au credite, dobanzi sau plati restante, controlul se poate face trimestrial. Pe baza datelor din documentele mentionate anterior, se intocmeste situatia garantiei creditelor pe termen scurt. Astfel, daca din verificare rezulta minus de garantie, clientul va trebui sa ramburseze rate ale creditului egale cu minusul de garantie, iar daca debitorul nu are disponibilitati banesti, minusul de garantie se transforma in credite restante cu dobanda penalizatoare. Controlul creditelor se realizeaza preponderent in cazul creditelor negarantate, deci a minusului de garantie.in urma controlului, se prezinta, conducerii bancii, situatii care cuprind analiza faptica a debitorului, propuneri de sistare a creditarii, solutii de recuperare a creditelor restante. Daca exista, plusurile de garantie sunt luate in consideratie pentru acordarea unor eventuale credite viitoare, suplimentare. Controlul faptic are ca obiect urmatoarele

elemente:

1. Urmarirea si analiza gradului de realizare a principalilor indicatori, cei mai. importanti fiind:

realizarea fluxului de disponibilitati monetare in concordanta cu cel prezentat bancii, odata cu documentele de creditare;

. realizarea programelor si utilizarea capacitatilor de productie;

. existenta resurselor si a factorilor de productie;

. stadiul de fabricatie, depozitarea produselor si conservarea garantiilor;

. existenta pietelor de desfacere si respectarea contractelor cu beneficiarii;

. existenta faptica a datelor din contabilitatea agentului economic;

respectarea destinatiei creditelor. Verificarea destinatiei creditului trebuie sa aiba in vedere urmatoarele elemente:

1.destinatia data creditului dupa angajarea lui trebuie sa corespunda cu datele declarate de agentul economic in cererea de credit si detaliat pe furnizori in planul de afaceri si cu datele consemnate in contractul de credit; daca este vorba de linie de credit, destinatia initiala trebuie sa fie pastrata in fiecare ciclu de rotatie a creditului;
verificarea se efectueaza prin confruntarea datelor din contabilitatea sintetica cu cele din contabilitatea analitica si acestea cu datele din actele de plata a furnizorilor;

2.Evaluarea garantiilor.

3.Prezentarea masurilor luate.

4.intocmirea actelor de control si inregistrarea lor la banca.

Controlul creditelor pe termen mediu si lung

In cazul creditelor pe termen, mediu si lung, exista, de asemenea, un control scriptic si unul faptic. Primul se realizeaza atat in cursul executarii proiectului de investitii, cat si dupa punerea in functiune a obiectivului, pana la rambursarea creditului. Controlul se face atat prin documentele de plati si de constituire a resurselor proprii, cat si prin balanta de verificare, rezultatele financiare, obligatiile fiscale, situatia patrimoniului, principalii indicatori economico-fmanciari si alte documente prezentate~-d-e firma debitoare, in timpul executiei proiectului.

La efectuarea platilor, ofiterul de credit trebuie sa verifice:

incadrarea platilor in devizul general si devizele pe obiecte; incadrarea platilor in volumul creditelor aprobate;

. incadrarea veniturilor, cheltuielilor si profiturilor in limita celor prevazute in bugete
de venituri si cheltuieli;    .

. daca resursele proprii au fost constituite conform documentatiei de creditare;

. daca creditele din balanta de verificare a agentului economic corespund celor din
evidenta bancii;

. daca se respecta graficul de esalonare a executiei obiectivului; , constituirea si eliberarea resurselor proprii pentru investitii.

Controlul faptic, ce se realizeaza semestrial sau chiar trimestrial, se exercita dupa un
grafic de control, in care vor fi urmarite:   

. respectarea solutiilor tehnice din documentatii;

. stadiul fizic si calitatea lucrarilor executate;

. asigurarea factorilor de executie pentru perioada urmatoare;

incadrarea lucrarilor executate si a platilor facute in cele prevazute in documentatia de creditare;

. analiza fluxului de numerar comparativ cu cel din documentatia de credite;

. gradul de realizare a indicatorilor aferenti obiectivului pus in functiune;

situatia bunurilor ce constituie garantia creditelor.

Masuri ce pot fi luate in urma controlului

Pe baza rezultatelor controalelor efectuate, inspectorii de credit fac propuneri de masuri, care se aproba de conducerea unitatii, si anume:

. trecerea la restanta a creditelor utilizate, pentru diminuarea corespunzatoare a limitei de creditare si recuperarea creditelor respective din disponibilitatile si incasarile clientului inaintea altor plati, cu exceptia drepturilor de salarii care au prioritate potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 Codul muncii;

. anularea sau reducerea creditului aprobat, in cazul in care se constata ca
imprumutatul a prezentat bancii date nereale pentru determinarea cuantumului
creditului. Aceasta masura se ia numai dupa expirarea termenului de 5 zile de
preaviz scris;

. intreruperea imediata, fara preaviz, a punerii la dispozitia debitorului de noi transe din creditul aprobat; creditul utilizat in alte scopuri, cu dobanzile aferente, se retrage imediat din contul de disponibilitati al imprumutatului, iar atunci cand nu este posibil se trece la restanta;

intreruperea, fara preaviz, a creditarii in cazul in care situatia economica si financiara a imprumutatului inregistreaza nivele sub cele avute in vedere la aprobarea creditului si care nu mai asigura conditii de rambursare; banca poate reveni la aceasta masura dupa ce se constata redresarea situatiei clientului;

. retragerea imediata a creditului si dobanzilor datorate din contul de disponibilitati al debitorului, iar cand acest lucru nu este posibil se va trece la recuperarea creditului si dobanzilor prin executare silita;

. pentru creditele care au fost in competenta de aprobare a centralei bancii, se va informa Directia de Creditare asupra masurilor luate;

. dupa aprobarea lor, masurile stabilite se vor comunica in scris debitorului in termen de 5 zile.

in urma activitatii de urmarire si control rezulta o serie de semnale de avertizare:

. Semnale de avertizare din interiorul bancii:

viteza de miscare a contului in crestere sau in scadere; retrageri mari de numerar; intrari de cecuri returnate; variatia situatiilor prognozate prezentate; amanarea furnizarii situatiilor financiar contabile; clientul este intotdeauna grabit sa obtina un imprumut; zvonuri; nerespectarea acordurilor de imprumut si a formelor si principiilor de creditare; fondurile imprumutate sunt utilizate in alte scopuri decat cele convenite.

Semnale de avertizare de la client:

schimbarea comportamentului managerilor fata de intalnirile anterioare;

evitarea de catre acestia a contactelor cu banca;

probleme personale ale conducerii;

schimbari dese in conducere;

- conducere inadaptabila la schimbare;

- viteza mare de miscare a personalului;

active neutilizate; stocuri fara-miscare; .

- modificarea conditiilor comerciale;

imposibilitatea de acoperire a comenzilor;

politici nestiintifice de stabilire a preturilor;

ramura in recesiune;

- presiune mare exercitata de catre creditori;

obiective inexistente pe termen lung;

- risc de tara ridicat.

ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE

Scopurile analizei portofoliului de credite

Portofoliul de credite al unei banci este alcatuit din mii de imprumuturi acordate. Pe parcursul derularii, unele dintre credite se dovedesc a nu avea riscuri importante, iar altele pot devia de la principiile politicii de creditare a bancii. Pentru a preveni astfel de situatii, precum si aparitia altor riscuri, bancile trebuie sa efectueze o analiza periodica a creditelor pe care le detin in portofoliu. Scopurile acestor analize sunt:

. identificarea creditelor pentru care exista probabilitatea de a se transforma in credite neperformante;

examinarea procedurilor de creditare folosite, in scopul asigurarii concordantei acestora cu politica de creditare a bancii;

. efectuarea unei aprecieri generale a calitatii portofoliului de credite si a structurii acestuia;

. evaluarea ceffipetentei ofiterilor de credit din banca.

Organizarea si scopul programului de efectuare a analizelor de credit variaza de k o banca la alta. Volumul si calitatea portofoliului de credite al bancii, costurile si problemele legate de personal reprezinta unii dintre factorii care influenteaza periodicitatea si datele efectuarii analizelor de credit si cui ii revine responsabilitatea efectuarii unor astfel de analize.

in cazul aparitiei unor stari de forta majora o banca trebuie sa analizeze toate creditele acordate, in mod similar, atunci cand apare o neconcordanta cu anumite reglementari legale, banca trebuie sa-si analizeze intregul portofoliu de credite, pentru a restabili conformitatea in domeniul respectiv.

Rolul ofiterului de credit in administrarea unui credit este diferit de la o banca la alta. De exemplu, in unele banci, ofiterul de credit are sarcina de a intocmi si pastra propriile dosare de credit, de a analiza si evalua in mod total independent creditele pe care le acorda, spre deosebire de alte banci, unde aceste activitati se desfasoara mult mai centralizat.

Organizarea analizei portofoliului de credite

Bancile al caror portofoliu de credite este mai mare si mai diversificat trebuie sa organizeze un departament care se ocupa cu analiza creditelor, alcatuit din personal specializat, de inalt profesionalism si care sa raspunda direct conducerii bancii.

O analiza de credit minutios efectuata trebuie sa cuprinda:

1. Asigurarea concordantei cu politica de creditare a bancii.

Fiecare banca trebuie sa aiba un document scris in care sa se regaseasca politica de creditare, in care sa se scoata in evidenta conceptia conducerii bancii in acest domeniu si care sa puna la dispozitia lucratorilor un set oficial de proceduri necesare desfasurarii activitatii de creditare.

Planul analizei portofoliului de credite

Cele mai multe politici bancare de creditare includ:

. o descriere a sistemului de aprobare a creditului, practicat de banca respectiva;

. o explicatie cu privire la competentele detinute in acordarea imprumuturilor (limitele pana la care ofiterii de credit pot acorda credite fara a solicita aprobarea de la un nivel superior);

. explicatie asupra sistemului de analiza, clasificare si expertiza contabila a creditelor, practicat de catre banca.

Documentul care cuprinde politica de creditare a bancii este singurul document care asigura cadrul general pentru toate practicile utilizate in activitatea de creditare a bancii respective. In absenta unei politici unitare de creditare, banca va fi, in mod invariabil, victima unor decizii de acordare a imprumuturilor luate la intamplare si in mod inconsecvent. Astfel, un ofiter de credit ar putea respinge acordarea unui imprumut solicitat in conditii perfect valabile din punct de vedere al standardelor impuse de banca, in timp ce alt ofiter ar putea aproba credite a caror suma depaseste nivelul sau de competenta.

2. Scopul (obiectul creditului)

Pe parcursul efectuarii unei analize de credit, est-e esential sa se verifice daca scopul pentru care a fost acordat imprumutul este acelasi cu cel prezentat initial - scopul creditului trebuie sa reiasa foarte clar din documentatia prezentata. De exemplu, un imprumut acordat pentru capital circulant trebuie utilizat pentru acoperirea obligatiilor rezultate din creditele comerciale, sau acoperirea necesitatilor in activitatea de exploatare si nu pentru a finanta cumpararea unui utilaj.

3. Evidenta rambursarilor

Evidenta platilor efectuate pentru rambursarea creditului, trebuie sa faca obiectul verificarii, avand in vedere ca reprezinta un indicator despre capacitatea de rambursare a clientului.

4. Situatia financiara a clientului

In cadrul-unei analize de credit trebuie, de asemenea, evaluata situatia financiara a clientului, acordandu-se atentie oricarei imbunatatiri sau deteriorari a bilantului contului de profit si pierderi, a situatiei fluxului de lichiditati, principalilor indicatori etc. Alte domenii de interes sunt evolutia concurentei, schimbarile cadrului legislativ si economic, precum si alti factori externi.   

5. Documentatia

Verificarea tuturor documentelor care alcatuiesc dosarul de credit constituie in mod obisnuit o latura a analizei de credit. Acest lucru da siguranta ca toate documentele au fost intocmite si semnate corespunzator.

6. Garantiile

Multe dintre pierderile rezultate din activitatea de creditare apar atunci cand constituirea garantiilor se face pe baza unei documentatii necorespunzatoare, din care nu reiese clar valoarea reala a acestora sau pe baza unor evidente neactualizate, care nu reflecta deprecierea valorica a activelor constituite drept garantii. De aceea, o analiza de credit trebuie sa includa atat inspectarea fizica a bunurilor constituite drept garantii, cat si verificarea evidentelor scriptice ale acestora. Aceasta analiza se efectueaza in mod normal lunar dupa expirarea termenului de depunerea situatiei contabile periodice si implica doua faze:

1. Verificarea garantiei obiectului creditului care are drept scop regasirea creditelor utilizate in activele circulante ale firmei (credite pe termen scurt) sau in imobilizari corporale (credite pentru investitii). Verificarea garantiilor creditului se efectueaza faptic prin constatari la fata locului si scriptic pe baza datelor din evidenta contabila a agentului economic.

2. Verificarea garantiilor colaterale se realizeaza faptic prin identificarea pe teren la sediul firmei (depozite, magazii, hale de productie, magazine etc.) a bunurilor achizitionate din credite: stocuri de materii prime si materiale, de produse neterminate, produse finite si marfuri.

In ceea ce priveste verificarea faptica, inspectorii de credite trebuie sa verifice existenta stocurilor in structura declarata in planul de afacere si confruntarea cu datele clin contabilitatea societatii: autenticitatea actelor de provenienta a stocurilor, bunurilor; daca stocurile identificate pe teren au consumul asigurat; starea calitativa si conditiile de

Verificarea scriptica se efectueaza pe baza evidentei contabile si se urmareste reflectarea corecta in evidente a cheltuielilor efectuate din credite si in al doilea rand concordanta soldurilor conturilor de credite din extrasele de cont cu cele din evidentele agentului economic, in cazul in care se constata un plus de garantie, acesta reprezinta un semn bun pentru activitatea agentului economic, in cazul in care se constata un minus de garantie, se procedeaza fie la rambursarea imediata a creditului pana cand se ajunge la o suma la care valoarea garantiei este acoperitoare, fie la reesalonarea creditului sau creditul este trecut in categoria creditelor restante.intrebarile fundamentale care se pun sunt: Care este starea fizica a activelor constituite drept garantii.? Care este valoarea curenta de piata si valoarea de lichidare a acestora?

1. Respectarea reglementarilor legale

In cadrul unei analize de credit trebuie verificat daca acordurile de imprumut intre banca si client au fost incheiate conform prevederilor tuturor reglementarilor legale in vigoare.

3.4. CREDITE NEPERFORMANTE SI OPERATIUNI DE RECUPERARE

Activitatea de creditare genereaza atat credite performante cat si, datorita gestionarii gresite a riscului, credite problema si neperformante.Creditele neperformante apar atunci cand exista o intarziere in rambursarea si recuperarea arieratelor, iar achitarea obligatiilor de plata asumate nu sunt asigurate sau sunt asigurate partial. Creditele problematice sunt cele care, la data analizei, prezinta semnale evidente referitoare la imposibilitatea rambursarii viitoare la termenele stabilite, ca urmare a deteriorarii activitatii clientului.

Pentru diminuarea nivelului creditelor neperformante si a impactului acestora asupra profitabilitatii bancii este necesara o politica de creditare prudenta si eficienta, care sa conduca atat la aparitia prevenirii acestor credite, cat si la posibilitatea de recuperare a lor.Totusi, creditele neperformante reprezinta o consecinta inevitabila a activitatii de creditare. Fiecare credit presupune aparitia unor evenimente neprevazute, ce fac dificila respectarea de catre client a termenilor contractului de creditare.

Unele credite neperformante pot aparea in urma unor erori ale ofiterului de credit. Este posibil ca un ofiter de credit sa evalueze in mod necorespunzator caracterul clientului, sau sa interpreteze gresit cifrele in cadrul unei analize financiare. Acestea, ca si alte cauze similare care duc la aparitia unor credite neperformante, pot si trebuie reduse la minimum.Un credit neperformant poate surveni chiar si atunci cand ofiterul de credit nu comite nici o greseala in vreuna dintre etapele de evaluare a creditului. De exemplu, nici un ofiter de credit nu poate prevedea o perioada nefavorabila dezvoltarii recoltelor agricole sau o scadere a valorii pamantului care pot fi cauza unui credit agricol neperformant.

Un ofiter de credit competent poate sa mentina numarul creditelor neperformante la un nivel acceptabil si sa reduca la minim pierderile inregistrate de banca, in conditiile in care calitatea creditului acordat nu se deterioreaza. Unele credite neperformante sunt inevitabile, insa pierderile suferite de banca sunt neglijabile daca acestea sunt identificate la timp; in aceasta situatie ofiterul de credit are mai multe alternative. De exemplu, ofiterul de credit poate intocmi impreuna cu clientul o situatie prognozata a fluxului de numerar sau o reesalonare a creditului. In momentul in care banca este obligata sa procedeze la lichidarea garantiilor, creste posibilitatea ca aceasta sa nu-si poata recupera integral ratele nerambursate, dobanda si costurile de administratie. Modul de prevenire a transformarii creditelor in credite neperformante si reducerea la minimum a pierderilor pe care le suporta banca in astfel de situatii, constituie tematica acestui capitol.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE STUDIU

Cand veti termina de studiat aceasta sesiune, cunostintele dobandite va vor permite:

. sa explicati de ce creditele neperformante constituie o parte inevitabila a activitatii de . creditare;

. sa explicati in ce fel erorile comise de ofiterul de credit in timpul discutiilor preliminare analizei financiare si cele referitoare la documentatia si urmarirea .creditului, pot fi cauza aparitiei creditelor neperformante;

. sa identificati cateva dintre situatiile economice si de afaceri nefavorabile care pot genera un credit neperformant;

. sa descrieti cateva dintre semnele caracteristice aparitiei unui credit neperformant;

. sa revedeti masurile care pot fi luate in vederea solutionarii unui credit neperformant intr-un mod satisfacator pentru banca si pentru client;

. sa aratati cum trebuie sa procedeze un ofiter de credit astfel irica1rt>ierderile suferite de banca sa fie reduse la minimum.

CREDITELE NEPERFORMANTE

Procesul creditarii este, prin natura sa, imperfect. Analiza creditului poate fi incompleta sau bazata pe date eronate, ofiterul de credit poate ignora adevaratele conditii ale unui debitor, astfel capacitatea debitorului de a rambursa se poate efectiv schimba dupa ce creditul a fost acordat. Daca managementul se concentreaza exclusiv pe eliminarea in totalitate a riscurilor, o banca nu va mai acorda credite, profiturile se vor restrange si nevoile de creditare ale clientilor nu vor fi satisfacute.

Creditorii nu pot elimina complet riscul, astfel pot aparea unele pierderi din credite. Obiectivul unei banci este de a-si stabili optimul relatiei risc - venit. In scopul administrarii eficiente a activelor si pasivelor, in fiecare banca functioneaza Comitetul de Administrare a Activelor si Pasivelor.

In cadrul bancilor americane, ALCO (Asset and Liability Committee) monitorizeaza si determina riscul ratei dobanzii, ofera recomandari in stabilirea preturilor, investitiilor, fondurilor ti strategiilor de marketing, astfel incat sa se realizeze corelatiile dorite intre risc si profitul asteptat.

ALCO stabileste corelatii intre diferite venituri, cheltuieli si riscuri, astfel:

. Corelatia dintre profitul din dobanzi (venituri din dobanzi - cheltuieli cu dobanzile) si riscul ratei dobanzilor este realizata prin managementul riscului ratei dobanzilor.

Corelatia dintre cheltuielile cu dobanzile si riscul de lichiditate este gestionata de managementul pasivelor.

. Corelatia dintre cheltuielile cu dobanzile, cheltuielile care nu provin din dobanzi si riscul operational se stabileste prin masurarea costului fondurilor si controlul cheltuielilor.

. Corelatia dintre venitul din dobanzi si riscul ratei dobanzii stabileste nivelul investitiilor de portofoliu si politica lor orientativa.

Corelatia dintre venitul din dobanzi, taxe si riscul ratei dobanzii stabileste nivelul investitiilor partial impozabile si pe cel al titlurilor de valoare impozabile.

Corelatia dintre venitul din dobanzi, venitul care nu provine din dobanzi si riscul ratei dobanzii stabileste strategiile investitionale.

Corelatia dintre provizioanele pentru pierderi din credite si riscul de credit se realizeaza, pe baza politicii de creditare, caracteristicilor creditelor, evaluarii cererii de credite si a creditelor neperformante (pierderilor din credite). Cu cat riscul de credit este mai ridicat, numarul creditelor neperformante este mai mare si provizioanele pentru pierderi din credite trebuie sa fie mai mari.Corelatia dintre profitul din dobanzi, profitul ce nu provine din dobanzi si riscul de credit se realizeaza prin analiza profitabilitatii clientilor si prin stabilirea ratei dobanzii active. Un risc de credit mare implica o dobanda activa ridicata.

Procedurile de revizuire a creditului identifica momentul cand creditul a inceput sa se deterioreze si ajuta la instituirea actiunilor corective. Cele mai multe credite problema pot fi restructurate printr-o utilizare eficienta a perioadei pana la imbunatatirea conditiilor financiare ale debitorului. Astfel, analiza creditelor problema consta in detectarea situatiilor problema si modificarea termenilor initiali, spre a imbunatati perspectiva rambursarii.

Ofiterul de credit monitorizeaza constant circumstantele fiecarui debitor, spre a detecta eventualele probleme ale creditului, inainte ca ele sa devina imposibil de corectat. El informeaza despre calitatea datelor financiare, istoria creditului ca rezumat in fisierul creditului, completarea documentatiei creditului si valoarea garantiilor. Daca exista slabiciuni el poate clasifica imprumutul ca sub standard, indoielnic sau pierdere. Atunci banca trebuie sa aloce rezerve in diferite procente, proportionale cu creditul acordat, impotriva pierderilor potentiale.

COSTURILE CREDITELOR NEPERFORMANTE SUPORTATE DE CATRE BANCI

Cele mai mari costuri apar in situatia in care un credit neperformant nu mai poate fi recuperat, insa fiecare credit neperformant implica si alte costuri, mai greu detectabile, care pot duce la fel de bine la scaderea profitului bancii.

Scaderea reputatiei

O buna desfasurare a activitatii bancare se bazeaza pe incredere. O banca poate atrage capitalul de care are nevoie pentru creditare sau alte plasamente, numai daca deponentii acesteia au incredere in capacitatea ei de a folosi banii. Aceasta inseamna, inainte de toate, un nivel minim al creditelor neperformante. Un numar prea mare de astfel de credite duce la deteriorarea imaginii pe care o are banca in fata clientilor sai. In aceasta situatie, profitabilitatea bancii scade, apar dificultati in atragerea deponentilor si este impiedicata dezvoltarea activitatii.

Cresterea cheltuielilor administrative

Un credit neperformant implica o atentie sporita din partea personalului bancar. Ofiterul de credit trebuie sa acorde mai mult timp colaborarii directe cu clientul, iar verificarile suplimentare si analizele ulterioare necesita angrenarea unui numar mai mare de functionari bancari. Timpul suplimentar care se aloca in cazul unui credit neperformant este practic neproductiv, deoarece este folosit numai in scopul protejarii activelor bancii, fara a genera un venit suplimentar corespunzator, in plus, pot aparea costuri suplimentare atunci cand sunt solicitati evaluatori, consultanti sau alti specialisti externi.

Cresterea cheltuielilor juridice

In cazul in care un credit neperformant nu poate fi solutionat pe cale amiabila, printr-un program de remediere si este necesara chemarea in judecata a clientului, acoperirea pierderilor inregistrate de banca va fi substantial redusa de plata onorariilor consultantilor juridici si a cheltuielilor de judecata.

A1. PRINCIPALELE CAUZE ALE APARITIEI CREDITELOR NEPERFORMANTE

Exista numerosi factori care ar putea genera aparitia unui credit neperformant. Cel mai adesea, aparitia unui credit neperformant este, mai degraba, rezultatul actiunii conjugate a mai multor factori, decat a unuia singur. Multi dintre acesti factori ies din sfera de control a bancii. Un singur factor - greselile comise de functionarul bancar - poate fi mentinut la un nivel minim, daca ofiterul de credit a parcurs si executat cu atentie si minutiozitate fiecare etapa a procesului de creditare.

ALTE ERORI COMISE DE CATRE CREDITOR (BANCA - OFITERUL DE CREDIT)

Evitarea aparitiei creditelor neperformante incepe printr-o evaluare atenta si minutioasa a cererii de creditare. Orice etapa a procesului de creditare executata necorespunzator, de la un interviu nesatisfacator pana la un proces inadecvat de monitorizare a creditului, poate avea drept rezultat aparitia unui credit neperformant.Unele dintre cele mai frecvente greseli comise pe parcursul procesului de creditare sunt urmatoarele:

Interviu necorespunzator (inadecvat)

Discutiile preliminare purtate cu clientul se dovedesc a fi necorespunzatoare atunci cand ofiterul de credit, in loc sa se axeze pe intrebari la obiect, cu scopul precis de a afla informatii despre situatia financiara a clientului, prefera o conversatie prieteneasca cu .. acesta. Un alt neajuns consta in incapacitatea de a pune intrebari semnificative sau de a urmari o anumita linie, atunci cand raspunsurile primite sunt gresite sau echivoce. Interviul preliminar reprezinta cea mai buna ocazie in care ofiterul de credit poate evalua trasaturile de caracter ale clientului. Daca interviul este efectuat intr-un mod necorespunzator, poate duce la concluzii gresite in ceea ce priveste buna intentie a clientului de a rambursa creditul.

Analiza financiara necorespunzatoare

Multe dintre creditele neperformante apar atunci cand ofiterul de credit nu considera ca analiza financiara este un factor important in luarea deciziei finale, deci de acordare sau respingere a unei cereri de creditare. Nimic 'nu poate substitui o analiza financiara completa in cadrul procesului de creditare. O analiza financiara necorespunzatoare consta in interpretarea superficiala a bilantului si a contului de profit si pierdere, precum si neverificarea corectitudinii situatiilor financiar contabile.

Necunoasterea activitatii clientului

Problemele apar atunci cand ofiterul de credit nu cunoaste activitatea clientului si conditiile in care aceasta se desfasoara. Daca nu se cunosc aceste lucruri, este dificila anticiparea necesarului de finantare in viitor si determinarea celui mai adecvat tip de credit, valoarea acestuia si conditiile de rambursare. Pentru multi beneficiari de credite, chiar daca au o situatie financiara buna, este dificil sa-si onoreze datoriile daca scadenta acestora nu este in concordanta cu ciclurile fluxului de lichiditati.

Garantarea defectuoasa a creditului

O alta cauza care duce la aparitia pierderilor in activitatea de creditare o reprezinta constituirea unor garantii necorespunzatoare pentru creditele acordate. Acceptarea unor garantii care nu au fost corect evaluate in ceea ce priveste posesia, valoarea si posibilitatea de realizare, poate pune banca intr-o situatie lipsita de protectie sau slab protejata in cazul in care clientul nu-si mai poate onora obligatiile

Documentatie incorecta sau incompleta

Lipsa unei documentatii corecte in cadrul contractului de credit, care sa prevada in mod precis, atat obligatiile bancii, cat si ale clientului, poate, de asemenea, conduce la aparitia creditelor neperformante.

A2. EXPERIENTA INSUFICIENTA IN AFACERI

Multe dintre creditele neperformante pot fi atribuite lipsei de experienta in afaceri pe care o are clientul.

Management necorespunzator

O cauza frecventa a creditelor neperformante o constituie conducerea necorespunzatoare a activitatii. De exemplu, chiar daca intr-o intreprindere deciziile sunt luate de catre o singura persoana, tot se va ajunge intr-un punct in care este necesara angajarea unor noi factori de decizie pentru domenii specifice: financiar, marketing si vanzari, intrucat aceasta infuzie de idei si creativitate este necesara pentru desfasurarea unei activitati performante - desi cateodata s-ar putea ca numarul managerilor sa fie insuficient pentru o activitate eficienta in cadrul companiei. Dar principala cauza in esecul unei activitati, o reprezinta pur si simplu o conducere incompetenta sau nepasatoare. Factorii de conducere din cadrul unei companii trebuie sa fie capabili sa coordoneze diferite compartimente intr-un mod cat mai eficient, sa elaboreze planuri corespunzatoare pe termen lung si scurt, sa foloseasca favorabil conjunctura si in acelasi timp sa fie pregatiti sa reactioneze in fata oricaror schimbari adverse. Cele mai multe falimente rezulta dintr-un management necorespunzator.

Capitalizare initiala inadecvata

Firmele mici adesea au probleme chiar imediat dupa infiintare datorita capitalizarii inadecvate. Proprietarii subestimeaza costurile afacerii si supraevalueaza viteza cu care ei pot obtine profit. Ei isi recunosc problemele, dupa un timp, atunci cand capitalul lor se epuizeaza si creditorii refuza acordarea de credite aditionale.

Deteriorarea productiei

Deseori, un credit neperformant apare dupa ce pretul unui produs sau serviciu rezultat al activitatii unei societati, devine necompetitiv sau produsul are o calitate necorespunzatoare. Cresterea cheltuielilor (materiale sau cu forta de munca) sau lipsa unor utilaje moderne si netinerea pasului cu cele mai recente tehnici de productie, pot genera preturi necompetitive sau pot forta compania sa scada nivelul de calitate pentru produsul respectiv.

Activitate insuficienta de marketing

Creditele neperformante pot aparea si in cazul in care societatea nu desfasoara o activitate de marketing corespunzatoare. O afacere trebuie sa aiba un plan bine definit cu privire la reclama, volumul vanzarilor si modul de distribuire al produselor. Lipsa, acestei activitati va duce, in mod invariabil, la scaderea volumului vanzarilor si, in consecinta, a profitabilitatii.O alta cauza pentru aparitia creditelor neperformante o constituie incapacitatea de anticipare a conjuncturii de piata si de adaptare la schimbarile acesteia.

Control financiar necorespunzator

Un control financiar insuficient reprezinta deseori cauza prabusirii multor societati. Ar
trebui sa functioneze un sistem de incasare a debitorilor si de evaluare a stocurilor, de
asigurare a calitatii produselor si de control al cheltuielilor. De exemplu, probleme, cum
ar fi nivelul excesiv sau insuficient al stocurilor, pot trece neobservate pana cand ating
proportii critice sau cresterea debitelor poate reprezenta o amenintare asupra capacitatii
societatii de rambursare a creditelor.

A3. APARITIA UNOR SITUATII NEFAVORABILE

Factori de mediu

O alta cauza care poate duce la aparitia creditelor neperformante, este incapacitatea beneficiarului de credit de a face fata consecintelor unor dezastre naturale cum ar fi incendii, secete, inundatii si furtuni. De exemplu, o inundatie care poate distruge cea mai mare parte a recoltei unui producator individual, ameninta starea economica nu numai a producatorului dar si a furnizorului de utilaje agricole, ingrasaminte si foita de munca angajata pentru recoltare dar chiar si a producatorului de produse alimentare, pentru care o diminuare a materiilor prime alimentare poate duce la cresterea costurilor.

Recesiune economica

Scaderile in activitatea economica pot stanjeni capacitatea beneficiarului de credit de a-si onora datoriile. De exemplu, in timpul perioadelor de recesiune, multe societati se confrunta cu lipsa de lichiditati cauzata de scaderea vanzarilor, cu cresterea debitelor cauzata de platile efectuate cu intarziere si cu cresterea costurilor.

Concurenta puternica

O concurenta puternica poate pune in dificultate alte societati atunci cand acestea opereaza pe aceeasi piata. O societate se poate confrunta cu scaderea vanzarilor si va fi obligata sa sporeasca costurile si / sau sa reduca marja de profit atunci cand intra in competitie cu alte companii mai puternice din punct de vedere economic, care au o mai buna cercetare in domeniul productiei, au produse mai noi si mai eficiente, fac o reclama mai buna sau acorda un buget mai mare pentru reclama etc.

B. IDENTIFICAREA CREDITELOR NEPERFORMANTE

Rareori creditele devin neperformante sau genereaza pierderi peste noapte. Exista, aproape intotdeauna, o deteriorare graduala a calitatii creditului, care este insotita ele numeroase semnale de avertizare.

SEMNALE DE A VERTIZARE GENERALE

Ofiterul de credit trebuie sa primeasca, in mod regulat, din partea beneficiarului de credit situatii financiare asupra activitatii acestuia. Legat de acestea, exista semnale de avertizare asupra problemelor ce pot surveni in viitor:

beneficiarul de credit nu-furnizeaza la termen situatiile financiare (bilantul, contul de profit si pierderi etc.)

. schimbarea contabilului sau a cenzorului.

Situatiile financiare

Avertismente care reies din analiza bilantului:

. schimbari semnificative in structura bilantului;

. deteriorarea lichiditatii sau a pozitiei capitalului circulant;

. cresterea rapida a debitelor;

. cresterea duratei medii de incasare a creantelor;

. procent ridicat al creantelor devenite scadente si neincasate;

. cresterea nivelului pierderilor din credite;

. cresterea accentuata a stocurilor, peste necesitatile de consum, sau incetinirea vitezei
de rotatie a acestora;

. investirea in mijloace fixe, fara o finantare corespunzatoare;

. un nivel scazut al raportului dintre capitalul social (propriu) si cel imprumutat;

. stagnarea capitalului;

cresteri disproportionate ale pasivelor curente;

cresteri substantiale ale pasivelor pe termen lung;

. cresterea mare a rezervelor.

Avertismente care reies din analiza contului de profit si pierderi:

schimbari semnificative in structura contului de profit si pierderi;

. pierderi care reduc valoarea neta;

. pierderi rezultate din activitatea de exploatare;

. cresterea costurilor si micsorarea marjelor de profit;

. cresterea vanzarilor si scaderea profiturilor

Astfel, evolutia nefavorabila a rezultatelor economice si financiare si, mai mult,, rezultate economice si financiare mai slabe decat ale altor firme din acelasi domeniu de activitate sunt semnale certe ale aparitiei creditelor neperformante.

Alte semnale generale

. Vanzarea unor active importante care afecteaza continuitatea procesului economic.

. Pierderea increderii unor clienti traditionali.

. Diferente mari, in sens negativ, intre prognoze si realizari.

. Discrepante in informatiile antecedente.

. Schimbari insemnate in sincronizarea cererii de credite sezoniere.

. Cresteri abrupte in volumul cererii de credite.

. Credite a carei sursa de rambursare nu poate fi identificata cu usurinta si realist.

. Practicarea defectuoasa a unor servicii financiare. SEMNALE ALE ACTULUI MANAGERIAL

. Falimente anterioare.

. Lipsa sau modificarea frecventa a structurii societatii.

Asocieri noi, inclusiv achizitii, activitati noi, o noua zona geografica sau o linie noua
de productie.

. Compania este fragmentata intr-o serie de mici departamente interconectate slab operational.

. Schimbari in atitudinea fata de banca sau fata de ofiterul de credit, in special apare o lipsa de cooperare.

. Raspunsuri nefundamentate la semnalele bancii. .

. Schimbari in comportamentul personalului cheie.

. Schimbarea personalului de conducere, a proprietarilor sau a personalului cheie.

. imbolnavirea sau decesul personalului de baza.

Lipsa evidenta a unei succesiuni manageriale.

. Raporturi de munca degradate.

. Probleme cu forta de munca,

. Incapacitatea de planificare a activitatii.

. Lipsa unui plan functional.

. O slaba administrare, datorata lipsei de experienta

. Rapoarte financiare si control necorespunzator.

. Controale operative necorespunzatoare.

. Incapacitatea de indeplinire a obligatiilor conform programului.

. Asumarea unor riscuri fara garantii corespunzatoare. .

. Lipsa de sinceritate.

. Neintelegeri in cadrul managementului sau intre parteneri.

. Aventurarea m operatiuni noi, incerte

. Litigii impotriva beneficiarilor de credite

. Publicitate negativa.
SEMNALE TEHNICE SI COMERCIALE

Stabilirea unor preturi nerealiste pentru produse si servicii.

. Dorinte speculative si insistenta in realizarea de afaceri riscante.

. Reactii intarziate la restrangerea pietelor sau la conditiile economice nefavorabile.

. Abateri de la disciplina contractuala.

. Pierderea principalelor linii de productie, a drepturilor de distributie, 'franchises' sau a surselor de aprovizionare.

. Pierderea unuia sau mai multora dintre clientii puternici din punct de vedere financiar. .

. Aparitia unor concurenti puternici si pierderea unui segment foarte mare de piata.

. Cumparari speculative de stocuri, care par sa nu aiba nici o legatura cu activitatea.

. Utilizarea slaba a capacitatilor de productie.

. Stagnari nejustificate ale procesului de productie.

. Slaba intretinere a sediilor si utilajelor.

. Folosirea de tehnologii invechite.

. inlocuirea cu intarziere a utilajelor ineficiente.

. Pastrarea in evidente a stocurilor vechi sau un nivel al stocurilor mai ridicat decat
este normal. .

. Schimbari nefavorabile in profilul de afaceri.

ALTE AVERTISMENTE Contacte directe cu clientul

Mentinerea unui canal de comunicare, deschis in permanenta, intre banca si beneficiarul de credit este o practica foarte buna din mai multe puncte de vedere, in special prin faptul ca aduna la un loc toate informatiile nonfinanciare care ar putea indica eventuala aparitie a unui credit neperformant.Unele dintre primele semnale de avertizare, cum ar fi slaba intretinere a utilajelor, deteriorarea stocurilor sau neutilizarea intregului personal angajat, sunt mult mai bine reperate in timpul unei vizite la societatea respectiva.In timpul unei conversatii telefonice, clientul poate-face aluzii la anumite dificultati personale sau financiare care s-ar putea sa nu reiasa din bilant sau din situatia contului de profit si pierderi.Informatii importante pot fi obtinute in avans, prin contactarea directa, cat mai frecventa, a clientului.

Indicatii furnizate de catre terti.Tranzactiile dintre client si terti pot furniza unui ofiter de credit prevazator, o imagine intuitiva cu privire la aparitia unui credit neperformant. De exemplu, ofiterul de credit s-ar putea sa observe in tabloul financiar aparitia altor creditori sau sa primeasca telefoane de la furnizori care solicita informatii despre situatia creditelor, cu scopul de a evalua clientul respectiv.

Situatia contabila. Pot aparea semne de deteriorare a situatiei contabile a clientului. Cererile pentru noi imprumuturi sau pentru extinderea celor existente constituie, de asemenea, un indicator evident. Clasificarea clientilor debitorului in grupe inferioare poate afecta, intr-o mare masura, bonitatea debitorului.

EVALUAREA SITUATIEI CREATE

Aparitia multor credite neperformante poate fi evitata prin identificarea prompta a dificultatilor si prin remedierea acestora Atunci cand se confrunta cu aparitia unui credit neperformant, ofiterul de credit trebuie sa actioneze imediat.

Consideratii preliminare. Cu cat este mai rapida reactia, cu atat deciziile luate de catre ofiterul de credit sunt mai viabile. Pe de alta parte, in cazul in care nu se iau masuri imediat ce sunt sesizate anumite probleme care indica aparitia unui credit neperformant iar beneficiarul de credit intarzie mai multe luni efectuarea platilor, creste posibilitatea ca acesta sa fie in intarziere si fata de alti parteneri, cum ar fi creditorii comerciali sau societatile de asigurare.

Actiune competenta.Ofiterul de credit trebuie sa faca o apreciere corecta cu privire la capacitatea sa de a rezolva in mod eficient o astfel de situatie. Trebuie avuta in vedere posibilitatea solicitarii unui alt ofiter de credit cu mai multe cunostinte si experienta in domeniu.

Evaluarea situatieiO prima etapa in rezolvarea unui credit neperformant consta in a face un bilant al situatiei.In vederea recuperarii debitelor cu vechime de peste 30 de zile, provenite din credite acordate de catre banca, se va efectua lunar o analiza fundamentata a situatiei economico-fmanciara a clientilor in cauza, in care se vor urmari, in principal, obiectivele descrise anterior, in urma acestei analize, clientul se va incadra in urmatoarele 3 grupe:

1. Cu posibilitati reale de recuperare a debitelor in maxim doua luni.

2. Cu posibilitati reale de recuperare a debitelor, dar intr-un termen mai indelungat si cu sprijinul bancii, prin incheierea unui act aditional la conventia initiala, referitor la prelungirea perioadei de rambursare, reesalonarea ratelor restante pentru aceeasi perioada de rambursare, constituirea de garantii suplimentare, suplimentarea creditului.

3. Pentru care nu exista posibilitati de recuperare a debitelor, toate celelalte cai de imbunatatire a situatiei economico-fmanciare a clientului fiind epuizate, in acest caz se declara starea de incapacitate, prin anuntarea clientului in cauza, banca valorifica bunurile materiale, ce reprezentau garantii constituite la acest credit.

Ofiterul de credit trebuie sa aprecieze situatia in care se afla clientul, sa cunoasca bine politica bancii, sa analizeze documentatia, sa evalueze situatia reala a garantiilor, sa urmareasca indeaproape alte conturi bancare pe care le are clientul, sa consulte, ori de cate ori este cazul, ofiteri de credit mai experimentati, toate acestea in scopul de a formula un prim raspuns corespunzator din partea bancii.

Aprecieri asupra clientului

Este imposibil de apreciat caracterul unui client sau alte caracteristici personale pana cand acestea nu sunt puse la incercare in confruntarile cu situatiile dificile, in astfel de cazuri, ofiterul de credit trebuie sa aprecieze clientul in lumina noilor situatii. De exemplu, este important daca clientul recunoaste problemele pe care le are si coopereaza cu banca in scopul rezolvarii acestora. In cazul in care clientul este necooperant si nu prezinta incredere, o noua perioada de incercare pentru redresarea situatiei s-ar putea dovedi fara rezultate si, in cazul acesta, banca trebuie sa procedeze la lichidarea garantiilor cat mai curand posibil. S-ar putea ca reesalonarea creditului pe o noua perioada de timp sa fie benefica in cazul in care beneficiarul de credit este o persoana competenta, care, accidental, este victima unor situatii nefavorabile, scapate de sub control. Deseori, la inceput unele activitati, se pot confrunta cu dificultati dar un client problema de astazi, poate deveni in viitor o relatie solida si profitabila din punct de vedere bancar.

Analiza documentatiei

Ofiterul de credit trebuie sa studieze cu atentie toate documentele conexe din dosarul de credit. De exemplu, constatarea ca a expirat contractul cu un tert girant conteaza, daca se va continua colaborarea cu clientul sau se va cauta o alta varianta.

Evaluarea situatiei reale a garantiilor

Ofiterul de credit trebuie sa faca o analiza comparativa intre disponibilitatea si valoarea garantiilor reale ale clientului constituite pentru imprumutul pe care 1-a primit. Daca se constata ca garantiile au o valoare de vanzare redusa, atunci lichidarea acestora trebuie privita ca o ultima resursa. Pe de alta parte, daca valoarea de lichidare a garantiilor depaseste datoria clientului, atunci este de preferat ca banca sa solicite rambursarea decat sa se angajeze in prelungirea perioadei de plata.

Urmarirea si controlul contului bancar al clientului

Contul curent al beneficiarului de credit trebuie urmarit si controlat cu atentie chiar clin
momentul in care creditul este identificat ca fiind neperformant. In cazul in care clientul
are si depozite, probabil va fi necesar sa se impuna controlul asupra contului bancar, in
scopul prevenirii retragerilor de sume mari care ar putea periclita posibilitatea bancii de
incasare a imprumutului.

Consultanta juridica

Departamentul juridic, trebuie sa ajute ofiterul de credit la determinarea alternativelor pe care le are in cazul aparitiei unui credit neperformant. Juristul poate face recomandari sau poate sa avertizeze asupra executarii anumitor compensatii legale iar un ofiter de credit mai experimentat poate conduce si superviza masurile necesare.

CONVOCAREA CLIENTULUI
Abordare corespunzatoare

Dupa ce a fost identificata aparitia unui credit neperformant, pasul imediat urmator este programarea unei intalniri cu beneficiarul de credit. Ofiterul de credit trebuie sa actioneze prompt si direct. Nu este suficienta trimiterea unei scrisori care sa atentioneze clientul ca a incalcat anumite clauze ale contractului de imprumut. Rezultatele vor fi foarte probabil nesatisfacatoare, deoarece cei mai multi dintre clienti, ori refuza sa accepte ca exista probleme, ori cred ca, in timp, vor reusi sa le remedieze singuri. Clientul s-ar putea nici sa nu raspunda la scrisoare. Dar ofiterul de credit are datoria sa contacteze telefonic clientul, sa-1 informeze despre problemele care ingrijoreaza banca si sa programeze o intalnire cu acesta.

Prima intalnire este cea mai importanta, deoarece stabileste platforma pentru toate intalnirile ulterioare, in timpul acestei intalniri, cele doua parti trebuie sa poarte discutii asupra problemei aparute, sa studieze alternativele posibile in scopul rezolvarii ei si sa determine actiunile necesare. Ofiterul de credit trebuie sa hotarasca asupra informatiilor suplimentare, cum ar fi ituatiile financiare pe care trebuie sa le furnizeze clientul, astfel incat banca sa poata urmari mai indeaproape problemele.Decizia finala pe care o va lua ofiterul de credit depinde de cat de minutios au fost analizate problemele si masurile ce pot fi luate pentru rezolvarea acestora.

Modul de gandire al clientului

Indiferent daca decizia finala a bancii este de continuare a colaborarii cu clientul sau de lichidare, este totusi important efortul depus in vederea cooperarii. Daca beneficiarul de credit crede ca situatia este fara iesire, ofiterul de credit trebuie sa respecte modul de gandire al acestuia si sa stie ce anume trebuie intreprins astfel incat obiectivele bancii -recuperarea datoriei - sa poata fi atinse, intelegerea aspectelor umane si a celor financiare si juridice ale creditelor neperformante, pot ajuta ofiterul de credit sa obtina colaborarea clientului si sa mareasca posibilitatile bancii de recuperare a creditului.

Evolutia emotionala a clientului

Atunci cand se confrunta cu aparitia unui credit neperformant, in evolutia emotionala a clientului pot fi percepute cinci etape:

. Negarea

Deseori prima reactie a clientului este de a refuza sa accepte existenta unei probleme. O abordare corespunzatoare este ascultarea cu rabdare a argumentelor prezentate de catre client si combaterea acestora folosind evidenta documentara.

. Supararea-Cea de-a doua etapa este, de obicei, supararea clientului, exprimata printr-un comportament ostil si blamarea celorlalti - inclusiv a bancii - pentru problemele sale. Atunci cand se confrunta cu situatia in care clientul devine furios, ofiterul de credit trebuie sa-si exprime simpatia fata de acesta, cu scopul de a-l ajuta sa depaseasca momentul.

. Targuiala Supararea este urmata in general de 'targuiala'. Clientul incepe sa realizeze ca trebuie facut ceva, dar nu are vointa necesara pentru a intreprinde schimbari importante si incearca pur si simplu amanarea unei decizii inevitabile si dure care se impune a fi luata. Ofiterul de credit trebuie sa directioneze in continuare clientul spre acceptarea unor solutii realiste.

. DeprimareaCand in sfarsit, clientul realizeaza ca se impun anumite masuri radicale, deseori se instaleaza o stare de deprimare, in loc sa minimalizeze problema, clientul poate trece in cealalta extrema si sa vada situatia ca fiind fara speranta.In acest caz, ofiterul de credit trebuie sa i se adreseze cu simpatie, asigurandu-1- pe client ca situatia in care se afla nu este singulara si ca banca are incredere in capacitatea lui de a-si rezolva problemele.

. Acceptarea Etapa finala o constituie acceptarea care este insotita de sentimentul unei energii reinnoite si de dorinta de a rezolva problema. Acesta este momentul cel mai potrivit de a colabora cu clientul in vederea gasirii unei solutii corespunzatoare. Se poate ca beneficiarul de credit sa nu fie intru totul de acord cu propunerile facute de ofiterul de credit, dar procesul de judecata se afla acum la un nivel mai rational.

CONTINUAREA COLABORARII CV BENEFICIARUL DE CREDIT In situatia aparitiei unui credit neperformant, una dintre alternative consta in continuarea colaborarii cu beneficiarul de credit, in speranta rezolvarii aspectelor negative printr-un program de remediere. Sunt imposibil de enumerat situatiile in care mentinerea colaborarii cu clientul reprezinta un mod de actiune corespunzator. Aceasta decizie trebuie sa se bazeze pe o analiza minutioasa a cauzelor care au determinat aparitia problemelor, a variantelor disponibile si probabilitatea rezolvarii lor favorabile.

Cateva elemente fundamentale sunt urmatoarele:

. societatea trebuie sa aiba resurse de personal corespunzatoare;

. trebuie sa existe o piata de desfacere pentru produsele clientului;

. trebuie sa existe capitalul disponibil pentru finantarea activitatii.

Cerinte fundamentale

Un alt element esential consta in existenta din partea clientului a spiritului si dorintei de cooperare cu banca. Banca si clientul trebuie sa conlucreze in vederea stabilirii cadrului* in care creditul va fi rambursat, in cazul in care clientul este interesat doar sa castige ceva timp in plus si nu este receptiv la schimbarile in activitate ce i-au fost sugerate, este indoielnic ca mentinerea colaborarii cu acest client va servi intereselor bancii.

Program de remediere

Programul de remediere trebuie sa puna la dispozitie cel putin un plan de actiune in vederea rezolvarii problemelor si mijloace de monitorizare a efectelor sale, in situatia in care se impune a fi luate masuri suplimentare. Atat clientul cat si ofiterul de credit pot avea in vedere si alte masuri de redresare, cum ar fi asistenta externa si restructurarea creditului sau chiar avansarea unor fonduri suplimentare.

ELABORAREA UNUI PLAN DE ACTIUNE

Ofiterul de credit trebuie sa demonstreze ca se impune implementarea unui plan ele actiune. Planul trebuie sa cuprinda o serie de masuri in vederea corectarii factorilor care au generat problema. In functie de imprejurari, masurile de redresare pot cuprinde:

. vanzarea activelor ce nu mai sunt utilizate;

. obtinerea de capital suplimentar;

. schimbarea strategiei de piata adoptata de catre client;

. gasirea unei noi conduceri;

. planificarea unei fuziuni sau achizitii.

Etape necesare

Oricare dintre solutii trebuie sa ofere o perspectiva rezonabila conform careia clientul este din nou in situatia de a genera un profit suficient, astfel incat sa poata rambursa^ creditul intr-o perioada de timp stabilita. Pentru a colabora la elaborarea planului, clientul trebuie sa furnizeze prognoze noi, cu privire la situatia lichiditatilor curente sau prognoze de bilant si bugete de venituri si cheltuieli. Astfel, ofiterul de credit va avea indicatii cu privire la resursele financiare suplimentare necesare, la o data rezonabila de la care banca va incepe sa primeasca ratele de rambursare. De exemplu, o prognoza a situatiei lichiditatilor poate sa indice capitalul suplimentar necesar achizitionarii unui nou stoc de materii prime, in vederea mentinerii activitatii la nivelul necesar, pentru aducerea societatii intr-o situatie de profit. Ofiterul de credit si clientul pot trece, dupa aceea, la identificarea surselor potentiale pentru asigurarea necesarului de capital, cum ar fi credite comerciale suplimentare, vanzarea activelor neutilizabile sau sume in avans acordate de catre banca.

Atragerea de consultanta externa

Alta optiune consta in angajarea unui consultant extern care sa acorde asistenta conducerii in rezolvarea problemelor financiare ale clientului. Un consultant poate furniza asistenta permanenta, economisind o mare parte din efortul si timpul ofiterului de credit.

Reesalonarea creditului

Restructurarea datoriei trebuie avuta in vedere in cazul in care se constata ca beneficiarul de credit este capabil sa depaseasca problemele financiare in viitor. O varianta ar putea fi prelungirea termenelor de rambursare.Dar o astfel de decizie nu poate fi luata cu rapiditate, intotdeauna este posibil ca o masura de acest gen sa duca la o eventuala crestere a pierderilor inregistrate de banca. O atentie deosebita trebuie avuta in cazul avansarii a noi sume de bani. Un avans suplimentar trebuie acordat doar ca o ultima solutie si numai daca imbunatateste in mod evident situatia bancii.

Decizii referitoare la noi credite

Pentru a hotari daca acordarea unui nou imprumut, in cazul aparitiei unui credit neperformant, este justificata, ofiterul de credit trebuie sa aiba in vedere si urmatoarele:

. Angajamentul conducerii sa rezolve problemele

Pentru ca societatea sa devina din nou profitabila in conditiile de timp si resurse determinate, trebuie sa existe o dorinta puternica pentru atingerea acestui obiectiv. Procesul de recuperare poate incepe doar in situatia in care conducerea are dorinta si capacitatea de a rezolva problemele cu care se confrunta societatea.

. imbunatatirea controlului exercitat de catre banca asupra situatiei derularii creditului

Orice credit acordat trebuie sa fie garantat corespunzator. In cazul in care situatia garantiilor curente este echivoca, banca isi poate imbunatati pozitia daca, pentru un nou credit acordat, se constituie garantii a caror valoare este substantial mai mare decat noua suma de bani acordata.

. Efectul unei noi datorii asupra fluxului de lichiditati al activitatii clientului

Ofiterul de credit trebuie sa aiba in vedere ca un credit suplimentar inseamna, de asemenea, si un serviciu al datoriei suplimentar care, mai departe, poate altera un flux de lichiditati pozitiv si astfel poate limita flexibilitatea financiara.

. Modul in care vor fi folosite si rambursate fondurile

inainte de a avansa noi sume de bani ofiterul de credit trebuie sa stabileasca foarte clar cum vor fi ele folosite si rambursate. Toate fondurile avansate, trebuie folosite in scopul de a restabili situatia normala a fluxului de lichiditati; de exemplu, plata furnizorilor la un nivel suficient asigurarii continuitatii in livrarea materiilor prime si serviciilor.

IMPLEMENTAREA PLANUL UI DE URMARIRE SI CONTROL

Pentru a se asigura adaptarea societatii la planul elaborat in vederea solutionarii creditului neperformant, este esentiala exercitarea unei supravegheri atente si continue. Situatiile financiare trebuie primite cu regularitate si rezultatele obtinute trebuie analizate comparativ cu prognozele facute. Vizitele facute la sediul unde se desfasoara activitatea trebuie sa creasca atat ca frecventa cat si ca intensitate, in scopul de a fi la curent cu orice alte modificari ale situatiei.in toate actiunile, ofiterul de credit trebuie sa fie atent documentat, avand la baza dosarul de credit. Pentru urmarirea evolutiei unui credit neperformant este necesara o evidenta completa a tuturor actiunilor intreprinse de catre banca.

Stadiile posibile ale platii

Solutionarea creditului se refera la intregul proces de incasare a creditului problema. In cea mai comuna forma, el implica un acord de cooperare intre banca si client, spre a elabora un plan pentru plata datoriei. La cealalta extrema, el implica litigii complexe constand in cereri ale falimentului debitorului.In timp ce plata poate aparea in fiecare stadiu, incasarile, adesea, urmeaza succesiunea: acordul de cooperare pentru solutionarea creditului, lichidarea garantiilor. Daca garantiile sunt insuficiente, incasarea se obtine prin judecata impotriva debitorului si, in final, survine falimentul. Acest proces, adesea, dureaza o perioada lunga de timp si implica multe cheltuieli, ceea ce explica dorinta bancilor de restructurare sau renegociere a creditelor lor neperformante.

CONCLUZII

Creditul este 'orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului la rambursarea sumei platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani'.

Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investitii sau activitati curente. Fondurile disponibile, constand in economii pentru diferite perioade de timp, precum si fondurile stranse prin vanzarea de actiuni si obligatiuni, pot fi folosite pentru acordarea de imprumuturi intreprinderilor de stat si particulare.

Despre istoricul aparitiei creditului care a anticipat aparitia bancilor, despre evolutia si activitatilor bancare sunt foarte multe informatii. In esenta, daca se incearca definirea conceptului de credit, se poate spune ca acesta presupune relatia baneasca ce se stabileste intre o persoana fizica sau juridica (creditor), care acorda un imprumut in bani sau care vinde marfuri ori servicii pe datorie, si o alta persoana fizica sau juridica (debitor), care primeste imprumutul.

Prin credit se realizeaza corelarea posibilitatilor de finantare existente cu nevoile productiei si ale consumatorului.Piata creditului este determinata de existenta unor agenti economici care in procesul utilizarilor factorilor de productie dispun temporar de resurse banesti de care au nevoie alti agenti economici pentru reluarea procesului de productie.

Bancile trebuie sa identifice gradul de risc care insoteste fiecare cerere de credit si sa efectueze o evaluare a acceptabilitatii acestuia pentru fiecare banca. Acolo unde riscul este ridicat, dar este totusi considerat acceptabil, el se va reflecta in conditiile de creditare (dobanda ridicata).Gradul de risc asociat unei firme, sau unui credit acordat pentru acea firma, este determinat atat de factorii interni, cat si de factorii externi in care firma isi desfasoara activitatea.

Nivelul creditelor neperformante trebuie sa se situeze in limite cat mai reduse, ceea ce presupune aplicarea riguroasa a procedurilor de creditare si evaluare a riscului. Creditele neperformante reprezinta o consecita a activitatii de creditare care prin esenta implica risc in activitatea bancii. Singurul raspuns real la minimizarea riscului de creditare il constituie o creditare prudenta inca de la acordare,un management profesionist al creditelor precum si o clasificare corecta a riscurilor si o identificare timpurie a deteriorarii situatiei financiare a debitorilor.

Intr-o economie cu rata scazuta a inflatiei, afacerile sunt mult mai stabile, firmele controlandu-si mai usor costurile. Acest lucru are un impact pozitiv asupra stabilitatii salariilor ducand la cresterea cererii de produse si servicii. Exporturile sunt, de asemenea, stimulate in conditiile unei rate scazute a inflatiei, catre tari cu o rata a inflatiei mare, care vor importa bunuri mai ieftine decat pe piata interna.Politica monetara a unei tari este implementata de banca centrala.Exista doi indicatori importanti de politica monetara care influenteaza desfasurarea afacerilor: rata inflatiei si cursul de schimb valutar.Cu cat rata inflatiei este mai mare, cu atat accesul la credite este scump si mai greoi, in perioadele cu rata ridicata a inflatiei, fluxurile monetare ale unei afaceri sunt influentate negativ, crescand in permanenta costurile de capital si de dobanda.O rata scazuta a inflatiei stimuleaza investitiile firmelor si pe consumatori sa cumpere mai mult, vitalizand economia.Cursul de schimb are un impact pentru firmele de comert exterior. O depreciere a cursului valutar, in anumite limite, stimuleaza exporturile.

Un sistem fiscal stufos cu valori ridicate ale taxelor si impozitelor va reduce profiturile firmelor si veniturile populatiei, ceea ce va conduce la diminuarea investitiilor si a cererii de produse si servicii.Deficitul de cont curent al balantei de plati are un impact negativ asupra economiei, deoarece sunt mai putine fonduri disponibile pentru investitii. De asemenea, soldul balantei de plati poate influenta rata dobanzii si cursul valutar.

Un management bancar care isi impune standarde inalte de conduita conteaza pe un comportament similar din partea clientilor. De regula, garantiile nu sunt un substituent pentru analiza de fond a afacerilor si perspectivelor unui client,pentru identificarea corecta a mijloacelor sale de rambursare a imprumutului. In completarea informatiilor standard utilizate acordarii unui credit, o deosebita importanta revine specificarii limitelor de facilitate (expunere maxima recomandata) si incadrarea clientului intr-o anumita categorie de creditare (care prin definitie implica determinarea ratei anticipate de pierdere la nivel de portofoliu).

Variatiile ratei dobanzii influenteaza veniturile ce pot fi obtinute din creditare.Astfel, daca un credit este acordat cu o rata a dobanzii fixa, iar rata dobanzii pe piata are o tendinta crescatoare, banca are o pierdere potentiala din acest tip de plasament. Daca banca acorda un credit cu o rata variabila a dobanzii, iar rata dobanzii pe piata ara o tendinta de scadere, banca are, de asemenea, o pierdere potentiala.O analiza a trendului ratei dobanzii pe piata este foarte importanta pentru a stabili tipul de rata a dobanzii pe care banca o solicita in activitatea de creditare: fixa sau variabila, pentru a nu induce pierderi prin riscul de rata a dobanzii. De asemenea, este foarte important de a corela tipul de rata a dobanzii solicitate la plasamente (credite), cu tipul de rata a dobanzii pasive platite pentru atragerea de fonduri (rata fixa sau variabila).

Bancile pot acorda credite si in alte valute, decat valuta nationala, in Romania, se acorda frecvent credite in USD si EUR. In momentul acordarii unor credite in valuta, se activeaza riscul de curs valutar, care trebuie gestionat de catre banci.

Riscul in creditare reprezinta probabilitatea de a suferi o pierdere datorita incalcarii obligatiilor debitorilor, prevazute in contractul de credit. Pierderea consta in nerecuperarea sumelor avansate clientului, precum si a dobanzilor aferente.

Riscul de creditare mai este denumit si risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare. El apare cand imprumuturile nu sunt rambursate in volumul si la termenul stabilit.

In activitatea curenta a bancii, toate produsele si serviciile bancare, deci si creditul, contin elemente de risc. Riscul de credit este generat in principal de posibilitatea aparitiei, pe parcursul derularii contractului de credit, a unor dificultati legate de achitarea la termen a obligatiilor asumate de clientii bancii, care nu au putut fi sesizate la analiza,evaluarea si aprobarea creditelor.Analiza non-financiara si analiza financiara pot furniza elementele necesare evaluarii gradului de risc al clientului. O evaluare a riscului in creditare se poate face si prin metoda punctajelor, care consta in incadrarea clientilor in anumite categorii de risc, prin acordarea de puncte functie de analiza diferitelor tipuri de riscuri ce pot afecta o firma (financiare si non-financiare). Datorita importantei pe care o are administrarea riscului de credit, BNR elaboreaza norme privind limitarea riscului de credit al bancilor, privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si pentru constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.

Bibliografie

v          Constantin Anghelache, "Analiza macroeconomica. Sinteza si studii de caz", 2007, Ed. Economica

v          Constantin Anghelache, "Indicatori macroeconomici. Calcul si analiza", 2003 Editura Economica

v          Tatiana Mosteanu Buget si trezorerie publica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997.

v          Bistriceanu D. Gheorghe Bercea Florin Macovei Emilian - Lexicon de protectie sociala, asigurari si reasigurari, Editura Karat, Bucuresti, 1997.

v          Gabriela Anghelache si colectivul Finantele publice ale Romaniei, Editura Economica, Bucuresti, 2003

v          Constantin Anghelache, "Modelarea financiara monetara"- 2009 Editura Artifex

v          Lege nr. 420 din 25/10/2004, privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 70/2004 pentru modificarea si completarea Legii contabilitatii nr. 82/1991

v          Lege nr. 237 din 2 iunie 2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 34/2003 privind masuri in domeniul disciplinei financiar-valutare a agentilor economici

v          Lege nr. 266 din 13 iunie 2003 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 12/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 89/2000 privind unele masuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare

v          Lege nr. 12 din 9 ianuarie 2003 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 67/2002 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar

v          Lege nr. 82 din 13 martie 2003 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

v          Lege nr. 84 din 18 martie 2003pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern si controlul financiar preventiv*

v          Lege nr. 111 din 2 aprilie 2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microintreprinderilor

v          Lege nr. 161 din 19 aprilie 2003privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

v          Lege nr. 198 din 16 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala

v          Lege nr. 298 din 15 mai 2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 89/2000 privind unele masuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare

v          Lege nr. 310 din 22 mai 2002 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea si completarea Legii contabilitatii nr. 82/1991

v          Lege nr. 505 din 11 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 79/1999 privind organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare

v          Lege nr. 149 din 1 aprilie 2002 privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 46/2000 pentru modificarea lit. a) din alin. (3) al art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv

v          Lege nr. 36 din 7 martie 2001 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 53/1998 pentru completarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului

v          Lege nr. 377 din 10 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 19/1999 privind acordarea unor facilitati agentilor economici din domeniul transporturilor, la scoaterea din functiune a mijloacelor fixe uzate fizic sau moral, neamortizate integral

v          Ordonanta nr. 67 din 29 august 2002 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar

v          Hotarare nr. 22 din 16 ianuarie 2003 pentru abrogarea unor dispozitii legale, precum si pentru modificarea si completarea unor metodologii contabile si fiscale

v          Hotarare nr. 831 din 10 iulie 2003 privind aprobarea bilantului general al Trezoreriei statului si a contului de executie a bugetului de venituri si cheltuieli al Trezoreriei statului pe anul 2002

v          Hotarare nr. 600 din 13 iunie 2002 privind aprobarea bilantului general al trezoreriei statului si a contului de executie a bugetului de venituri si cheltuieli al trezoreriei statului pe anul 2001

v          Hotarare nr. 533 din 7 iunie 2001 privind aprobarea bilantului general al trezoreriei statului si a contului de executie a bugetului de venituri si cheltuieli al trezoreriei statului pe anul 2000