Autorizarea si intrarea pe piata bancara

AUTORIZAREA SI INTRAREA PE PIATA BANCARA

Introducere

Cerinte de autorizare

Procedura de autorizare

1. Introducere

In majoritatea absoluta a tarilor, entitatile care se angajeaza in activitati bancare trebuie sa fie autorizate de catre autoritatile desemnate prin lege in aceasta privinta (guvern, banca centrala, ministerul de finante, autoritatea de supraveghere bancara etc.). Aceasta derogare de la principiul libertatii comertului si industriei se explica prin rolul special al bancilor in cadrul unei economii nationale, ele fiind implicate in creatia monetara, finantarea economiei, administrarea sistemului national de plati si gestiunea economiilor publicului.

Procedura de autorizare are drept obiectiv sa previna intrarea pe piata a unor institutii bancare care sa functioneze in conditii susceptibile de a afecta sanatatea sistemului financiar si increderea deponentilor sau a altor creditori in acesta. Totodata, autorizarea reduce asimetria informationala existenta intre actionarii si conducatorii bancii recent infiintate, pe de o parte, si posibilii deponenti si investitori pe de alta parte, care nu pot face distinctia in perioada de inceput a bancii intre o entitate potential viabila si una sortita esecului (IMF, 1997).

In unele tari, autorizatia este acordata in mod discretionar de catre autoritatile competente, in timp ce in alte tari aceasta se acorda in mod automat daca se constata indeplinirea anumitor cerinte specificate in legislatia nationala. Diferentele de politica in domeniul autorizarii reflecta aprecierile diferite ale autoritatilor nationale referitoare la costurile si avantajele jocului liber al competitiei in sistemul bancar: conditiile extrem de liberale de acces pot pune in pericol stabilitatea monetara si sistemica, in timp ce conditiile excesiv de restrictive restrang competitia si inovarea financiara, afectand consumatorul.

Pentru a-si atinge obiectivele, procesul de autorizare trebuie sa nu fie supus influentelor politice. De asemenea, criteriile de acces la activitatea bancara trebuie sa fie obiective, clare si transparente.

In Romania, autoritatea competenta in domeniul autorizarii bancare este banca centrala, conditiile de intrare a institutiilor de credit pe piata bancara fiind precizate in Ordonanta de urgenta nr. 99/2006, cu completarile si modificarile ulterioare, si in Regulamentul BNR nr. 11/2007, cu completarile si modificarile ulterioare. Reglementarile romanesti actuale privind autorizarea institutiilor de credit sunt puternic influentate de normele Uniunii Europene in domeniu, precum si de recomandarile Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancara (vezi caseta 1).

2. Cerinte de autorizare

In aceasta sectiune sunt prezentate cerintele U.E. in domeniul autorizarii bancare ca standarde de buna practica. Totodata, se analizeaza modul in care legislatia bancara romaneasca raspunde exigentelor stabilite de directivele europene in privinta accesului la activitatea bancara.

In Uniunea Europeana, prima directiva de coordonare bancara (77/780/CEE) din 12 decembrie 1977 a impus principiul autorizarii prealabile a activitatii bancare si a stabilit o armonizare minima a conditiilor de intrare pe piata bancara. Totodata, directiva a definit conceptul de institutie de credit, ce reprezinta "o intreprindere a carei activitate consta in primirea de depozite si de alte fonduri rambursabile de la public si in acordarea de credite in cont propriu". Prin urmare, definitia comunitara a institutiei de credit presupune coexistenta in cadrul unei intreprinderi a doua activitati: atragere de depozite si acordare de credite. Daca una dintre activitatile amintite mai sus nu este desfasurata de o intreprindere, aceasta entitate nu poate fi considerata institutie de credit in sens comunitar, ceea ce are drept implicatie faptul ca acesteia nu i se pot aplica directivele bancare europene, inclusiv regulile de prudenta bancara si de autorizare. (C.Bichi, 2003)

O intarire substantiala a procesului de armonizare in domeniul conditiilor de acces la activitatea bancara a avut loc odata cu implementarea in legislatiile statelor comunitare a prevederilor celei de-a doua directive de coordonare bancara (89/646/CEE) din 15 decembrie 1989, ce a introdus, printre altele, principiul recunoasterii mutuale a autorizatiilor. Conform acestui principiu (cunoscut si sub denumirea de "autorizatie unica" sau "pasaport european"), o institutie de credit autorizata intr-o tara a U.E. poate sa-si deschida sucursale sau sa presteze servicii bancare transfrontaliere in celelalte tari comunitare, fara a fi nevoie de autorizatii separate din partea acestora din urma. Cerinte suplimentare privind intrarea in sistemul bancar au fost introduse prin directive ulterioare. Aceste directive, alaturi de cele doua texte legislative de baza amintite anterior, au fost consolidate in directiva 2000/12/CE, care la randul sau a fost reconfigurata in Directiva 2006/48/EC din 14 iunie 2006.

In prezent, cerintele europene pentru autorizarea exercitarii activitatii de catre o institutie de credit , ce se regasesc in textul Directivei 2006/48/EC, se refera la :

existenta unor fonduri proprii distincte;

existenta de fonduri proprii minime suficiente;

prezenta a cel putin doua persoane care sa dirijeze efectiv activitatea institutiilor de credit (principiul celor patru ochi);

onorabilitatea necesara si experienta adecvata a conducatorilor pentru exercitarea functiilor lor;

prezentarea unui program de activitati in care sa fie indicate, in special, natura operatiunilor avute in vedere si structura organizatorica a institutiei;

controlul principalilor actionari;

transparenta structurii grupului din care face parte institutia de credit;

existenta administratiei centrale si a sediului social in statul de origine.

De precizat ca legislatia comunitara interzice statelor membre sa ia in considerare criteriul nevoilor economice ale pietei. In absenta acestei prevederi, introdusa de prima directiva de coordonare bancara, statele comunitare ar fi avut libertatea de a examina cererile de autorizare bancara in functie de un criteriu subiectiv, discretionar si discriminatoriu, ceea ce ar fi contravenit obiectivelor U.E. de creare a unei piete reglementate numai de jocul liber al concurentei.

Existenta unor fonduri proprii distincte In conformitate cu aceasta cerinta a Directivei 2006/48/EC, (introdusa in dreptul european de Prima directiva de coordonare bancara), legislatiile nationale ale statelor U.E. interzic ca activitatile bancare sa poata fi desfasurate de o persoana fizica sau de alte entitati care nu poseda un patrimoniu distinct de membrii sau asociatii lor. Solutia adoptata in dreptul romanesc, conform careia bancile se pot organiza numai sub forma juridica de societati pe actiuni, corespunde criteriului enuntat mai sus. De asemenea, cerinta este indeplinita si in cazul organizatiilor cooperatiste de credit, al caselor de economii pentru domeniul locativ si al bancilor ipotecare.

Fonduri proprii minime suficiente Prima directiva de coordonare bancara a stabilit ca institutiile de credit trebuie sa dispuna de fonduri proprii distincte suficiente, dar a lasat stabilirea sumei capitalului minim la discretia autoritatilor nationale. Cea de-a doua directiva de coordonare bancara a introdus in legislatia bancara europeana reguli armonizate privind nivelul minim al fondurilor proprii, ce au fost preluate in Directiva 2006/48/EC. Potrivit acestor reguli, statele membre nu pot autoriza noi institutii de credit in situatia in care capitalul intial al acestora este inferior sumei de 5 milioane ECU (in prezent Euro). Directiva 2006/48/EC admite ca statele membre sa acorde autorizatie de functionare unor anumite categorii de institutii de credit, chiar daca capitalul lor initial este mai mic decat pragul de 5 milioane de Euro. Totusi, in aceasta situatie, capitalul initial minim nu va putea fi inferior sumei de 1 milion de Euro, iar autoritatile competente vor trebui sa notifice Comisiei Europene ratiunile pentru care au facut uz de aceasta inlesnire. De asemenea, pentru institutiile de credit care sunt afiliate la un organ central care le controleaza si care este situat in acelasi stat membru (este cazul bancilor cooperatiste si al bancilor de economii), directiva prevede exceptarea lor de la prevederile referitoare la cerintele de capital minim daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: (1) angajamentele organului central si ale institutiilor care le sunt afiliate constituie angajamente solidare, sau angajamentele institutiilor care ii sunt afiliate sunt in intregime garantate de organul central; (2) solvabilitatea si lichiditatea organului central si a tuturor institutiilor afiliate sunt supravegheate, in ansamblul lor, pe baza de conturi consolidate; (3) conducerea organului central este abilitata sa dea instructiuni conducerii institutiilor afiliate. Cerintele minime de capital vor trebui insa sa fie indeplinite pe o baza consolidata.

Nivelurile minime ale capitalului initial pentru institutiile de credit romanesti sunt fixate prin Regulamentul nr. 18/2006 al BNR. Cerintele de capital initial sunt de minim: a) 37 milioane lei pentru banci persoane juridice romanesti; b) 25 milioane lei pentru bancile de economisire si creditare in domeniul locativ; c) 25 milioane lei pentru bancile de credit ipotecar; d) 12 milioane lei pentru institutiile emitente de moneda electronica. Nivelul minim al capitalului unei case centrale a unei retele cooperatiste de credit este stabilit la echivalentul in lei a 5 milioane euro, iar nivelul agregat al capitalului unei retele cooperatiste este stabilit la echivalentul in lei al sumei de 10 milioane euro. Sucursalele institutiilor de credit, persoane juridice din tari terte (tari non-UE), ce opereaza in Romania trebuie sa mentina permanent un capital initial, cel putin la nivelul minim prevazut pentru capitalul initial al institutiilor de credit similare, persoane juridice romanesti.

Principiul celor patru ochi Legislatia bancara europeana prevede ca o institutie de credit sa fie condusa de cel putin doua persoane care sa determine in mod efectiv orientarea activitatii acesteia. Cerinta, cunoscuta sub denumirea de "principiul celor patru ochi" ("four eyes principle"), a fost transpusa in textele legale ce reglementeaza infiintarea si functionarea diferitelor categorii de institutii de credit romanesti, BNR avand obligatia de a obtine asigurarea ca institutia care a solicitat autorizarea dispune de cel putin doi conducatori care poseda onorabilitatea si experienta adecvata functiei lor. Daca institutia de credit opteaza pentru sistemul dualist de administrare, in conformitate cu legislatia aplicabila societatilor comerciale, conducerea institutiei de credit este delegata de catre consiliul de administratie la cel putin doi directori. Daca institutia de credit opteaza pentru sistemul dualist de administrare, directoratul va fi format din cel putin trei membri, in conformitate cu legislatia aplicabila societatilor comerciale.

Cerinte privind onorabilitatea si experienta profesionala a conducatorilor ("fit and proper test") Aceste cerinte, introduse de Prima directiva de coordonare bancara, stabilesc obligatia ca autoritatile competente din statele membre sa nu acorde autorizatia de functionare unei institutii de credit, daca persoanele care sunt insarcinate cu determinarea orientarii generale a activitatii acesteia nu au onorabilitatea si experienta necesara pentru exercitarea acestor functii. Totusi, legislatia bancara europeana a lasat in sarcina tarilor membre definirea criteriilor in privinta onorabilitatii si experientei conducatorilor. Autoritatile competente din unele tari U.E. au facut publica interpretarea lor privind criteriile "fit and proper"; in celelalte tari comunitare aprecierea gradului de indeplinire a criteriilor respective are un caracter subiectiv.

Potrivit Regulamentului BNR nr. 11/2007 privind autorizarea institutiilor de credit, persoane juridice romane, si a sucursalelor din Romania ale institutiilor de credit din terte tari, persoanele nominalizate sa exercite responsabilitati de administrare si/sau conducere a unei banci trebuie sa dispuna de reputatie si experienta adecvate naturii, extinderii si complexitatii activitatii institutiei de credit si responsabilitatilor incredintate, pentru asigurarea unui management prudent si sanatos al bancii in cauza. Indeplinirea cerintei de experienta profesionala necesita cunostinte teoretice si practice adecvate cu privire la activitatile ce urmeaza a fi desfasurate de banca, precum si experienta intr-o functie de conducere, dobandita intr-o entitate comparabila ca dimensiune si activitate cu banca. Banca Nationala a Romaniei evalueaza, de la caz la caz, pentru fiecare persoana nominalizata sa exercite responsabilitati de administrare si/sau de conducere, daca sunt indeplinite cerintele "fit and proper" luand in considerare informatii legate de activitatea, experienta si reputatia persoanei in cauza, precum si orice alte circumstante relevante. La evaluarea persoanelor nominalizate sa exercite responsabilitati de administrare si/sau de conducere a unei banci se va avea in vedere si daca planul de activitate prezentat si insusit de acestea are la baza o abordare realista si denota profesionalism. Prevederile referitoare la onorabilitatea si experienta profesionala a persoanelor desemnate sa exercite responsabilitati de administrare si/sau control a unei banci se aplica in mod corespunzator si in cazul celorlalte categorii de institutii de credit.

Program de activitate In conformitate cu Directiva 2006/48/EC, cererea de autorizare trebuie sa fie insotita de un program de activitate in care sa fie indicate, in special, operatiile avute in vedere si organizarea institutiei de credit. Aceasta cerinta are drept obiectiv sa permita autoritatilor competente sa evalueze in ce masura institutia de credit respectiva are o structura organizatorica si financiara adecvata naturii operatiunilor programate. Legislatia bancara romaneasca indeplineste cerintele directivei comunitare, stabilind drept conditie de autorizare prezentarea unui plan de activitate care sa cuprinda cel putin tipurile de activitati propuse a fi desfasurate si structura organizatorica a institutiei de credit, si din care sa rezulte capacitatea acesteia de a-si realiza obiectivele propuse in conditii compatibile cu regulile unei practici bancare prudente si sanatoase, prin adecvarea cadrului de conducere, a procedurilor, a mecanismelor interne si a structurii capitalului la tipul, volumul si complexitatea activitatilor pe care isi propune sa le desfasoare. Cerinta de prezentare a unui plan de activitate nu se aplica cooperativelor de credit afiliate la o retea cooperatista. Continutul planului de activitate prezinta unele particularitati, in functie de tipul de institutie (banca, casa centrala cooperatista, banca de economii, banca ipotecara) ce solicita autorizatia. In caseta 2, sunt prezentate elementele planului de activitate pentru banci.

Controlul principalilor actionari Pentru a asigura stabilitatea financiara a institutiilor de credit, cea de-a doua directiva bancara a introdus in legislatia bancara europeana principiul controlului calitatii principalilor actionari. Potrivit acestui principiu, preluat de Directiva 2006/48/EC, acordarea autorizatiei de functionare este conditionata de comunicarea identitatii actionarilor care detin o participatie calificata si a sumei acesteia. Totodata, autoritatile competente pot refuza acordarea autorizatiei daca: "pentru a tine cont de necesitatea de a garanta o gesiune sanatoasa si prudenta a institutiei de credit, ele nu sunt satisfacute de calitatea acestor actionari si/sau asociati". Prin urmare, statele membre trebuie sa vegheze ca actionarii semnificativi sa aiba interese conforme cu o conducere sanatoasa si prudenta a bancii in cauza si ca acestia sa prezinte soliditate din punct de vedere financiar. In anul 2007, a fost emisa directiva 2007/44/EC cu obiectivul de a facilita consolidarile transfrontaliere in sectorul financiar. In acest scop, directiva stabileste in mod detaliat normele de procedura si criteriile aplicabile evaluarii prudentiale a achizitiilor si majorarilor de participatii in sectorul financiar.

Principiul controlului actionarilor semnificativi se regaseste si in legislatia romaneasca. In acest sens, la art. 38, alin.1 din Ordonanta de urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului se precizeaza ca BNR respinge cererea de autorizare daca calitatea actionarilor/membrilor institutiei de credit nu corespunde cerintelor respectivului act normativ sau reglementarilor emise in baza acestuia. De asemenea, evaluarea calitatii actionarilor semnificativi directi si indirecti, precum si a soliditatii financiare a acestora in raport cu participatia ce urmeaza a fi detinuta se realizeaza pe baza criteriilor prevazute la art. 26 alin.(1) din Ordonanta de Urgenta nr. 99/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, care se refera la: (1) reputatia actionarului semnificativ; (2) soliditatea financiara a actionarului semnificativ; (3) capacitatea bancilor de a respecta cerintele prudentiale; (4) suspiciuni privind spalarea banilor sau finantarea terorismului.

Transparenta structurii grupului Fraudele grave care au determinat prabusirea bancii Bank for Credit and Commerce International (BCCI), in anul 1992, au aratat ca este necesar ca autoritatile competente sa analizeze si structura grupului din care face parte o institutie de credit, atunci cand se solicita autorizatia de functionare. In 1995, a fost adoptata directiva 95/26/EEC (denumita si directiva post-BCCI) ce a modificat mai multe directive comunitare anterioare in vederea intaririi supravegherii prudentiale. Amendamentele introduse de directiva post-BCCI, preluate apoi in textul unic al directivei 2000/12/CE (reconfigurata ca Directiva 2006/48/EC), prevad ca: "atunci cand exista legaturi stranse ("close links") intre institutiile de credit si alte persoane fizice si morale, autoritatile competente nu acorda autorizatia decat daca aceste legaturi nu impiedica buna exercitare a misiunii lor de supraveghere".

In dreptul comunitar, conceptul de "legaturi stranse" este definit ca o "situatie in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate:

a)     printr-o participatie, adica faptul de a detine, direct sau prin intermediul unei legaturi de control, 20% sau mai mult din drepturile de vot sau capitalul unei intreprinderi,

sau

b)     printr-o legatura de control, adica o legatura care exista intre o intreprindere mama si o filiala, in toate cazurile vizate in art.1, paragrafele 1 si 2 ale directivei 83/349/CEE sau printr-o relatie de aceeasi natura intre orice persoana fizica si juridica si o intreprindere; orice intreprindere filiala a unei intreprinderi filiale este, in mod egal, considerata ca o filiala a intreprinderii mama care este in capul acestor intreprinderi.

In mod egal, este considerata ca reprezentand o legatura stransa intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, o situatie in care aceste persoane sunt legate durabil de aceeasi persoana printr-o legatura de control."

Trebuie precizat ca, notiunea de legaturi stranse a fost preferata de legiuitorul comunitar in locul celei de grup, pentru a putea cuprinde atat grupul juridic - individualizat prin intermediul prezumtiei privind cota minima de participare - cat si grupul economic.

In acelasi spirit de introducere de masuri de asigurare a transparentei grupurilor financiare, directiva 2006/48/EC prevede ca "autoritatile competente refuza, in mod egal, acordarea autorizatiei daca dispozitiile legislative, regulamentare sau administrative dintr-o tara terta de care apartin una sau mai multe persoane fizice sau morale cu care institutiile de credit au legaturi stranse, sau dificultatile legate de aplicarea acestora, impiedica buna exercitare a misiunii lor de supraveghere". De asemenea, directiva stabileste obligatia pentru institutiile de credit de a comunica toate informatiile necesare pentru ca autoritatile competente sa se asigure de respectarea in permanenta a conditiilor prevazute mai sus.

Ordonanta de urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului prevede ca BNR respinge o cerere de autorizare daca legaturile stranse dintre institutia de credit si alte persoane fizice sau juridice ori dispozitiile legale, masurile de natura administrativa din jurisdictia unui stat tert ce guverneaza una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care institutia de credit are legaturi stranse sau dificultati in aplicarea acestor dispozitii sau masuri sunt de natura sa impiedice exercitarea eficienta a supravegherii prudentiale.

Existenta administratiei centrale si a sediului social in statul de origine Aceasta cerinta de autorizare, rezultata din experienta prabusirii bancii BCCI, are in vedere facilitarea unor mai bune legaturi intre autoritatea de supraveghere din tara de origine si conducatorii institutiei de credit supravegheate. Cerinta respectiva a fost preluata in legislatia romaneasca odata cu aparitia Legii nr. 45/2003 si se regaseste, in prezent, la art. 14 din Ordonanta de urgenta nr. 99/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

3. Procedura de autorizare

Procedura de autorizare se desfasoara diferit de la o tara la alta, existand diferente in ceea ce priveste etapele acesteia, limitele de timp pentru luarea deciziilor de autorizare, consultarea cu alte autoritati de supraveghere bancara sau financiara, procedura de refuz a autorizarii. Un proces eficient de autorizare este cel compus din doua etape, care se va concentra asupra factorilor esentiali in acordarea unei autorizatii preliminare, urmand ca formalitatile de constituire si alte aspecte organizatorice sa fie verificate in luarea in considerare a deciziei de acordare a autorizatiei finale. Un asemenea proces permite o economie de timp si de resurse banesti si umane, in cazul in care cererea de autorizare este respinsa din prima etapa. In Romania, procedura de autorizare a institutiilor de credit cuprinde doua etape: (1) aprobarea constituirii (2) autorizarea functionarii.

Autorizarea bancilor straine

In virtutea principiului "autorizatiei unice", statele membre ale U.E. nu pot interzice unei institutii de credit autorizate intr-un alt stat membru sa desfasoare activitate bancara pe teritoriul lor prin intermediul deschiderii unei sucursale sau in libera prestare a serviciilor (prestare de servicii bancare transfrontiera). In cazul sucursalelor, autoritatea de supraveghere din tara de origine (tara sediului social al institutiei de credit) are dreptul de a se opune unei asemenea intentii, daca situatia financiara si organizatorica a institutiei in cauza nu este corespunzatoare. Crearea de filiale de catre o banca dintr-un stat comunitar intr-un alt stat comunitar este insa supusa reglementarilor nationale ale acestuia din urma. Dupa cum s-a aratat anterior, aceste reglementari sunt armonizate la nivel comunitar. De precizat ca, autoritatea competenta din tara gazda va trebui, inainte de a se pronunta asupra cererii de autorizare, sa se consulte cu autoritatea de supraveghere a institutiei mama. In cazul deschiderii de sucursale si de filiale de catre o institutie de credit din afara U.E. este necesara autorizarea prealabila conform unei proceduri similare celei de infiintare a unei noi banci. Autorizatia de functionare poate fi respinsa, sau supusa unor limitari, pe baza aplicarii principiului reciprocitatii.

Ca urmare a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 si a aplicarii principiului autorizatiei unice, BNR a renuntat sa emita autorizatii pentru sucursalele bancilor straine din state comunitare si sa se solicite acestora capital de dotare.

Puterile discretionare ale autoritatilor de supraveghere

Autoritatile de autorizare bancara, inclusiv cele din statele membre ale U.E. dispun, in limite variabile de la tara la tara, de puteri discretionare in interpretarea criteriilor minime de autorizare. Domeniile ce ofera un camp mai larg pentru interpretari subiective sunt cele ce privesc conducerea prudenta a activitatii bancare, adecvarea actionarilor, reputatia managerilor si transparenta structurilor de grup.

Retragerea autorizatiei

Legislatia comunitara prevede ca autoritatile competente nu pot retrage autorizatia unei institutii de credit decat daca aceasta: (1) nu utilizeaza autorizatia pentru o perioada mai mare de 12 luni, a renuntat expres sau a incetat sa-si exercite activitatea timp de o perioada mai mare de 6 luni; (2) a obtinut autorizatia prin intermediul unor declaratii false sau alte ilegalitati; (3) nu mai indeplineste cerintele in baza carora a fost acordata autorizatia; (4) nu mai poseda fonduri proprii suficiente sau nu mai ofera garantia de a-si putea indeplini obligatiile fata de creditorii sai si, in special, nu mai asigura securitatea fondurilor care i-au fost incredintate; (5) se afla in oricare alt caz de retragere prevazut de legislatia nationala. Orice retragere a autorizatiei trebuie motivata si comunicata partilor interesate.

Conditiile de retragere a autorizatiei institutiilor bancare in Romania sunt, in mare masura, similare cu cele comunitare. De precizat ca BNR poate retrage autorizatia unei institutii de credit ca sanctiune. De asemenea, actionarii sau membrii unei institutii de credit pot renunta la autorizatie, hotarand dizolvarea si lichidarea institutiei de credit. Lichidarea la initiativa actionarilor este permisa numai in cazul in care institutia de credit nu se afla in vreuna din situatiile de insolventa prevazute de lege pentru declansarea falimentului.

Orice hotarare de retragere a unei autorizatii bancare se comunica de BNR institutiei bancare in cauza si se publica in Monitorul Ofiical al Romaniei si in doua publicatii de circulatie nationala. Contestatia impotriva retragerii autorizatiei se poate face in termen de 15 zile de la comunicarea acesteia la consiliul de administratie al BNR, care se pronunta prin hotarare in termen de 30 de zile de la data sesizarii. Hotararea consiliului de administratie al BNR poate fi atacata la Inalta Curte de Casatie si Justitie in termen de 15 zile de la comunicare.

Bibliografie

Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 martie 2000 privind accesul la activitatea institutiilor de credit si exercitarea acesteia, Jurnalul Oficial al Comunitatilor europene, L126/26.05.2000

Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitatea institutiilor de credit si exercitarea acesteia, Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene, L177/1

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei Consiliului 92/49/CE si a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE si 2006/48/CE in ceea ce priveste normele de procedura si criteriile de evaluare aplicabile evaluarii prudentiale a achizitiilor si majorarilor de participatii in sectorul financiar, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 247 din 21 septembrie 2007

IMF, "Towards a Framework for Financial Stability", July 1997.

Ordonanta de Urgenta nr. 99 din 06/12/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27/12/2006

Bichi Cristian, "Institutii de credit in dreptul comunitar. Implicatii pentru Romania", Piata financiara, martie 2003.