CONCEPTUL DE SISTEM FISCAL

CONCEPTUL DE SISTEM FISCAL

Denumirea de "fisc" provine din limba latina, unde "fiscus" inseamna cos sau paner.

Sistemul fiscal reprezinta modul de cercetare si actiune, procedeele si modalitatile de investigare in vederea prevenirii, constatarii si inlaturarii cazurilor de sustragere de la calcularea, evidenta si plata impozitelor si taxelor cuvenite statului.

Totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele juridice si persoanele fizice care-i procura statului o parte covarsitoare din veniturile bugetare, formeaza sistemul fiscal.

In componenta sistemului fiscal intra, de asemenea, structurile specifice, organizate cu scopul de a urmari, controla si analiza modul de aplicare a legislatiei fiscale.

Se constata ca impozitul este elementul determinant al sistemului fiscal, dar, alaturi de acesta, sistemul fiscal cuprinde si alte elemente, cum sunt: legislatia fiscala, care are rolul crearii conditiilor legale si de reglementare a fiscalitatii incluzand atat drepturile si obligatiile autoritatilor fiscale, cat si pe cele ale contribuabililor si aparatul fiscal, cu structurile sale specifice, chemat sa realizeze aplicarea legislatiei fiscale in interesul puterii publice.

Sistemul fiscal consta intr-un ansamblu de masuri si actiuni intreprinse de stat printr-o politica fiscala adecvata in ceea ce priveste : rolul impozitelor si taxelor; tipuri de impozite si taxe, impunerea, perceperea si utilizarea impozitelor si taxelor.

Sistemul fiscal ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare, se materializeaza in legi sau acte normative cu putere de lege emise cu scopul de a colecta veniturile statului si a reglementa cheltuirea acestora. In Romania, sarcina crearii unui sistem si a unei strategii fiscale revine legislativului (Parlamentului ) si executivului ( Guvernului ).

Politica fiscala a statului este un factor determinant, in sensul ca, atat executivul cat si legislativul trebuie sa stabileasca sistemul fiscal pe care il practica, cat si strategia de urmat in cadrul administratiei fiscale.

Orice sistem fiscal prezinta urmatoarele doua caracteristici:

Exclusivitatea aplicarii: care presupune faptul ca el se aplica intr-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau pentru un sistem bugetar (buget central si bugete locale).

Autonomia tehnica: un sistem fiscal este autonom din punct de vedere tehnic daca este un sistem fiscal complet, ceea ce inseamna ca acesta contine toate regulile de asezare, lichidare

si incasare necesare pentru punerea sa in aplicare.

Sistemul fiscal consta intr-un ansamblu de masuri si actiuni intreprinse de stat printr-o politica fiscala adecvata in ceea ce priveste : rolul impozitelor si taxelor; tipuri de impozite si taxe, impunerea, perceperea si utilizarea impozitelor si taxelor.

Sistemul fiscal trebuie sa fie: unitar; simplu (sa predomine autoimpunerea); eficient; realizat cu costuri mici    (ex: impozitul pe salarii care este un impozit care se realizeaza prin stopaj la sursa si ale carui costuri de realizare sunt foarte mici ); cu o strategie clara, corecta si eficienta; sa fie dirijat astfel incat sa urmareasca strangerea tuturor obligatiilor; sa fie computerizat; sa fie astfel orientat incat sa beneficieze de o structura organizatorica optima; sa dispuna de personal fiscal cu o inalta pregatire de specialitate.

Infaptuirea reformei fiscale este deosebit de importanta atat ca parte integranta a ajustarii structurale pentru reducerea dezechilibrelor grave, contribuind astfel la o repartizare mai eficace si mai echilibrata a resurselor, cat si ca parte integranta a unei politici de stabilizare pentru o reducere a cheltuielilor publice si pentru o crestere a veniturilor statului fara distorsiuni exagerate in masura sa stabileasca un echilibru macroeconomic.

Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor bugetare si extrabugetare care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele de prelevare utilizate, precum si obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale.

Parghiile financiare oferite de sistemul fiscal, sub forma impozitelor si taxelor dau posibilitatea statului sa exercite controlul asupra economiei in anumite limite prin aparatul sau specializat de control financiar.

Controlul realizat prin aceste parghii poate oferi informatii care sa fie avute in vedere in orientarea activitatii de asezare si percepere a impozitelor si taxelor pentru o mai buna indeplinire a functiilor economice si sociale a acestora.

Pentru ca sistemul fiscal sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile sale, reglementarile fiscale trebuie sa se caracterizeze prin claritate, precizie, sa cuprinda elemente necesare unei aplicarii obiective, unitare, corecte si fara echivoc a prevederilor lor de catre platitori si de catre aparatul de control fiscal deopotriva.

Prin utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, sistemul fiscal este in acelasi timp generator si rod al politicii fiscale, adica face sa functioneze diferite tehnici si mecanisme de prelevare a impozitelor in scopuri politice, economice sau / si sociale.