Componentele sistemelor de plati

COMPONENTELE SISTEMELOR DE PLATI

Sistemele de plati reprezinta o parte esentiala a infrastructurii financiare a economiei de piata, o parte integranta a sistemului monetar si consta intr-un set de reglementari, institutii si mecanisme tehnice de transfer al banilor. Activitatea sigura si eficienta a sistemelor de plati constituie atat pentru participantii de pe piata, cat si pentru institutiile publice, in special bancile centrale, un domeniu de interes deosebit. Sistemele de plati au fost afectate la nivel global, de schimbarile majore petrecute in industria serviciilor financiare[1].

Schimbarile tehnologice rapide, dereglementarea si tendinta catre o mai mare volatilitate a pretului activelor au contribuit la o adevarata exploatare in activitatea financiara si implicit in volumul si valoarea fluxurilor de plati atat in interiorul, cat si in afara granitelor nationale. Intr-o economie de piata, in fiecare zi au loc numeroase tranzactii, fie la initiativa persoanelor fizice, fie la initiativa agentilor economici.

Pentru bunurile si serviciile cumparate se fac plati. Participantii la aceste tranzactii au de facut fata incertitudinii privind incasarea la timp a fondurilor banesti care le sunt datorate sau privind plata la scadenta a obligatiilor lor banesti. Aceste incertitudini sunt legate de o multitudine de factori, printre care enumeram: promptitudinea cu care platitorii care datoreaza fonduri banesti initiaza plata acestora; instrumentele utilizate si performantele lor privind efectuarea platilor la timp si in conditii de eficienta; numarul de intermediari implicati in fluxul platii.

Desfasurarea fluxurilor de plati, oportunitatea, incetinirea sau accelerarea lor depinde de: capacitatea de plata a entitatilor economice; politica de efectuare a platilor desfasurata de entitatile economice; eficienta tehnologiilor si capacitatilor organizatorice ale sistemului de plati derulate prin banci. In economia de piata fiecare entitate economica este nevoita sa-si adapteze pretentiile sale in functie de posibilitatile pe care le are de a asigura echivalentul banesc al acestor pretentii. In caz contrar, prin esenta ei, economia de piata sanctioneaza entitatea ajungand pana la excluderea ei din viata economica. Pentru a se incadra in cerintele economiei de piata, firmele ar trebui sa angajeze comenzi catre furnizorii de marfuri si servicii, strict in conformitate cu posibilitatile lor, respectiv cu capacitatea lor de plata.

O alta masura care s-ar putea impune ar fi asigurarea unui nivel al capacitatilor si resurselor din pasive atrase, care sa acopere livrarile neincasate, in conditiile de plata uzuale din economie. Falimentul este un fenomen esential pentru perpetuarea sistemului economic si astfel , eliminarea de pe piata a celor ce nu rezista competitiei este, implicit o consolidare a relatiei economice intre cei apti, situatie benefica atat pentru cei implicati cat si pentru societate in ansamblul ei. Firmele apte, care nu se confrunta cu incapacitatea de plata, pot influenta fluxurile de plati prin actiunea de pragmare a platilor[2].

Astfel programarea platilor la termene optime pentru intreprindere se orienteaza conform cerintelor de a asigura o maxima lichiditatea pentru firma cu costuri minime, respectiv cu cheltuieli de tranzactie cat mai reduse. Cu cat termenele de plata uzuale sunt mai indepartate de data livrarii cu atat costurile furnizorilor sunt mai mari, avand in vedere costul capitalului angajat pentru aceasta perioada. De aceea, se practica stimularea clientilor in vederea accelerarii platii prin acordarea de reduceri financiare. In ceea ce priveste procedura de asigurare a termenelor de plata si a urmarilor debitorilor, aceasta difera in functie de legislatia fiecarei tari.

Insa, imaginea trebuie completata cu fenomenul de reciprocitate in sensul ca orice firma care este furnizoare de credit comerciala, are posibilitatea sa devina beneficiara in calitate de clientela a furnizorilor sai. Desi termenele de plata prelungite sunt dezavantajoase pentru firme, exista motivatii, la nivelul multora dintre ele, sa mentina starea de fapt privind termenele de plata, ceea ce explica modificarile minore din acest domeniu.

Este evident ca in derularea platilor au existat modalitati diverse, toate reducandu-se la descarcarea obligatiei asumate de agentii economici ori de cate ori achizitionau bunuri sau servicii. Astazi marea majoritate a relatiilor de plati este dominata de prezenta bancilor. Majoritatea firmelor si persoanelor, in tarile dezvoltate, au conturi deschise la banci, ceea ce permite efectuarea platilor prin intermediul bancilor, respectiv prin transferuri sau viramente intre conturi bancare. Pe masura introducerii tehnologiilor noi bazate pe tematica, respectiv prin imbinarea metodelor de telecomunicatii moderne cu informatii care au fost reconsiderate instrumente traditionale de plata, cecul si cambia, prin alinierea lor la cerintele transferului electronic de fonduri. Evolutia instrumentelor de plata se caracterizeaza prin diminuarea accelerata a documentelor suport - hartie si cresterea rapida a dispozitiilor de plata exprimate prin mesaje electronice.