Analiza bancilor centrale din Europa Centrala si de Est

Analiza bancilor centrale din Europa Centrala si de Est

Actul care a stat la baza schimbarilor legislative, in directia intaririi independentei bancilor centrale ale statelor membre UE este Tratatul de la Mastricht. Evolutia semnificativa din cadrul acestor state este considerat alinierea la legislatia europeana prin modificarea statutelor BCN cu privire la independenta lor si restrangerea rolului guvernului cu privire la definirea si implementarea deciziilor de politica monetara.

Cerintele prevazute in legislatia UE cu privire la independenta tarilor care doresc sa devina membre trebuie sa-si adapteze legislatia nationala in domeniul independentei bancii centrale astfel incat sa se asigure compatibilitatea la data accederii cu cerintele capitolului 11 al acquis-ului comunitar.

Acquis-ul comunitar reprezinta ansamblul de legi si standarde europene necesare a fi asimilate de orice stat ce doreste aderarea la Uniunea Europeana.[1] Conform definitiei data de Ministerul Integrarii Europene, acquis-ul comunitar este dat de totalitatea normelor juridice ce reglementeaza activitatea institutiilor UE, actiunile si politicile comunitare.

In acest sens, exista doua documente deosebit de importante in care sunt precizate standardele internationale privind desfasurarea activitatii bancare:

primul document este Conventia de la Basel, care abordeaza problema capitalului bancilor;

al doilea document este intitulat "A doua Directiva de Coordonare Bancara" a Uniunii Europene si se refera la acordarea de licente bancilor, avand in vedere, practic, recunoasterea reciproca de catre tarile membre a sistemului de autorizare si supraveghere bancara a fiecareia dintre acestea.

Cele mai importante acte legislative ce vizeaza sfera bancara se refera la aspectele principale ale acestei activitati, respectiv cadrul general bancar, activitatea de decontari, activitatea de creditare, garantarea depozitelor bancare.

Modificarile legislative indreptate in directia adoptarii acquis-ului comunitar in domeniul bancar vizeaza, in principal aspecte precum:[2]

independenta bancii centrale;

adaptarea reglementarilor bancii centrale la procesul de modernizare a sistemului de plati;

cerinte de prudentialitate in activitatea de creditare a bancilor comerciale;

standardizarea codificarii conturilor bancare;

liberalizarea treptata a transferurilor valutare;

adaptarea reglementarilor la cerintele de combatere a spalarii banilor.

Tarile din Europa Centrala si de Est s-au confruntat cu o multitudine de dificultati, trecerea de la economii socialiste la economii de piata. In economiile socialiste nu exista un centru monetar si nici politica monetara. Primul pas catre realizarea politicii monetare, a fost crearea cadrului institutional, al unui sistem bancar pe doua trepte.

Redefinirea bancilor centrale ca centre de politica monetara a creat posibilitatea introducerii instrumentelor de politica monetara: rezervele minime obligatorii, taxa de scont, open - market.

Bancile centrale ale tarilor din Europa Centrala si de Est s-au confruntat cu inflatii ridicate ( unele chiar cu hiperinflatii) si cu deprecierea puternica a monedei nationale, iar pe de alta parte s-au confruntat si cu presiuni politice din partea guvernelor care doreau sa detina controlul asupra lor pentru a-si finanta deficitele bugetare .

Majoritatea tarilor au luat drept model Banca Centrala a Germaniei - Bundesbank, considerata drept banca centrala cu cel mai mare grad de independenta. In cazul acestei banci, independenta a fost asigurata prin lege si s-a bazat pe aversiunea populatiei fata de inflatie.

Principalele trasaturi ale independentei Bundesbank, ce sunt definitorii in evaluarea gradului de independenta al unei banci centrale, sunt urmatoarele:[5]

obiectivul principal al politicii monetare este stabilitatea monedei si a preturilor;

in exercitarea atributiilor sale banca centrala este independenta de instructiuni primite de la Guvern, Parlament sau alte institutii publice;

conducerea bancii este numita de Parlament pentru un mandat care depaseste ciclul electoral si nu poate fi schimbata in aceasta perioada.

Independenta bancilor centrale presupune definirea unui singur obiectiv al politicii monetare, respectiv mentinerea stabilitatii preturilor, stabilirea unui singur obiectiv fiind de natura de a da transparenta si credibilitate politicii monetare. Statutul SEBC si legile bancilor centrale prevad si un al doilea obiectiv, un obiectiv secundar, respectiv sprijinirea politicii economice generale a statului respectiv cu conditia ca acesta sa nu prejudicieze indeplinirea obiectivului sau fundamental.

Pentru tarile din Europa Centrala si de Est, statutele bancilor centrale au formulari clare cu privire la definirea obiectivelor fundamentale ale bancilor centrale, respectiv stabilitatea preturilor . Doar in cazul Cehiei si a Bulgariei, legile bancilor centrale statueaza ca obiectiv fundamental stabilitatea monedelor nationale.

Tabel nr. 6 Obiectivul fundamental al politicii monetare

Sursa:    Daniela Zapodeanu, Politici monetare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003

Independenta nationala a Cehiei fata de guvern este inscrisa in statut. Guvernul are dreptul sa-si desemneze reprezentantii la sedintele Comitetului bancii, care nu au insa drept de vot, iar in acelasi timp guvernatorul are dreptul sa participe la sedintele guvernului pentru a exprima pozitia bancii fata de orice propunere pe care acesta o sugereaza.

Cu privire la independenta institutionala a bancilor centrale un loc important il ocupa libertatea acestora de a elabora si implementa politica monetara. Statutul BCE stabileste prin statutul sau ca nici un membru al organelor de decizie a acestora in cadrul exercitarii competentelor si indeplinirii sarcinilor si obligatiilor, nu pot solicita sau accepta instructiuni din partea institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, a guvernelor statelor membre sau a oricarui alt organism.

Din analiza statutelor bancilor centrale ale Europei Centrale si de Est reiese o independenta institutionala ridicata, prin faptul ca li se interzice sa primeasca sau sa solicite instructiuni cu privire la elaborarea si implementarea instrumentelor de politica monetara.

Relatia bancii centrale cu parlamentul se concretizeaza, in primul rand in prezentarea spre informare de catre guvernator a raportului anual de activitate, inclusiv rapoarte asupra implementarii politicii monetare cu privire la realizarea obiectivului fundamental al acesteia si rapoarte asupra rezultatelor financiare, care sunt integrate in rapoartele anuale de activitate.

Guvernatorii bancilor centrale pot participa, de drept sau la invitatie, la sedintele guvernului, fara drept de vot ( cazul Cehiei, Letoniei, Sloveniei si Bulgariei), iar bancile centrale trebuie consultate cand guvernele stabilesc in alte legi prevederi care interfereaza asupra politicii monetare, iar acestea la randul lor propun reglementari legislative pentru domeniul bancar.

Vulnerabilitatea politica se refera la posibilitatea ca legea privind modul de functionare si independenta bancii centrale sa fie modificata in parlament. Parlamentul, ca vointa legislativa suprema, poate sa aduca astfel de modificari, iar un loc important in acest caz il ocupa majoritatea care trebuie intrunita pentru a opera modificarea. Frecventa cu care se realizeaza astfel de modificari in parlament, precum si intentiile unor astfel de demersuri sunt determinanti reprezentativi ai autonomiei bancii centrale in practica.

In Bulgaria, parlamentul a adoptat in 1999, cu majoritate simpla, un amendament controversat ce a modificat substantial modul de alegere a membrilor de conducere a bancii centrale.

De asemeni, in Slovacia, parlamentul a dezbatut, la inceputul lui 1998, un proiect de lege ce viza cresterea numarului membrilor consiliului de conducere    de la 8 la 10 si numirea a 5 dintre ei de catre guvern. Se propunea de asemenea, acordarea de catre parlament a dreptului de aproba bugetul bancii, iar in plus se prevedea obligatia bancii centrale de a participa la finantarea pe termen scurt a deficitului bugetar. Acest amendament a fost retras inainte de alegerile guvernamentale din septembrie 1998 si nu a mai fost pus din nou in discutie de catre guvern.[8]

Cu privire la independenta personala a bancilor centrale din Europa Centrala si de Est importante sunt rolul, statutul si compozitia celor mai inalte organisme de conducere ale acestora, incluzand procedurile de numire in functie a membrilor organelor respective, regulile pentru revocare, durata mandatului, posibilitatea reinnoirii acestuia si cerinte privind competentele profesionale.

Durata mandatului guvernatorilor bancilor centrale influenteaza si are impact asupra independentei bancii centrale. Numirea membrilor Consiliului de Administratie este bine sa se faca, astfel incat sa nu     depaseasca un ciclu politic, iar prin stabilitatea guvernatorului si a membrilor consiliului se confera incredere mediilor de afaceri, garantand stabilitatea sistemului bancar.

Durata mandatului trebuie sa fie in mod normal mai mare decat ciclul electoral in vederea limitarii influentei politice. Pentru membrii Comitetului executiv al BCE, durata mandatului este de 8 ani, care este mai mare decat orice ciclu electoral din Europa, termenul minim cerut pentru guvernatorii bancilor centrale nationale fiind de 5 ani.

Din tabelul nr. 7 reiese faptul ca bancile centrale ai caror guvernatori au mandatul peste 5 ani au un grad de independenta ridicat. Banca Nationala a Romaniei prevede in statutul sau de functionare o durata a guvernatorului de 5 ani, statutul sau de functionare asigurandu-i un grad ridicat de independenta. De asemeni posibilitatea reinnoirii mandatului membrilor oganelor de conducere afecteaza gradul de independenta al bancii centrale in sensul descresterii acesteia.

Tabel nr. 7     Bancile de emisiune din centrul si estul Europei

Sursa: Prelucrare dupa Gaftoniuc Simona, Finante internationale, Ed. Economicǎ, Bucuresti, 2000; www.bnb.bg; www.cnb.cz; www.estipank.info; www.bank.lv; www.lb.lt; www.nbp.pl; www.bnro.ro; www.nbs.sk; www.bsi.si; www.mnb.hu.

In conformitate cu statutul BCE, membrii Comitetului Executiv nu pot fi numiti pentru al doilea mandat, dar nu se prevede nimic cu privire la renumirea in functie a guvernatorilor bancilor centrale nationale, considerandu-se drept compatibila cu statutul posibilitatea reinnoirii mandatului.

Statutul SEBC prevede, referitor la revocarea guvernatorilor bancilor centrale, in cazul in care acestia nu mai indeplinesc conditiile necesare pentru a-si exercita atributiile sau in cazul in care acesta a comis o eroare grava, demiterea din functie de catre Curtea de Justitie, la cererea Consiliului Guvernatorilor sau a Comitetului executiv.

Indicatorul reprezentativ in masurarea independentei reale a bancilor centrale este rata de schimbare din functie TOR (change over rate normal turner rate) propus de Kooi si De Haan. Experienta diverselor tari arata ca, desi durata legala a mandatului este mai lunga decat ciclul electoral, durata reala este semnificativ mai scurta. Cauzele intreruperii, inainte de termenul legal, a mandatului fiecarui guvernator pot fi diverse, de natura personala ( motive de sanatate) - fara impact aspra independentei bancii centrale, sau de natura politica (demiterea de catre guvern sau demisie datorita disensiunilor cu guvernul).

Figura nr. 1 Gradul de independenta al bancilor centrale din Europa Centrala si de Est in anul 2001

Sursa: Tribuna Economica", Bancile centrale din "primele cinci" tari in tranzitie, Nr. 40, 2002

Potrivit acestui indicator, bancile centrale ale Sloveniei si Cehiei se bucura de cea mai mare independenta personala , urmate de bancile Ungariei, Romaniei si Slovaciei, pe ultimul loc situandu-se banca centrala a Poloniei.

In privinta cerintelor privind calificarea profesionala a membrilor Comitetului Executiv al BCE, prevad ca acestia trebuie sa fie persoane cu autoritate si experienta profesionala recomandate in domeniul monetar sau bancar, in timp ce pentru guvernatorii bancilor centrale nationale nu sunt stipulate prevederi exprese. Aproape toate statutele bancilor centrale nationale contin prevederi cu privire la calificarea profesionala a membrilor organelor de conducere care trebuie sa fie integri, sa aiba pregatire superioara, experienta in probleme monetare si bancare ori in administratia publica.

Toate legile bancilor centrale din Europa Centrala si de Est, contin prevederi privind incompatibilitatea care se aplica tuturor membrilor organelor de conducere, acestia neputand indeplini functii de deputati sau senatori, membri ai unui partid politic, nu pot face parte din autoritatea judecatoreasca sau administratia publica ori din alta structura de conducere in cadrul bancilor sau societatilor comerciale, cu exceptia activitatilor de cercetare stiintifica, educationala, artistica si activitati intelectuale.

Banca Nationala a Ungariei stabileste prevederi excesive, chiar si pentru salariatii proprii, privind interzicerea tuturor salariatilor sa aiba anumite interese in institutii financiare sau de investitii, acestia neputand sa dobandeasca, in afara mostenirii, actiuni in astfel de institutii. De asemenea toti membrii organelor de decizie din banca, inclusiv sotul/sotia si copii acestora sunt obligati sa faca declaratii de avere, declaratii care sunt facute publice.

Un factor determinant pentru independenta bancilor centrale poate fi si personalitatea guvernatorului acesteia, mai ales in tarile unde independenta legala este redusa.

Prevederile legale ( lungimea mandatului, procedurile de alegere si demitere ) nu impiedica exercitarea de catre guvern a unor presiuni politice in vederea finantarii deficitului bugetar, sau in vederea asigurarii unor rate ale dobanzii mai scazute, care sa stimuleze cresterea economica mai rapida.

Un alt element important il reprezinta calitatea departamentului de cercetare al bancii centrale si reputatia dobandita pe plan intern si extern.

Credibilitatea bancilor centrale este un atribut ce a fost dobandit foarte de greu de catre acestea . Astfel o banca centrala este credibila in primul rand prin modul cum percepe publicul politica monetara, iar credibilitatea ei a avut un rol important pentru stabilitatea economica interna. In al doilea rand credibilitatea politicilor duse de catre banca centrala a contribuit la atragerea de fonduri de finantare externa de pe pietele financiare internationale.

In conditiile in care bancile centrale din Europa Centrala si de Est nu au o istorie lunga, credibilitatea acestora a trebuit castigata treptat, atat prin masuri legale, cat mai ales prin practica monetara. O data aderand la UE, aceasta a insemnat o premisa puternica de a intari independenta bancilor centrale nationale.

Pentru ca bancile centrale sa fie independente din punct de vedere financiar, este interzisa prin lege acordarea de credite directe in volume ridicate guvernelor

Referitor la bancile centrale din Europa Centrala si de Est, aceste restrictii au fost ocolite in practica, in special in perioada de inceput a tranzitiei. Forma cea mai des intalnita a fost adoptarea de catre parlament a unei legi a bugetului care sa suspende aceasta interdictie.