Aspectele generale privind activitatea de creditare

Aspectele generale privind activitatea de creditare

Activitatea de creditare a fost observata din vechi timpuri, ca fiind "operatiunea prin care banca pune la dispozitia clientilor sau se obliga sa pun la dispozitia clientilor fondurile solicitate"

Nevoia de creditare a aparut ca efect al cresterii nevoilor de resurse. Astfel, pe masura ce schimburile in natura au fost inlocuite de bani, si imprumutul se face in bani. Datorita existentei neuniforme a resurselor, exista excedente de bani, care pot fi diminuate prin imprumutarea lor, cum omul este cel care aduce acea "valoare adaugata" in urma procesului muncii, se asteapta ca in urma imprumutarii unei persoane cu bani, aceasta sa fie capabila sa-i returneze, plus dobanda aferenta. Acest mecanism genereaza cresterea economica a societatilor umane.

Prin diversificarea produselor si serviciilor, bancile comerciale contribuie din plin la infaptuirea politicii financiar-monetare si valutare a tarii. Astfel, prin diversificarea instrumentelor de plata utilizate de bancile comerciale, poate fi diminuat sau chiar eliminat blocajul financiar. Prin participarea la licitatiile valutare, bancile comerciale contribuie la stabilirea zilnica a raportului dintre moneda nationala si valutele straine (deci a cursului valutar). Temperand cererea de credite (fie macar pentru faptul ca nu exista destule resurse), bancile comerciale contribuie la limitarea inflatiei. La aceasta reducere a inflatiei contribuie si faptul ca bancile acorda diferentiat credite, in functie de gradul de bonitate al agentilor economici. Cooperarea mai mare intre banci faciliteaza operatiunile de investitii si de imprumut, realizandu-se studii de fezabilitate si participand la elaborarea si punerea in aplicare a proiectelor de investitii si de creditare. Tot in cadrul relatiilor de cooperare se poate aprecia ca se va pune un accent mai mare pe problemele de intermediere financiara si bancara.

Bancile comerciale se sprijina in activitatea de creditare, nu atat pe capitalul propriu (care are o pondere mica), cat mai ales pe capitalul de piata financiar-monetara. Sub acest raport se poate afirma ca banca este o institutie ce lucreaza cu banii altora. Cererile de credite sunt asa de mari, incat capitalul propriu si fondul de rezerva nu pot face fata. Capitalul si fondurile proprii constituie numai o parte din sursele bancilor necesare desfasurarii unor complexe operatiuni bancare.

Considerand ca banca este numai o institutie care imprumuta, ea trebuie mai intai sa-si asigure resursele de alimentare cu fonduri care, ulterior, sa fie utilizate drept credite. Preocuparea de a constitui resurse este tot atat de importanta ca acea de a le plasa, deci de a acorda creditele.

Agentii economici pot fi in urmatoarele raporturi fata de banca:

Ø      au capital disponibil care cauta plasament si fructificare;

Ø      au nevoie de capital pentru activitatea curenta sau pentru investitii, pe care il cauta in schimbul fructificarii.

Banca are menirea si de a realiza o conexiune viabila si constructiva din punct de vedere financiar intre agentii economici sau persoanele fizice cu spirit intreprinzator si persoanele fizice sau juridice care dispun de potential financiar.