CONCEPTUL DE FLUX

CONCEPTUL DE FLUX

Concepul de flux joaca un rol central in intelegerea mecanismului de elaborare a unui tablou de finantare. Pentru "Comitetul de studii si de cercetare asupra economiei de intreprindere" din Franta, fluxurile corespund "ansamblului miscarilor care au un impact fie imediat, fie ulterior, asupra lichiditatilor".

Definitia data de Bernard Esnault si Christian Hoarau este mai complexa: "concept de natura economica, notiunea de flux corespunde unei miscari sau unui transfer al unei cantitati de bunuri, de servicii sau de moneda, in timpul unei perioade anumite". Ei remarca faptul ca , in economie, fluxurile sunt cel mai adesea, discontinue, spre deosebire de lumea fizica. Totodata, ei precizeaza ca: "in contabilitatea de intreprindere, fluxurile pot fi definite ca o traducere contabila a relatiilor de schimb pe care intreprinderea le intretine cu mediul sau. Dar, daca toate fluxurile sunt miscari contabile, nu toate miscarile contabile sunt fluxuri"[1].

Notiunea de flux corespunde unei miscari sau transferului unei cantitati de bunuri sau moneda in timpul unei perioade de timp. Analiza financiara abordeaza studiul acestor miscari intr-un mod restrictiv. Astfel, dintre fluxurile economice ale unui agent economic, doar fluxurile financiare, exprimate in unitati monetare sunt luate in considerare. Fluxurile de informatii sau fluxurile de bunuri nu vor fi analizate decat daca au o implicare monetara directa sau indirecta. De asemenea, analiza financiara studiaza doar fluxurile care tranziteaza intreprinderea si mediul sau, nu si miscarile interne dintre subunitatile acesteia[2].

Data fiind marea diversitate a fluxurilor financiare dintr-o intreprindere, analiza acestora impune clasificarea lor dupa mai multe criterii[3], dintre care:

1. Dupa continutul lor, fluxurile financiare pot fi:

a)      Fluxuri de finantare- care privesc operatiile dintre firma si proprietarii de capitaluri. Ele antreneaza modificari in volumul si structura capitalurilor proprii si a capitalurilor imprumutate ale intreprinderii. Prin intermediul acestora sunt procurate resursele financiare necesare desfasurarii activitatii.

b)      Fluxurile de investitii- care sunt generate de achizitionarea sau vanzarea unor active imobilizate.

c)      Fluxurile de exploatare- ocazionate de desfasurarea activitatii curente a intreprinderii. Ele exprima sub aspect monetar, efectul tranzactiilor legate de activitatea de exploatare a firmei.

2. Dupa destinatia lor, avem:

a)       Fluxuri financiare de utilizari- care se identifica cu lichiditatile imobilizate in achizitii de imobilizari, de stocuri sau cresterea creantelor fata de clienti;

b)       Fluxuri financiare de resurse- care se concretizeaza in cresterea lichiditatilor pe diverse cai, cum ar fi: scaderea creantelor fata de clienti, contractarea creditelor, etc.

3. Dupa modul de urmarire pe parcursul unui exercitiu financiar:

a)     Fluxuri de trezorerie- care reprezinta suma fluxurilor de lichiditati degajate intr-o anumita perioada, calculandu-se ca diferenta intre incasarile si platile perioadei;

b)     Fluxuri de fonduri- care cuprind ansamblul fluxurilor reale legate de activitatile agentului economic, indiferent de momentul incasarii sau platii. Ele au un caracter potential deoarece pe termen scurt sau lung pot conduce la un flux de trezorerie efectiv. Aceste fluxuri se materializeaza in cresterea sau diminuarea unui element de activ sau pasiv. Nivelul lor se stabileste prin comparatia a doua bilanturi contabile succesive, a anexelor la bilant si a contului de profit si pierdere.

Bernard Colasse face distinctie intre fluxurile patrimoniale, financiare si cele monetare. Fluxurile patrimoniale sunt fluxuri de drepturi si obligatii care nu au un impact obligatoriu asupra disponibilitatilor intreprinderii. Este motivul pentru care el le clasifica in trei categorii[4]:

Fluxuri patrimoniale care au un impact imediat asupra disponibilitatilor (cumparari platite imediat si vanzari incasate imediat);

Fluxuri patrimoniale care nu au un impact imediat asupra disponibilitatilor (vanzarile si cumpararile pe credit);

Fluxuri patrimoniale fara impact asupra disponibilitatilor (exemplu: cheltuielile privind amortizarile genereaza un flux de diminuare, dar nu conduc, in nici un caz, la un flux de lichiditati).

Colasse conchide prin a acodra calificativul de "monetare", fluxurilor patrimoniale din prima categorie, cel de "financiare", fluxurilor din prima si a doua categorie, ceea ce denota ca ansamblul fluxurilor financiare il include pe cel al fluxurilor monetare. Tabloul de finantare are ca obiectiv reliefarea fluxurilor financiare, in timp ce fluxurile monetare, luate in mod singular, fac obiectul tabloului de flux.