Abordari ale independentei bancilor centrale in literatura

Abordari ale independentei bancilor centrale in literatura de specialitate

Din anul 1997, cand a inceput abordarea teoreticǎ a unor aspecte ale independentei bancilor centrale din anumite tǎri, un numar din ce in ce mai mare de autori si-au publicat analizele atat teoretice cat si empirice.

Studiile empirice realizate cu privire la subiectul independentei bǎncii centrale, se regǎsesc in preocupǎrile urmǎtorilor autori: Alesina si Summers(1993); Bade si Parkin (1988); Cukierman (1992); Camilo si Miron (1997); De Haan si Kooi (1999); Eijffinger (1997); Friedman (1959), 1962); Fisher (1995); Iversen (1998); Jonsson (1995); Kilponen (1999); Kydland (1997); Mayer (1990); Moser (1999); Posen (1995); Willet (1998).[1]

Lucrarile, avand ca obiect analiza independentei bancilor centrale, s-au ocupat in special de problema masurarii gradului de independentǎ.

Alex Cukierman, in lucrarea "Central bank strategy, credibility and independence: theory and independence" din anul 1992, a analizat gradul de independentǎ a bancilor centrale din 26 de tǎri in tranzitie si a ajuns la concluzia cǎ reforma bancara implementatǎ de tarile in tranzitie in anii 1990 a fost foarte "ambitioasǎ", rezultand nivele ale independentei bancilor centrale chiar mai inalte decat cele din tarile dezvoltate la nivelul anilor 1980.

Intr-o manierǎ similara si Wojciech S. Maliszewski in lucrarea " International bibliografy of economics" prezinta date despre 20 de tǎri in tranzitie din Europa Centralǎ si de Est in care se iau in discutie doi indicatori ai independentei bancii centrale care acopera aspectele politice si economice folosind metodologia dezvoltatǎ de Grilli. Autorul examineaza relatia dintre inflatie si independenta bancilor centrale si ajunge la concluzia cǎ modificarile in legile bancilor centrale au o semnificatie deosebita in explicarea inflatiei.

Sandra Dworski masoara gradul independentei bancilor centrale in cinci tǎri in tranzitie, respectiv Republica Cehǎ, Ungaria, Polonia, Slovenia si Slovacia pe baza indicilor Alex Cukierman, Vittorio Grilli, Donato Masciandaro si Guido Tabellini (GMT) si comparǎ propriile rezultate cu cele ale altor autori fatǎ de cerintele stabilite la Maastricht.

In lucrarea "Macroeconomic policies in the world Economy" din anul 2004, Andreas Freytag analizeaza stadiul convergentei legale a bancilor centrale din tarile care au devenit recent membre ale Uniunii Europene - prin introducerea unui index "angajament monetar" care utilizeaza criterii externe ca regimul cursului de schimb si convertibilitatea.

Comparand rezultatele masuratorilor recente, Alex Cukierman, Wojciech S. Maliszewski si Sandra Dworski, ajung la concluzia ca gradul de convergenta a independentei bancilor centrale in tarile examinate este foarte inalt.

Concluziile la care acesti autori au ajuns prin indicatorii calculati, pe perioadele si tarile luate in considerare, evidentiaza urmatoarele:

independenta    bancii centrale este corelatǎ invers proportional cu nivelul inflatiei si cu deficitul bugetar;

opinia si atitudinea publicului fatǎ de inflatie este mai puternicǎ, in comparatie cu atitudinea fatǎ de independenta bǎncii centrale;

independenta bǎncii centrale este corelatǎ si cu nivelul ratei somajului, cu gradul de dezvoltare al sistemului financiar din tara respectivǎ, dar nu si cu cresterea economicǎ.

Un an de referintǎ in evolutia conceptului de independentǎ a bǎncilor centrale il constituie anul 1998, cand s-au produs importante modificari la nivelul Bancilor Angliei si Japoniei. Astfel, pentru Banca Angliei, infiintatǎ in anul 1964, anul 1998 a marcat conferirea independentei legale prin hotarare guvernamentalǎ, dupa ce intreg secolul XX-lea, functionase ca o simplǎ agentie a Trezoreriei britanice.

De asemenea, pentru Banca Japoniei, anul 1998 este important deoarece in acest an aceasta dobandeste independenta operationalǎ, dar nu si cea legalǎ, care este interzisǎ prin constitutie.

Tabel 2. Evolutia conceptului si starii de independentǎ a bǎncilor centrale.

Sursa: Dardac Nicolae , Barbu Teodora, Monedǎ, Bǎnci si Politici monetare, Ed. Didacticǎ si pedagogicǎ, Bucuresti, 2005

In tabelul de mai sus se contureaza ideea de independentǎ a bǎncii centrale care s-a conturat in decursul perioadei 1960-1980,a fost marcatǎ cu niveluri sporite ale inflatiei si multiple socuri financiare.

Literatura de specialitate a reliefat tendinta de crestere a gradului de independenta a bancilor centrale, tendinta mai puternica in tarile in tranzitie in care s-au inregistrat procese largi de reformǎ a sistemelor bancare in general, cat si a bancilor centrale in special, prin inlocuirea sistemului monobancar cu cel organizat pe douǎ niveluri: banca centrala si bancile comerciale.

Un motiv foarte determinant pentru aceastǎ reformǎ in cazul tǎrilor in tranzitie l-a constituit obiectivul strategic al acestora de integrare in structurile UE, respectiv de crestere a independentei bancii centrale prin preluarea acquis-ului comunitar, adica alinierea la cerintele pentru bancile centrale in vederea integrarii in SEBC.

Tendinta generalǎ pentru cresterea independentei bancilor centrale poate fi motivata astfel:

in primul rand, literatura de specialitate reliefeaza faptul cǎ este de dorit cresterea independentei bancilor centrale ca un obiectiv general deoarece banca centralǎ, care are ca prima responsabilitate mentinerea stabilitatii preturilor, trebuie sǎ aiba si mijloacele legale pentru a o realiza, desi studii empirice, cum ar fi calculatiile lui Cukierman privind gradul de independentǎ a bancii sugereaza cǎ, cel putin pentru tarile dezvoltate, existǎ o corelatie negativǎ intre independenta bancilor centrale si performantele in domeniul inflatiei.

in al doilea rand, motivul determinant pentru cresterea gradului independentei bancilor centrale in Europa a fost crearea UEM, care a presupus modificari de amploare in primul rand in cazul tǎrilor membre UE, apoi in cazul tǎrilor care aspirau la statutul de membru al UE in vederea indeplinirii criteriilor privind convergenta legislativǎ prevazutǎ de Tratat si de Statutul SEBC inainte de accederea in ultimul stadiu al UEM - adoptarea euro.

Concluziile la care au ajuns autorii care au studiat conceptul de independentǎ a bǎncilor centrale este cǎ independenta bǎncilor centrale fatǎ de puterea politicǎ este singura solutie de naturǎ sǎ permitǎ autoritǎtii monetare sǎ lupte impotriva inflatiei[2].