INTRODUCERE

Analiza financiara consta intr-un ansamblu de instrumente si metode care permit aprecierea situatiei financiar - patrimoniale si a performantelor intreprinderii. Aceste informatii fiind necesare fundamentarii deciziilor tactice si strategice la nivelul micro-economic. Este unul din instrumentele necesare managementului la toate nivelele organizatorice.

Calitatea, veridicitatea si oportunitatea informatiilor oferite de analiza financiara conditioneaza calitatea si eficacitatea actului de conducere.

Importanta analizei financiare este amplificata de numeroasele solicitari generate in special de:

- necesitatea informatiilor financiar prelucrate pentru imbunatatirea gestionarii intreprinderii si luarii deciziilor de participare pe piata financiara.

- luarea deciziilor de a contracta un imprumut pe termen lung sau de a acorda un imprumut altei intreprinderii.

- restructurarea intreprinderii si privatizarea acestora.

- posibilitatea achizitionarii de titluri emise de catre alte societati

- interesul pentru studiul celorlalti parteneri si in special al concurentilor

- necesitatea informarii actualilor si potentialilor actionari despre performantele intreprinderilor.

In aceasta lucrare am efectuat analiza pe orizontala cuprinzand corelatiile dintre elementele de activ si pasiv, cat si o analiza verticala ce presupune raportarea posturilor din bilant la totalul grupa fie la totalul activ respectiv pasiv. Am desfasurat o analiza retrospectiva pe o perioada de trei ani in vederea luarii deciziilor strategice de dezvoltare a intreprinderii.

Scopul acestei lucrari este de stabilire a unui diagnostic asupra situatiei financiare a intreprinderii S.C. ART S.R.L. identificand punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare.

1. PREZENTAREA S.C. ART. S.R.L. HUNEDOARA

Elemente de identificare

1. Denumirea : S.C. ART SRL

2. Sediul social: str.

3. Telefon/fax: /710281

4. Numar de inmatriculare O.R.C. : j20/83/

5. Cod fiscal: R

6. Forma juridica: - societate cu raspundere limitata

- persoana juridica romana

- capital integral privat

7. Durata de functionare: nelimitat.

Scurt istoric

S.C. ART SRL a fost infiintata in anul 1991 avand ca obiect principal de activitate productia de confectii si tricotaje in atelier propriu si comercializarea acestora prin agenti economici si prin unitati economice proprii de desfacere, avand ca obiect secundar de activitate: productia de morarit si panificatie si desfacerea acestora prin unitati proprii de alimentatie publica. Piata de desfacere fiind judetul Hunedoara.

In anul 1994 intreprinderea isi completeaza obiectul de activitate cu fabricarea si comercializarea incaltamintei din piele, inlocuitori din cauciuc, mase plastice, fabricarea si comercializarea produselor de marochinarie .

Datorita evolutiei nefavorabile in activitatea de productie de confectii si tricotaje, intreprinderea in anii urmatori se axeaza pe productia de morarit si panificatie, devenind obiect principal de activitate; astfel in 1999 intreprinderea isi completeaza ca obiect de activitate secundar urmatoarele:

● fabricarea produselor de panificatie si patiserie: paine, specialitati de panificatie, produse de patiserie, produse expandate.

● cultura cerealelor, plantelor tehnice, plantelor de nutret.

● fabricarea produselor pentru hrana animalelor si productia de nutreturi, concentrate complete, concentrate proteice.

Pe masura dezvoltarii activitatii si a investitiilor efectuate, firma a reusit sa ocupe un segment important de pe piata judetului Hunedoara precum si in judetele invecinate.

Obiect de activitate

S.C. ART S.R.L. are ca obiect principal de activitate fabricarea produselor de morarit iar ca obiect secundar fabricarea produselor de panificatie si patiserie precum si cultura cerealelor, plantelor tehnice, plantelor de nutret, fabricarea produselor pentru hrana animalelor si productia de nutreturi, concentrate complexe, concentrate proteice, precum si comercializarea rezultatelor prelucrarii in unitati economice proprii.

Principali indicatori economico - financiari

Cifra de afaceri reprezinta principalul indicator al activitatii unui agent economic, fiind principala forma de venit a firmei. Ea evidentiaza dimensiunea portofoliului de afaceri realizate de o societate comerciala in relatiile cu diferiti parteneri.

Cifra de afaceri constituie unul dintre cele mai importante obiective strategice ale firmei, fiind esentiala pentru estimarea locului intreprinderii in sectorul de activitate, a pozitiei sale pe piata, a capacitatii de a lansa si dezvolta activitati profitabile.

Indicatorul exprima veniturile obtinute din vanzarea productiei si a marfurilor: reprezinta volumul total al afacerilor unui agent economic, evaluate la pretul pietei.

Formula de calcul:

Cifra de afaceri = venituri din vanzarea marfurilor + Productia vanduta.

Cifra de afaceri are ca sursa de formare activitatea de baza a intreprinderii sau alte activitati secundare (industriale, comerciale, prestari servicii), neincluzand veniturile financiare si exceptionale.

Pentru ca activitatea firmei sa fie profitabila cifra de afaceri trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

nivelul sau sa acopere cheltuielile din exploatare si sa permita realizarea de profit;

sa detina o pondere de minim 85 % din veniturile din exploatare, respectiv 75 % din veniturile totale ale firmei pentru ca sa reflecte o situatie normala de realizare a activitatii;

in dinamica sa prezinte o tendinta de crestere reala pentru a asigura o crestere reala a volumului de afacere a firmei;

sa fie realizata intr-un mod corespunzator cu specificul activitatii pe elementele sale componente de venituri pentru a corespunde obiectului principal de activitate.

Analiza cifrei de afaceri trebuie sa se raporteze permanent la pozitia strategica a firmei. O intreprindere care dispune de o pozitie strategica favorabila este, de regula, mai dinamica, si mai profitabila decat alte intreprinderi din acelasi sector, o intreprindere fara o forta strategica va avea mai devreme sau mai tarziu rezultate negative sau mediocre.

Fiecare nivel al cifrei de afacere corespunde unei anumite structuri a activitatii. Structura cifrei de afaceri reflecta proportia dintre diferite activitati, sortimente, grupe, sectoare, care formeaza nomenclatorul unei intreprinderi.

Analiza structurii cifrei de afaceri are ca obiectiv identificarea variabilelor inregistrate pe diverse trepte structurale, explicarea acestor variatii si a implicatiilor lor asupra rezultatelor economico - financiare ale intreprinderii.

Intr-o intreprindere poate fi identificata o varietate de trepte de analiza structurala: tip de activitate, sector de activitate, grupe de produse, produse, sectii, unitati si tipuri de unitati, categorii de clientela.

Modificarea cifrei de afacere actioneaza direct sau indirect, asupra intregului sistem de indicatori economico - financiari ai intreprinderii, precum si celor care-i definesc pozitia intr-un anumit mediu concurential. Cunoasterea implicatiilor cifrei de afaceri, a mecanismului prin care aceasta concura la imbunatatirea performantelor intreprinderii este utila in fundamentarea deciziilor operative si a celor privind orientarea strategica a firmei.

Tabel 1.1.

Nivelul cifrei de afacere in preturi comparabile reale [mii lei]

In dinamica cifra de afaceri inregistreaza o tendinta de crestere reala a volumului de desfacere a firmei, astfel in anul 2000 firma a inregistrat o crestere a cifrei de afacere cu 46% iar in anul 2001, o crestere cu 32 % fata de anul precedent. Aceasta crestere a cifrei de afaceri a avut ca influenta urmatorii factori:

● modificarea volumului fizic al productiei;

● modificarea structurii volumului fizic;

● modificarea preturilor unitare;

● cresterea numarului de salariati;

● cresterea productivitatii muncii:

- cresterea gradului de inzestrare tehnica

- cresterea randamentului mijloacelor fixe

● cresterea vitezei de rotatie a productiei fizice.

Tabel 1.2.

Structura cifrei de afaceri pe tipuri de venituri [mii lei ]

In anul 2000 structura cifrei de afaceri se modifica scazand ponderea veniturilor din vanzarea marfii in totalul cifrei e afacere iar in anul urmator a inregistrat o crestere semnificativa, detinand 17,72 % din cifra de afaceri.

Principalele consecinte ale modificarii cifrei de afaceri actioneaza asupra:

. eficientei gestiunii resurselor;

. cheltuielilor si rezultatelor exploatarii;

. gestiunii creantelor si datoriilor din exploatare;

. echilibrului financiar;

. ratelor de rentabilitate.

Valoarea adaugata este indicatorul economico-financiar care exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materiilor prime, materialelor si serviciilor cumparate de la terti. Valoarea adaugata reprezinta bogatia creata prin valorificarea resurselor tehnice, umane si financiare ale firmei peste valoarea consumurilor individuale provenite de la terti.

Valoarea adaugata reprezinta, de asemenea, sursa de acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea firmei: personalul primeste salarii, statul incaseaza impozite, taxe si varsaminte; creditorii primesc dobanzi, rate de rambursare si comisioane; actionarii primesc dividende; iar agentului economic ii revin resurse pentru autofinantare.

Valoarea adaugata VA se calculeaza prin doua metode:

metoda substractiva

Valoarea adaugata = Marja comerciala + Productia exercitiului - Consumuri intermediare

Consumurile intermediare fiind suma din cheltuieli materiale totale si cheltuieli cu lucrari si servicii executate la terti.

metoda aditiva - prin insumarea elementelor componente ale valorii adaugate

Valoarea Adaugata = Cheltuieli cu personalul + Impozite, taxe si varsaminte asimilate + Dobanzi + Amortizare + Dividende + Impozitul pe profit + Profit net.

Tabel 1.3.

Nivelul valorii adaugate

[mii lei]

Tendinta de crestere a valorii adaugate in marimi absolute se datoreaza cresterii cifrei de afacere avand o influenta pozitiva ducand la cresterea profitului. Diminuarea ratei valorii adaugate in anii urmatori avand o influenta negativa, diminuand cresterea valorii adaugate.

Scaderea ratei valorii adaugate avand o influenta in sporirea competitivitatii pretului pe piata pentru o crestere a cotei de piata, cu produse identice calitativ sau chiar superioare perioadelor anterioare.

Tabel 1.4.

Structura valorii adaugate    

In perioada analizata se observa urmatoarele evolutii in structura valorii adaugate:

. o scadere a ponderii remuneratiei personalului in valoarea adaugata, in consecinta se inregistreaza o crestere mai rapida a valorii adaugate decat cea a remuneratiei personalului, deci o mai buna utilizare a fortei de munca.

. o scadere a ponderii remuneratiei creditorilor, situatie favorabila intreprinderii;

. cresterea ponderii rezultatului net al exercitiului, situatie favorabila intreprinderii.

Tendinta evolutiei structurii fiind una favorabila intreprinderii ducand la o scadere a ponderii cheltuielilor cu statul, creditorii, personalul si o crestere a remuneratiei intreprinderii.

Rezultatul brut al exercitiului exprima in marimi absolute rentabilitatea bruta sau pierderile aferente activitatii firmei, ceea ce constituie un aspect pozitiv insemnand cresterea potentialului brut de castig din activitatea de exploatare.

Rbrut = Rcurent + Rexceptional

Rbrut = Rexploatare + Rfinanciar + Rexceptional

Rbrut = Vtotale - Ch totale = ( Vexploatare + Vfinanciare + Vexceptionale) -

- (Ch exploatare + Ch financiare + Ch exceptionale)

Rezultatul curent reprezinta diferenta dintre veniturile din operatiunile curente, respectiv, diferentele dintre veniturile din exploatare si financiare si cheltuielile de exploatare si financiare.

Rezultatul exceptional reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile exceptionale, obtinute ca urmare a unor operatii efectuate de unitatea patrimoniala care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a acesteia.

Tabel 1.5.

Nivelul rezultatului brut al exercitiului

[mii lei]

In perioada analizata situatia intreprinderii se imbunatateste trecand de la o pierdere in valoare de 1088077 in anul 1999 la un profit de 582213 in anul 2000 apoi ca in anul imediat urmator ca profitul sa creasca cu 1.61 % in preturi comparabile fata de anul anterior.

Cresterea rezultatului brut al exercitiului s-a datorat cresterii intr-un ritm superior veniturilor totale cu (80,54%) fata de cheltuielile totale (70,10%). Rezultatul brut al exercitiului este influentat pozitiv de rezultatul din exploatare (profit) care inregistreaza tendinta crescatoare pe cand rezultatul financiar (pierdere) cu o tendinta negativa influenteaza negativ rezultatul brut al exercitiului.

Rentabilitatea comerciala exprima eficienta activitatii comerciale a intreprinderii. Rata rentabilitatii comerciale Rrc arata rezultatul, ponderea rezultatului brut din exploatare aferent cifrei de afacere.

Acest indicator exprima eficienta politicii comerciale si a politicii de preturi a firmei.

Formula de calcul:

Rrc = R exploatare/CA x 100

Tabel 1.6.

Nivelul ratei rentabilitatii comerciale [mii lei]

In perioada analizata se inregistreaza o crestere a eficientei comerciale a intreprinderii care se datoreaza ritmului de crestere a rezultatului din exploatare care este superior cresterii ritmului cifrei de afacere.

Masuri de crestere a rentabilitatii comerciale:

imbunatatirea structurii productiei (cresterea ponderii produselor cu o rata comerciala unitara mai mare)

cresterea preturilor de livrare, bazat pe imbunatatirea calitatii produselor

reducerea costurilor unitare

cresterea volumului fizic al productiei.

Rata rentabilitatii economice masoara performantele activului total al intreprinderii fara a tine seama de modalitatile de procurare a capitalului pentru constituirea acestui activ.

Alte semnificatii:

masoara gradul de valorificare a capitalului investit exprimand profitul brut din exploatare ce revine la un leu capital investit;

masoara eficienta mijloacelor materiale si financiare ale activitatii de exploatare si comercializare;

masoara performanta activului total, reflectand rezultatele economice ale acestuia, independent de modul de finantare a capitalului (capital propriu sau imprumutat) si de sistemul fiscal.

re =

Tabel 1.7.

Nivelul ratei rentabilitatii economice

[mii lei]

In perioada analizata, rata rentabilitatii economice a manifestat o tendinta de crestere, ceea ce echivaleaza cu un mai bun grad de valorificare a capitalului investit, respectiv sporirea capacitatii capitalului investit de a genera profit net din exploatare. Nivelul inregistrat in anul 1999 si in anul 2000 cu valori sub rata minima de randament pe economie (rata medie a dobanzii), reflecta o performanta scazuta a intreprinderii.

Nivelul inregistrat in anul 2001 arata ca la 100 lei capital investit revin 60,68 lei profit brut din exploatare, acesta fiind peste nivelul mediu al dobanzii indica o performanta buna a intreprinderii.

Masuri de crestere a rentabilitatii economice:

sporirea ratei de rentabilitate comerciala

accelerarea vitezei de rotatie a capitalului investit prin:

optimizarea capitalului investit;

reducerea duratei si costurilor investitiilor in curs de executie;

reducerea nivelului stocurilor si a duratei medii de aprovizionare a materiilor prime si materiale;

reducerea nivelului stocurilor si duratei ciclului de fabricatie pentru productia in curs de executie;

reducerea nivelului stocurilor si a duratei livrarilor pentru produsele finite;

reducerea nivelului creantelor si a duratei medii de incasare.

Rata rentabilitatii financiare reprezinta capacitatea intreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate in activitatea de exploatare si comercializare.

Rata rentabilitatii financiare reflecta oportunitatea mentinerii capitalurilor proprii in afacere precum si a reinvestirii profitului realizat.

Mod de calcul:

rf =

unde :

Pn - profit net

Cpr - capitaluri proprii

Tabel 1.8.

Nivelul ratei rentabilitatii financiare [mii lei]

In perioada analizata, rata rentabilitatii financiare a manifestat o tendinta de crestere, ceea ce echivaleaza cu o mai buna remunerare prin castig net a resurselor proprii, respectiv sporirea capacitatii capitalurilor proprii de a crea profit net. Nivelul inregistrat in anul 2001 arata ca la 100 lei capitaluri proprii revin 59,9 lei profit net.

Marimea ratei asigura o buna refacere a capitalurilor proprii, nivelul rentabilitatii financiare fiind peste nivelul mediu al dobanzii 42,6 %, aceasta din urma reflectand rata minima de randament pe economie.

Masuri de sporire a rentabilitatii financiare:

cresterea cifrei de afacere

sporirea profitului net

modificarea profitului net intr-un ritm superior modificarii cifrei de afacere

modificarea cifrei de afacere trebuie sa devanseze modificarea capitalurilor proprii, ceea ce inseamna fructificarea superioara a capitalului

cresterea gradului de indatorare daca re > rd, rata rentabilitatii economice sa fie mai mare decat rata dobanzii, creand efectul de levier.

modificarea cifrei de afacere intr-un ritm superior fata de modificarea activului total.

Pe baza datelor analizate mai sus se poate schita principalele concluzii referitoare la situatia financiar-economica a S.C.ART S.R.L.:

cresterea cifrei de afacere care a inregistrat un ritm de crestere de 39% in preturi comparabile. Acest fapt s-a datorat cresterii productiei vandute care a condus la o crestere a cotei de piata a intreprinderii.

cresterea rezultatului brut al exercitiului care s-a datorat cresterii intr-un ritm superior al veniturilor totale cu 80,54%, fata de cheltuielile totale (70,10%).

cresterii ratei rentabilitatii comerciale care a fost condusa de o politica comerciala si de preturi mai eficienta.

cresterea rentabilitatii economice (60,68%) in anul 2001 care se situeaza peste nivelul mediu al ratei dobanzii, astfel intreprinderea poate apela la credite intrucat beneficiaza de efectul de levier al indatorarii. Aceasta crestere a rentabilitatii economice reflecta o crestere a gradului de valorificare a capitalului investit.

cresterea rentabilitatii financiare care genereaza o mai buna remunerare prin castig net al resurselor proprii (59,60%) in anul 2001.

cresterea valorii adaugate datorata cresterii cifrei de afaceri avand o influenta pozitiva, ducand la cresterea profitului.

diminuarea ratei valorii adaugate a avut rol in sporirea competitivitatii pretului pe piata cu produse identic calitativ sau chiar superioare in scopul cresterii cotei de piata.

Evolutia favorabila a acestor indicatori conduc la cresterea eficientei globale a activitatii si a capacitatii de dezvoltare a firmei pe viitor.

2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL INTREPRINDERII

Realizarea consecventa a obiectivului major al unei intreprinderi - maximizarea valorii sale patrimoniale, poate avea loc numai in conditiile unei activitati profitabile si de mentinere a echilibrului financiar.

Echilibrul financiar reflecta micro-stabilitatea financiara a unei societati financiare, atat in bilantul contabil cat si in bilantul fiscal si se materializeaza in componente functionale, monetare, ale solvabilitatii si lichiditatii, venituri si cheltuieli.

Micro-echilibrul functional vizeaza corelatia intre fondul de rulment, pe de o parte, si necesarul de fond de rulment pe de alta parte. Un fond de rulment peste necesar asigura un excedent de trezorerie cu consecinte pozitive asupra echilibrului financiar al societati comerciale.

Micro-echilibrul monetar se asigura printr-un excedent permanent de disponibilitati banesti care permite derularea normala a afacerii. Acest micro-echilibru se poate determina pe de o parte prin maximizarea capitalurilor proprii si a obligatiilor, si prin diminuarea permanenta a investitiei de mijloace fixe, stocuri si creante, pe de alta parte.

Micro-echilibrul solvabilitatii financiare inseamna de fapt diminuarea in permanenta a gradului de indatorare a societatii comerciale si finantarea afacerilor din surse proprii.

Micro-echilibrul lichiditatii financiare constituie o componenta a echilibrului financiar, generand in permanenta fluxuri monetare pentru achitarea obligatiilor scadente ale societatii comerciale.

Micro-echilibrul raportului creante-obligatii care poate fi asigurat printr-o viteza de rotatie superioara a creantelor, in comparatie cu cea a obligatiilor creand in acest fel un surplus temporar de moneda agentilor economici.

Micro-echilibrul venituri-cheltuieli care exprima eficienta intregii activitati, prin profitul obtinut si asigura, in fapt mentinerea agentilor economici in afaceri.

Echilibrul financiar exprima egalitatea dintre sursele financiare si mijloacele economice necesare desfasurarii activitatii de exploatare si comercializare pe termen lung si scurt.

Analiza financiara evidentiaza modalitatile de realizare a echilibrului financiar avand ca obiective:

echilibrul pe termen lung, cand se compara capitalul permanent cu activele imobilizate

( fond de rulment );

echilibrul curent, cand se compara activele circulante cu obligatiile pe termen scurt (nevoia de fond de rulment);

echilibrul pe termen scurt, cand se compara fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment ( trezoreria ).

Baza de pornire pentru analiza echilibrului financiar este respectarea a doua relatii de principiu:

Activul imobilizat (Ai) = Capital permanent (Cpm)

Active circulante (Ac) = Datorii pe termen scurt (Dt)

Ceea ce inseamna ca:

activele stabile (cu lichiditati peste un an) sunt finantate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an)

activele circulante, ciclice (cu lichiditate sub un an) trebuie finantate din datorii pe termen scurt ( cu exigibilitate sub un an).

Practic, respectarea celor doua egalitati de principiu este imposibil de realizat datorita, in principal neconcordantei dintre durata medie a lichiditatii activului si durata medie de exigibilitate a pasivului.

In aceste conditii realizarea si mentinerea echilibrului financiar se manifesta ca o tendinta, insotita de momente de dezechilibru (discrepanta in surse si mijloace).

Mentinerea echilibrului financiar este un obiectiv permanent al politicii financiare si poate fi considerat atins, cand exercitiul financiar se incheie cu trezorerie pozitiva. Acest indiciu de baza, al echilibrului financiar nu inseamna atingerea integrala a obiectivului privind echilibrul financiar, pentru ca apar unele intrebari, a caror raspunsuri pot pune la indoiala concluzia finala:

in ce conditii s-a obtinut trezoreria pozitiva?; care au fost componentele politicii de finantare? daca se realizeaza la cel mai scazut cost al capitalului?; in ce limite ale trezoreriei pozitive se apreciaza ca s-a realizat echilibrul financiar?, (intrucat o trezorerie pozitiva supradimensionata poate fi considerata ca un dezechilibru financiar ).

Aprecierea echilibrului financiar se poate realiza, in principal, pe seama urmatoarelor elemente:

fond de rulment

nevoia de fond de rulment

trezoreria.

2.1. Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment reprezinta valoarea absoluta a surselor permanente utilizate pentru finantarea activelor circulante sau partea surselor stabile alocate finantarii activelor ciclice.

Din punct de vedere al gestiunii financiare reprezinta:

marja de securitate sau de siguranta privind finantarea activelor circulante;

cota de autonomie financiara.

Modul de calcul recurge la doua procedee:

Pe baza partii de sus a bilantului ca diferenta intre capitalul permanent si imobilizarile fixe nete ( Ai )

FR = Cpm - Ai

In acest caz fondul de rulment:

marcheaza plusul sau disponibilul de capitaluri permanente peste valoarea neta a imobilizarilor care poate fi alocat finantarii activelor circulante.

Indica modificarile de finantare a investitiilor corporale, necorporale si financiare cumulate de catre intreprinderi.

Pe baza partii de jos a bilantului ca diferenta intre activele circulante (Stocuri + Creante + Disponibilitati) si datoriile totale pe termen scurt ( Dts ).

FR = Ac - Dts

FR = (Stocuri + Disponibilitati + Creante) - (Obligatii + Datorii financiare pe termen scurt)

In acest caz fondul de rulment:

marcheaza activele circulante finantate din surse stabile, sau excedentul de active circulante fata de datoriile pe termen scurt.

este un criteriu important de apreciere a echilibrului financiar .

Formele sub care se regaseste fondul de rulment sunt in functie de apartenenta capitalului:

Fond de rulment propriu care apreciaza cuantumul participarii capitalului propriu la finantarea activelor circulante

FRP = Cpr - Ai

FRP = FR - Dtml

Fondul de rulment strain care pune in evidenta participarea imprumuturilor pe termen mediu si lung la finantarea activelor circulante:

FRS = FR - FRP = Dtml

Cauzele variatiei fondului de rulment .

Fondul de rulment se modifica datorita variatiei posturilor de activ, respectiv pasiv implicate in determinarea lui. Studiul acestor variatii prezinta interes in analiza deoarece permite cunoasterea politicii economice a intreprinderii si mai ales a celei financiare.

Cresterea fondului de rulment se poate realiza prin sporirea surselor stabile, fie prin reducerea activelor durabile:

a)      sporirea resurselor stabile poate fi rezultatul unor decizii pe linie:

cresterii aportului asociatilor (in numerar sau natura);

cresterea rezultatului exercitiului, respectiv a rezultatului afectat rezervelor si rezultatului reportat;

obtinerii de subventii;

cresterii in situatii justificate a provizioanelor;

cresterii datoriilor financiare ( prin emisiunea de obligatiuni prin contractarea de noi imprumuturi pe termen lung)

b)      reducerea activelor imobilizate nu reprezinta un scop in sine, pentru ca ea are implicatii directe asupra capacitatii productive si a volumului de activitate al intreprinderii. Totusi reducerea justificata a activelor imobilizate prin vanzarea de active, incasarea unor titluri, diminuarea unor active fara valoare etc, conduce la sporirea fondului de rulment.

Cresterea fondului de rulment este considerata a fi pozitiva deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finantata de capitalul permanent. Daca aceasta crestere s-a datorat insa cresterii gradului de indatorare pe termen mediu si lung atunci vor creste si cheltuielile financiare (dobanzile) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatarii. Situatia financiara se imbunatateste daca cresterea fondului de rulment s-a facut pe seama capitalurilor proprii.

Un fond de rulment care acopera in totalitate stocurile nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor deoarece in locul resurselor permanente mult mai costisitoare, ar putea fi folosite resurse temporare.

Reducerea fondului de rulment poate fi determinata de :

a)      scaderea resurselor stabile prin:

distribuirea de dividende;

inregistrarea unor pierderi;

reintegrarea subventiilor pentru investitii;

anularea provizioanelor reglementate;

scaderea amortizarilor;

rambursarea datoriilor;

reducerea sau anularea diferentelor de conversie pasiv

b)      cresterea activelor imobilizate brute prin investitii si reevaluare.

Reducerea fondului de rulment este de multe ori considerata ca fiind negativa, deoarece activele circulante sunt acoperite intr-o mai mica masura din resurse permanente. Daca aceasta diminuare a fondului de rulment se datoreaza cresterii activelor imobilizate atunci situatia financiara a intreprinderii pe termen lung se imbunatateste datorita rezultatelor exploatarii degajate de investitii. De asemenea, scaderea fondului de rulment poate fi compensata si printr-o gestionare mai eficienta a activelor circulante.

Reducerea fondului de rulment se manifesta negativ atunci cand se micsoreaza pe seama reducerii capitalului social.

Marimea fondului de rulment.

In ciuda numeroaselor tentative ale specialistilor este imposibil de a defini nivelul "normal" al fondului de rulment aplicabil tuturor intreprinderilor. Nivelul fondului de rulment trebuie apreciat in functie de doua imperative contradictorii: solvabilitatea si eficacitatea.

Dar, in conditiile caracterului limitat, restrictiv al resurselor, fiecare intreprindere cauta sa le utilizeze cat mai eficient cu putin si eficacitatea.

Imperativul solvabilitatii obliga intreprinderea sa-si asigure mijloace financiare necesare achitarii datoriilor scadente. In aceste conditii, intreprinderea este tentata sa-si asigure un fond de rulment suficient de ridicat, astfel incat ea sa poata face fata in orice moment platilor scadente. Daca criteriul solvabilitatii ar fi singurul criteriu al rationamentului financiar, atunci ar insemna ca intreprinderile se gasesc intr-o situatie confortabila atunci cand au un fond de rulment maxim. Dar, in conditiile caracterului limitat, restrictiv al resurselor, fiecare intreprindere cauta sa le utilizeze cat mai eficient cu putinta. Capitalurile permanente sunt purtatoare unui cost si ca atare utilizarea lor rationala constituie un imperativ major. Utilizarea rationala a resurselor presupune folosirea unei parti cat mai mari din resursele stabile pentru a mari capacitatile de productie, vanzarile, rezultatele.

Satisfacerea imperativului eficacitatii conduce la minimizarea fondului de rulment. In practica economica, intreprinderile realizeaza de regula un compromis intre cele doua imperative, ponderea fiecaruia fiind dependenta de sectorul de activitate, de politica financiara a intreprinderii, de faza de maturitate a acesteia.

Tabel 2.1.

Determinarea fondului de rulment

[mii lei]

Fondul de rulment in anii 1999, 2000 inregistreaza valori negative, ceea ce inseamna ca intreprinderea nu a dispus de resurse permanente pentru a acoperi o parte din necesitatile temporare (active circulante).

In anul 2001, fondul de rulment inregistreaza valoare pozitiva ceea ce inseamna ca intreprinderea a dispus de resurse permanente pentru a acoperi o parte din activele circulante.

In anul 1999 societatea comerciala finanteaza in intregime activele circulante din datorii pe termen scurt, iar cu o parte din aceste datorii pe termen scurt finanteaza activele imobilizate.

Astfel, resursele temporare au fost folosite:

● pentru finantarea activelor circulante    7758808 mii lei ( 67,76% ).

● pentru finantarea activelor imobilizate 3691022 mii lei ( 32,24% ).

In anul 2000 situatia intreprinderii ramane cu acelasi mod de finantare a activelor imobilizate din datorii pe termen scurt. Astfel resursele temporare au fost folosite:

● pentru finantarea activelor circulante 7567400 mii lei ( 61,90% ).

● pentru finantarea activelor imobilizate 4657888 mii lei (38, 10% ).

In anul 2001 situatia intreprinderii se schimba, finantand in intregime activele imobilizate din capitaluri permanente iar o parte au fost folosite pentru acoperirea activelor circulante.

In acest an resursele permanente ale intreprinderii au fost utilizate:

● pentru finantarea activelor imobilizate 6612854 mii lei ( 82,38% ).

● pentru finantarea activelor circulante 1413481 mii lei ( 17,62% ).

Avand in vedere ca Ac < Dts, in anii 1999, 2000, putem spune ca intreprinderea inregistreaza un deficit de lichiditati potentiale asupra exigibilitatii potentiale pe termen scurt.

In schimb, in anul 2001 se observa ca Ac > Dts se poate spune ca intreprinderea inregistreaza un excedent de lichiditati potentiale asupra exigibilitatii potentiale pe termen scurt.

In dinamica se observa evolutia fondului de rulment cu o valoare negativa in anii 1999 - 2000, la o valoare pozitiva in anul 2001, reflectand un mai bun echilibru financiar, ceea ce insemna ca intreprinderea dispune de resurse permanente pentru acoperirea nevoilor temporare.

Aceasta crestere a fondului de rulment pe intreaga perioada analizata, s-a datorat cresterii intr-un ritm mediu anual (144,8%) mai ridicat a capitalurilor permanente fata de ritmul mediu anual al cresterii activelor imobilizate (14,65%).

Cresterea capitalurilor permanente s-a datorat:

cresterea capitalurilor proprii, in anul 2000 s-a inregistrat o crestere a capitalurilor proprii cu 55,92 %, iar in anul urmator 2001, s-a inregistrat o crestere in marimi relative cu 92 % fata de anul precedent.

datorita imprumutului pe termen lung facut in 2001 in valoare de 4000000 mii lei, detinand 49,83 % din capitalurile permanente ale acestui an.

Cresterii activelor imobilizate:

in anul 2000 se inregistreaza o crestere a activelor imobilizate cu 34,11 % datorita investitiilor facute in active imobilizate in valoare absoluta de 1715918 mii lei achizitionandu-se un cuptor de patiserie si o moara de furaje.

Efectul cresterii fondului de rulment de la o valoare negativa in anii 1999, 2000 la o valoare pozitiva in anul 2001 consta in cresterea resurselor permanente utilizate pentru acoperirea activelor circulante si implicit a marjei de siguranta financiara care permite intreprinderii sa depaseasca eventualele situatii neprevazute.

Valoarea negativa a fondului de rulment inregistrata in primii doi ani de analiza reflecta utilizarea unei parti din datoriile pe termen scurt pentru acoperirea activelor imobilizate nete, contrar principiilor de finantare. Echilibrul financiar a fost asigurat si in conditiile unui fond de rulment negativ prin faptul ca scadenta medie a activelor circulante este mai mica decat a datoriilor pe termen scurt.

Altfel spus intreprinderea a utilizat urmatoarele interventii:

a accelerat incasarile

a obtinut termene de plata mai lejere

a apelat la imprumuturi pe termen scurt.

Valoarea pozitiva inregistrata in anul 2001, o perspectiva favorabila a intreprinderii sub aspectul solvabilitatii sale, intreprinderea dispunand de o marja de securitate care o poate proteja, partial sau integral, de efectele perturbarii ciclului de incasare sau de plati.

2.2. Analiza necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment reprezinta cuantumul activelor ciclice ce trebuie finantate din fondul de rulment, respectiv activele circulante (cu termen de lichiditate sub un an) care urmeaza sa fie finantate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an).

Activitatea unei intreprinderi poate fi restransa la trei faze principale (aprovizionare, productie si desfacere) atunci functionarea ei presupune parcurgerea urmatoarelor cicluri:

● achizitionarea de materii prime si materiale

● stocarea materiilor prime si materialelor

● productia

● stocarea produselor finite

● vanzarea produselor.

Pentru desfasurarea fiecarui ciclu sunt necesare surse financiare care trebuie asigurate de intreprindere. Cum intre plati si incasari exista un decalaj temporal si anume intre fluxurile de exploatare (concretizate in reinnoirea stocurilor si creantelor) si fluxul datoriilor fata de furnizori, sursele financiare sunt in cea mai mare parte acoperite din surse temporare (furnizori, creditori ).

O definitie mai concreta, necesarul de fond de rulment este diferenta dintre necesitatile de finantare a ciclului de exploatare si datoriile de exploatare.

Relatia de calcul:

NFR = Active circulante - Resurse ciclice

NFR = [ Active circulante - Disponibilitati] - [ Obligatii pe termen scurt - (credite curente + sold creditor la banci )].

Evolutia necesarului fondului de rulment este influentata de actiunea urmatorilor factori:

modificarea cifrei de afaceri determina modificarea necesarului de fond de rulment in aceeasi sens. Limita inferioara a eficientei cresterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificarii necesarului de fond de rulment sa fie inferior, cel mult egal cu ritmul modificarii cifrei de afaceri. Modificarea vitezei de rotatie a necesarului de fond de rulment determina modificare in sens invers a necesarului de fond de rulment. Accelerarea vitezei de rotatie a necesarului de fond de rulment conduce la diminuarea absoluta si/sau relativa a necesarului de fond de rulment.

modificarea duratei ciclului de exploatare influenteaza in aceeasi sens necesarul de fond de rulment si poate avea loc prin:

schimbarea tehnologiei de fabricatie;

modificarea structurii productiei in favoarea unor produse cu durata ciclului de fabricatie mai mare sau mai mica decat durata medie;

masuri de natura organizatorica care duc la diminuarea timpilor de prelucrare pe operatii, reducerea timpilor auxiliari si de servire si eliminarea sau micsorarea pierderilor de timp in fluxul tehnologic.

modificarea costurilor de productie influenteaza in aceeasi sens necesarul de fond de rulment astfel reducerea costurilor de productie prin diminuarea consumurilor specifice de resurse materiale si umane duce la diminuarea necesarului de fond de rulment. Depasirea costurilor de productie prin neincadrarea in consumurile specifice de resurse sau cresterea preturilor si tarifelor de evaluare a acestor consumuri atrage marirea necesarului de fond de rulment.

modificarea preturilor la materii prime, materiale, combustibili si a tarifelor pentru energie, transport etc, influenteaza in aceeasi sens marimea necesarului de fond de rulment.

aplicarea unei gestiuni eficiente a stocurilor duce la diminuarea fondului de rulment si se realizeaza prin:

diminuarea duratei medii a aprovizionarii cu materiale si a vanzarii produselor finite;

dimensionarea optima a stocurilor de materiale si produse finite;

micsorarea duratei medii de stocare;

reducerea cheltuielilor de aprovizionare si stocare.

nivelul datoriilor ciclice care sunt influentate de :

volumul aprovizionarilor si al datoriilor fata de furnizori;

volumul serviciilor si lucrarilor contractate - datorii catre prestatori;

baza de calcul a obligatiilor fata de buget ( fondul de salarii, valoarea cladirilor si terenurilor, profit brut)

venituri incasate in avans.

Tabel 2.2.

Determinarea necesarului de fond de rulment

[mii lei]

Valoarea negativa a necesarului de fond de rulment inregistrat in cei trei ani 1999 pana in 2001 evidentiaza surplusul resurselor temporare in raport cu nevoile temporare corespunzatoare. In acest caz nevoia de fond de rulment negativa constituie o sursa temporara care finanteaza fondul de rulment si trezoreria.

Tendinta necesarului de fond de rulment a fost in crestere inregistrand o crestere de 3514846 mii lei, diminuand surplusul de resurse temporare.

Aceasta crestere a necesarului de fond de rulment se datoreaza:

In anii 1999 - 2000

scaderii intr-un ritm mai ridicat a pasivelor ciclice (67,10 %) fata de scaderea ritmului activelor ciclice (97,52 %). Scaderea pasivelor ciclice s-a datorat cresterii creditelor de trezorerie (220,64 %), devansand cresterea datoriilor pe termen scurt (6,77 %).

In anii 2000 - 2001

cresterii intr-un ritm mai ridicat a activelor ciclice (147,96 %) fata de cresterea ritmului pasivelor ciclice (130,92 %). Cresterea activelor ciclice s-a datorat cresterii stocurilor cu 111,32 % si a creantelor cu 31,58 %.

Valoarea negativa a necesarului de fond de rulment in toti cei trei ani 1999 - 2001, indica o situatie favorabila intreprinderii, fiind datorata:

cresterii vitezei de rotatie a stocurilor si creantelor

angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plata mai relaxante.

Pentru o mai buna perceptie asupra implicatiilor necesarului de fond de rulment asupra

echilibrului intreprinderii se obtine daca determinarea necesarului de fond de rulment se realizeaza cu ajutorul ratelor de gestiune dupa cum urmeaza in tabelul urmator.

Tabel 2.3.

Determinarea necesarului de fond de rulment

[ zile]

Se observa ca durata medie de realizare a activelor, este mai mica decat durata medie de plata a datoriilor de pasiv, pe durata celor trei ani, ceea ce nu impune existenta unui fond de rulment care sa mentina echilibrul financiar.

Acest avantaj de a incasa mai repede si a plati mai tarziu se diminueaza in anul 2000 cu 78 de zile, si cu 47 de zile in anul 2001 fata de anul precedent.

Acest fapt s-a datorat:

● cresterii vitezei de rotatie a stocurilor, respectiv de scadere a duratei de rotatie a stocurilor de la 104 zile in anul 1999 la 22 de zile in anul 2001, in marimi relative o scadere de 78,54 %.

● cresterii vitezei de rotatie a furnizorilor, respectiv de scadere a duratei de rotatie de la 209 zile in anul 1999 la 27 de zile in anul 2001, in marimi relative o scadere de 87,97 %. Aceasta situatie ducand la o imbunatatire a relatiilor cu furnizorii.

● cresterii vitezei de rotatie a altor obligatii, respectiv de scadere a duratei de rotatie a altor obligatii cu 29 zile pe intreaga perioada analizata. In anul 2000 a inregistrat o scadere a duratei de rotatie cu 40,1 % si apoi o crestere de 5,53 % in anul 2001.

● rata de recuperare a creantelor nu a avut o influenta semnificativa inregistrand in anul 2000 o scadere de aproximativ trei zile.

Analiza trezoreriei

Trezoreria la nivelul unei intreprinderi, este imaginea disponibilitatilor monetare si a plasamentelor, pe termen scurt, aparute din evolutia curenta a incasarilor si platilor, respectiv din plasarea excedentului monetar.

Analiza trezoreriei este analiza echilibrului financiar pe termen scurt cand se compara o marime relativ constanta (fondul de rulment) cu o marime fluctuanta (necesarul de fond de rulment).

Incasarile si platile efectuate reflecta o operatiunile pe care le realizeaza intreprinderea fiind, de altfel, fie o operatiuni de intrare in trezorerie, fie operatiuni de iesire din trezorerie.

Trezoreria ( T ) se poate determina in doua modalitati:

a)      ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment:

T = FR - NFR

Acest mod de calcul ne arata ca marimea trezoreriei depinde atat de modificarile aduse fondului de rulment (influentele modificarii capitalurilor permanente si a activelor imobilizate) cat si de modificarile aduse necesarului de fond de rulment (influentele modificarii activelor de exploatare respectiv a pasivelor de exploatare).

b)      ca diferenta intre trezoreria de activ si trezoreria de pasiv:

T = TA - TP

Trezoreria de activ cuprinde disponibilitatile banesti din conturi si casa si plasamente pe termen scurt, iar trezoreria de pasiv cuprinde credite curente si soldul creditor al bancii.

Analiza trezoreriei presupune determinarea marimii si sensului acesteia, a existentei si miscarii titlurilor de plasament, disponibilitatilor in conturi la banci si in casa a creditelor bancare pe termen scurt si a altor valori de trezorerie. De asemenea presupune identificarea factorilor de influenta si cauzele care modifica acesti factori.

Tabel 2.4.

Determinarea trezoreriei

[mii lei]

In primul an de analiza (1999), trezoreria intreprinderii a fost de 661510 mii lei. Trezoreria pozitiva calculata pe baza diferentei dintre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment care au inregistrat valori negative nu reprezinta un disponibil real ci este efectul unu calcul sistematic. Valoarea pozitiva obtinuta reflecta de fapt datoriile pe termen scurt, amanate la plata de catre intreprindere si care pot fi considerate, temporar resurse de trezorerie.

In anul 2000, situatia trezoreriei s-a inrautatit intrucat valorile negative ale necesarului de fond de rulment si a fondului de rulment exprima dependenta activitatii de exploatare a intreprinderii de resurse financiare externe. Starea de dependenta a intreprinderii fata de resursele de capital pe termen scurt limiteaza autonomia intreprinderii pe termen scurt. Aceasta situatie se datoreaza cresterii creditelor de trezorerie cu 220,64% si a mentinerii creditului furnizor la un nivel ridicat. Aceasta valoare a trezorerie (-3344090 mii lei) exprima dependenta intreprinderii de resursele temporare (credite de trezorerie si credite -furnizor) utilizate pentru finantarea activelor circulante in intregime si o parte din activele fixe incalcand regulile de functionare a echilibrului, automat existenta aparitiei riscului de blocaj financiar. In acest caz necesarul de fond de rulment este finantat partial din resurse temporare, intreprinderea fiind obligata sa apeleze la resurse de trezorerie (credite bancare) pentru a acoperi partial nevoia generata de ciclul de exploatare. O asemenea configuratie a bilantului actioneaza asupra echilibrului financiar, intreprinderea fiind considerata vulnerabila. Adevarata problema generata de trezoreria negativa nu se pune in termeni de solvabilitate ci de dependenta fata de banci, care furnizeaza majoritatea resurselor de trezorerie. Acordarea respectiv reinnoirea sistematica a creditelor conduc in numeroase cazuri la transformarea lor in credite pe termen lung, ceea ce s-a intamplat in anul 2001, cand o parte din creditele de trezorerie au fost transformate in credite pe termen lung. Dependenta intreprinderii fata de banca poate genera practic riscul de reinnoire a creditelor curente , precum si riscul de a accepta conditii de creditare neavantajoase, in special o rata a dobanzii mai mare.

In anul 2001, situatia intreprinderii se schimba intrucat o parte din creditele de trezorerie au fost transformate in imprumuturi pe termen lung, astfel au crescut capitalurile permanente si implicit fondul de rulment care a inregistrat o valoare pozitiva (1413481 mii lei) valoarea negativa a necesarului de fond de rulment (-837686 mii lei) constituie o sursa temporara atrasa de la furnizori care finanteaza fondul de rulment si trezoreria. Astfel valoarea pozitiva a trezoreriei de 2251067 mii lei este rezultatul unui calcul sistematic, o parte din valoarea trezoreriei respectiv 837686 mii lei reflecta datoriile pe termen scurt, amanate la plata de catre intreprindere si este egala cu valoarea necesarului de fond de rulment. Intrucat fondul de rulment constituie o parte din capitaluri permanente utilizate pentru finantarea activelor circulante iar in cazul de fata stocurile sunt finantate in intregime de credite furnizor, astfel fondul de rulment finanteaza trezoreria in valoare de 1413481 mii lei.

Intr-o viziune rigida, regula de echilibru pe care se bazeaza analiza functionala presupune ca o intreprindere nu poate fi viabila cu o trezorerie negativa. Dar in practica economica se constata deseori intreprinderi cu sold de trezorerie negativ, fara ca acestea sa aiba dificultati financiare grave. "Astfel in Franta, in anul 1982 la 50% din intreprinderi, necesarul de fond de rulment din exploatare era acoperit din credite bancare curente, iar in 1988 acest procent era de 34%, stabilitatea financiara a acestora fiind asigurata prin reinnoirea cvasiautomata a imprumuturilor bancare curente. Desi este incontestabil ca o acoperire corespunzatoare a necesarului de fond de rulment limiteaza riscul de faliment, nu se poate insa conchide ca o incalcare a regulii functionale de echilibru amintite maximizeaza automat riscul."

3. ANALIZA RATELOR DE FINANTARE

Ratele de finantare se constituie pe baza posturilor de activ si pasiv si a informatiilor din contul de profit si pierdere.

Ratele de finantare pun in evidenta modalitatile de finantare a investitiilor intreprinderii, care pot fi strategice, de exploatare si de echilibru.

3.1. Rata de finantare a activelor imobilizate din surse permanente ( rfai )

Rata de finantare a activelor imobilizate din surse permanente exprima gradul in care activele imobilizate, la valoarea lor neta, sunt finantate din capitaluri permanente (surse stabile), putand fi mai mare, egala sau mai mica decat 1.

Formula de calcul:

Rfai =

Tabel 3.1

Determinarea rfai

[mii lei]

Rata de finantare a activelor imobilizate din surse permanente a inregistrat o crestere de la 0,2662 in anul 1999 la o valoare de 1,2137 in anul 2001, ceea ce conduce la un mai bun echilibru financiar.

In anul 1999 si in anul 2000 ratele de finantare a activelor imobilizate din surse permanente a inregistrat valori subunitare ceea ce indica ca intreprinderea nu a dispus de resurse permanente pentru a acoperi nevoile stabile (active imobilizate). Astfel in anul 1999 intreprinderea acopera activele imobilizate cu resurse permanente intr-o proportie de 26,62 %, iar in anul 2000 intr-o proportie de 30,95 % ceea ce reflecta o dependenta ridicata a intreprinderii fata de creditele pe termen scurt si de creditele comerciale, care ar putea duce la un blocaj financiar in anii urmatori.

In anul 2001 situatia s-a imbunatatit din aceasta privinta inregistrand o valoare supraunitara (1,2137) ceea ce reflecta ca intreprinderea a dispus de suficiente resurse permanente pentru a acoperi in intregime activele imobilizate, dispunand de 21,37 % din resursele stabile pentru acoperirea activelor circulante ( fond de rulment ).

Aceasta situatie s-a datorat faptului ca intreprinderea a obtinut un imprumut pe termen lung in valoare de 4000000 mii lei (detinand o proportie de 49,83 % din capitalurile permanente) si a cresterii capitalurilor proprii.

Cresterea ratei de finantare a activelor imobilizate din capitaluri permanente (rfai) s-a datorat cresterii capitalurilor permanente intr-un ritm mai accelerat decat al activelor imobilizate astfel:

in anul 2000 capitalurile permanente au crescut cu 55,92 % iar activele imobilizate au crescut cu 34,11 % fata de anul precedent.

in anul 2001 capitalurile permanente au crescut cu 284,33 % iar activele imobilizate au scazut cu 2,82 % fata de anul 2000.

Pe ansamblul perioadei tendinta indicatorului este de imbunatatire.

3.2. Rata de finantare a activelor imobilizate din capitalul propriu (rfaip)

Rata de finantare a activelor imobilizate din capitalul propriu exprima gradul in care activele imobilizate, la valoarea lor neta, sunt finantate din capitaluri proprii.

Formula de calcul:

rfaip =

Tabel 3.2.

Determinarea rfaip

[mii lei]

Valorile subunitare de rfaip 0,2662; 0,3095; 0,6088, inregistrate in cursul celor trei ani ne indica o slaba participare a capitalului propriu la finantarea activelor imobilizate. Astfel spus, 73.38 % in anul 1999, 69.05 % in anul 2000 din activele imobilizate nete au fost finantate din surse imprumutate (credite comerciale si imprumuturi pe termen scurt) fiind contrar principiilor de finantare potrivit carora finantarea activelor imobilizate se face din surse permanente.

In anul 2001, 39,12% din activele imobilizate fiind finantate din imprumuturi pe termen lung.

Rata de finantare a activelor imobilizate nete din capital propriu a inregistrat o crestere de 16,26 % in anul 2000 si o crestere de 96,7 % in anul 2001 fata de anul precedent inregistrandu-se o mai buna participare a capitalului propriu la finantarea activelor imobilizate.

Aceasta crestere a ratei de finantare rfaip s-a datorat cresterii mai rapide a capitalului propriu fata de cresterea activelor imobilizate.

3.3. Rata de acoperire a riscului (racr)

Rata de acoperire a riscului masoara capacitatea de rambursare a creditelor pe termen mediu si lung din fluxul de numerar generat intr-o perioada gestiune, exprimand numarul de ani in care creditul este posibil de rambursat pe seama cash-flow-lui.

Formula de calcul

racr =

Rata exprima o situatie cu atat mai favorabila cu cat nivelul sau este mai mic decat perioada prevazuta prin contract pentru rambursarea creditului.

Cash-flow reprezinta posibilitatile monetare efective de dezvoltare a intreprinderii.

Cash-flow = ( profit net + amortizare + imprumuturi pe termen mediu si lung + aporturi de capital) - (Investitii + ratele de rambursare a creditului + variatia necesarului de fond de rulment ).

Tabel 3.3

Determinarea ratei de acoperire a riscului

[mii lei]

Tabel 3.4

Determinarea cash - flow-ului

[mii lei]

Valorile negative ale cash - flow-ului in anul 1999 si in anul 2000 au fost determinate de plata ratelor si dobanzilor pentru creditele pe termen scurt precum si a investitiilor facute in anul 2000 din credite pe termen scurt.

In anul 2001 situatia intreprinderii fiind favorabila din punct de vedere al rambursarii imprumuturilor intrucat rata de acoperire a riscului este mai mica decat durata de rambursare a datoriilor pe termen lung.

Astfel, rata de acoperire a creditului este sub un an (0.8484) fata de cat este perioada de rambursare a creditului. Astfel intreprinderea degaja cash - flow suficient de mare pentru a acoperi datoriile pe termen mediu si lung.

4. ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR INTREPRINDERII

Gestionarea resurselor umane, materiale si financiare trebuie sa asigure:

realizarea integrala si la termen a obiectului de activitate;

obtinerea de produse si servicii de calitate superioara, competitive pe piata;

valorificarea superioara si fructificarea ridicata a potentialului resurselor, exprimata sintetic prin cresterea veniturilor obtinute la o unitate fizica sau valorica de resurse sau reducerea consumului specific pe unitatea de venit.

Exprimarea sintetica a modului de gestionare a resurselor se realizeaza prin viteza de rotatie a lor prin care se masoara durata in timp necesara parcurgerii tuturor fazelor ciclului de exploatare si comercializare; concret viteza de rotatie (ratele de gestiune) masoara durata de transformare a activelor in lichiditati si durata de reinnoire a datoriilor.

Derularea curenta a activitatii de exploatare si comercializare este asigurata de doua tipuri de procese:

procese economice, prin care se asigura transformarea materiilor prime si materialelor in noi valori de intrebuintare;

procese financiare, prin care se realizeaza mobilizarea si alocarea surselor financiare pentru desfasurarea activitatii economice, ceea ce implica: achitarea datoriilor, recuperarea fondurilor proprii suplimentare sau apelarea la resurse importate.

Mentinerea proceselor financiare se realizeaza prin asigurarea si mentinerea in dinamica a echilibrului financiar. Cel mai fiabil echilibru financiar rezulta din acoperirea datoriilor din vanzarile proprii.

Pe baza acestui principiu din cifra de afaceri se acopera toate cheltuielile de exploatare si comercializare, se reinnoiesc imobilizarile fixe si stocurile, se ramburseaza creditele, se achita obligatiile financiare si fiscale si resursele de dezvoltare. Astfel, fiecare element de activ este reinnoit intr-un anumit interval de timp, prin cifra de afaceri. Acest interval de timp este numit viteza de rotatie a capitalului pe seama cifrei de afacere.

Viteza de rotatie a activului si pasivului este factorul determinant si, in acelasi timp, masura sintetica a eficientei gestionarii resurselor.

Analiza vitezei de rotatie are ca obiective masurarea vitezei de rotatie, interpretarea si semnificatia modificarii vitezei de rotatie, identificarea factorilor de influenta si interpretarea lor, efectele cresterii vitezei de rotatie.

4.1. Analiza ratei de gestiune a stocurilor

Rata de gestiune a stocurilor arata rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile pana se reintorc in forma baneasca initiala. Un nivel ridicat al vitezei de rotatie a stocurilor ne indica o eficienta ridicata a folosirii lor iar un nivel scazut al vitezei de rotatie a stocurilor ne va indica o eficienta scazuta a stocurilor.

Gestiunea stocurilor se urmareste cu ajutorul ratei de gestiune exprimata prin:

numarul de rotatii intr-o anumita perioada

nr =

durata in zile a unei rotatii

dz =

unde: - CA: cifra de afaceri a perioadei

- Sm: stoc mediu

- T: perioada de gestiune considerata [zile

Rata de gestiune a stocurilor arata de cate ori, intr-o perioada de gestiune, stocurile materiale trec succesiv prin fazele aprovizionare - fabricatie - vanzare, respectiv durata in zile a unei rotatii complete.

Tabel 4.1.

Gestiunea stocurilor

[mii lei]

In perioada analizata 1989 - 2001, intreprinderea inregistreaza o crestere a numarului de rotatii a stocurilor de la 3.4445 rotatii in anul 1999 la 16.0440 rotatii in anul 2001, o crestere in marimi relative de 365.78 %.

Aceasta crestere a numarului de rotatii ducand la scaderea duratei in zile a unei rotatii cu 82 de zile.

Aceasta evolutie de crestere a vitezei de rotatie a stocurilor fiind favorabila intreprinderii avand ca efect:

eliberarea de resurse echivalenta cu reducerea stocului de resurse materiale si cresterea resurselor financiare disponibile;

reducerea cheltuielilor de exploatare prin diminuarea cheltuielilor de aprovizionare, stocare si pregatire pentru fabricatie ca urmare a reducerii nivelului mediu al stocurilor;

cresterii masei profitului ca efect al sporirii cifrei de afacere si reducerii costului de productie.

Tabel 4.2

Determinarea stocului mediu

[mii lei]

Tabel 4.3.

Structura stocului mediu

In perioada analizata 1999 - 2001, stocurile medii totale au inregistrat o scadere a valorii absolute a acestora, astfel in anul 1999 s-au inregistrat stocuri in valoare de 3317294 iar in anul 2001, stocuri in valoare de 2161324, aceasta scadere datorandu-se dimensionarii optime a loturilor de aprovizionat, aprovizionarii ritmice cu resurse materiale.

In perioada analizata se inregistreaza o modificare a structurii stocurilor:

cresc stocurile de produse finite;

scad stocurile de materii prime si materiale.

An 1999 - 2000

a) Dnr = nr1-nro = CA1/ Sm1 - Cao/ Smo = 5.6999 rotatii

a1)    influenta modificarii cifrei de afacere:

Dnr( CA ) = CA1/Smo - Cao/Smo = 3.2728 rotatii

a2)     influenta modificarii stocurilor medii:

Dnr( Sm ) = CA1/Sm1 - CA1/Smo = 2.4271 rotatii

b)    analiza duratei unei rotatii:

Ddz = dz1 - dzo = -65.13 zile

b¹)     influenta modificarii cifrei de afacere:

Ddz(CA) = Smo x T/CA1 - Smo x T/Cao = -50.89 zile

b²)     influenta modificarii stocurilor medii:

Ddz(Sm) = Sm1 x T/CA1 - Smo x T/CA1 = -14.23 zile

influenta modificarii stocului de materii prime, materiale, obiecte de inventar, marfuri si ambalaje.

Ddz(Sm) = Sm1 x 360/CA1 - Smo x 360/CA1 = -19.1821 zile

influenta modificarii stocurilor de produse finite

Ddz(Spf) = Spf x 360/CA1 - Spfo x 360/CA1 = 4.9577 zile

In perioada analizata avut loc o crestere a numarului de rotatii a stocurilor cu 5.6999 rotatii, o crestere in marimi relative de 165.47 %, respectiv o scadere a duratei in zile a unei rotatii cu 65 de zile o scadere in marimi relative de 62.34 %.

Aceasta modificare a vitezei de rotatie a stocurilor a fost determinata de modificarea cifrei de afacere ( a crescut cu 95.01 %) respectiv modificarea stocurilor medii (au scazut cu 26.55 %). Cei doi factori determinand cresterea vitezei de rotatie a stocurilor.

Cresterea numarului de rotatie a stocurilor a fost determinata de modificarea cifrei de afacere si modificarea stocurilor medii:

cresterea cifrei de afacere cu 95.01 % a determinat cresterea numarului de rotatii cu 3.2728 rotatii.

reducerea stocului mediu cu 26.55 % a determinat cresterea numarului de rotatii cu 2.427 rotatii.

Ponderea cea mai mare in modificarea numarului de rotatii a avut-o modificarea cifrei de afacere (57.41%).

Reducerea duratei medii in zile a unei rotatii a stocurilor cu 65 zile a fost determinata de influenta modificarii cifrei de afacere (51 zile) si influenta modificarii stocului mediu (-14 zile).

Pentru a reflecta o mai buna analiza a stocurilor se efectueaza o analiza pe componentele stocurilor astfel:

stocurile de materii prime, materiale, obiecte de inventar, marfuri si ambalaje au dus la o scadere a duratei medii in zile a unei rotatii cu 19 zile, acest fapt datorandu-se unei mai bune gestionari a stocurilor.

stocurile de produse finite au crescut cu 121.7% ceea ce a dus la o crestere a duratei medii in zile a unei rotatii cu 5 zile.

In anul 2000 - 2001

a)        analiza numarului de rotatii

Dnr = nr1 - nro = 6.8996 rotatii

a1) influenta modificarii cifrei de afacere

Dnr(CA) = CA1/Smo - Cao/Smo = 5.0857 rotatii

a2) influenta modificarii stocului mediu

Dnr(Sm) = CA1/Sm1 - CA1/Smo = 1.8139 rotatii

b)        analiza duratei unei rotatii

Ddz = dz1 - dzo = -16.93 zile ~17 zile

b¹) influenta modificarii cifrei de afacere

Ddz (CA) = Smo x T/CA1 - Smo x T/Cao = -14 zile

b²) influenta modificarii stocurilor medii

Ddz (Sm) = Sm1 x T/CA1 - Smo x T/CA1 = -3 zile

influenta modificarii stocului de materii prime, materiale, obiecte de inventar, marfuri si ambalaje.

Ddz (Sm) = Sm1 x 360/CA1 - Smo x 360/CA = -10 zile

influenta modificarii stocului de produse finite

Ddz ( Spf ) = Spf1 x 360/CA1 - Spfo x 360/CA1 = 7 zile

In perioada analizata a avut loc o crestere a numarului de rotatii a stocurilor cu 6.8996 rotatii, o crestere in marimi relative de 75.45 %, respectiv o scadere a duratei in zile a unei rotatii cu 17 zile, o scadere in marimi relative de 62.34 %.

Modificarea vitezei de rotatie a stocurilor a fost determinata de modificarea cifrei de afacere (a crescut cu 55.61 % ) respectiv modificarea stocurilor medii au scazut cu 11.31 %), determinand cresterea vitezei de rotatie a stocurilor.

Cresterea numarului de rotatii a stocurilor a fost determinata de modificarea cifrei de afacere si modificarea stocurilor medii:

cresterea cifrei de afacere cu 55.61 % a determinat cresterea numarului de rotatii cu 5.0857 rotatii.

reducerea stocului mediu cu 11.31 % a determinat cresterea numarului de rotatii cu 1.8139 rotatii.

Ponderea cea mai mare in modificarea numarului de rotatii a avut-o modificarea cifrei de afacere 73.71 %.

Reducerea duratei medii in zile a unei rotatii a stocurilor cu 17 zile a fost determinata de influenta modificarii cifrei de afacere (-14 zile) si influenta modificarii stocului mediu (-3 zile). Modificarea stocului mediu are ca influente elementele componente:

stocurile de materii prime, materiale, obiecte de inventar, marfuri si ambalaje au dus la o scadere a duratei medii in zile a unei rotatii cu 10 zile, acest fapt s-a datorat unei mai bune gestionari a stocurilor.

stocurile de produse finite au crescut cu 118.7 % care a dus la o crestere a duratei medii in zile a unei rotatii cu 7 zile.

Pentru a imbunatati viteza de rotatie a stocurilor se poate actiona in fiecare stadiu al circuitului economic astfel:

In stadiul aprovizionarii, masurile de accelerare a vitezei de rotatie vizeaza:

aprovizionarea ritmica cu resurse materiale;

dimensionarea optima a loturilor de aprovizionat;

organizarea relatiilor cu furnizorii;

alegerea mijloacelor de transport;

organizarea relatiilor cu unitatile de transport;

receptia cantitativa si calitativa a materialelor;

organizarea compartimentului de aprovizionare;

selectia furnizorilor.

In stadiul depozitarii, caile de accelerare a vitezei de rotatie a stocurilor materiale se refera la:

dimensionarea optima a stocurilor materiale;

pastrarea integritatii si calitatii materialelor;

eliminarea pierderilor, degradarilor si sustragerilor de materiale;

organizarea depozitelor de materiale;

reducerea cheltuielilor de depozitare, pastrare si manipulare;

lichidarea stocurilor supranormative si a cheltuielilor neeconomicoase.

In stadiul productiei se poate actiona prin:

reducerea duratei ciclului de fabricatie prin perfectionarea, modernizarea si innoirea tehnologiilor de fabricatie, prin reproiectarea, modernizarea si innoirea produselor.

perfectionarea organizarii productiei prin eliminarea si reducerea intreruperilor, a timpului de serviciu si a timpului auxiliar prin:

aprovizionarea ritmica a locurilor de munca;

organizarea punctuala a operatiilor de reglare si intretinere curenta a utilajelor;

perfectionarea organizarii activitatilor auxiliare (transport intern, intretinere, reparatii, utilitati);

stabilirea optima a dimensiunii loturilor de fabricatie si a succesiunii in prelucrare;

normarea riguroasa a muncii;

imbunatatirea organizarii locurilor de munca;

reducerea duratei reviziilor periodice, reparatiilor curente si capitale, etc.

reducerea costurilor de productie prin:

diminuarea consumurilor specifice de materii prime, materiale, utilitati, servicii, etc.

cresterea productivitatii muncii;

sporirea randamentului imobilizarilor fixe;

rationalizarea cheltuielilor de conducere, administrare si de servire.

In stadiul vanzarii, (livrarii), se poate interveni prin:

contractarea productiei;

permanentizarea relatiilor cu beneficiarii;

organizarea depozitelor de produse finite;

lotizarea optima a livrarilor;

organizarea relatiilor cu beneficiarii si cu unitatile de transport;

optimizarea marimii stocurilor de produse finite;

organizarea corespunzatoare a compartimentului de livrari.

In stadiul decontarilor se urmareste accelerarea vitezei de incasare a contravalorii produselor livrate si se actioneaza prin:

alegerea celor mai adecvate forme de decontare;

organizarea corespunzatoare a compartimentului de decontari (facturare, intocmirea documentelor insotitoare, urmarirea circuitului documentelor, evidenta beneficiarilor, etc).

utilizarea instrumentelor legale pentru a determina plata integrala si la termen a facturilor catre beneficiar;

apelarea la sanctiuni economice si financiare pentru clientii care nu respecta neintemeiat conditiile si termenele de plata.

Atingerea acestor obiective inseamna accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor materiale, cresterea gradului de lichiditate a lor cu toate efectele favorabile pentru rezultatele economico - financiare ale intreprinderii.

4.2. Analiza ratelor de gestiune a clientilor si furnizorilor

Realizarea obiectului de activitate pune intreprinderea intr-o dubla ipostaza: de consumator de materii prime, materiale si utilitati si de furnizor de produse finite si servicii. Pentru realizarea echilibrului financiar intreprinderea va trebui sa actioneze atat asupra vitezei de rotatie a stocurilor, cat si asupra creditului comercial.

Creditul comercial se regaseste sub doua forme:

creditul clienti;

creditul furnizori.

4.2.1. Analiza ratei de gestiune a clientilor

Rata de gestiune a clientilor ne arata in cate zile intreprinderea isi incaseaza contravaloarea marfurilor de la clienti, putandu-se aprecia fie prin numarul de rotatii a creditului clienti, fie prin durata de incasare, in zile, a creditului, pe baza relatiilor:

nr =

dz =

unde:

Creante totale = suma contului clienti + efecte de primit + efecte neajunse la scadenta;

T = numarul de zile aferenta perioadei

In practica forma cea mai folosita este durata de incasare (dz) care exprima decalajul mediu de zile de la data facturarii produselor si pana la data incasarii contravalorii lor.

Marimea acestui indicator fiind influentata de mai multi factori: pozitia intreprinderii furnizoare pe piata, relatiile stabile cu clientii, specificul productiei, conjunctura economica, precum si de politica de credit practicata pe piata.

● pozitia intreprinderii furnizoare, datorita faptului ca intreprinderile in expansiune vor acorda un nivel de timp de plata mai mare clientilor, comparativ cu concurentii lor

● relatiile stabile cu clientii cand se vor acorda un termen mai lung pentru : clientii traditionali, marile intreprinderi a caror ciclu de productie este important, intreprinderile straine care permit intreprinderii sa-si dezvolte exportul, intreprinderilor care prezinta garantii serioase.

● specificul productiei, deoarece pentru produsele perisabile intervalul este mult mai mic decat pentru echipamentele industriale;

● conjunctura economica determina acordarea unui interval de timp mai mare daca este favorabila, pe cand in conditii nefavorabile intervalul de timp va fi redus;

● politica de credit practicata pe piata va influenta creditul clienti, astfel: daca cresc ratele dobanzilor pe piata, durata creditelor acordate va scadea, pe cand daca scade rata dobanzii pe piata efectul se va regasi in cresterea duratei creditului clienti;

Politica de credit a intreprinderii trebuie sa urmareasca cresterea vanzarilor in masura in care aceste vanzari contribuie la cresterea profitului.

Tabel 4.4.

Gestiunea clientilor

[mii lei]

In perioada analizata 1999 - 2001 durata de incasare se situeaza peste durata normala de incasare a creantelor (30 zile), inregistrand o fluctuatie, de scadere apoi de crestere.

In perioada 1999 - 2000 incasarea clientilor s-a facut mai repede decat plata furnizorilor, constituind un mod de finantare a intreprinderii.

In anul 2001 situatia se schimba, incasarea clientilor se face mai tarziu decat plata furnizorilor, constituind o mobilizare de resurse financiare (40 zile incasarea, plata 27 de zile).

An 1999 - 2000

a)      analiza numarului de rotatii

Dnr = nr1 - nro = 0.8974 rotatii

a1) influenta modificarii cifrei de afacere

Dnr(CA) =CA1/Clmo - Cao/Clmo = 8.2376 rotatii

a2) influenta modificarii valorii medii a clientilor

Dnr(Clm) = CA1/Clm1 - CA1/Clmo = -7.3402 rotatii

b)      analiza duratei unei rotatii

Ddz = dz1 -dzo = 4 zile

b¹) influenta modificarii cifrei de afacere

Ddz(CA) = Clmo xT/ CA1 - Clmo x T/Cao = 41 zile

b²) influenta modificarii valorii medii a clientilor

Ddz (Clm) = Clm1 x T/CA1 - Clmo x T/CA1 = 37 zile

In perioada analizata a avut loc o crestere a numarului de rotatii a clientilor cu 0.8974 rotatii, respectiv o diminuare a duratei in zile a unei rotatii cu 4 zile. Modificarea vitezei de rotatie a clientilor a fost determinata de modificarea cifrei de afacere, respectiv modificarea valorii medii a clientilor, aceasta din urma avand o influenta negativa asupra indicatorului, iar cea a modificarii cifrei de afacere avand o influenta pozitiva.

Cresterea numarului de rotatii a clientilor a fost determinata de urmatoarele modificari:

cresterea cifrei de afacere cu 95.01 % a determinat cresterea numarului de rotatii cu 8.2376 rotatii.

cresterea valorii medii a clientilor cu 76.71 % a determinat scaderea numarului de rotatii cu 7.3402 rotatii.

Scaderea duratei medii de incasare, a clientilor cu 4 zile a fost determinata de modificarea cifrei de afacere (-41 zile) cat si de modificarea nivelului mediu a clientilor (34 zile). Incasarea cu 4 zile mai repede a clientilor este un aspect pozitiv pentru gestiunea intreprinderii, durata de incasare fiind cu 7 zile mai mare fata de durata normala de decontare.

An 2000 - 2001

a)      analiza numarului de rotatii

Dnr = nr1 - nro = -0.6844 rotatii

a1) influenta modificarii cifrei de afacere

Dnr(CA) = CA1/Clmo - Cao/Clmo = 5.3208 rotatii

a2) influenta modificarii valorii medii a clientilor

Dnr(Clm) = CA1/Clmo - CA1/Clmo = -6.0052 rotatii

b)      analiza duratei unei rotatii

Ddz =dz1 - dzo = 3zile

b¹) influenta modificarii cifrei de afacere

Ddz(CA) = Clmo x T/CA1 - Clmo x T/Cao = -13 zile

b²) influenta modificarii valorii medii a clientilor

Ddz (Clm) = Clm1 x T/ CA1 - Clmo x T/CA1 = 16 zile

In perioada analizata a avut loc o scadere a numarului de rotatii a clientilor cu 0.6844 rotatii, respectiv o crestere a duratei in zile a unei rotatii cu 3 zile.

Aceasta scadere a vitezei de rotatie a clientilor a fost determinata de cresterea valorii medii a clientilor intr-un ritm mai accelerat decat cel al cifrei de afacere.

Cresterea cifrei de afacere avand o influenta de crestere a vitezei de rotatie pe cand cresterea valorii medii a clientilor a avut o influenta de scadere a vitezei de rotatie a clientilor.

Scaderea numarului de rotatii a clientilor a fost determinata de urmatoarele modificari:

cresterea cifrei de afacere cu 55.61 % a determinat cresterea numarului de rotatii cu 5.3208 rotatii.

cresterea valorii medii a clientilor cu 67.6 % a determinat scaderea numarului de rotatii cu 6.0052 rotatii.

Cresterea duratei medii de incasare a clientilor cu 3 zile a fost determinata de cresterea cifrei de afacere (-13 zile) care a avut un efect pozitiv, cat si de modificarea valorii medii a clientilor (+ 16 zile) avand efect de intarziere a incasarilor.

Incasarea cu 3 zile mai tarziu a clientilor este un aspect negativ pentru gestiunea intreprinderii, durata de incasare a clientilor este de 40 de zile, cu 10 zile mai mare fata de durata normala de decontare, semnaland ca intreprinderea se confrunta cu greutati in incasarea facturilor.

4.2.2. Analiza ratei de gestiune a furnizorilor

Rata de gestiune a furnizorilor ne arata in cate zile agentul economic isi achita obligatiile sale fata de furnizori, exprimandu-se prin:

● numarul de rotatii a creditului furnizor (nrf):

nrf =

nrf =

nrf =

● durata in zile a unei rotatii (dz):

dzf =

dzf =

dzf =

Creditele furnizor constituie o parte importanta a indatoririlor pe termen scurt, ele finantand un procentaj mai mare sau mai mic al stocurilor in functie de sectorul de activitate.

Tabel 4.5.

Gestiunea furnizorilor

[mii lei]

Intreprinderea inregistreaza o crestere a numarului de rotatii a furnizorilor, crestere ce duce la diminuarea duratei in zile a unei rotatii, ajungand in limitele normale de plata a furnizorilor in anul 2001.

Scaderea duratei de plata a furnizorilor a fost necesara pentru imbunatatirea relatiilor comerciale cu acestia.

An 1999 - 2000

a)      analiza numarului de rotatii

Dnr = nr1 - nro = 2.6366 rotatii

a1) influentele modificarii cifrei de afacere

Dnr(CA) = CA1/Fzmo - Cao/Fzmo = 1.6382 rotatii

a2) influenta modificarii valorii medii a furnizorilor

Dnr(Fzm) = CA1/Fzm1 - CA1/Fzmo = 0.9984 rotatii

b)      analiza duratei unei rotatii

Ddz = dz1 - dzo = -126 zile

b¹) influenta modificarii cifrei de afacere

Ddz(CA) = Fzmo x T/CA1 - Fzmo x T/ Cao = -102 zile

b²) influenta modificarii valorii medii a furnizorilor

Ddz(Fzm) = Fzm1 x T/CA1 - Fzmo x T/CA1 = -24 zile

In    perioada analizata a avut loc o crestere a numarului de rotatii a creditului furnizor cu 2.6366 rotatii, respectiv o scadere a duratei de plata a furnizorilor cu 126 zile.

Aceasta modificare a vitezei de rotatie a creditului furnizor a fost determinata de modificarea cifrei de afacere (a crescut cu 95.01 %) si de modificarea valorii medii a datoriilor fata de furnizori (au scazut cu 32.92 %).

Cresterea numarului de rotatii a furnizorilor a fost determinata de urmatoarele modificari:

cresterea cifrei de afaceri de la 11426449 mii lei la 22283379 mii lei o crestere in marimi relative de 95 %, ce a determinat cresterea numarului de rotatii cu 1.6382 rotatii.

scaderea valorii medii a datoriilor fata de furnizori de la 6635369 mii lei la 5114848 mii lei, o scadere in marimi relative de 32.92 % ce a determinat cresterea numarului de rotatii cu 0.9984 rotatii.

Scaderea duratei medii de plata a furnizorilor cu 126 zile a fost determinata de modificarile:

cresterea cifrei de afacere a determinat o scadere a duratei unei rotatii cu 102 zile

scaderea valorii medii a datoriilor furnizorilor a determinat scaderea duratei unei rotatii cu 24 zile.

Durata de plata a furnizorilor in perioada curenta se mentine la un nivel ridicat, peste durata normala de decontare (83 de zile durata de plata a furnizorilor, fata de 30 de zile cat este considerata perioada normala de decontare).

Reducerea duratei de plata a furnizorilor fiind necesara pentru imbunatatirea relatiilor comerciale cu acestia, pentru a nu conduce la intreruperea livrarilor de catre furnizori si automat la blocarea procesului de productie.

Printr-o analiza comparativa a duratelor de incasare a clientilor si a duratelor de plata a furnizorilor se poate constata ca pe intreaga perioada 1999 - 2000 situatia a fost favorabila intreprinderii, deoarece furnizorii se platesc mult mai greu decat se incaseaza clientii, decalajul fiind de 167 zile in anul 1999 si coboara la 45 de zile in anul 2000, situatii favorabile intreprinderii, acest surplus de finantare finanteaza o parte din activele imobilizate.

An 2000 - 2001

a) analiza numarului de rotatii:

Dnr = m1 - mo = 80804 rotatii

a1) influenta modificarii cifrei de afacere

Dnr (CA) = CA1/Fzmo - Cao/Fzmo = 2.4229 rotatii

a2) influenta modificarii valorii medii a furnizorilor

Dnr (Fzm) = CA1/Fzm1 - CA1/Fzmo = 6.3811 rotatii

b) analiza duratei unei rotatii

Ddz = dz1 - dzo = -55 zile

b¹) influenta modificarii cifrei de afacere

Ddz (CA) = Fzmo x T/CA1 - Fzmo x T/Cao = -29 zile

b²) influenta modificarii valorii medii a furnizorilor

Ddz (Fzm) = Fzm1 x T/CA1 - Fzmo x T/CA1 = -26 zile

In aceasta perioada a avut loc o crestere a numarului de rotatii a creditului furnizor cu 8.804 rotatii, respectiv o scadere a duratei de plata a furnizorilor cu 55 zile.

Aceasta modificare a vitezei de rotatie a creditului furnizor a fost determinata de cresterea cifrei de afacere 55.61 % si de scaderea valorii medii a datoriilor fata de furnizori cu 48.49%.

Cresterea numarului de rotatii a furnizorilor a fost determinata de urmatoarele modificari:

cresterea cifrei de afacere de la 22283379 mii lei la 34676476 mii lei o crestere in marimi relative de 55.61 % ce a determinat cresterea numarului de rotatii cu 2.4229 rotatii.

scaderea valorii medii a datoriilor fata de furnizori de la 5114848 mii lei la 2634858 mii lei, o scadere in marimi relative de 48.49 % ce a determinat cresterea numarului de rotatii cu 6.3811 rotatii avand o pondere de 72.47 % in cresterea numarului de rotatii.

Scaderea duratei medii de plata a furnizorilor cu 55 de zile a fost determinata de :

cresterea cifrei de afacere a determinat o scadere a duratei unei rotatii cu 29 zile;

scaderea valorii medii a datoriilor furnizorilor a determinat scaderea duratei unei rotatii cu 26 zile.

Durata de plata a furnizorilor de 27 zile in anul 2001 este situata la un nivel normal.

5. ANALIZA LICHIDITATII SI SOLVABILITATII INTREPRINDERII

Intreprinderea plaseaza capitalurile procurate spre a-si asigura obtinerea unei rentabilitati cat mai mari.

Rentabilitatea intregii activitati a intreprinderii depinde nu numai de rentabilitatea fiecarei operatiuni in parte, ci si de viteza cu care este rulat capitalul. O mare importanta in acest caz o are corespondenta dintre durata medie de imobilizare a activelor pe de o parte si scadenta medie de exigibilitate a pasivelor, astfel ca durata medie de imobilizare a activelor trebuie sa fie mai mica sau egala cu scadenta medie de exigibilitate a pasivelor.

Echilibrul financiar al intreprinderii are ca modalitati concrete de exprimare ca: solvabilitate si lichiditate.

"Lichiditatea financiara este o stare partiala (substare), o componenta a starii de echilibru economic financiar pe termen scurt a unei societati comerciale, de obicei durata exercitiului financiar. Lichiditatea este una din substarile solvabilitatii financiare, care vizeaza durata unui exercitiu financiar"

"Solvabilitate financiara masoara capacitatea societatii comerciale de a rambursa la scadenta de banci sau alte ratele si dobanzile aferente creditelor angajate fata institutii financiare. Solvabilitatea financiara are o arie de cuprindere mai vasta, incluzand si lichiditatea financiara. Daca lichiditatea vizeaza obligatiile pe termen scurt, solvabilitatea vizeaza toate obligatiile pe care societatea comerciala le are fata de creditori indiferent de perioada de angajare a acestor obligatii: pe termen scurt, mediu sau lung, si se poate masura prin indicatorul "solvabilitate generala" sau prin rata solvabilitatii generale".

5.1. Analiza lichiditatii intreprinderii

Lichiditatea intreprinderii, exprima capacitatea intreprinderii de a acoperi din activele sale cele mai lichide obligatiile pe termen scurt.

In literatura de specialitate, aprecierea nivelului de lichiditate se face cu ajutorul a trei indicatori (rate):

Lichiditatea curenta, exprima capacitatea intreprinderii de a-si acoperi obligatiile pe termen scurt din active circulante, fiind calculata ca raport intre activele circulante medii si pasivele circulante medii:

Lc    =

Lichiditatea rapida, exprima capacitatea intreprinderii de a-si acoperi obligatiile pe termen scurt din activele circulante care pot fi transformate rapid in lichiditati, calculandu-se ca raport intre activele circulante lichide medii si pasivele curente medii:

Lr =

Lichiditatea imediata, exprima capacitatea intreprinderii de a-si acoperi obligatiile pe termen scurt din disponibilitati, calculandu-se ca raport intre disponibilitatile medii si pasivele curente medii:

Li =

Tabel 5.1.

Determinarea activelor circulante medii

[mii lei]

Tabel 5.2.

Determinarea pasivelor curente medii

[mii lei]

Tabel 5.3.

Lichiditatea curenta

[mii lei]

Pe intreaga perioada analizata, intreprinderea inregistreaza o lichiditate curenta cu valori subunitare, prin urmare capacitatea intreprinderii de a-si plati obligatiile pe termen scurt din active circulante totale nu este buna dar se inregistreaza o imbunatatire a acestea .

In anul 2000 intreprinderea a inregistrat o crestere a lichiditati curente cu 2,29 % iar in anul 2001 a inregistrat o crestere de 32,79 % fata de anul precedent, inregistrand o mai buna capacitate a intreprinderii de a-si acoperi obligatiile pe termen scurt din active circulante .

Aceasta imbunatatire s-a datorat cresterii mai rapide a activelor circulante medii, decat a cresterii pasivelor curente medii.

Cresterea activelor circulante medii a fost influentata de:

cresterea creantelor medii care au inregistrat o crestere in anul 2000 de 76.71 % si o crestere de 67,60 % in anul 2001 fata de anul precedent;

cresterea disponibilitatilor medii care au inregistrat o crestere in anul 2000 de 70 % fata de anul precedent si o crestere de 45.21 % in anul 2001 fata de anul 2000.

Cresterea pasivelor curente medii a fost influentata de :

cresterea imprumuturilor medii pe termen scurt care au inregistrat o crestere cu 320.64 % in anul 2000 si o crestere de 7.95 % in anul 2001 raportat la anul 2000.

In anul 2001 s-a inregistrat o scadere a datoriilor pe termen scurt care a avut o influenta pozitiva asupra indicatorului.

Tabel 5.4

Lichiditatea rapida

[mii lei]

Pe durata de analiza intreprinderea inregistreaza o lichiditate rapida cu valori peste 0.3, nivelul considerat normal fiind cuprins intre 0.6 si 1, prin urmare posibilitatea platii din disponibilitati banesti a obligatiilor curente inregistreaza valori normale in anul 2001, iar in ceilalti ani situandu-se sub valoarea optima.

In evolutie se inregistreaza o crestere de 42.47 % in anul 2000 si o crestere de 52.35% in anul 2001, indice calculat cu baza in lant.

Aceasta situatie s-a datorat cresterii mai rapide a activelor lichide medii, fata de cresterea pasivelor curente medii.

Cresterea activelor lichide medii s-a datorat:

cresterii activelor circulante medii cu 51.83 % in perioada 1999 - 2001;

scaderea stocurilor medii cu 51.83 % in perioada 1999 - 2001, scadere datorata unei mai bune aprovizionari si a cresterii vitezei de rotatie a stocurilor.

Tabel 5.5.

Lichiditatea imediata

[mii lei]

Intreprinderea inregistreaza valori normale de lichiditati imediate in anii 2000 si 2001, ceea ce semnifica posibilitatea platii din disponibilitati banesti a 20.44 % din obligatiile curente in anul 2000 si de 30.4 % in anul 2001.

In anul 1999 intreprinderea inregistreaza o lichiditate curenta de 0.1367 fiind sub valoarea normala cuprinsa in intervalul (0.2; 0.3).

Cresterea lichiditatii la valoarea de 0.2044 in anul 2000 si la valoarea de 0.304 in anul 2001 s-a datorat cresterii disponibilitatilor cu 70% in anul 2000, fata de anul 1999 si de 45.21% in anul 2001 raportat la anul 2000, crestere ce a depasit pe cea a pasivelor curente medii care au inregistrat in anul 2000 o crestere de 13.73 % si o diminuare de 2.39% in anul 2001.

5.2. Analiza solvabilitatii intreprinderii

Solvabilitatea reflecta capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen mediu si lung, de a asigura sursele banesti capabile sa sustina continuitatea exploatarii pe termen lung.

In modul cel mai general, solvabilitatea reflecta modalitatea in care din capitalul sociale se acopera obligatiile catre creditori si actionari calculandu-se sub forma solvabilitatii patrimoniale.

SP =

Acest indicator se apreciaza ca fiind asiguratoriu pentru valori cuprinse intre 40-60%, limita minima fiind de 30%.

Desfasurarea activitatii pe termen lung presupune apelarea la imprumuturi, ceea ce face ca solvabilitatea sa fie privita sub doua aspecte:

ca posibilitate de restituire a imprumuturilor din rezultatele obtinute, cand se mizeaza pe o activitate eficienta care elimina varianta acoperirii obligatiilor prin lichidarea activelor.

In acest caz solvabilitatea intreprinderii se apreciaza cu ajutorul gradului de acoperire a serviciului datoriei:

GSD =

unde:

Pn - profit net obtinut;

A - amortizarea;

Div - dividende de platit;

Rc - rata de rambursare a creditului pe termen mediu si lung;

Db - dobanda aferenta creditului.

ca alternativa nefavorabila, generata de starea de faliment a intreprinderii, cand acoperirea obligatiilor se face prin valorificarea activelor totale, caz in care solvabilitatea intreprinderii se apreciaza cu ajutorul indicelui de solvabilitate generala:

Isg =

unde:

At - active totale;

ITS - imprumuturi pe termen mediu si lung;

OTS - obligatii pe termen scurt;

Dt - dobanzi totale aferente imprumuturilor.

Tabel 5.6.

Gradul de acoperire a serviciului datoriei

[mii lei]

Intreprinderea a inregistrat o crestere a resurselor de acoperire a serviciului datoriei care s-a datorat cresterii profitului net al intreprinderii.

In anul 2001 gradul de acoperire al serviciului datoriei a fost de 118 % ceea ce inseamna ca serviciul datoriei a putut fi acoperit din surse proprii de autofinantare a intreprinderii.

Tendinta resurselor de acoperire a serviciului de acoperire a intreprinderii este in crestere, deci o mai buna solvabilitate, inseamna ca doar aparitia unei situatii neprevazute si majore ar putea conduce intreprinderea la incapacitatea de plata.

Tabel 5.7.

Indicele de solvabilitate generala

[mii lei]

Pe intreaga perioada analizata intreprinderea inregistreaza o evolutie crescatoare a indicelui de solvabilitate generala, deci un grad de acoperire mai mare a datoriilor cu active totale. Aceasta crestere a fost datorata cresterii intr-un ritm mai accelerat al activelor totale fata de totalul datoriilor .

Intrucat valoarea de lichidare a activelor totale in general este inferioara valorii contabile a acestora solvabilitatea este mai buna cu cat nivelul indicatorului este mai ridicat, nivelul indicatorilor calculati fiind cu mult sub nivelul considerat minim "3", indicand o slaba solvabilitate a intreprinderii.

6. APRECIEREA GLOBALA A ECHILIBRULUI FINANCIAR AL INTREPRINDERII

Informatiile obtinute prin efectuarea analizei componentelor echilibrului financiar al S.C. ART S.R.L. au dus la urmatoarele concluzii:

1. Intreprinderea a inregistrat o tendinta de realizare a micro-echilibrului functional care vizeaza corelatia dintre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment.

Astfel, in anul 1999 si 2000 fondul de rulment inregistreaza valori negative reflectand dependenta intreprinderii de resurse temporare (credite de trezorerie si credite furnizori) avand ca efect negativ asupra echilibrului financiar. Valorile negative ale necesarului de fond de rulment pe intreaga perioada evidentiaza surplusul resurselor temporare in raport cu nevoile temporare corespunzatoare. In acest caz necesarul de fond de rulment negativ constituie sursa temporara care finanteaza fondul de rulment si trezoreria.

Echilibrul financiar a fost asigurat si in conditiile unui fond de rulment negativ prin faptul ca scadenta medie a activelor circulante este mai mica decat a datoriilor pe termen scurt.

In anul 2001, situatia intreprinderii s-a imbunatatit, intreprinderea detinand resurse permanente pentru acoperirea nevoilor temporare, reflectat printr-un fond de rulment pozitiv (1413481 mii lei ) intreprinderea dispunand de o marja de securitate care o poate proteja partial sau integral, efectele perturbarii ciclului de incasari si plati.

Tendinta de cresterea a fondului de rulment si mentinerea necesarului de fond de rulment negativ duc la realizarea unei trezorerii pozitive si implicit duce la un mai bun echilibru financiar.

2. Evolutia favorabila a ratelor de finantare duc la cresterea autonomiei financiare astfel:

Rata de finantare a activelor imobilizate din surse permanente a inregistrat o evolutie favorabila inregistrand in anul 2001 o valoare supraunitara (1.2137) ceea ce reflecta ca intreprinderea a dispus de resurse permanente pentru acoperirea in intregime a activelor imobilizate, dispunand de 21.37% din sursele stabile pentru acoperirea activelor circulante ( fond de rulment).

Rata de finantare a activelor imobilizate din capital propriu a inregistrat o tendinta de crestere inregistrandu-se o mai buna participare a capitalului propriu la finantarea activelor imobilizate ( 60.88%).

Din punct de vedere al rambursarii imprumuturilor s-a inregistrat o evolutie favorabila intreprinderii, rata de acoperire a riscului fiind mai mica decat durata de rambursare a datoriilor pe termen lung.

3. Situatia gestiunii stocurilor se imbunatateste semnificativ inregistrand un salt al numarului de rotatii de la 9 rotatii in anul 2000 la 16 rotatii in anul 2001, avand efecte benefice asupra echilibrului financiar.

4. Situatia raporturilor creante-obligatii este favorabila intreprinderii in primii doi ani, 1999-2000 cand durata de plata a furnizorilor este mai mare decat durata de incasare a clientilor.

Reducerea duratei de plata a furnizorilor in anul 2001 la 27 de zile considerat nivel normal, fiind necesar pentru imbunatatirea relatiilor cu furnizorii. In acest an plata furnizorilor se face mai repede decat incasarea clientilor cu 13 zile, ceea ce constituie o situatie nefavorabila intreprinderii care poate pune intreprinderea intr-un permanent dezechilibru.

5. Gradul de acoperire a serviciului datoriei a inregistrat valori satisfacatoare astfel incat serviciul datoriei a putut fi acoperit din surse proprii de finantare dispunand de un surplus de 18%.

6. Indicele de solvabilitate generala a inregistrat valori sub cele optime, indicand o slaba solvabilitate a intreprinderii, dar a inregistrat o evolutie crescatoare.

Pe ansamblu intreprinderea inregistreaza o imbunatatire semnificativa a echilibrului financiar indusa de imbunatatirea componentelor acestuia.

Anexa 1

BILANT CONTABIL

[mii lei]

Anexa 2

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE [ mii lei ]

Anexa 3

BILANT FINANCIAR

[mii lei]

BIBLIOGRAFIE

1. MIHAI, I., CAZAN, E., BUGLEA, A., POPA, I., STEFEA, P., BROSTEANU, G., IVONICIU, P., PANTEA, P. - "Analiza Economico-Financiara", Ed. Mirton, Timisoara ,1999;

2. LAZAR, I., BATRANCEA, I., - "Analiza Economico-Financiara a Intreprinderii" Ed. Intelcredo, Deva,1997;

3. MARGULESCU, D., NICULAESCU, M., ROBU, V., - "Diagnostic Economico-Financiar", Ed. Romcart, Bucuresti, 1994;

4. NICULESCU, M., - "Diagnostic global strategic" Ed. Economica, 1997, Bucuresti;

5. IOAN, M., BUGLEA, A., STEFEA, P., - "Analiza Financiara a Intreprindrii Indrumator Metodologic". Ed. Marineasa, Timisara,1999;

6. ANDRONIC, B., - "Performanta Firmei." Ed. Polirom, 2000;

7. HADA, T., - "Finantele agentilor economici din Romania" - Ed. Intelcredo, Deva, 2000;

8. BOJIAN, O., - "Contabilitatea Financiara" Ed. Eficient, Bucuresti ,2000;

9. STARCU, I., - "Finante. Teoria pietelor financiare, Finatele intreprinderilor Analiza si gestiunea financiara" Ed. Economica, Bucuresti, 1997;

10. STATUTUL S.C. ART S.R.L;

11. WWW. BNR.RO