Bugetul local - componenta a sistemului unitar bugetar

Bugetul local - componenta a sistemului unitar bugetar

Strategia fundamentala, planificarea si continutul actiunilor unei administratii publice se constituie in bugetul acesteia. Bugetul este adesea considerat un plan operational, fiind utilizat la planificarea si ghidarea unitatii administrative.

Bugetul local reprezinta actul in care se inscriu veniturile si cheltuielile colectivitatilor locale, pe o perioada de un an. Bugetele locale sunt instrumente de planificare si conducere a activitatii financiare a unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica (comuna, oras, municipiu, sector al municipiului Bucuresti, judet, municipiul Bucuresti).

Un buget local bine structurat trebuie sa ofere organelor locale ale puterii si administratiei o imagine de ansamblu cat mai exacta asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale si nemateriale necesare comunitatilor locale si valoarea eforturilor ce trebuie facute pentru realizarea lor.

Prin bugetele publice locale se proiecteaza si desfasoara activitatea privind finantele publice locale, bugetele publice locale fiind instrumentele de prognozare, programare executare si de control asupra rezultatelor executiei resurselor financiare ale comunitatilor locale si a modului de repartizare si utilizare a acestora prin cheltuieli publice locale.   

Raspunderile si sarcinile autoritatilor administratiei publice locale in domeniul finantelor publice locale sunt urmatoarele:

de a elabora si aproba bugetele locale, in conditiile de echilibru bugetar, la termenele potrivite prevederilor stabilite in prezenta lege;

de a stabili, constata, controla, urmari si incasa impozitele taxelor locale, precum si a altor venituri ale unitatilor administarativ-teritoriale, prin compartimentele proprii de specialitate, in conditiile legii;

de a stabili si urmari prestarea serviciilor publice de interes local, inclusiv optiunea trecerii sau nu a acestor servicii in raspunderea unor agenti economici specializati ori servicii publice de interes local, urmarindu-se eficientizarea acestora in beneficial colectivitatilor locale;

urmarirea si raportarea executiei bugetare locale, precum si rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar,, in conditii de echilibru bugetar;

administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica si privata a unitatilor administrativ-teritoriale;

contractarea directa de imprumuturi interne si externe, pe termen scurt, mediu si lung si urmarirea achitarii la scadenta a obligatiilor de plata rezultate din imprumuturile respective de catre beneficiari;

administrarea fondurilor publice pe parcursul executiei bugetare, in conditiile de eficienta;

stabilirea optiunilor si a prioritatilor in aprobarea si efectuarea cheltuielilor publice locale;

elaborarea, aprobarea, modificarea si urmarirea realizarii programelor de dezvoltare in perspective a unitatilor administartiv-teritoriale, ca baza a gestionarii bugetelor locale anuale;

indeplinirea si a altor atributii, competente si responsabilitati prevazute de dispozitiilor locale.

Bugetul local se regaseste in urmatoarele ipostaze:

Ca document - reprezinta programul prin care autoritatea publica locala prevede pe perioade de timp determinate marimea si structura veniturilor si cheltuielilor publice locale;

Ca act normativ - reprezentand actul juridic adoptat de catre Consiliul local prin care puterea executiva este imputernicita de puterea legislativa sa perceapa si sa efectueze cheltuieli, conform prevederilor legale financiare ale statului de drept;

Ca lucrare financiara - bugetul cuprinzand un sistem de fluxuri financiare publice, pe de-o parte si de realizarea a acestora pe de alta parte.

Ca lucrare de previziune - prin intermediul bugetului sunt estimate veniturile si cheltuielile anului bugetar viitor.

Instrument de politica economica - atat fiscalitatea cat si politica de repartizare pe destinatii a cheltuielilor bugetare sunt importante mijloace de interventeie in economie.

In cadrul procesului de intocmire a bugetului, ordonatorii de credite au responsabilitatea de a obtine venituri, de a aloca resurse si de a monitoriza, in general, activitatile publice curente ale administratiei locale. Bugetul include: activitatile, proiectele, si serviciile planificate, estimarea resurselor sau veniturilor disponibile si necesarul de cheltuieli publice pentru finantarea activitatilor planificate.

In forma sa cea mai simpla, bugetul concentreaza o estimare a cheltuielilor propuse si a veniturilor necesare pentru a le finanta. Este un puternic instrument pentru alocarea resurselor limitate in vederea satisfacerii necesitatilor care prezinta aceeasi importanta la nivelul comunitatii.

Pentru ca intocmirea bugetului sa fie un proces eficient este necesara luarea in consideratie a semnificatiei cifrelor si recunoasterea acestui proces anual ca fiind o ocazie:

de a evalua serviciile oferite de administratia locala si facilitatile detinute de acestea;

de a stabili prioritatile;

de a analiza schimbarile posibile;

de a planifica serviciile si necesitatile viitoare;

de a revedea si modifica sursele de venit.

Bugetul comunitatii este important, iar modalitatea de alocare a resurselor limitate pentru diverse servicii oferite de administratie este o declaratie de strategie publica. Intocmirea bugetului nu este doar o balanta financiara, ci reprezinta insasi legatura dintre mobilizarea fondurilor si atingerea scopurilor si obiectivelor, dand administratiei locale posibilitatea de a simula analiza programata a scopurilor fundamentale pentru care se realizeaza cheltuielile.

Bugetele au o anumita structura[1], in cadrul administratiilor publice locale, delimitate teritorial. Fiecare dintre acestea este autonom fata de celalalt. Astfel, in Romania, cele doua verigi ale bugetelor locale sunt:

Bugetele proprii ale judetelor si municipiului Bucuresti, administrate de catre Consiliile judetene;

Bugetele proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti administrate de catre primarii.

Fiind vorba de o componenta distincta, a carei autonomie, in general, nu este inca deplina existand raporturi de dependenta fata de bugetul central, structura specifica arata astfel[2]:

Venituri

Veniturile proprii ale bugetelor locale: sunt reglementate prin Legea finantelor publice si cuprind impozitele, texele si varsamintele de venituri cuvenite de la agenti economici si institutii publice de importanta locala; impozitele si taxele locale.

Venituri atribuite: in care intra sumele defalcate din anumite venituri cuvenite, potrivit legii, bugetului de stat.

Transferuri acordate de la bugetul de stat: pentru finantarea unor obiective de interes national, dar care sunt organizate si controlate efficient de catre organele locale.

Imprumuturile contractate pe piata financiara: interna sau externa, fie direct, in numele organelor administratiei publice locale, fie garantate de catre Guvern.

Cheltuieli:

Autoritatile executive;

Invatamant, sanatate, cultura si religie, asistenta sociala, ajutoare si indemnizatii;

Servicii, dezvoltare publica si locuinte;

Transporturi, agricultura, alte actiuni economice;

Alte actiuni;

Fonduri de garantarea imprumuturilor externe, plata dobanzilor si a comisioanelor aferente;

Plati de dobanzi si comisioane;

Rambursari de imprumuturi;

Fonduri de rezerva;

Cheltuieli cu destinatie speciala.

In concluzie, bugetul se prezinta ca un act de previziune administrativa si in acelasi timp, este un tablou comparativ al veniturilor si cheltuielilor aferente perioadei la care se refera.