Bancile Centrale Europene - pivot al credibilitatii politicii monetare

Bancile Centrale Europene - pivot al credibilitatii politicii monetare

Banca Centrala Europeana este considerata cea mai independenta banca creata vreodata. Independenta BCE denota faptul ca ea este "imuna la interesele si influenta guvernelor" (conform art.108 al Tratatului), un castig politic pe termen scurt neputand sa joace un rol major in formularea politicii monetare in noua Europa.[1]

Tratatul de la Maastricht a statuat ca, dupa instituirea Uniunii Monetare Europene, politica monetara va fi condusa de BCE impreuna cu bancile centrale nationale (BCN) a celor 27 state membre ale UE care formeaza Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC).

Sistemul European al Bancilor Centrale, potrivit Tratatului, va fi guvernat de Consiliul Guvernatorilor si de Consiliul Executiv al Bancii Centrale Europene. In scopul asigurarii independentei Sistemului European al Bancilor Centrale, atat fata de Comisia Europeana, cit si fata de guvernele statelor membre, bancile centrale nationale, cu toate ca vor continua sa apartina guvernelor lor, sunt supuse cerintelor de a deveni independente de procesul politic din propria tara.

Aceste cerinte sunt pe larg prezentate in toate reglementarile internationale stabilite prin Tratatul Uniunii Europene.

Fiecare dintre bancile centrale componente ale SEBC au personalitate juridicǎ proprie, conform legislatiei nationale din tarile respective. Bancile centrale nationale din zona euro, care sunt parte integrantǎ a Eurosistemului, executǎ functiile care le-au fost incredintate potrivit normelor stabilite de organele de decizie ale BCE. Acestea colaboreaza in vederea solutionarii diferitelor probleme si indeplinirii sarcinilor SEBC prin participarea reprezentantilor lor in diferitele comitete ale acestuia.

In exercitarea puterilor si in indeplinirea obiectivelor si obligatiilor, ce le-au fost conferite, nici BCE, nici BCN, nici un membru al organelor lor de decizie nu pot solicita nici accepta instructiuni de la institutiile sau organele comunitare, de la guvernele statelor membre sau de la oricare alt organism.

Institutiile si organismele comunitare, ca si guvernele statelor membre se angajeaza sa respecte aceste principii si sa nu caute influenta membrilor organelor de decizie ale BCE. Alte dispozitii au in vedere, in egala masura apararea independentei Eurosistemului si organelor de decizie ale BCE.

Pe de alta parte, Statutul SEBC care defineste independenta BCE este dificil de abrogat, el putand fi modificat doar printr-o revizuire a tratatului asupra UE, pentru aceasta fiind nevoie de un consens intre cele 27 de tari membre. Statutul Bancii Centrale Europene este lipsit de orice echivoc, afirmand: "nici Banca Centrala Europeana, nici o alta banca centrala, nici vreun membru din organismul lor de conducere nu vor cauta sau primi instructiuni de la institutiile sau organismele comunitatii, de la nici un guvern al vreunui stat membru sau de la vreun alt organism."[3]. Functia statistica a SEBC are la baza imputernicirea legala de a colecta toate datele necesare si relevante in vederea elaborarii si diseminarii de informatii statistice impartiale, fiabile, adecvate, prompte, coerente si accesibile, in domeniile de competenta ale SEBC. Aceste informatii statistice vor respecta standardele, orientarile si bunele practici convenite pe plan european si international, in cazul in care acestea exista. Independenta acordata SEBC prin articolul 108 din  tratatul de instituire a Comunitatii Europene implica, printre altele, ca in procesul de compilare si diseminare a informatiilor statistice nu trebuie sa existe imixtiuni politice.

Independenta BCE se manifesta prin reguli cu privire la numirea conducatorilor sai. Membrii Consiliului Executiv sunt numiti pe o perioada de 8 ani, fara a exista posibilitatea realegerii. Guvernatorii Bancilor Centrale Nationale sunt numiti pe o perioada de cel putin 5 ani si nu pot fi revocati decat in cazul unor situatii grave. Membrii Consiliului Guvernatorilor trebuie sa actioneze independent si nu ca reprezentanti ai tarilor din care provin, in toate deciziile pe care le iau cu privire la politica monetara in zona euro.

Persoanele din conducerea executiva a Bancii Centrale Europene trebuie sa fie specialisti si cu experienta in activitatea monetara si bancara. Numirea acestor persoane se face cu acordul dat de catre sefii de state la recomandarea Consiliului European si consultarea Parlamentului European si consiliului de conducere al Bancii Centrale Europene.

De asemenea, independenta bancii este si financiara, BCE trebuind sa-si stabileasca bugetul in mod autonom.

Un alt argument al independentei este faptul ca operatiunile BCE nu sunt supuse controlului sau aprobarii unui alt organism comunitar, cu exceptia Curtii de Justitie. Crearea si aplicarea politicii monetare, precum si administrarea institutiei revin Consiliului Guvernatorilor al BCE.

Bancii Centrale Europene ii este strict interzis sa imprumute fonduri oricarui guvern din UE, ea detasandu-se astfel de interesele financiare ale politicienilor alesi.

Considerandu-se primordial obiectivul stabilitatii preturilor si urmarindu-se a fi eliminate interpretarile divergente din sistem, s-au statuat principii organizatorice, respectiv au fost adoptate trasaturi (criterii) de expresie a gradului de independenta a bancii centrale:[4]

garantii statutare ale independentei sau interferentei;

existenta in statut a mentiunii de independenta sau a pozitiei fata de acest obiectiv;

metodele de numire si demitere ale guvernatorului, functionarilor superiori si directorilor din conducere;

lungimea termenului functiei de guvernator;

prezenta sau absenta functionarilor guvernamentali in conducerea bancii ;

masura in care banca este limitata de instructiuni ale guvernului;

limitarea finantarii centrale a guvernului;

usurinta cu care deciziile anterioare pot fi alterate de guvern.

Aceste trasaturi trebuie sa fie considerate, deopotriva, atat pentru bancile centrale ale tarilor membre, cat si pentru BCE.

Mentinandu-si independenta actiunilor desfasurate in raport cu factorul politic, in aplicarea politicii monetare, Banca Centrala Europeana si SEBC urmaresc respectarea urmatoarelor principii:[5]

- descentralizarea, care semnifica rolul fiecarei banci centrale nationale in infaptuirea politicii monetare unice;

- accesul egal al solicitantilor la moneda bancii centrale, ceea ce semnifica eliminarea limitelor in operatiunile de refinantare bilaterala, in conditii avantajoase ale ratei dobanzii si realizarea operatiunilor de open market prin actiunea unui numar mare de parteneri;

- continuitatea in aplicarea instrumentelor politicii monetare si alegerea celor mai eficiente pentru tarile membre in vederea armonizarii si utilizarii generalizate;

- utilizarea unor rate ale dobanzii pe termen scurt, unice si unificarea pietei monetare prin conducerea unica a operatiunilor.

Banca Centrala Europeana reprezinta garantul monedei pe care o emite. Dar misiunea BCE este definita mult mai detaliat decat in mod obisnuit pentru o banca centrala. Stabilitatea preturilor sau controlul inflatiei reprezinta obiectivul cel mai important al institutiei, deoarece inflatia este probabil cea mai mare amenintare permanenta pentru stabilitatea si cresterea economica.

Conform Tratatului de la Maastricht, obiectivul principal (final) al politicii monetare avut in vedere de BCE este stabilitatea preturilor, fara sa precizeze in termeni cantitativi ce inseamna aceasta. Astfel la 13 octombrie 1998 Consiliul Guvernatorilor al BCE defineste stabilitatea preturilor ca o crestere anuala a Indicelui Armonizat al Preturilor de Consum (IAPC) pentru zona euro mai mica de 2%.

Definirea stabilitatii preturilor plecand de la o aparenta contradictie, o crestere "mai mica de 2%" trebuie interpretata astfel:

- deoarece exista o dificultate in masurarea precisa a variatiilor preturilor in timp, BCE a preferat sa opteze nu cu o tinta fixa, ci cu una tip banda (0-2%). In acest sens orice rata a inflatiei sub 2% trebuie apreciata din punct de vedere al indeplinirii obiectivului final de politica monetara, ca un succes.

- autoritatile monetare nu au avut in vedere deflatia ca o alternativa la inflatie; reducerea generalizata si prelungita a preturilor, deflatia, trebuie evitata la fel de mult ca si inflatia, deoarece nu este compatibila cu stabilitatea preturilor.[7]

Sarcina principala a BCE este aceea de a stabili ce politica monetara va fi abordata, in timp ce bancile centrale nationale trebuie sa aleaga strategia economica care sa le orienteze eforturile in indeplinirea obiectivelor astfel stabilite.

Conform dreptului public international, BCE dispune de personalitate juridicǎ proprie, constituind totodata si nucleul Eurosistemului. In aceastǎ calitate garanteaza indeplinirea functiilor Eurosistemului, fie prin activitǎti proprii, fie prin intermediul bancilor centrale nationale participante.

Chiar dacǎ atat in ceea ce priveste Eurosistemul cat si SEBC, procesul de luare a deciziilor este centralizat, BCE urmeazǎ principiul descentralizǎrii in ceea ce priveste modul de implementare a deciziilor care asigurǎ indeplinirea functiilor SEBC.

Dupa cum se regaseste in art. 105(1) din Tratatul asupra Uniunii Europene si in art.2 din Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale, "obiectivul principal al SEBC va fi acela de a mentine stabilitatea preturilor". Desi Banca Centrala Europeana are cu siguranta si alte responsabilitati, stabilitatea preturilor sau controlul inflatiei reprezinta obiectivul cel mai important al acestei institutii.

La fel ca in cazul tuturor bancilor centrale, principalul mijloc prin care Banca Centrala controleaza inflatia este influentarea nivelelor ratelor dobanzilor interbancare, ratele mai ridicate ale dobanzilor conducand la cresterea costului imprumuturilor, favorizand scaderea consumului.

Ca toate bancile centrale, Banca Centrala Europeana reprezinta singura autoritate cu drept de emisiune a monedei unice, misiunea BCE fiind definita mult mai detaliat decat in mod obisnuit pentru o banca centrala.

Banca Centrala Europeana controleaza tiparirea bancnotelor si baterea monedelor metalice euro si ia masuri pentru pastrarea in siguranta a celor care nu sunt puse in circulatie, precum si pentru custodia si distrugerea, cand aceasta este necesara, a matritelor, cernelurilor si a bancnotelor si monedelor scoase din circulatie.

Prin functia de stabilire si implementare a politicii monetare unice in zona euro, pe care o indeplineste Banca Centrala Europeana, acesta isi manifesta totala independenta fata de guvern, fiind singura in masura sa detina controlul asupra acesteia.

In cadrul politicii monetare pe care o promoveaza, BCE dispune de un set de instrumente si proceduri specifice:

- conduce operatiunile de open-market;

- ofera facilitati permanente de credit si de depozit;

- stabileste regimul rezervelor minime obligatorii pe care bancile trebuie sa le mentina in conturi deschise la aceasta;

De asemeni Banca Centrala Europeana monitorizeaza operatiunile de schimb valutar, politica valutara fiind un element important atat al politicii monetare, cat si al celei economice, ea trebuind definita intr-un cadru de cooperare, prin respectarea obiectivului stabilitatii preturilor, intre autoritatile monetare si alte institutii comunitare.

Deoarece modificarile cursului de schimb al euro pot influenta stabilitatea preturilor in zona, BCE este obligata sa intervina periodic pe pietele valutare pentru a imprima cursului trendul dorit.

BCE coordoneaza si supravegheaza sistemele de plati in zona euro, raspunzand de respectarea reglementarilor privind platile in intreaga zona. Daca transferurile electronice intre banci, institutii financiare, firme si persoane fizice nu decurg usor si sigur, integritatea euro este afectata. Reglementarile referitoare la plati privesc, in principal, supravegherea sistemului computerizat de plati transfrontaliere din Europa, sistem cunoscut sub numele de Sistemul Transeuropean Automat de Decontare Bruta in Timp Real (TARGET).

Statutul prevede obligatia ca BCE sa fie consultata ori de cate ori se are in vedere emiterea unor acte juridice care sa aiba legatura cu competentele ei. Banca are misiunea de a contribui la desfasurarea cu eficienta de catre autoritatile competente din tarile membre a politicilor de supraveghere prudentiala a institutiilor de credit cu scopul de a asigura stabilitatea sistemului financiar.

De asemenea, BCE participa in prezent la intalnirile unor organisme internationale, cum sunt Fondul Monetar International (FMI), Banca Reglementelor Internationale (BRI), Grupul celor sapte (SUA, Franta, Germania, Italia, Anglia, Canada, Japonia-G7) etc.

La nivel european BCE participǎ la reuniunile Consiliului European, ale Eurogrupului, ale Comitetului Economic si Financiar precum si ale Comitetului de Politicǎ Economicǎ si Dialog Macroeconomic. BCE emite avize asupra proiectelor legislative ale Comunitǎtii si ale statelor membre, in limitele competentelor sale, iar unele dintre aceste avize au fost publicate, la initiativa bǎncii.

Conform statutului, BCE face public rapoartele pe activitati ale Eurosistemului pe fiecare trimestru, ca si situatia financiara saptamanala consolidata. Banca trebuie sa stabileasca un raport anual pe activitatile sale si pentru politica monetara a anului precedent si a anului in curs. BCE transmite acest raport anual Parlamentului European, Consiliului UE, Comisiei Europene si Consiliului European.

Pentru a satisface exigentele statutului, BCE publica un Buletin lunar (in plus fata de raportul trimestrial), situatia financiara consolidata, rapoarte anuale.

La nivel international, BCE este prezentǎ la reuniunile institutiilor si forurilor multilaterale in calitate de membru sau de observator.

BCE si-a intensificat relatiile cu bǎncile centrale ale statelor candidate la aderare, dialogurile bilaterale cu acestea referindu-se in special la politicile monetare si de schimb.

BCE coopereazǎ cu Biroul European de Luptǎ Impotriva Fraudei in scopul prevenirii si eliminǎrii acestui fenomen.

Pana la inceputul anilot 1970, piata bancara se caracteriza prin prezenta cartelurilor.Formele de concurenta promovate de acestia, precum si cresterea cereantelor neperformante rezultate din criza de indatorare a tarilor in curs de dezvoltare au determinat scaderea renabilitatii bancare.

In majoritatea cazurilor este foarte dificil de apreciat rentabilitatea si riscurile activitatii bancare internationale si deci realizarea unor comparatii intre bancile de nationalitate diferita.   

Au aparut diverse tipuri de riscuri, dintre care aminti:   

risc de piata, resterea instabilitatii ratelor de schimb si ratei dobanzilor.Aceasta evolutie a determinat riscul unor pierderi considerabile.Pentru a diminua acest risc,bancile s+au lansat in operatiuni de tranzactionare a titlurilor,care le permitea sa transforme o parte din creantele nelichide in titluri negociabile.

riscul de sistem, s+a generalizat datorita globalizarii pietelor financiare