Afaceri	Agricultura	Economie	Management	Marketing	Protectia muncii
	Transporturi

Finante banci

Index » business » » economie » Finante banci
» CARACTERIZAREA SI FORMELE EVAZIUNII FISCALE

CARACTERIZAREA SI FORMELE EVAZIUNII FISCALE

  ZONA LEGALA -abstinenta

-aplicarea regimului fiscal de favoare

-eroare

-respectare legii

Fig. 1.1.Prezentare a zonelor si formele de evaziune fiscala

Conform schemei de mai sus, contribuabilul gliseaza de la eroare la utilizarea optiunilor fiscale, de la simpla abstinenta la manipularea abila a textelor de lege si in sfarsit, de la abuz fata de legile fiscale la frauda calificata. În practica este dificil, uneori, de a distinge eroarea contabila involuntara de decizia luata constient in vederea diminuarii impozitului. În plus, notiunea multiforma a evaziunii fiscale are un continut a carui geometrie variabila impiedica trasarea cu precizie a unei delimitari nete intre actele conforme cu legea si actele contrare legii. De aici rezulta ca limita dintre formele evaziunii fiscale legitime si ilegitime nu poate fi trasata decat de la caz la caz.

Concluzionand asupra diversitatii notiunilor de evaziune fiscala legala si ilegala, de frauda fiscala legala si ilegala, exista un singur fenomen care aduce atingere veniturilor fiscale ale bugetului de stat, acela al evaziunii fiscale care, in functie de raportul actiunii de atingere a acestor drepturi fiscale, poate fi evaziune fiscala licita si nu evaziune fiscala legala precum si evaziune fiscala ilicita care este sinonima cu frauda fiscala.

Modalitati si forme de manifestare a evaziunii fiscale

Datorita diversificarii legislatiei fiscale, a valabilitatii acesteia pe perioade limitate de timp, adeselor schimbari survenite si maririi continue a numarului impozitelor directe si indirecte pe care trebuie sa le suporte contribuabilii persoane fizice sau juridice, precum si, mai ales, marimea exagerata a acestora, a condus de-a lungul timpului la gasire de subterfugii din partea contribuabililor de a se eschiva de la plata catre stat a cotelor datorate, motiveaza abaterile savarsite prin necunoasterea legislatiei in domeniu.

Eschivarea vizeaza atat impozitele si taxele directe cat si cele indirecte si se refera fie la diminuarea sumelor ce trebuie achitate catre stat, fie la neplata integrala a acestora.

Fenomenul de sustragere de la plata impozitelor si taxelor catre stat (intelegand prin stat toate bugetele precum si fondurile speciale), deci al evaziunii fiscale este caracteristic cu precadere unei economii libere, de piata si mai putin unei economii dirijate, centralizate, etaiste.

Acest fenomen a luat amploare si la noi dupa 1990, fiind necesara interventia legislativului care[7], a cautat sa stopeze acest adevarat flagel pentru economia nationala. Evaziunea fiscala este definita astfel ,, sustragerea prin orice mijloc, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice sau juridice, romane sau straine, denumite contribuabili,,.

Desi pentru o perioada relativ scurta fenomenul a avut o tendinta de diminuare el nu a putut fi stopat, acesta continuand sa existe si dupa promulgarea legii pentru combaterea evaziunii fiscale uneori si in anumite domenii cu si mai multa amploare.

Cauzele aparitiei fenomenului de evaziune fiscala

Una dintre cele mai importante cauze de recurgere la evaziune fiscala este tendinta de castiguri usoare din partea contribuabililor, ce folosesc tehnici dintre cele mai elementare pana la cele mai sofisticate[8], mai ales in cazurile in care nivelul impozitelor si taxelor este foarte ridicat. Acest fenomen s-a observat in special in domeniul productiei, importului si comercializarii unor produse cu un nivel ridicat de accize precum tigari, alcool, cafea, petrol etc.

O alta cauza este specularea unor prevederi legislative neclare sau interpretative, ceea ce da nastere unei asa -zise ,, evaziuni legale,,. Acest lucru este posibil prin angajarea de catre contribuabilii evazionisti a unor specialisti in domeniul financiar juridic, de multe ori chiar angajti ai institutiilor insarcinate cu aplicarea legii. Acesti consilieri ,, de taina,, sunt adesea experti care au contribuit la elaborarea diferitelor acte normative ori norme de aplicare a actelor normative (devenite in ultimul timp adevarate reglementari legale, substituindu-se uneori legiuitorului).

Raportul contribuabilului cu impozitul (sistemul fiscal) este inainte de toate o problema de perceptie in legatura cu intreaga prelevare pe care el trebuie sa o achite.Aceasta perceptie este in mod evident caracterizata printr-un sentiment de constrangere, chiar de opresiune, ceea ce explica permanenta respingere la impozite.Însusirea banilor, alaturi de caracterul, in fond egoist al omului, care priveste cu ochi rai tot ceea ce i se ia prin forta face ca in gandirea evazionistilor, actiunea ca atare de evaziune sa fie, daca nu considerata legale, macar justificata[9]. În vremurile noastre, chiar si in Romania de azi (spre deosebire, de exemplu, de cea din secolul trecut), contribuabilul, gratie inmultirii cabinetelor de consiliere financiara si expertilor contabili, gratie dezvoltarii considerabile a surselor de documentare fiscala, dispune de mijloace de informare fiscala la fel de abundente si performante ca si cele ale administratiei.

Ramurile in care evaziunea fiscala are o pondere ridicata sunt : impozitul pe profit, TVA-ul si la accize.

Modalitatile cele mai utilizate pentru realizarea evaziunii fiscale, in cazul impozitului pe profit , se refera la:

reducerea bazei de impozitare;

neinregistrarea integrala a veniturilor;

transferul veniturilor impozabile la societatile nou create in cadrul grupului;

incadrarea eronata in perioadele de scutire.

Evaziunea fiscala la TVA poate avea loc astfel:

prin aplicarea eronata a regimului deducerilor;

necuprinderea unor operatii ce intra in sfera TVA in baza de calcul a taxei;

neevidentierea si nevirarea taxei pe valoarea adaugata aferenta avansurilor incasate de la clienti;

aplicarea eronata a cotei zero.

La accize , modalitatile de evaziune se refera la:

micsorarea bazei impozabile;

utilizarea unor cote inferioare celor legale;

nedeclararea corecta a operatiunii reale in cazul unor produse ale caror preturi purtatoare de accize (mai ales in cazul alcoolului) etc.

Motivele evaziunii fiscale sunt complexe si greu de identificat, printre acestea numarandu-se:

necunoasterea, ignorarea sau aplicarea eronata si abuziva a legislatiei fiscale;

rezistenta contribuabililor la impozite ca un aspect ce tine de civismul fiscal;

modificarile intervenite in legislatia fiscala, complexitatea acesteia, precum si unele imperfectiuni in textele elaborate care au determinari subiective si chiar abuzive in special in ceea ce priveste avantajele fiscale in favoarea anumitor categorii de contribuabili.

Printre cauzele de recurgere la evaziuni fiscale se numara si problemele privind dotarea cu mijloacele necesare cu care se confrunta administratia in vederea indeplinirii atributiilor ce-i revin (personal insuficient numeric si calitativ, tehnica de calcul, alte mijloace informative, structura organizatorica actualizata la noile evolutii ale sistemului fiscal, mijloace juridice, proceduri etc.) , salarizarea inadecvata a organelor de control pe linia depistarii si combaterii evaziunii fiscale.

Tehnicile de sustragere de la plata impozitelor sunt de la cele mai simple la cele mai complexe. Cea mai simpla o reprezinta neinregistrarea in parte sau in intregime a veniturilor realizate prin neintocmirea de documente pentru vanzarile realizate sau serviciile prestate. Acest fenomen este foarte greu de controlat deoarece ulterior nu se poate dovedi acesata, ci numai daca faptuitorii sunt prinsi in flagrant. O alta tehnica este folosita de importatorii sau producatorii de marfuri care subevalueaza marfurile prin declararea unor valori foarte mici, uneori chiar a zecea parte din valoarea reala. Ulterior acestea sunt facturate catre o societate fictiva cu un procent foarte mic de profit care la randul ei vinde, ori catre o alta societate fictiva sau catre angrosist la un pret apropiat de pretul de piata.Angrosistul, care de obicei este una si aceeasi societate cu importatorul, vinde, de asemenea, cu un profit foarte mic. În acest fel sunt sustrase sume importante reprezentand TVA, impozit pe profit sau accize.

Pornind de la particularitatile economico -sociale ale tranzitiei , este necesar ca sistemul de control fiscal sa fie transformat si adaptat noilor conditii caracterizate prin explozia numarului de agenti economici, in special al celor cu capital privat, nou infiintati in aceasta perioada, ca si a multitudinii activitatilor desfasurate de acestia.

1.2.2 Formele de manifestare a evaziunii fiscale

Exista mai multe modalitati de manifestare a evaziunii fiscale, printre acestea numarandu-se:

1.Neinregistrarea sau inregistrarea partiala a surselor de venit

Aceasta modalitate este practicata atat de societati comerciale cat si de persoane fizice autorizate sau neautorizate sa exercite o profesie aducatoare de venituri. Exemplific astfel de situatii:

Pentru agentii economici

Din domeniul productiei si prestatiilor de servicii: neanregistrarea intrarilor (materii prime, forta de munca, utilitati) si prin urmare, neanregistrarea iesirilor produse sau servicii care se comercializeaza fara documente , astfel incat se incaseaza intreaga valoare obtinuta fara a fi reflectata ca venit. În astfel de situatii, consecintele evazioniste au impact asupra urmatoarelor venituri ce se cuvin statului :

impozitul pe profitul aferent obtinut din valorificarea produselor obtinute si neanregistrate;

impozitul pe dividendele neanregistrate;

taxa pe valoarea adaugata aferenta venitului obtinut si neanregistrat;

accizele aferente produselor valorificate (in cazul produselor purtatoare de accize);

contributia la asigurarile sociale si de sanatate aferente salariilor platite si neevidentiate;

contributia la fondul de pensii pentru agricultori, in cazul produselor alimentare.

Din domeniul comertului

Neanregistrarea facturilor aferente unor marfuri achizitionate ori achizitionarea unor marfuri fara documente legale de livrare urmate de vanzarea acestor produse si neanregistrarea veniturilor obtinute. Consecintele evazioniste sunt aproximativ aceleasi cu cele de mai sus.

Din domeniul importului de produse si servicii: contrabanda cu produse din import neanregistrate la organele vamale si valorificate ulterior fara a se inregistra veniturile obtinute. În aceasta situatie, veniturile statului care nu se realizeaza constau in :

taxa vamala neachitata;

taxa pe valoarea adaugata aferenta produselor introduse prin contrabanda;

comisionul vamal;

accizele in cazul produselor purtatoare de asemenea taxe;

impozitul pe profitul aferent , obtinut din valorificarea produselor introduse prin contrabanda , impozitul pe dividende;

taxa pentru drumuri in cazul importurilor de carburanti si mijloace auto;

diminuarea valorii in vama a produselor importate este o metoda des utilizata pentru reducerea impozitelor si taxelor datorate de importator.Aceasta metoda consta in falsificarea facturii originale a marfii importate, iar procedeul este practicat fie in complicitate cu exportatorul, fie numai pe riscul importatorului.În aceasta situatie nu este vorba de o evaziune fiscala totala ci de plata unor impozite si taxe mai mici decat cele reale.

În cazul in care falsificarea facturii externe este facuta cu stiinta exportatorului , atunci acesta va primi de la partenerul roman o valoare mai mica pentru marfa exportata.În aceasta situatie, pentru a-si recupera diferenta, exportatorul emite o a doua factura in care obiectul acesteia il constituie prestarea de diferite servicii, stiut fiind ca pentru acestea nu se plateste vama si nici nu pot fi depistate de organele vamale, deoarece pentru serviciile importante nu se intocmeste declaratie vamala de import. Astfel de servicii prestate se refera la : finantarea exportului, credite comerciale, consultanta, asistenta tehnica, management, prospectarea pietii etc.

În situatia a doua, cand falsificarea facturii nu se efectueaza cu stiinta exeportatorului ci numai pe riscul importatorului , atunci recuperarea valorii reale a facturii se face de obicei prin compensarea cu alte operatiuni de export din Romania in care pretul este diminuat exact cu valoarea datorata pentru importurile al caror pret a fost falsificat.

Pentru persoanele fizice

autorizate sa exercite profesii aducatoare de venituri din domeniul productiei, comertului si serviciilor, consecintele evazioniste sunt relativ identice cu cele pentru agentii economici;

autorizate sa exercite o profesie libera (avocati, notari, experti, contabili, medici, arhitecti , profesori , etc.) consecinta evazionista consta in neplata impozitului pe venitul realizat si neanregistrat si in anumite cazuri contributia pentru sanatate si pentru asistenta sociala;

neautorizate. Expresia cea mai cunoscuta pentru astfel de situatii este asa zisa ,,munca la negru,, in cazul celor ce lucreaza la o societate comerciala, dar fara a avea forme legale de angajare , ori in cazul celor ce efectueaza activitati aducatoare de venit dar fara a fi autorizata legal sa le efectueze. În principal, aici se regasesc serviciile executate de meseriasii neautorizati, meditatii, consultatii medicale, consultanta juridica , contabila, financiara, comerciala, etc. Principala consecinta evazionista o reprezinta neplata impozitului pe venit (salarii ), CAS, contributii pentru sanatate etc.

2.Firmele fantoma sau fictive sunt o alta modalitate de efectuare a evaziunii fiscale

Aceste firme inregistrate intr-un sediu fictiv sau mutarea sediului real intr-unul fictiv sunt create special pentru practicarea evaziunii fiscale.

Desi aparent sunt inregistrate legal, odata ce au documente de constituire, stampile , cont in banca , etc., ele pot sa procure de la unitatile specializate documente cu regim special (facturi, chitante, avize de expeditie , etc.) care ulterior, prin ascunderea sediului real, se pot folosi fie in nume propriu, fie pot fi vandute, evident stampilate cu stampila firmei fictive.

Din practica a rezultat ca asemenea firme se constituie de obicei pentru o singura afacere de anvergura, dupa care dispar. Asociatii sau actionarii adesea sunt cetateni straini care folosesc curent pentru identificare documente false sau falsificate. La o asemenea situatie se ajunge prin instrainarea firmei de catre adevaratul proprietar unor persoane, de obicei straine, fara indeplinirea formalitatilor de la Registrul Comertului si la Ministerul Finantelor, astfel ca in evidentele reale se gasesc fostii proprietari (si administratori) ai firmei si nu cei adevarati. Acestia din urma aflandu-se in postura de anonimat vor utiliza documentele firmei dobandite in afaceri care nu se inregistreaza niciodata in contabilitate si deci nu se plateste nici un impozit catre autoritati.

Depistarea noilor proprietari ai firmei devine foarte greoaie, daca nu chiar imposibila, mai ales ca noii proprietari, dupa ce ,, au tras tunul,, , parasesc tara, fie ca sunt cetateni romani fie ca sunt cetateni straini.

3. Constituirea de firme offshore in tari considerate ca paradisuri fiscale reprezinta o modalitate mai elevata si mai recenta a evaziunii fiscale.

Firmele offshore sunt firme constituite in tari paradis fiscal si care nu au voie sa efectueze tranzactii decat cu strainatatea, deci nu pot sa intre in contact cu agentii economici autohtoni. Principala caracteristica a paradisurilor fiscale o constituie neplata nici unui impozit catre autoritatile locale ( in afara taxelor de autorizare), ori aceste impozite sunt extrem de reduse.

Evaziunea fiscala prin intermediul firmelor offshore se practica dupa urmatorul procedeu: un exportator, sa zicem din Romania efectueaza un export in care pretul este diminuat. Diferenta reala de pret este incasata in contul firmei offshore prin reexportul la adevarata valoare. Aceasta diferenta nu este impozitata in nici un fel in tara paradis fiscal, astfel ca ea poate fi transferata in tara exportatoare , in speta in Romania, intr-un cont personal si utilizata dupa bunul plac al titularului, fara a plati nici un impozit pe venitul obtinut din acest export. Aparent aceasta schema, des utilizata dealtfel, se incadreaza in asa numita evaziune fiscala legala.

Evaziunea fiscala la nivel national

Evaziunea fiscala nationala se manifesta intre granitele unui stat, putand fi atat artizanala, cat si industriala.

Evaziunea fiscala artizanala are ca si caracteristica majora faptul ca este definita mai putin de modalitatile tehnice de realizare sau de amploarea sustragerilor de impozite de la plata catre bugetul de stat, cat si modul izolat, pe cont propriu, de actiune a autorilor ei. Cel care realizeaza frauda artizanala actioneaza singur sau cel putin fara sa recurga la o organizatie cu acest scop. Aceasa forma de evaziune este cea care se intalneste cotidian.Exemplele sunt multiple, mergand de la o sipla diminuare a pretului real de vanzare a unui impobil sau importul de marfuri fara a fi declarate, pana la omiterea inregistrarii veniturilor in contabilitate sau majorarea cheltuielilor.

Evaziunea fiscala industriala se manifesta prin recurgerea la procedee complexe si la aranjamente juridice ingenioase. Ea se realizeaza printr-o divizare a actiunii de comitere a fraudei in cadrul unei retele subterane, care are scopul de a sprijini si acoperi operatiunile fictive. Sunt implicate mai multe persoane fizice sau juridice. Principiul de la care se pleaca este simplu. Verificarile fiscale se concretizeaza in constatarea de catre organele de control a existentei concordantei intre evidenta contabila si documentele justificative reprezentate de facturi, bonuri de comanda, etc. Pentru a savarsi evaziunea in siguranta , se urmareste realizarea concordantei dintre acestea, cu ajutorul documentelor justificative fictive, furnizate de organizatii specializate. În Romania, acest gen de evaziune fiscala este cel al importurilor, mai ale de tigari , cafea si bauturi alcoolice, pentru eludarea taxelor vamale si a accizelor aferente (contrabanda).

1.3. Aspecte privind evaziunea fiscala in Romania

Evaziunea fiscala , alaturi de coruptie este fenomenul economic si social cel mai vehiculat in perioada actuala, incepand cu cetateanul de rand , in dubla sa ipostaza, de contribuabili si alegatori, si pana la sfera politicului de la varful societatii romanesti.

Evaziunea fiscala in tara noastra a devenit un fenomen atat de real si vast incat pare sa nu mai deranjeze pe nimeni prezenta sa cotidiana in toate sferele aducatoare de venit ( mai putin poate pe salariul platit de catre stat).

Daca este sa receptam ideea ca existenta evaziunii fiscale, ca fenomen, este un semn de democratie , atunci tanara democratie din Romania anilor 1990 s-a manifestat din plin lasandu-i acestui fenomen camp larg de actiune, iar daca factorii de decizie, legislatia fiscala si cei pusi sa o aplice nu l-au sprijinit explicit, atunci cel putin incercarile de limitare a proportiilor sale au fost destul de ineficiente.

În sprijinul acestor afirmatii vin urmatoarele argumente, cauze care au condus la amplificarea si mentinerea evaziunii fiscale la proportii relativ ridicate in masa PIB si a veniturilor fiscale:

Ø     elaborarea greoaie a unei legislatii fiscale care s-a dovedit plina de lacune , de incoerenta si imprecizie , mai ales in cadrul legislatiei din domeniul impozitarii veniturilor agentilor economici;

Ø     aparitia tarzie a legii pentru combaterea evaziunii fiscale ( in anul 1994), precum si o anumita inertie in aplicarea acesteia in litera si spiritul impus de ea;

Ø     o fiscalitate relativ ridicata in comparatie cu posibilitatile reale a capacitatii contributive a contribuabililor, precum si cu scopul formarii in mod cinstit a capitalurilor de care se duce lipsa acuta in randul agentilor economici;

---