CONTINUTUL, ÎNTOCMIREA SI APROBAREA BUGETULUI DE VENITURI SI CHELTUIELI AL INSTITUTIILOR PUBLICE

Continutul, intocmirea si aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli al institutiilor publice

Formarea resurselor de finantare si utilizarea lor in cadrul institutiilor se reflecta intr-un buget propriu al acestora.

Bugetul unei institutii cuprinde doua parti:

partea de venituri, in care veniturile se inscriu in ordinea si gruparea prevazuta in cadrul general al clasificatiei bugetare (pe capitole si subcapitole) dupa felul lor. În cazul institutiilor care realizeaza atat venituri destinate bugetului statului, cat si venituri ce se retin pentru autofinantare, acestea se cuprind separat in buget. De asemenea, la institutiile subventionate, la partea de venituri, alaturi de veniturile proprii se inscrie si subventia prevazuta a se primi de la buget;

partea de cheltuieli, cuprinde cheltuielile in cadrul fiecarui capitol si subcapitol (acestea sugereaza domeniul in care functioneaza institutia, felul unitatii si actiunii), pe titluri, articole si aliniate, dupa natura economica, ca de exemplu:

cheltuieli curente: cheltuieli de personal (Titlul I), bunuri si servicii (Titlul II), dobanzi (Titlul III), subventii (Titlul IV), transferuri intre unitati ale administratiei publice (Titlul VI), alte transferuri (Titlul VII), asistenta sociala (Titlul VIII), alte cheltuieli (Titlul IX);,

cheltuieli de capital active nefinanciare (Titlul X), active financiare (Titlul XI);

rezerve, excedent / deficit (Titlul XII) (vezi Anexa 3).

Bugetul unei institutii publice nu are caracterul unei balante financiare reale, autentice intrucat nu se poate realiza egalitatea intre venituri si cheltuieli decat la institutiile autofinantate. La institutiile publice finantate integral din venituri proprii cheltuielile se pot face numai in limita veniturilor realizate, iar soldurile anuale de mijloace banesti rezultate din executie se preiau ca venituri in anul urmator, de regula.

Institutiile bugetare care au in subordine subunitati sau activitati autofinantate intocmesc pentru acestea separat bugete de venituri si cheltuieli.

Aceste bugete se integreaza in bugetul institutiei si se aproba odata cu acesta.

Fiecare institutie intocmeste pentru activitatea sa un buget propriu. Institutiile ierarhic-superioare (ministere, alte institutii centrale, directiile judetene etc.) intocmesc in plus un buget centralizat care reflecta ansamblul de activitati din sfera lor de competenta.

Elaborarea bugetului institutiilor are in loc in stransa legatura cu elaborarea bugetului de stat. În faza de proiect, institutiile inscriu in proiectul de buget date privind realizarile preliminare pentru anul in curs, propunerile pentru anul de plan si estimarile pentru urmatorii trei ani. Centralizate din treapta in treapta aceste proiecte se depun in forma sintetica la Ministerul Finantelor Publice, iar pe plan local, la compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale pentru a servi ca instrumente de fundamentare a indicatorilor pentru ramura respectiva de activitate.

Dupa adoptarea bugetului de stat de catre Parlament, respectiv a bugetelor locale de catre consiliile locale, indicatorii bugetari se desfasoara (repartizeaza) pe ministere si celelalte organe centrale si, respectiv, pe institutii locale, iar apoi are loc definitivarea bugetului propriu de catre fiecare institutie, in care se inscriu indicatori aprobati cu propuneri de repartizare pe trimestre. Bugetele definitivate cu repartizarea pe trimestre a indicatorilor se aproba de catre organul ierarhic superior in cazul institutiilor finantate integral sau partial de la buget si de catre organul de conducere al institutiei, cu avizul organului ierarhic superior, in cazul institutiilor autofinantate integral.

Odata aprobat, bugetul devine un instrument in conducerea si desfasurarea activitatii economico-financiare in cadrul institutiilor publice. Executia sa inseamna incasarea veniturilor si efectuarea platilor si a cheltuielilor. În efectuarea cheltuielilor institutiilor trebuie respectate regulile generale privind executia bugetara si principiile de finantare bugetara.

Resursele de finantare a institutiilor publice pot fi resurse proprii, dar mai ales sunt resurse bugetare. Finantarea institutiilor din resurse bugetare se realizeaza dupa deschiderea si repartizarea creditelor bugetare, asa cum s-a aratat in capitolul II al lucrarii.