CONCEPTUL DE FINANTE; EVOLUTIA FINANTELOR PUBLICE

CONCEPTUL DE FINANTE; EVOLUTIA FINANTELOR PUBLICE

Aparute pe o anumita treapta de dezvoltare a asocietatii si anume in perioada de trecere de la oranduirea gentilica la oranduirea sclavagista, finantele strans legate de istoria statului si dreptului, insotesc pe scena istoriei atat instititia statului cat si institutia dreptului, utilizand banii si formele valorice in procesul repartitiei produsului social.

Finantele reprezinta relatiile aparute in procesul de asigurare si repartizare a fondurilor necesare statului exprimate in forma baneasca (valorica). Aceste relatii se concretizeaza in transferuri banesti de la agenti economici, institutii si persoane fizice la bugetul statului, de la bugetul de stat catre agentii economici, intre institutii si chiar in interiorul unor structuri economice, cu prilejul formarii sau utilizarii diferitelor fonduri. De aceea, exista o deosebire clara intre finantele publice si cele private, astfel:

finantele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, imprumuturile, datoria statului, unitatile administrativ-teritoriale si altor institutii de drept public;

finantele private cuprind resursele, cheltuielile, imprumuturile, creantele de incasat si obligatiile de plata ale agentilor economici, bancilor, societatilor de asigurare private.

In vorbirea curenta, ca si in literatura de specialitate, se utilizeaza diverse expresii care fac parte din familia cuvantului finante, in sensuri apropiate sau diferite, dupa caz: finante, finante publice, finante private s.a.

 Cuvantul finante provine de la latinescul finare, care inseamna, in sens general, a termina, a incheia si in sens restrans, a aranja o afacere, a termina un diferend prin mijlocirea banului, o actiune judecatoreasca sau o hotarare a justitiei in legatura cu o plata de bani.

In secolele XIII-XIV s-au folosit expresiile finantio, financias si financia pecuniria, cu sensul de plata in bani. In secolul al XV-lea, in Franta, se foloseau expresiile hommes de finances si financiers (pentru denumirea arendasilor de impozite si a persoanelor care incasau impozitele regelui), finance (suma de bani, venit al statului), financies (pentru denumirea intregului patrimoniu al statului).

In Germania, in secolele XV-XVII, se utilizau termenii finanz (care insemna plata in bani), finanzer (care desemna pe camatar).

In tara noastra, inca din secolul al XIX-lea s-a folosit notiunea de fisc, care denumea organul financiar ce incasa impozitele, taxele, amenzile etc. Cu timpul, termenul finante a capatat un sens foarte larg, incluzand bugetul statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, relatiile cambiale s.a. Conceptiile specialistilor privind finantele sunt diferite. Astfel, finantele[1] sunt considerate ca fiind, dupa caz:

fonduri banesti la dispozitia statului;

bani si bunuri utilizate pentru functionarea institutiilor publice;

mijloace de interventie a statului in economie (impozite, imprumuturi, alocatii bugetare, subventii si alte parghii sau instrumente cu ajutorul carora statul intervine in viata economica);

ansamblul activitatii desfasurate de sectorul public al economiei;

relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor publice etc.