CONCEPTUL DE FLUX DE TREZORERIE (CASH-FLOW)

CONCEPTUL DE FLUX DE TREZORERIE (CASH-FLOW)

Fluxul de trezorerie trebuie sa reprezinte pentru orice manager o stiinta permanenta cu scopul de a adopta o strategie financiara menita sa mentina intreprinderea in afaceri.

Fluxul de trezorerie (fluxul de numerar, cash-flow-ul) a primit numeroase definitii in literatura economica si din tara si din strainatate.

Din opiniile autorilor romani cu privire la fluxul de numerar prezint urmatoarele.

Stere Popescu sustine ca "in interiorul si exteriorul intreprinderii se nasc o multime de fluxuri. Aceste fluxuri sunt legate de formarea capitalului si remunerarea acestuia, de sporirea capitalului, fie prin cresterea numarului actionarilor, fie prin finantare externa, fie prin cotatie la bursa"[1].

Constantin Stanescu, Aurel Isfanescu si Aurel Baicusi considera ca 'o componenta importanta a analizei situatiei financiar-patrimoniale, o constituie cercetarea fluxului de disponibilitati intrucat in practica economica se considera ca orice activitate trebuie sa "degaje bani', sa rezulte un surplus de capital fata de cel investit in afaceri. O societate comerciala poate sa fie rentabila, sa realizeze profit, dar sa nu fie solvabila, din cauza lipsei de lichiditati ca urmare a decalajului dintre incasarile si platile pe care le face in cadrul ciclului financiar"[2]. 

Aurel Giurgiu este de parere ca intre fluxul de incasari si cash-flow a unei investitii exista o egalitate.

Nicolae Antoniu si colaboratorii sunt de parere ca fluxurile monetare dintr-o intreprindere sunt alcatuite din doua tipuri de fluxuri, si anume: fluxuri de intrare (de exploatare, imprumuturi, crestere de capital) si fluxuri de iesire (cheltuieli de exploatare, de investitii, dividende platite, impozitul pe profit)[3].

Toma Mihai considera cash-flow-ul ca fiind un excedent de trezorerie ce poate imbraca doua forme: forma bruta si forma efectiva.

Dupa parerea lui Ion Stancu "cresterea trezoreriei nete pe perioada exercitiului financiar reprezinta cash-flow-ul perioadei (CF) respectiv fluxul monetar net al exercitiului'[4].

Sorin V. Stan intelege prin cash-flow o metoda de actualizare a veniturilor viitoare, prin acestea intelegand veniturile care remunereaza factorul capital, respectiv profitul net si amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale. O alta exprimare posibila este metoda actualizarii disponibilitatilor nete sau a cash-flow-ului "liber disponibil (free cash-flow)'[5].

Maria Mihalciuc si colaboratorii sunt de parere ca termenul de cash-flow este 'de origine anglo-saxona, care semnifica fluxul de lichiditati intr-o perioada de timp, calculat ca diferenta intre incasarile curente si platile curente.. Cash-flow .. Este format, in esenta, din profitul net si amortizarea imobilizarilor. In sens restrans se refera numai la fluxul de numerar inscris in bugetul de casa al intreprinderii. Se calculeaza ca diferenta intre incasarile si platile in numerar (cash)'[6].

Gheorghe Staneanu si Constantin Avornicului considera ca 'intreprinderea degaja progresiv, datorita activitatii sale, un surplus monetar numit cash-flow brut reprezentat de beneficiul inainte de amortizari, impozite, distribuiri actionarilor si salariatilor'[7].

Lucia Abil sustine ca cash-flow-ul 'desemneaza fluxul de trezorerie, adica diferenta dintre veniturile si cheltuielile unei perioade determinate. Cash-flow-ul este un element important in aprecierea unei societati, in vederea unui plasament'[8].

Vasile Cocris si Vasile Isau considera ca intre cash-flow si fluxul de lichiditati nete apare egalitatea. Acesti autori precizeaza ca 'lichiditatile nete pot fi analizate atat ca nivel potential cat si ca marime reala:

Fluxul de lichiditati nete potential se bazeaza pe profitul net si amortismente.

Fluxul de lichiditati real constituie diferenta intre totalul incasarilor si totalul platilor unei perioade. Ori, amortismentul nu constituie o plata la fel ca si constituirea de provizioane".[9]

In legislatia financiara a Romaniei, fluxul de trezorerie este prevazut in Normele pentru aplicarea O.G. dupa cum urmeaza:

In Anexa II/3 la Normele pentru aplicarea O.G. nr. 13/1995[10] aprobate prin H.G. nr. 172/1995, structura tabloului fluxului de numerar este corelata cu formularele de raportare trimestriala pe anul 1994, flux care se descompune astfel:

disponibil la inceputul perioadei;

profit net (pierderi);

rezerve si provizioane;

cresteri de capital;

imprumuturi pe termen mediu si lung;

cresteri de active fixe;

cresteri de active financiare;

variatia capitalului de lucru;

disponibil la sfarsitul perioadei.

In Anexa I la Normele pentru aplicarea O.U.G. nr. 9/1997[11] aprobate prin H.G. nr. 203/1997 , modelul Fluxului financiar este corelat cu bilantul contabil pe anul 1996, flux care se descompune astfel:

flux de numerar din activitatea de exploatare;

flux de numerar din activitatea de investitii;

flux de numerar din activitatea financiara;

flux de numerar din alte activitati.

Din opiniile cu privire la fluxul de trezorerie a analistilor din strainatate prezentam urmatoarele.

Robert Higgins este de parere ca cash-flow-ul reprezinta 'un proces de transformare succesiva in decursul unei perioade a banilor, in stocuri, in creante si apoi din nou in lichiditati, si care reprezinta sangele vietii oricarei companii. Daca acest circuit este incetinit in mod determinant, starea de insolvabilitate poate sa apara'[13].

Profesorii Belverd E. Needls Jr., Henry R. Anderson si James C. Caldwell sustin ca 'starea de cash-flow este o stare financiara care arata sursele si utilizarile banilor intr-un exercitiu financiar'[14].

M.W.E. Glautier & B. Underdown pune in evidenta faptul ca "fluxurile de cash, de intrare si de iesire ale afacerilor unei firme sunt cele mai importante momente pe care se bazeaza evaluarile contabile. Managementul si investitorii in particular, sunt foarte interesati de fluxurile de cash generate de activele companiei. Aceste fluxuri de cash constituie nu numai problema centrala a supravietuirii unei companii, dar in acelasi timp fluxurile de cash sunt esentiale in realizarea obiectivelor unei companii."[15].

Bryan E. Milling apreciaza ca 'cash-flow-ul este un ciclu continuu de transformare a banilor in produse si servicii, utilizarea banilor pentru finantarea productiei, vanzarea produselor si apoi incasarea propriu-zisa a acestora'[16].

In vocabularul economic si financiar, Yves Bernard si Jean-Claude Colli, starea de cash-flow reprezinta 'diferenta intre incasarile si platile curente ale unei intreprinderi[17].

Profesorii Paul Halpern, J. Fred Waston si Eugene F. Brigham sustin ca "analiza grafica a fluxului de numerar se poate prezenta intr-o forma numerica si se poate include in documentele prezentate anual, sub denumirea de tabloul modificarilor in pozitia financiara sau tabloul fluxurilor de numerar. Acest document este construit astfel incat:

sa arate in ce masura activitatile firmei au afectat lichiditatea acesteia, masurata prin fluxurile de numerar;

sa scoata in evidenta relatiile dintre fluxurile de numerar provenite din activitatea productiva, cele din investitii si cele provenite din operatiuni financiare"[18].

Dupa parerea prof. Ioan Batrancea[19], aceste opinii prezentate mai sus pot fi grupate dupa cum urmeaza:

Cash-flow-ul este un proces investitional permanent de bani intr-o afacere, care are ca obiectiv obtinerea unui surplus monetar.

Cash-flow-ul este o stare financiara a firmei care reflecta pe de o parte formarea fondurilor banesti, iar pe de alta parte utilizarea lor.

Prin cash-flow se evalueaza castigurile monetare pe care le poate obtine un antreprenor dintr-o afacere.