BUGETUL GENERAL AL UNIUNII EUROPENE

BUGETUL GENERAL AL UNIUNII EUROPENE

1. PREZENTARE GENERALA. PRINCIPIILE BUGETARE[1]

Si fara indoiala, la ora actuala, constructia europeana nu mai este posibila fara un cadrul financiar propriu, respectiv: resursele financiare adecvate (iar proces de constituire a acestui cadru a avut o evolutie inconstanta) si cheltuielile comunitare .

Uniunea Europeana a trebuit sa gaseasca si sa-si constituie resurse financiare pentru punerea in practica si derularea politicilor comunitare. Controversele privind problemele fiscale si bugetare nu au lipsit nici din acest domeniu si au vizat o gama variata de aspecte: resursele financiare proprii ale Comunitatii Europene, dezechilibrul bugetar, chiar rivalitatile dintre institutiile comunitare (respectiv Comisa Europeana, Parlamentul European si Consiliul de Ministri).

Comunitatea detine o competenta aproape exclusiva in domeniul impozitarii indirecte, pe cand, in sfera impozitarii directe, este reglementata o competenta partajata intre Comunitate si statele membre, acestea din urma detinand, de fapt, atributii semnificative .

Evolutia sistemului financiar bugetar comunitar a fost marcata cateva decizii si momente importante:

Ø      unificarea instrumentelor bugetare;

Ø      cresterea autonomiei financiare,

Ø      realizarea echilibrului institutional.

Pana in 1965 (Tratatul de fuziune), cele trei Comunitati Europene dispuneau fiecare de un buget propriu si separat, care era alimentat diferit , dar dupa acest moment, au mai fost reglementare doua mari bugete:

bugetul general si

bugetul CEDO (care, de altfel, incepand din 2002 nu mai exista, dat totusi veniturile realizate din gestiune patrimoniului CEDO se constituie intr-un fond gestionat separat de celelalte).

Bugetul general al Uniunii Europene este, de fapt, un document complex.

Intr-un sens general, prin bugetul general al Uniunii Europene se intelege actul care prevede si autorizeaza in fiecare an veniturile si cheltuielile bugetare[4].

Dreptul bugetar comunitar cuprinde ansamblul regulilor privind intocmirea proiectului de buget, aprobarea bugetului, executarea acestuia si controlul executiei bugetare.

La baza acestor reguli stau de fapt principii bugetare, unele considerare a fi preluate din dreptul bugetar intern al statelor membre (de exemplu, principiul unitatii, anualitatii, universalitatii si specializarii bugetare), iar alte fiind considerate principii bugetare specifice Uniunii Europene (principiul echilibrului bugetar, principiul bunei gestiuni financiare si principiul transparentei) .

Principiile bugetare sunt:

principiul unitatii - presupune cuprinderea tuturor informatilor privind veniturile si cheltuielile necesare Uniunii Europene intr-un document (buget) unic cu scopul de a permite o mai buna apreciere a finantelor europene in raport cu institutiile responsabile de gestionarea lor si care garanteaza transparenta acestor operatiuni[6]. Dar, pe parcursul dezvoltarii Uniunii Europene, niciodata nu a existat un singur buget, ci un ansamblu de bugete, numit buget general, format, in principal din doua mari categorii:

bugete distincte destinate acoperirii cheltuielilor bugetare generale

bugete anexe (bugete satelit) ale bugetului general al Uniunii Europene - sunt bugete constituite si infaptuite de unele persoane juridice distincte, dar care se afla in stransa legatura cu Uniunea European, deoarece sunt implicate in realizarea unor politici comunitare comune (de exemplu, bugetul Oficiului European de Lupta Antifrauda OLAF, bugetul Oficiului European pentru Selectia Personalului, bugetul Agentiei de Aprovizionare a EURATOM, bugetul Fondului European pentru Formare[7]). Existenta bugetelor anexe nu aduce atingere principiului unitatii bugetare deoarece veniturile acestor bugete provin din subventii de la bugetul general .

Sunt acceptate totusi doua exceptii[9] de la principiul unitatii bugetare:

a. bugetul Fondului European de Dezvoltare finantat pe seama contributiilor statelor membre. Acest Fond dispune de un regim financiar autonom fiind administrat de un comitet director dupa anumite proceduri specifice.

b. nu sunt incluse in bugetul general al Uniunii Europene operatiunile de acordare de imprumuturi efectuate in cadrul EUROATOM si a Comunitatii Economice. Astfel, decizia de acordare a acestor imprumuturi nu este partajata cu Parlamentul European.

principiul universalitatii bugetare - care decurge din principiul unitatii bugetare, presupune regula potrivit careia toate veniturile se cuprind intr-o masa comuna asupra careia sa se poata imputa cheltuielile. De aici decurg doua reguli deosebit de importante:

- regula neafectarii veniturilor - potrivit careia veniturile proprii servesc finantarii nediscriminatorii a tuturor cheltuielilor cuprinse in buget. Exista o singura exceptie de la aceasta regula: "rezerva monetara" care face parte din Fondul European Agricol de Garantie si se inscrie in fiecare an, distinct, in bugetul general al Uniunii Europene sub forma unor credite provizionale destinate sa acopere diferentele datorate modificarilor neprevazute ale cotei de schimb euro/dolar[10].

- regula interdictiei contractarii veniturilor si a cheltuielilor - adica interdictia de a stabili venituri si cheltuieli in afara bugetului (exista binenteles unele exceptii, care sunt de stricta interpretare).

principiul anualitatii bugetare - conform acestui principiu veniturile si cheltuielile bugetare trebuie aprobate pentru perioada exercitiului bugetar (care corespunde anului calendaristic, cu unele exceptii reglementare expres). Parlamentul European adopta pentru fiecare an, bugetul corespunzator, in calitatea sa de autoritate bugetara[11].

Pe parcursul exercitiului bugetar, de regula pana in luna iulie, pot interveni o serie de legi bugetare rectificative.

De asemenea, Consiliul European a stabilit ca previziunile bugetare pentru fiecare exercitiu bugetar trebuie de fapt sa se incadreze in anumite previziuni plurianuale, respectiv trebuie sa acopere o perioada de trei exercitii bugetare (conform interventiei Comisie europene). Mai nou s-a optat pentru o previziune bugetara care acopera intervalul 2007-201

principiul specializarii - se refera la faptul ca veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget, pe surse de provenienta si pe categorii de destinatie. Clasificatia bugetara trebuie sa cuprinda unitati din ce in ce mai mici (titluri, capitole, articole si paragrafe), astfel incat fiecare din unitatile bugetare sa aiba identitate proprie, dar si pentru a oferi institutiilor comunitare o anumita flexibilitate in gestionare fondurilor. Exista doua exceptii:

- transferul alocarilor de fonduri - Comisia europeana poate opera transferul alocarilor in cadrul bugetului fie dintr-un capitol in altul, fie dintr-o subdiviziune in alta. Aceste transferuri de alocari permit corectarea imperfectiunilor previziunii bugetare initiale, excedentul de la un capitol fiind utilizat pentru a compensa deficitul altui capitol;

- alocarile globale - sunt alocari provizionale inscrise intr-o "rezerva" care vor putea fi deblocate in cursul exercitiului bugetar sub un capitol introductiv si sunt utilizate pentru finantarea unor actiuni pentru care nu exista inca o baza legala in momentul votarii bugetului[12].

principiul echilibrului bugetar - presupune realizarea unei echivalente (egalitati) relative intre nivelul veniturilor si cel al cheltuielilor bugetare. Ca o consecinta a acestui principiu, proiectul bugetului general al Uniunii Europene trebuie supus aprobarii intr-o varianta perfect echilibrata. In cazul unui deficit bugetar, este interzisa echilibrarea bugetului prin intermediul imprumuturilor. In cazul in care se inregistreaza excedent bugetar, acesta trebuie inclus in bugetul exercitiului bugetar urmator. Eventualul deficit bugetar va fi compensat printr-un buget suplimentar[13].

principiul bunei gestiuni financiare - implica ideea organizarii unui sistem financiar organizat si corelat in raport cu principiile economiei (mijloacele financiare trebuie sa fie disponibile in timp util si in cuantumurile necesare pentru fiecare actiune), eficientei (presupune un raport perfect intre mijloace si rezultatele obtinute) si eficacitatii (presupune atingerea obiectivelor fixate si obtinerea rezultatelor stabilite). In concret, aplicare acestui principiu presupune stabilirea unor indicatori de performanta, care sunt transmisi autoritatilor bugetare competente. Comisia este obligata sa gestioneze bugetul conform principiului bunei gestiuni financiare[14]. Modul in care este respectat acest principiu este reflectat in raportul anual intocmit de Curtea de Conturi Europeana.

principiul transparentei - corespunde principiului publicitatii din dreptul bugetar national si presupune derularea tuturor activitatilor bugetare "la vedere", in mod deschis si transparent. Acest lucru se realizeaza prin aducerea la cunostinta publica (prin publicarea in Jurnalul oficial al Uniunii Europene) a bugetului general al Uniunii Europene, precum si a tuturor rectificarilor operate, a rapoartelor de gestiune financiara stabilite pentru fiecare institutie in parte.

2. PROCEDURA BUGETARA

Procedura bugetara comunitara consta intr-un ansamblu de practici si etape reglementate de o serie de norme juridice adoptate de institutiile comunitare.

Procedura bugetara se subordoneaza unor reguli clare ce decurg din principiul disciplinei bugetare, conform caruia Comisia europeana impreuna cu statele membre trebuie sa asigure o buna gestiune a resurselor financiare comunitare. In acest context, Comisiei ii este interzis ca opereze unilateral modificari cu privire la propunerile statelor membre sau sa ia masuri, pe parcursul executiei bugetare, care ar putea fi susceptibile de a da nastere unor depasiri ale cadrului general conturat de bugetul aprobat de Parlamentul European.

Procedura bugetara de adoptare a bugetului general al Uniunii Europene presupune parcurgerea unor etape (art. 272 din Tratatul UE):

pana la 1 iulie, pe baza cifrelor bugetare furnizate de statele membre, fiecare institutie comunitara (cu exceptia Bancii Centrale Europene) realizeaza o previziune privind cheltuielile, previziuni comunicate Comisiei Europene care va realiza o prima varianta a proiectului de buget (numit proiect preliminar de buget - preliminary draft budget) si care va contine veniturile si cheltuielile estimate.

Comisia intocmeste un raport pe care il inainteaza Comitetului Consultativ, Comitetului Monetar si Consiliului Uniunii Europene. Consiliul, care are exclusivitate in a face recomandari statelor membre, isi comunica observatiile cuprinse in propriul raport tarilor interesate (de obicei recomandarile Consiliului sunt secrete);

pana la 5 octombrie, Consiliul Uniunii Europene se pronunta, printr-o decizie, in unanimitate asupra proiectului preliminar de buget si care astfel devine proiectul de buget care va fi trimis Parlamentului European;

in termen de 42 de zile, Parlamentul European se va pronunta asupra proiectului bugetului (printr-o lege bugetara) si pot fi avute in vedere patru situatii:

Ø      Parlamentul nu se pronunta in termen, ceea ce echivaleaza cu o aprobare tacita;

Ø      Parlamentul european aproba in aceeasi forma bugetul aprobat anterior de catre Consiliu si astfel procedura este incheiata;

Ø      Parlamentul european prezinta propriile modificari, fiind competent sa faca propriile amendamente. Proiectul astfel modificat, se transmite Consiliului si Comisiei. Consiliul poate aproba toate amendamentele Parlamentului Europei. In caz contrat, Presedintele Parlamentului European, in consens cu presedintele Consiliului convoaca de indata Comitetul de conciliere (format din membrii Consiliului sau reprezentanti ai acestora si toti atatia parlamentari europeni). Acest Comitet de conciliere are rol de comisie de mediere, avand rolul de a ajung la un acord intre punctele de vedere ale Parlamentului si cele ale Consiliului, in termen de 21 de zile de la data convocarii. In cadrul Comitetului de conciliere, deciziile se adopta cu votul majoritatii absolute a membrilor Consiliului si a majoritatii simple a membrilor Parlamentului. Daca in intervalul de 21 de zile Comitetul de conciliere nu reuseste sa adopte o varianta comuna a bugetului, Comisia Europeana trebuie sa prezinte un nou proiect de buget. Daca este adoptata o varianta comuna, Parlamentul si Consiliul au la dispozitie un termen de 14 zile pentru adoptarea formei finale ale bugetului general al Uniunii Europene. In acest caz pot fi avute in vedere mai multe situatii:

a.       Daca Parlamentul European si Consiliul aproba fiecare proiectul comun sau nu iau o hotarare in termenul stabilit ori in cazul in care una din cele doua institutii aproba varianta comuna iar cealalta nu ia nici o hotarare, bugetul este considerat adoptat definitiv in conformitate cu varianta comuna;

b.      Daca Parlamentul European (cu votul majoritatii absolute) si Consiliul resping varianta comuna sau una din institutii il respinge iar cealalta nu ia nici o hotarare in termenul stabilit, bugetul este considerat respins, iar Comisia Europeana trebuie sa prezinte un nou proiect de buget;

c.       Daca atat Parlamentul European (cu votul majoritatii absolute), cat si Consiliul resping varianta comuna, Comisia Europeana trebuie sa prezinte un nou proiect de buget;

d.      Daca Parlamentul European (cu votul majoritatii absolute) adopta proiectul de buget, iar Consiliul il respinge, Parlamentul European, in termen de 14 zile de la data respingerii, poate adopta cu votul majoritatii membrilor sai si a trei cincimi din totalul voturilor exprimate, toate sau doar o parte din amendamentele facute (pentru acestea mentinandu-se varianta adoptata de Comitetul de conciliere.), la data votarii, bugetul fiind considerat adoptat definitiv.

Presedintele Parlamentului European declara expres ca bugetul a fost adoptat

In situatia in care bugetul general nu este aprobat pana la inceputul anului, o suma reprezentand a douasprezecea parte din creditele deschise in capitolul corespunzator din bugetul din exercitiul precedent, poate fi cheltuita in fiecare luna, pe fiecare categorie de cheltuiala bugetara, pana la adoptarea bugetului general pentru anul respectiv[15].

Executia bugetului general al Uniunii Europene

Comisia Europeana (si in anumite limite si celelalte institutii comunitare, precum si statele membre) este responsabila de executarea bugetului, sub propria responsabilitate si in limita creditelor bugetare, potrivit principului bunei gestiuni financiare.

In privinta veniturilor bugetare, fiecare stat membru are obligatia de a varsa la bugetul general toate sumele cere ii revin, incepand cu 1 ianuarie a anului financiar respectiv.

In privinta cheltuielilor, in practica, efectuarea acestora revine ofiterilor de autorizare, ofiterilor de contabilitate si controlorilor financiari. Ofiterii de autorizare (ordonatorii de credite) sunt singurii competenti sa acorde autorizarea pentru efectuarea unei cheltuieli. Au calitatea de ordonator de credite Comisia europeana, un organ de executare mandatat sau administratia nationala. Ofiterii de contabilitate efectueaza efectiv plata si asigura recuperarea, fiind singurii imputerniciti sa manuiasca banii si alte active, iar controlorii financiari realizeaza monitorizarea executiei si a auditului.

Efectuarea unei cheltuieli presupune parcurgerea a unor etape[16]:

1. angajarea cheltuielilor, care se face doar dupa ce controlorul financiar verifica existenta bazei legale si a prevederii bugetare;

2. avizarea cheltuielilor se face de catre ofiterul de autorizare care verifica existenta obligatiei de plata, suma, exigibilitatea platii;

autorizarea, care consta in operatiunea prin care ofiterul de autorizare da dispozitie ofiterului de contabilitate sa efectueze plata. Ordinul de plata este emis doar pe baza vizei preventive emisa de controlorul financiar;

4. plata efectiva, efectuata de catre ofiterul de contabilitate.

In practica, anumite aspecte particulare ale executarii bugetare, cum sunt cele privind gestiunea anumitor politici comunitare sunt incredintate statelor membre de catre Comisie. De exemplu, cheltuielile pentru agricultura si cele privind politica regionala se executa la nivel de state membre prin intermediul structurilor nationale organizate sau desemnate in acest scop, cu respectarea conditiilor impuse la nivel comunitar. Cuantumul si conditiile de accesare si aplicare a fondurilor structurale sunt stabilite de catre institutiile comunitare, dar selectarea proiectelor de finantare si administrarea acestora cade in sarcina autoritatilor nationale (centrale, regionale sau locale, dupa caz). Comisia, impreuna cu statele membre controleaza respectarea procedurilor impuse si mai ales folosirea corecta a fondurilor .

Comisia isi asuma raspunderea pentru aplicarea directa a bugetului general al Uniunii Europene prin intermediul si a departamentelor proprii, mai ales in domeniul unor politici comunitare precum cercetare, invatamant si formare continua sau politica externa .

In exercitarea anumitor atributii de executie bugetara, Comisia poate apela si la externalizare avand posibilitatea de a delega o parte din atributii de administrare directa unor persoane fizice sau unor agentii care sa actioneze in numele si pe raspunderea Comisiei (de exemplu, subcontractarea unor sarcini tehnice precum efectuarea unor studii de specialitate)[19].

Controlul executiei bugetare si descarcarea de gestiune

Dupa incheierea anului bugetar, pana la 1 mai a anului urmator, Comisia Europeana elaboreaza si prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport de evaluare a finantelor Uniunii Europene bazat pe rezultatele obtinute si contul consolidat al executiei veniturilor si cheltuielilor bugetului, bilantul activelor si al pasivelor Uniunii Europene, precum si o analiza a managementului financiar.

Pe baza acestor documente, dar si a unei analize proprii, Curtea de Conturi elaboreaza un raport cu privire la respectarea legalitatii in cadrul executiei bugetare si al practicarii unui management financiar eficient. Raportul este prezentat Parlamentului European pentru aprobare si descarcare de gestiune[20].

Executarea bugetului comunitar se supune unui control financiar intern. Poate fi un:

control anterior (a priori) exercitat de un controlor financiar sau

un control posterior (a posteriori) exercitat la nivel comunitar (prin intermediul Curtii Europene de Conturi si a Parlamentului European), precum si la nivel national (exercitat la nivelul statelor membre care isi asuma raspunderea colectarii veniturilor publice proprii si exercitarii controlului asupra resurselor proprii si care gestioneaza cea mai mare parte, aproximativ 80%, din cheltuielile publice, in conditiile in care Comisia Europeana poate supraveghea aceste operatiuni in vederea combaterii si prevenirii nereguli sau fraude)[21].

Deficitul bugetar   

Consolidarea sistemului financiar si bugetar al Uniunii Europene se bazeaza in primul rand pe mentinerea la un nivel cat mai scazut a unui deficit bugetar, la nivel statelor membre, si apoi pe rezolvarea problemei datoriei publice.

Problema dezechilibrului bugetar de la nivelul statelor membre nu mai reprezinta doar o problema interna a statelor membre, ci o problema care trebuie reglementata la nivel institutional comunitar. Este stiut faptul ca exista diferente cu privire la soldul dintre fondurile pe care fiecare stat membru le primeste de la bugetul Uniunii Europene si sumele pe care le varsa la acest buget. Unele state (precum Marea Britanie, Franta, Germania, Austria si Olanda) au solduri negative (sumele cu care contribuie sunt mai mari decat sumele pe care le primesc), iar altele (precum Irlanda, Grecia, Portugalia) au solduri pozitive (respectiv, sumele pe care le varsa la bugetul Uniunii Europene sunt mai mici decat sumele pe care le primesc).

Desi, inca de la inceputul constructiei europene a fost constientizat si acceptat faptul ca statele puternice vor trebuie sa suporte o parte mai mare din efortul necesar, in ultima vreme se manifesta tot mai pregnant o atitudine diferita, multe state membre criticand cresterea excesiva a soldurilor negative in raport cu gradul de prosperitate al statului (desi o asemenea atitudine este descurajata de oficialii comunitari, considerandu-se ca soldul nu ofera o imagine de ansamblu asupra avantajelor si a costurilor aferente calitatii de stat membru - de exemplu:

chiar daca un fond destinat cercetarii este varsat in contul unui stat membru, de efectele cercetarii pot beneficia mai multe state membre;

taxele vamale se incaseaza pe teritoriul statului unde are loc trecerea frontierei Uniunii Europene, dar acestea se datoreaza politice comune a Uniunii Europene si, mai mult decat atat, desi marfurile trec frontiera Uniunii Europene pe teritoriul unui stat, consumatorul sau destinatarul final al marfurilor ar putea fi un alt stat membru;

unele cheltuieli suportate de la bugetul Uniunii Europene au ca beneficiari state terte (in cazul unor actiuni externe[22]).

Daca se constata la nivelul vreunui stat membru un deficit bugetar mult prea mare, Consiliul Uniunii Europene poate acorda statului respectiv un termen de 9 luni, in care deficitul bugetul va trebui rectificat.

In cazul in care statele membre nu respecta prevederile pentru mentinerea deficitului bugetar, pot fi aplicate sanctiuni, prevazute de Tratatul UE.

Sunt patru categorii de sanctiuni, aplicabile gradual:

obligarea statelor la publicarea informatiilor cerute de Consiliu Uniunii Europene, inainte de a emite obligatiuni sau alte titluri de valoare;

solicitarea Bancii Europene de Investitii de a revedea dobanzile practicate in relatiile cu statul care are un deficit bugetar nepermis;

obligarea statului la depunerea unei sume-garantii (in principiu rambursabila) la Banca Centrala Europeana;

condamnarea statului la plata unor amenzi (nerambursabile).

In vederea punerii in practica a Pactului de stabilitatea bugetara, Consiliul Uniunii Europene a stabilit urmatoarele reguli:

daca recesiunea unui stat este foarte puternica (mai mare de 2% din PIB), sanctiunile sunt excluse, comunitatea urmand sa intervina prin intermediul altor parghii pentru a ajuta statul in dificultate;

daca statul sufera o recesiune mai puternica, care reprezinta pana la 2% din PIB, Comisia va face un raport pe care il va supune Consiliului in vederea luarii deciziei de a i se acorda circumstante exceptionale;

daca un stat trece printr-o perioada de recesiune care nu ii afecteaza mai mult de 0,75% din PIB sanctiunile se vor aplica automat.

CONTINUTUL BUGETULUI GENERAL AL UNIUNII EUROPENE

Bugetul general al Uniunii Europene este alcatuit din 2 parti:

Ø  veniturile bugetare si

Ø  cheltuielile bugetare.

Veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu in buget conform formei stabilite prin reglementarile financiare.

Bugetul general al Uniunii Europene, in forma finala, este publicat in toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Bugetul aprobat se publica pana in luna februarie, in doua volume :

volumul 1 cuprinde o prezentare generala a tuturor veniturilor si cheltuielilor bugetare de la nivelul comunitatii, cu prezentarea distincta a cifrelor bugetare pe sectiuni:

Sectiunea I - Parlamentul European

Sectiunea II - Consiliul Europei

Sectiunea III - Comisia Europeana

Sectiunea IV - Curtea Europeana de Justitiei

Sectiunea V - Curtea de Conturi Europeana

Sectiunea VI - Comitetul Economic si Social

Sectiunea VII - Comitetul regiunilor

Sectiunea VIII - Ombudsman-ul european

Sectiunea IX - Controlorul European pentru protectia Datelor

volumul II - cuprinde veniturile si cheltuielile Comisie Europene, in legatura cu politicile Uniunea Europeana (este de fapt sectiunea III).

Reglementarile actuale privind asigurarea disciplinei bugetare au la baza Acordul inter-institutional privind disciplina bugetara si buna gestiune financiara din 17 mai 2006, un cadrul financiar care trebuie sa asigure o evolutie ordonata a cheltuielilor comunitare, in limitele resurselor stabilite[24].

In cadrul fiecarei sectiuni, veniturile si cheltuielile sunt clasificate (dupa natura sau destinatia lor) pe titluri, capitole, articole si puncte.

In privinta veniturilor Uniunii Europene, aceste se impart in:

venituri din surse proprii (in numar de 4) - create special pentru a alimenta bugetul in mod regulat

alte venituri diverse - unele curente, altele ocazionale.

In privinta cheltuielilor Uniunii Europene, acestea se impart in:

cheltuieli reglementate de o serie reguli generale (mare parte a cheltuielilor destinate functionarii corespunzatoare a Uniunii Europene);

cheltuieli supuse unor reguli speciale, reguli cu caracter complementar celor ce stabilesc regimul general al cheltuielilor Uniunii Europene.

1. VENITURILE UNIUNII EUROPENE

Sunt definite ca fiind mijloace financiare necesare atingerii obiectivelor Uniunii Europene si pentru ducerea la indeplinire a politicilor sale.

Evolutia veniturilor bugetare comunitare este strans legata de procesul de constituire a Uniunii Europene.

Initial, veniturile bugetare comunitare se constituiau exclusiv pe seama contributiilor statelor membre, contributii stabilite dupa o cheie de proportie si repartitie in functie de criteriile economice[25].

In perioada 1971-1980, la sursele de finantare pe seama contributiilor statelor membre s-au adaugat treptat surse de venituri proprii (fiind avute in vedere in special venituri provenind din tariful vamal comun. La acestea, s-au adaugat ulterior prelevarile agricole si apoi prelevarile asupra veniturilor din TVA-ul perceput de statele membre si cota parte din produsul national brut al statelor membre)[26]. Pana in 1979, bugetul general comunitar era alimentat pe seama surselor proprii introduse treptat si a contributiilor statelor membre.

Veniturile Uniunii Europene se impart in:

1. resurse proprii - reprezinta aproximativ 99% din totalul veniturilor bugetare,

2. venituri diverse si alte mijloace financiare.

1. Resursele proprii ale bugetului general al Uniunii Europene sunt:

Ø  prelevari agricole la import si cotizatiile in materie de zahar si izoglucoza (considerate resurse proprii traditionale, alaturi de prelevarile pe seama taxelor vamale[27])

Ø  produsul (rezultatul) tarifului vamal comun

Ø  prelevarea unei parti din TVA-ul national

Ø  o cota parte din PNB (produsul national brut).

Prelevarile agricole la import si cotizatiile in materie de zahar si izoglucoza au reprezentat, pentru inceput (perioada 1962-1971) singura sursa de finantare pentru bugetul destinat, in principal, Fondului European de Orientare si Garantare agricola, pentru ca apoi sa detina o pondere de aproximativ 20-30% din totalul veniturilor proprii. Ulterior, aceste surse au inregistrat o scadere, ajungand in 2008 doar la 1,92% din totalul veniturilor proprii (si vor inregistra in continuare o scadere)[28].

Pot fi incluse in aceasta categorie:

sumele prelevate din realizarile cu obiect agricol de la nivelul statelor membre

prime

diverse taxe suplimentare, complementare sau compensatorii

prelevari din importurile comunitare de produse agricole (stabilite in scopul alinierii preturilor mondiale - adesea mai mici - la preturile practicate in spatiul comunitar in vederea asigurarii unei piete concurentiale oneste)[29].

Prelevarile agricole se percep de catre administratiile vamale nationale, intr-un cont special deschis la Trezoreria nationala a statului membru, pe baza declaratie de impunere[30].

Produsul (rezultatul) tarifului vamal comun reprezinta cea de-a doua sursa proprie a bugetului general al Uniunii Europene (ca pondere cifrica).

Tariful vamal comun a fost instituit incepand cu 1 ianuarie 1968, iar in baza unei decizii a Consiliului Europei, Uniunea Europeana a devenit proprietara acestor drepturi, scopul esential fiind acela al protejarii pietei interne[31].

Resursele provin din aplicarea unui tarif vamal comun la valoarea in vama a marfurilor importante din tarile din afara spatiului comunitar[32].

Contributia la bugetul general a acestor resurse a avut o evolutie interesanta: daca la inceput (anul 1971) reprezentau aproximativ 25% din venituri comunitare, ulterior au crescut simtitor (circa 50% in anul 1975), pentru ca apoi sa scada continuu, ajungand in prezent sa reprezinte aproximativ 14% din totalul veniturilor comunitare.

Taxele vamale se percep de catre administratiile vamale nationale, intr-un cont special deschis la Trezoreria nationala a statului membru, pe baza declaratie de impunere[33].

Prelevarea unei parti din TVA-ul national a reprezentat procedeul de echilibrare a bugetului general al Uniunii Europene, introdus in 1970, cand s-a decis ca o parte din sumele colectate cu titlul de taxa pe valoarea adaugata sa fie varsate in bugetul Uniunii Europene.

Cu ocazia intrunirii Consiliului Economic si Financiar din 24 iulie 1991, statele membre ale Uniunii Europene s-au angajat la armonizarea legislatiei privind impozitele indirecte. Dar, inca diferentele de regim bugetar dintre statele membre se mentin, datorita in special, a invocarii de catre state a costurilor bugetare ridicate.

Principalele reglementari normative cu privire la TVA[34] le gasim in:

Directiva 77/288/CEE (Directiva a sasea referitoare la TVA), abrogata si inlocuita de Directiva 112/2006 CEE, privind sistemul comun de aplicare a acestui impozit. Se aplica pe teritoriul statelor membre si contine reglementari privind: persoanele impozabile; tranzactiile impozabile; exceptiile si scutirile; locul operatiunilor impozabile; cotele standard de impozitare; deducerile si modul de calcul al acestora; persoanele responsabile de plata TVA.

Directiva 99/77/CEE privind aproximarea cotelor de TVA;

Directiva 99/49/CE privind aplicarea unei cote minime de TVA de 15%, precum si a unor cote reduse pentru anumite marfuri sau servicii (egale sau mai mari de 5%) (unor state li s-a permis sa-si pastreze si cote de TVA sub 5%.

Veniturile din TVA se realizeaza prin alocarea de catre statele membre a unei parti din sumele provenind din incasarea TVA, prin aplicarea unei cote uniforme (1% in 1970, 0,5% in 2000, 0,3% in 2007 si 0,5% in 2008) la baza de evaluare a TVA-ului din fiecare stat membru[35] armonizata (impozitul fiind calculat pe o baza (asieta ) unificata in toate tarile membre ).

Asieta armonizata a TVA este calculata de fiecare stat membru dupa metoda "incasarilor". Consta in divizarea totalului incasarilor nete anuale ale unui stat membru prin rata medie ponderata a TVA (o estimare a ratei medii aplicabile diferitelor categorii de produse impozabile, cu scopul de a obtine asieta TVA intermediara). Asieta TVA intermediara este apoi adaptata prin compensatiile pozitive sau negative, cu scopul de a obtine o asieta TVA armonizata[38].

Teritoriul pe care trebuie aplicat TVA este teritoriul Comunitatii Europene, respectiv teritoriul celor 27 de state membre, plus teritoriile incluse (teritorii care nu fac parte din Uniunea Europeana, dar fac parte din teritoriul de aplicare a TVA, de exemplu Principatul Monaco, Insula Man, Akrotiri si Dhekelia). Exista o serie de teritorii care desi fac parte din Uniunea Europeana, nu fac parte din teritoriul de aplicare a TVA (teritorii excluse, de exemplu Insulele Canare, Muntele Athos, teritoriile din strainatate ale Frantei)[39].

TVA se plateste in si catre statul membru unde se realizeaza operatiunea supusa impozitarii (locul livrarii bunului, locul prestarii serviciului).

In bugetul pe anul 2008 veniturile realizate pe seama prelevarilor din sumele cu titlul de TVA au reprezentat 15,86% (15%[40] in anul 2007) in conditiile in care in anul 1996 aveau o pondere de 51% din totalul veniturilor comunitare.

Veniturile din TVA se varsa de catre statul membru, intr-un cont special al Uniunii Europene, in fiecare luna, constand in a 12-a parte din suma prevazuta, cu acest titlul, in exercitiul bugetar curent al statului respectiv. Orice intarziere a platii atrage calcularea unor dobanzi de intarziere[42].

Prelevari din produsul national brut (PNB) al statelor membre reprezinta cea mai noua sursa de venituri al bugetului general al Uniunii Europene (introdusa in 1988). Practic consta intr-o suma, cota din PNB al statelor membre, suma pe care statele membre sunt obligate sa contribuie la bugetul general comunitar. Pentru stabilirea cotei de contributie a fiecarui stat membru se procedeaza mai intai la adunarea tuturor sumelor reprezentand cheltuieli ale bugetului general al Uniunii Europene, apoi din acestea se deduc sumele reprezentand primele trei resurse proprii, precum si sumele posibil de procurat din veniturile diverse. Soldul rezultat se repartizeaza, ca sarcina fiscala, statelor membre, in functie binenteles de PNB (mai nou raportarea se face la VNB - venitul national brut, in conditiile in care multe state membre inregistreaza o diferenta intre BNB si VNB, diferenta datorata veniturilor varsate rezidentilor din statele necomunitare[43]).

Astfel, cota-parte din PNB pe care statele sunt obligate sa o aloce bugetului general european reprezinta o sursa permanenta de venit pentru acest buget.

In ultimii ani, ponderea acestor venituri este de circa 45-48% din totalul veniturilor comunitare, pentru ca in bugetul general pe anul 2007 sa reprezinte 69% (aproximativ 80 miliarde euro)[44].

Veniturile din cota-parte din PNB se varsa de catre statul membru, intr-un cont special al Uniunii Europene, in fiecare luna, constand in a 12-a parte din suma prevazuta, cu acest titlul, in exercitiul bugetar curent al statului respectiv. Orice intarziere a platii atrage calcularea unor dobanzi de intarziere[45].

2. Venituri diverse

Responsabilitatea lor este plasata in competenta exclusiva a Comisiei Europene.

Pot fi cuprinse in aceasta categorie:

excedentele bugetare raportate;

contravaloarea (tariful) unor servicii prestate ori din pretul unor produse furnizate de catre organisme sau intreprinderi europene, inclusiv vanzarea unor bunuri mobile si imobile;

amenzile incasate ca urmare a sanctionarii faptelor de incalcare a normelor dreptului comunitar (de exemplu, pentru incalcarea regimului concurentei[46]);

impozitul comunitar pe venit incasat de la functionarii administratiei europene.

Ceea ce caracterizeaza aceasta categorie de venituri este instabilitatea sumelor colectate pe seama lor, care inregistreaza variatii mari de la un an la altul (de exemplu, in bugetul pe anul 2007 au reprezentat doar 1%)[47].

Alte mijloace financiare (mijloace complementare)

Aceasta categorie a aparut ca rezultat a eforturilor conjugate pe care le intreprind neintrerupt institutiile europene si statele membre in vederea gasirii de solutii adecvate pentru a preveni sau inlatura neajunsurile cauzate de insuficienta fondurilor banesti necesare acoperirii cheltuielilor Uniunii Europene.

Sunt incluse in aceasta categorie:

bugetul cercetarii si al investitiei - prin care se finanteaza in principal programele privind obiectivele de cercetare si dezvoltare tehnologica,

instrumentele financiare de interventii - de exemplu:

- fonduri cu finalitate structurala (Fondul Social European; Fondul European de garantare si orientare Agricola);

- Fondul European de Dezvoltare Regionala;

- Fondul Financiar de Coeziune;

- Institutul Financiar de orientare in domeniul pisciculturii;

- Banca Europeana de Investitii.

2. CHELTUIELILE UNIUNII EUROPENE

Initial, pentru cheltuielile Uniunii Europene s-au facut previziuni pe trei ani, ulterior (incepand cu anul 1984) s-a trecut la previziuni multianuale, dar pe cinci ani si in final pe 7ani.

O clasificare dupa un criteriu politic, imparte cheltuielile bugetare comunitare in cheltuieli obligatorii si cheltuieli neobligatorii (sau facultative). Sunt considerate cheltuieli obligatorii acele cheltuieli pe care autoritatea bugetara este obligata sa le prevada in buget pentru a permite Uniunii Europene respectarea obligatiilor asumate prin tratate si acte adoptate in virtutea acestor tratate. Celelalte sunt cheltuieli neobligatorii[48].

In bugetul general al Uniunii Europene, principalele categorii de cheltuieli bugetare operationale sunt:

Ø  cheltuieli de garantie agricola

Ø  cheltuieli structurale

Ø  cheltuieli interne

Ø  cheltuieli administrative

Ø  cheltuieli destinate acoperirii "actiunilor externe".

Acestea reprezinta alocarile de fonduri necesare pentru punerea in practica a politicilor comunitare.

I. Cheltuieli de garantie agricola

reprezinta principala categorie de cheltuieli din bugetul general al Uniunii Europene, considerata ca fiind "nevoia primordiala a statelor membre", agricultura reprezentand un domeniu deosebit de important pentru Uniunea Europeana, iar politica agricola comuna (PAC) este cea mai mare consumatoare de resurse financiare;

cheltuielile de garantie agricola au inregistrat o evolutie spectaculoasa de-a lungul constructiei europene, chiar sinuoasa;

ponderea cheltuielilor de garantie agricola: 8,5% in 1965, 87% in 1970, aproximativ 60% in 1989, 50% in 1996, 43,7% in 1999, 44% in 2000 (41 miliarde euro), 49% in 2006;

sunt destinate pentru completarea ajutoarelor acordate de state producatorilor agricoli din statele membre, carora Uniunea Europeana s-a angajat sa le asigure (in sens de garantare) un anumit nivel al preturilor pentru produsele lor care ajung pe piata;

ca o consecinta a reformelor majore care au vizat politica comuna agricola in anii 1992-1993, structura cheltuielilor destinate garantiei agricole a fost modificata, vechile criterii de acordare a ajutoarelor au fost inlocuite cu sistemul subventiilor in agricultura, concretizate in prime acordate direct agricultorilor si crescatorilor de animale (de exemplu, in Romania - aceasta prima este pentru inceput de 50 de auro anual pentru un ha de teren cultivat si care va creste progresiv in urmatorii ani, si care este o suma care ajunge direct la proprietarul-cultivator).

reforme politicii comune agricole si-a stabilit ca obiective principale mentinerea unor preturi competitive, reducerea surplusurilor, incetinirea procesului de exod rural si protectia mediului. Pentru atingerea acestui scop, la nivelul Uniunii Europene a fost elaborat un nou program, politica de dezvoltare rurala, pentru care au fost alocate resurse substantiale (aproximativ 10% din totalul cheltuielilor pentru agricultura intre anii 2000-2006).

II. Cheltuieli structurale

Ocupa al doilea loc ca pondere in totalul cheltuielilor Uniunii Europene (evolutie: 11% in 1961, 14% in 1965, 11% in 1978, 21,5% in 1984, 30% in 1992, 35% in 1999).

Aceste cheltuieli sunt destinate in principal:

- acordarii de ajutoare statelor ramase in urma din punct de vedere al dezvoltarii;

- sustinerii reconversiei profesionale in regiunile aflate in declin;

- adaptarii muncitorilor la mutatiile industriale;

- luptei impotriva somajului;

- ajutorarea zonelor slab populate;

In baza Tratatului de la Maastricht a fost creat Fondul de Coeziune, destinat acordarii de ajutoare statelor membre care nu reusesc sa realizeze un produs intern brut egal cu media PIB obtinut in Uniunea Europeana (cele mai mari sume au revenit in ultimii ani, Greciei, irlandei, Spaniei, Portugaliei).

In cadrul acestor cheltuieli o pondere insemnata o ocupa fondurile europene post-aderare (2007-2013) sau fondurile structurale si de coeziune.

Fondurile structurale sau de coeziune sunt fonduri europene publice, nerambursabile. Fondurile structurale si de coeziune sunt fonduri publice (instrumente financiare) acordate si utilizate de catre Uniunea Europeana in scopul eliminarii sau diminuarii discrepantelor economice si sociale dintre anumite domenii de activitate sau dintre anumite regiuni ale statelor membre in vederea realizarii coeziunii economice si sociale[49].

In vederea accesarii fondurilor structurale, Romania a elaborat Cadrul Strategic National de Referinta, documentul strategic national prin care s-au stabilit prioritatile de interventie, accesarea efectiva a fondurilor structurale putand sa se faca doar prin intermediul Programelor Operationale (documentele prin care se realizeaza implementarea actiunilor prevazute in Cadrul Strategic de referinta). Au fost elaborate si aprobate de catre Comisia Europeana sapte Programe Operationale sectoriale si regionale, la care se adauga opt programe de cooperare teritoriala cu alte state[50].

1. Programul Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii Economice prin intermediul caruia se acceseaza fonduri structurale pentru extinderea capacitatii de productie; modernizarea intreprinderii; sprijin financiar pentru accesul institutiilor publice si intreprinderilor mici si mijlocii la internet si servicii conexe, precum si pentru achizitionarea de hardware si software; extinderea si modernizarea retelelor de transport, distributie si furnizare a energiei electrice, gazelor naturale si petrolului, in scopul reducerii pierderilor. Pot obtine finantare: intreprinderile mici si mijlocii si intreprinderile mari; autoritatile locale; operatorii economici din sectorul energetic; furnizorii de retele de comunicatii electronice.

2. Programul Operational Sectorial Transport prin intermediul caruia se acceseaza fonduri structurale pentru: modernizarea si dezvoltarea axelor prioritare TEN-T, cu aplicarea masurilor necesare pentru protectia mediului inconjurator; modernizarea si dezvoltarea retelelor nationale de transport, in conformitate cu principiile dezvoltarii durabile; promovarea transportului feroviar, naval si intermodal; sprijinirea dezvoltarii transportului durabil, prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului si imbunatatirea sigurantei traficului si a sanatatii umane. Pot obtine finantare: administratiile infrastructurii nationale de transport (CN ADNR SA, CN Cai Ferate CFR SA); administratiile porturilor si aeroporturilor; Ministerul Transporturilor; alti beneficiari.

Programul Operational Sectorial Mediu prin intermediul caruia se acceseaza fonduri structurale pentru: proiectele care vizeaza construirea sau reabilitarea statiilor de tratare a apei potabile; proiectele de extindere sau reabilitare a retelelor de distributie a apei potabile si a sistemelor de canalizare; proiectele de constructie sau reabilitare a statiilor de epurare; proiectele de achizitionare a vehiculelor de transport al deseurilor; proiecte de construire a unor facilitati adecvate pentru deseurile periculoase (medicale, provenite din echipamente tehnice etc); proiecte de reabilitare a retelelor de distributie a apei calde si a caldurii; proiecte de restaurare ecologica a habitatelor si speciilor; proiecte care sustin biodiversitatea; proiecte de infrastructura pentru prevenirea inundatiilor si reducerea consecintelor acestora; proiecte de elaborare a unor harti de pericol si risc al inundatiilor si inclusiv proiectele de informare publica si de instruire in domeniul reducerii riscurilor; proiecte de reabilitare a zonei costiere a Marii Negre afectate de eroziune. Pot obtine finantare: autoritatile publice centrale, regionale si locale; companiile regionale de apa; administratiile ariilor protejate; Administratia Nationala "Apele Romane"; organizatii non-guvernamentale.

4. Programul Operational Regional prin intermediul caruia se acceseaza fonduri structurale pentru: reabilitarea si modernizarea infrastructurii de transport, educationala, de sanatate; dezvoltarea structurii de sprijinire de afaceri (parcuri industriale, logistice, de afaceri, etc); reabilitarea siturilor industriale neutilizate si pregatirea acestora pentru noi activitati si sprijinirea dezvoltarii infrastructurii turistice si a initiativelor antreprenoriale din domeniu, sprijinirea dezvoltarii oraselor cu potential de crestere economica. Pot obtine finantare: intreprinderi mici si mijlocii; autoritatile publice locale; unitatile sanitare si de asistenta sociala; organizatiile neguvernamentale; comunitatea locala.

5. Programul Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative prin intermediul caruia se acceseaza fonduri structurale pentru: studii si cercetari privind experientele de reforma ale administratiei locale din alte state membre; studierea si dezvoltarea aspectelor privind reforma avansata, precum si managementul cunoasterii si folosirea tehnologiilor inovative in administratie; managementul reformei, inclusiv furnizarea de echipament pentru reformarea structurilor de management; asistenta tehnica pentru elaborarea de strategii privind informatizarea institutionala; asistenta tehnica pentru planurile de formare profesionala; training-ul si asistenta tehnica pentru sprijinul receptarii bunelor practici; studiile pentru dezvoltarea sistemelor informatice pentru sprijinul activitatilor de monitorizare si evaluare. Pot obtine finantare: administratia centrala si locala; institutiile de invatamant superior in parteneriat cu autoritatile publice locale; organizatiile neguvernamentale.

6. Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane prin intermediul caruia se acceseaza fonduri structurale pentru: organizarea de seminarii pentru instruirea angajatilor in vederea adaptabilitatii la tehnologii avansate; pregatirea de campanii de constientizare cu privire la responsabilitatea sociala a intreprinderilor si de programe ce au ca scop transformarea muncii nedeclarate in munca legala; implementarea de programe si noi servicii de sprijin pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale, precum si pentru demararea unei afaceri; dezvoltarea si promovarea abilitatilor manageriale moderne, in special pentru intreprinderi mici si mijlocii. Pot obtine finantare: scoli, universitati, centre de cercetare; furnizori acreditati de formare profesionala; camerele de comert si industrie; sindicatele si patronatele; intreprinderi mici si mijlocii.

Programul Operational Asistenta Tehnica prin intermediul caruia se acceseaza fonduri structurale pentru: asigurarea sprijinului si a instrumentelor adecvate in vederea unei coordonari si implementari eficiente a instrumentelor structurale pentru perioada 2007-2013 si pregatirea pentru urmatoarea perioada de programare a instrumentelor structurale; asigurarea unei diseminari coordonate la nivel national a mesajelor generale cu privire la instrumentele structurale si implementarea Planului de Actiuni al Autoritatii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale pentru comunicare in linie cu  Strategia Nationala de Comunicare pentru Instrumentele Structurale Pot obtine finantare: Autoritatile de Management responsabile de gestionarea Programelor Operationale; Organismele Intermediare; Autoritatea de Certificare si Plata; Autoritatea de Audit.

Sediul legislativ al fondurilor structurale europene pentru Romania include: H.G. nr. 457/2008 privind Cadrul institutional de gestionare si coordonare a instrumentelor structurale; Legea nr. 315/2004 privind Dezvoltarea regionala in Romania; H.G. nr. 759/2007 privind Regulile de eligibilitate a cheltuielilor din cadrul Programelor operationale; Legea nr. 500/2002 privind finantele publice; Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale; O.G. nr. 29/2007 privind alocarea instrumentelor structurale, de prefinantare si cofinantare de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul National de dezvoltare in bugetul institutiilor implicate in gestionarea instrumentelor structurale si utilizarea lor pentru obiectivul "Convergenta"; O.G. nr. 79/2003 privind controlul si recuperare fondurilor comunitare si a fondurilor de cofinantare utilizate intr-un mod necorespunzator.

III. Cheltuieli interne

Sunt destinat in principal pentru finantarea unor:

- programe destinate tinerilor (de exemplu, schimbul de studenti, in cadrul programelor Socrates, Leonardo da Vinci, Tineretul pentru Europa, Serviciul de voluntariat european);

- asigurarii energiei la nivelul spatiului comunitar

- armonizarii pietelor interne

- cercetare si dezvoltare tehnologica - urmarindu-se in principal realizarea unor proiecte se sustinere a unor centre de cercetare, companii sau universitati din statele membre.

Ponderea acestor cheltuieli reprezinta la ora actuala aproximativ 10% din totalul cheltuielilor bugetului general european si in ultimii ani au inregistrat o scadere a nivelului, pe seama lor Uniunea Europeana a incercat sa faca o serie de economii.

IV. Cheltuielile administrative

sunt cheltuielile destinate organizarii si functionarii organismelor comunitare. Cea mai mare parte a lor revin Comisiei Europene.

vizeaza in general, cheltuieli cu salarii, pensii, cladiri, echipamente etc.

ponderea lor in totalul cheltuielilor bugetare comunitare este de aproximativ 6%.

si evolutia numarului personalului comunitar a fost spectaculoasa, de la aproximativ 9000 la peste 30.000 in anul 2000.

V. Cheltuieli destinate actiunilor externe

- vizeaza finantarea unor activitati initiate de Uniunea Europeana in scopul dezvoltarii si colaborarii cu spatiul extracomunitar (atat european, cat si din Asia, Africa sau America de Nord sau America Latina);

- reprezinta aproximativ 5,1-5,3% din totalul bugetului general

- ajutorul acordat statelor europene din fostul bloc comunist, au avut o foarte mare contributie la pregatirea unor asemenea state pentru integrarea in structurile comunitare;

- pot fi sustinute pe seama acestor fonduri chiar actiuni de acordare a unor ajutoare de urgenta.

- pentru gestionarea acestor fonduri a fost creat, printre altele, Oficiul Umanitar al Comunitatii, care, in anul 2000 avea la dispozitie aproximativ 475 milioane euro

- pe seama acestei categorii de cheltuieli sunt finantate de asemenea si:

- o serie de activitati de sustinere si promovare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului

- actiuni de protectie a mediului inconjurator (paduri tropicale etc.)

- activitati de asociere cu organismele internationale

- cooperarea cu state ne-membre puternic industrializate (Japonia, SUA).

Trebuie tinut seama si de o serie de resurse financiare folosite pentru sustinerea unor programe vizand largirea (extinderea) Uniunii Europene. Pentru anul 2000, ponderea acestor cheltuieli a fost de 40% din totalul cheltuielilor externe (3,2 miliarde euro). Au fost (continuand) gestionate prin intermediul unor programe speciale (instrumente structurale) precum SAPARD pentru agricultura, ISPA (infrastructura de transport), PHARE (implementarea aqcuis-ului comunitar, administratie, economie).

In afara bugetului general al Uniunii Europene, sunt constituite bugete atasate unor fonduri speciale, cum ar fi:

Fondul de Dezvoltare Europeana (FDE) - prin intermediul acestui buget se finanteaza proiecte de dezvoltare economica in tarile ACP (Africa, Caraibe si Pacific); cheltuielile au atins in anul 2000, aproximativ 2 miliarde euro;

Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului - avea propriul buget (aproximativ 180 milioane euro), care a fost inclus in bugetul general al Uniunii Europene, in 2002, la expirarea Tratatului CECO.

Bugetul general al Uniunii Europene pe anul 2008 ofera o alta clasificare a cheltuielilor bugetare:

cheltuieli pentru competitivitate privind asigurarea cresterii economice si ocuparea fortei de munca (vizeaza cheltuieli pentru consolidarea cercetarii si dezvoltare tehnologica; inovare; promovarea retelei durabile de transport si energie; imbunatatirea calitatii educatiei si formarii)

cheltuieli privind coeziunea privind asigurarea cresterii economice si ocuparea fortei de munca

conservarea si gestionarea resurselor naturale (include cheltuielile agricole; dezvoltare durabila; pescuit; mediu etc.)

libertate, securitate si justitie

cetatenia europeana (asigurarea accesului la bunurile si serviciile de baza; promovarea culturii si diversitatii europene; instrumente de protectie civila si solidaritate; informare privind politica europeana si imbunatatirea relatiei cu cetatenii)

Uniunea Europeana ca partener mondial (instrumente cu finalitate politica: ajutor pentru potentialele tari membre ale Uniunii Europene, lupta impotriva saraciei din statele in curs de dezvoltare etc.; instrumente specifice de raspuns in situatii de criza; politica externa si de securitate comuna (PESC); fondul de garantare pentru actiuni externe; rezerva pentru ajutoare de urgenta)

administratie

compensatii

Tabel sintetic cu sumele privind plafonul cheltuielilor (in milioane euro)