Bancile comerciale si tipurile de operatiuni ce le presteaza

Bancile comerciale si tipurile de operatiuni ce le presteaza

In acceptiunea moderna, bancile comeciale au aparut si s-au consolidat strans legate de dezvoltarea comertului si acumularilor de capitaluri banesti, consecinta a dezvoltarii productiei si expansiunii economiei. Luand parte la dezvoltarea operatiunilor comerciale prin intermediul titlurilor cambiale, aceste banci au primit denumirea de banci comerciale. Dupa cum s-a mai aratat, in procesul de aparitie al bancilor comerciale un rol aparte l-au avut zarafii si camatarii, care au fost primii intermediari monetari, facand comert cu bani. Ulterior, pe masura dezvoltarii economice si a amplificarii volumului si structurii schimburilor, locul acestora a fost luat de banci, care preluau de la detinatorii de capitaluri banii pentru a-i pastra in siguranta si a-i remunera sub forma de dobanda, constituind depozite in baza carora acordau apoi credite celor care aveau nevoie de fonduri. Astfel, depozitele bancare ce se constituie pe seama depunerilor agentilor nonbancari, stau la baza procesului de redistribuire a capitalurilor banesti ca surse de creditare, ca si credite acordate de catre banci. In epoca actuala locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea acestora de intermediar financiar principal in relatia economie-investitii.

Mobilizarea de catre banci a economiilor realizate de persoanele fizice si juridice, de agentii economici, si redistribuirea ulterioara a acestor economii sub forma de credite celor dornici sa intreprinda, sa investeasca, constituie o premisa esentiala a dezvoltarii economice.

Dezvoltarea activitatii agentilor economici, investitiile realizate de acestia se realizeaza atat din fonduri proprii, capitaluri proprii cat si din credite acordate de banci, prin procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor disponibile in economie.

In complexul proces de finantare a economiei, pe parcursul dezvoltarii si modernizarii lor, bancile au trecut treptat la o specializare a activitatii lor. In tarile cu economie de piata dezvoltata, desi structurile bancare sunt diferite, influentate fiind de evolutii si traditii specifice fiecarei tari, s-au delimitat totusi, la un moment dat, doua tipuri de banci:

F     bancile de depozit sau comerciale;

F     bancile specializate.

Bancile comerciale sau de depozit sunt cele care efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare. Ele au o activitate diversificata ce poate fi modificata in functie de obiectivele urmarite si cerintele pietei. Aceste banci sunt pilonul central al intermedierii pe piata bancara oferind o gama larga de operatiuni si servicii.

Operatiunile de baza ale bancilor comerciale sunt reprezentate de atragerea si constituirea de depozite si acordarea pe baza acestora de credite agentilor economici.

Acest tip de banci este larg raspandit, fiind organizate ca societati comerciale care urmaresc obtinerea de profit, desfasurand pentru aceasta o gama larga de operatiuni si servicii.

Operatiunile prestate de bancile comerciale

Urmarind realizarea obiectivelor stabilite, bancile comerciale desfasoara urmatoarele tipuri de operatiuni:

- operatiuni pasive

- operatiuni active

- operatiuni comerciale si de comision.

Sinoptic, aceste operatiuni reies cu o anumita claritate din prezentarea schematica a bilantului unei banci comerciale, care se prezinta astfel:

Bilantul simplificat

A.     Operatiunile pasive ale bancilor comerciale constau in:

formarea capitalului propriu;

atragerea depozitelor;

rescontul sau refinantarea.

Constituirea si formarea capitalului propriu de catre banca se realizeaza pe seama capitalului social subscris si varsat de actionari, a fondurilor de rezerva si a provizioanelor.

Fondurile de rezerva se constituie de bancile comerciale in vederea acoperirii unor pierderi pe care le pot inregistra in activitatea lor, pierderi generate de nerecuperarea unor credite, sau de efectuarea defectuoasa a unor investitii. Prin reglementari speciale se stabileste un anumit volum minim al acestor fonduri de rezerva, de regula pana la dublul capitalului social.

Bancile pot apoi constitui, in continuare, rezerve peste aceasta limita, in vederea intaririi capitalizarii bancii. Capitalizarea cat mai buna a bancilor este reclamata si de respectarea unor standarde bancare internationale, care prevad limite minime pentru capitalul propriu.

Pe plan european exista doua documente importante in care sunt precizate standardele privind desfasurarea activitatii bancare. Aceste documente sunt: Conventia de la Basel, care abordeaza problema capitalului bancilor, iar cel de al doilea este intitulat 'A Doua Directiva de Coordonare Bancara a Uniunii Europene' si se refera la acordarea de licente bancilor.

Articolul 3 din A Doua Directiva Bancara stabileste capitalul minim la 5 milioane euro[1]. Tarile europene pot stabili limite proprii pentru capitalul unei banci, dar limita pe plan european este aceasta.

De asemenea, Conventia de la Basel prevede ca minimum 50% din capitalul bancii trebuie sa fie capital de rangul I, format din capitalul social si rezervele declarate obtinute din profitul nerepartizat, iar restul capitalului propriu poate fi format din capital de rangul II, sau capital suplimentar, constituit din rezerve nedeclarate si rezerve din reevaluari.

Pentru a-si asigura un anumit grad de lichiditate, care adesea este reglementat de autoritatea monetara, si o adecvare a capitalului, bancile isi constituie provizioane. Aceste provizioane sunt fie reglementate, constituite conform unor acte normative, fie provizioane de risc, care maresc capitalul propriu al bancii.

Constituirea depozitelor bancare si utilizarea acestora reprezinta una din principalele operatiuni pasive ale bancilor comerciale. Depozitele bancare reprezinta o forma principala de mobilizare a capitalurilor, a economiilor temporar disponibile.

Disponibilitatile agentilor sunt mobilizate de bancile comerciale sub urmatoarele forme:

prin cont curent

depozite la vedere

depozite la termen.

In conturile curente sunt mobilizate disponibilitatile agentilor economici si ale publicului, conturile curente fiind o forma speciala de servire bancara a titularilor de conturi. In aceste conturi se fac incasari prin cecuri, viramente, ordine de plata, iar pe baza disponibilitatilor create se fac plati dispuse de titularii de conturi.

In aceste conturi se fac o multime de operatiuni de incasari si plati, disponibilitatile din aceste conturi fiind neremunerate sau foarte slab remunerate.

Depozitele la vedere sunt depozite care se caracterizeaza printr-o mare flexibilitate si elasticitate, in sensul ca depunatorii pot dispune oricand utilizarea lor pentru plati sau retrageri din cont. Soldurile acestor depozite variaza permanent dar se inregistreaza un sold mediu cu o anumita permanenta, care permite bancilor sa-l utilizeze ca resursa de creditare. Utilizarea acestor depozite de catre banci le impune acestora o anumita prudenta in vederea evitarii unor stari de lipsa de lichiditate.

Depozitele la termen se constituie prin conventie incheiata intre deponent si banca, stabilindu-se conditiile de depunere, termenul, suma minima, dobanda bonificata. Aceste depozite constituie o baza sigura de fructificare si creditare.

In practica bancilor straine, dar si in cea a unor banci romanesti, forma principala de atragere a depozitelor la termen o reprezinta conturile de depozit pentru investitii. Pe termene de la o saptamana pana la un an, bancile constituie depozite pentru sume mari in conditii de negociere pentru fiecare in parte. Se mai practica de asemenea, deschiderea de catre banci, de conturi de economii simple sau in anumite scheme, programe, care sa asigure o stare de regularitate in procesul de economisire.

Dobanzile la aceste depozite pot fi fixe, pe intreaga durata de existenta a depozitelor, sau variabile, functie de evolutia pe piata a ratei dobanzii. Fiecare banca isi stabileste, in functie de politica proprie, clauzele cu privire la nivelul dobanzilor, termenele si conditiile de depunere si retragere. In ultimele decenii, pe masura ascutirii concurentei bancare, bancile au facut o serie de inovatii pe linia atragerii si constituirii depozitelor, oferind noi instrumente de economisire.

Pornind de la experienta SUA, in multe tari occidentale s-au atras economiile populatiei, familiilor, utilizandu-se asa-numitele conturi NOW (Negociable Orders of Withdrawal) si mai apoi conturile SUPER NOW. Aceste conturi au ca trasatura comuna, pe de o parte, bonificarea unei dobanzi mari la soldul de disponibilitati, iar pe de alta parte, posibilitatea de a utiliza acest sold pentru platile curente.

O alternativa la conturile NOW o reprezinta conturile ATS (Automatic Transfer System) care presupun mentinerea in sold a unui depozit minim neremunerat, utilizat pentru platile curente, iar sumele care depasesc acest plafon sunt preluate automat intr-un depozit pentru care se acorda dobanzi mari similare economiilor la termen. S-a extins, de asemenea, sistemul certificatelor de depozit, cu termene largi de scadenta si cu dobanzi aliniate la nivelul pietei.

Rescontul este modalitatea de refinantare a bancilor comerciale prin operatiunea de cedare a portofoliului de efecte comerciale unei alte banci comerciale, bancilor de scont, dar, de regula bancii de emisiune. Bancile comerciale apeleaza la rescontare fie pentru nevoi de lichiditate, fie cel mai adesea pentru a obtine un profit, rescontand in aceeasi zi efectele scontate agentilor economici, incasand diferenta dintre taxa oficiala a scontului mai mica si taxa scontului mai mare. Nu toate efectele comerciale scontate sunt insa acceptate la rescontare, sunt agreate la rescont. De aceea bancile trebuie sa acorde o mare atentie operatiunii de scontare a efectelor de comert spre a nu fi expusa riscului de lichiditate.

Asemanatoare operatiunii de rescontare, este operatiunea de lombardare, ce reprezinta o operatiune de imprumut pe garantii de efecte publice: obligatiuni si bonuri de tezaur. Prin operatiunea de lombardare se face o refinantare a bancilor comerciale de catre banca de emisiune, prin acordarea de catre aceasta a unor imprumuturi pe termen scurt bancilor comerciale, pe baza hartiilor de valoare detinute si puse in gaj.

Deci rescontarea si lombardarea sunt operatiuni pasive ale bancilor prin care se asigura refinantarea lor, recreditarea, un proces in continua evolutie in economie. Acest proces este insa conditionat de garantiile pe care le ofera creantele, titlurile de credit, hartiile de valoare, de caracteristicile acestora, de lichiditatea si negociabilitatea lor. Operatiunile pasive ale bancilor genereaza costuri cu dobanzile bonificate.

B. Operatiunile active ale bancilor

Sunt acele operatiuni ale bancilor comerciale in care acestea isi investesc resursele in vederea obtinerii de profit si a realizarii altor obiective. Acest gen de operatiuni se grupeaza astfel:

- operatiuni de creditare a agentilor economici

- operatiuni de creditare a persoanelor fizice

- operatiuni de plasament.

Pentru a raspunde exigentelor si cerintelor clientilor, bancile comerciale si-au diversificat posibilitatile si modalitatile de creditare. Ele crediteaza agentii economici, acordandu-le acestora o gama variata de credite, raspunzand astfel nevoilor acestora de fonduri de investitii sau de capital circulant. Bancile acorda agentilor economici urmatoarele categorii de credite:

a)      credite pentru realizarea imobilizarilor corporale (echipamente, utilaje etc.)

b)      credite pentru cheltuielile de exploatare a firmelor.

a) Pentru dezvoltarea, amplificarea si consolidarea activitatii desfasurate si pentru constituirea activelor imobilizate, pentru realizarea investitiilor in mijloace fixe, utilaje, echipamente, tehnologii etc., firmele apeleaza, de regula, la piata de capital, emitand obligatiuni si actiuni. In anumite situatii insa se apeleaza si la credite bancare oferite de bancile comerciale. Aceste credite sunt oferite insa pe termen scurt. In acest tip de credite, bancile comerciale sunt mai putin implicate decat bancile specializate (banci de investitii) care crediteaza pe termen mediu si lung.

b) in vederea acoperirii deficitului de resurse reclamat de acoperirea unor cheltuieli de exploatare ale activitatii curente, agentii economici apeleaza la credite pentru activitatea de exploatare, care sunt acordate de banci sub forma a doua produse bancare:

- creditarea creantelor comerciale

- creditele de trezorerie.

b₁) Creditarea creantelor, include ca operatiuni specifice:

- operatiunile cambiale

- imprumuturile pe gaj de actiuni si efecte publice

- operatiunile de report.

Operatiunile cambiale, ca forma de referinta in creditarea creantelor comerciale, se realizeaza prin scontarea titlurilor de credit comercial (cambii, bilete la ordin, etc.) si operatiuni de imprumut pe gaj de marfuri si efecte comerciale.

Scontarea reprezinta operatiunea de cedare a cambiei catre banca in schimbul unui credit (suma de bani) egala cu diferenta dintre valoarea nominala a cambiei si scontul perceput de banca ca dobanda, pana la scadenta titlului:   

VA = VN - S.

Deci, scontarea este o operatiune de creditare pe care o face banca agentului economic, prin acordarea unui credit in schimbul unui efect de comert care nu a ajuns la scadenta. Prin aceasta operatiune un credit comercial se transforma intr-un credit bancar. Operatiunea de scontare este o operatiune cu risc pentru banci, existand riscul ca debitorii sa nu achite la scadenta efectele. Pentru a evita astfel de riscuri bancile efectueaza alte operatiuni cambiale: pensiunea si imprumuturi pe gaj de marfuri si efecte comerciale.

Pensiunea este operatiunea prin care banca preia cambiile pe care le vinde beneficiarul, cu conditia rascumpararii lor de catre acesta la termenele convenite. Operatiunea se desfasoara in relatiile bancilor cu firmele mari si indeosebi intre banci.

Imprumutul pe gaj de marfuri si efecte comerciale se acorda atunci cand banca isi creeaza o imagine favorabila privind solvabilitatea beneficiarului de cambii sau marfurile sunt garantate. Documentul care atesta prezenta marfurilor in depozite este "recipisa Warant". De regula bancile acorda solicitantilor o suma reprezentand 50-60% din valoarea efectelor comerciale sau a marfurilor.

Imprumuturile pe gaj de efecte publice si actiuni (operatiuni de lombard) au pondere mare in tarile anglo-saxone, unde exista o abundenta de titluri de imprumut (bonuri de tezaur) si unde acestea constituie o parte insemnata a activelor intreprinderilor si persoanelor. Atunci cand au nevoi temporare de fonduri, detinatorii de titluri de stat, le pun gaj la banci si obtin sumele necesare, renuntand in schimb la o parte din venitul realizat, platind dobanda la banca pentru creditul primit. Si in cazul acestor imprumuturi creditul acopera numai o parte din valoarea titlurilor gajate, pentru a evita pierderile de curs.

Cu titluri ale pietei de capital se efectueaza operatiuni de report, care constau in achizitionarea de catre banca de titluri publice de la detinatorii acestora, cu obligatia rascumpararii de vanzator la acelasi curs, peste un termen scurt, de regula 15 zile.

b₂) Creditele de trezorerie, sunt credite pe termen scurt, de pana la un an, si se acorda agentilor economici in vederea acoperirii necesitatilor curente legate de ciclul de exploatare si comercializare. In practica bancara, cel mai adesea creditele de trezorerie se intalnesc sub doua forme:

- avansul in contul curent

- creditul pe termen mijlociu mobilizabil.

Avansul in contul curent reprezinta o forma simplificata de creditare a activitatii curente, in sensul ca bancile continua sa faca plati in numele titularului de cont si dupa ce acesta a epuizat disponibilitatile, in cadrul unei limite numita linie de credit sau plafon de creditare.

Bancile romanesti acorda credite de trezorerie pentru urmatoarele destinatii:

a)      Credite pentru cheltuieli de aprovizionare, productie si desfacere sub forma de linii de credit.

b)      Credite pentru scopuri si destinatii precise si perioade limitate:

pentru procurari de materii prime, materiale si produse finite a caror aprovizionare, productie, transport si desfacere este sezoniera

acoperirea unor nevoi temporare de fonduri, pe perioade limitate, privind aprovizionarea unor anumite materii, materiale si marfuri.

c)      Credite pentru export si productia de export.

d)      Credite pentru descoperire de cont pe perioade de pana la 30 zile.

e)      Credite pentru cecuri in curs de decontare.

Aceste credite sunt, de regula, pe termen de pana la un an de zile, deci pe termen scurt.    Astfel de credite acordate pe o perioada mai mare de credit se inscriu in categoria creditului pe termen mijlociu mobilizabil.

Operatiunile de creditare a persoanelor fizice constituie o alta categorie de operatiuni active ale bancilor comerciale. Aceste operatiuni se fac la solicitarea clientilor si finanteaza nevoile acestora pentru acoperirea unor cheltuieli generate de:

- cumparari de locuinte

- cumparari de bunuri de folosinta indelungata

- necesitati curente.

Creditele pentru persoanele fizice se acorda pe perioade de la o luna la unul sau mai multi ani, cu incheierea unor conventii si respectarea conditiilor de creditare stabilite de fiecare banca in parte.

Operatiunile de plasament reprezinta un grup special de operatiuni ale bancilor comerciale. Ele privesc operatiuni de achizitii de efecte publice si actiuni cu scopul de a obtine profit, fie din dobanzi si dividende, fie din diferentele de curs.

Pe langa operatiunile de plasament, bancile comerciale mai efectueaza ca operatiuni active si operatiuni de comision si operatiuni de mandat, precum si operatiuni comerciale atunci cand fac tranzactii cu bunurile care au servit drept gaj si ipoteci pentru creditele nerambursate la scadenta.

Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt aducatoare de venituri atunci cand sunt corect efectuate si gestionate. Managementul acestor operatiuni este determinant pentru consolidarea financiara a societatilor bancare. In plus de aceste operatiuni bancile comerciale mai presteaza o gama larga de servicii bancare cum sunt;deschideri de conturi, efectuarea de plati si incasari, tranzactii valutare, servicii turistice, cash management, administrare de portofolii, sevicii de custodie pentru fonduri de investitii, servicii de asigurari, garantii bancare, consultanta si asistenta financiara, electronic banking, servicii de depozit etc.