Cadrul general al politicii monetare a Bancii Nationale a Romaniei

Cadrul general al politicii monetare a Bancii Nationale a Romaniei

Perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana cere o politica monetara adecvata, care treptat trebuie apropiata de politica monetara a Bancii Centrale Europene.

Pentru Banca Centrala Europeana principalul obiectiv de politica monetara urmarit este mentinerea stabilitatii preturilor, cu mentiunea ca, fara a prejudicia acest obiectiv, Sistemul European al Bancilor Centrale trebuie sa sprijine politica economica generala a Comunitatii.

Politica monetara dusa de BNR in ultimul deceniu a fost destul de controversata. Reformarea politicii monetare a Bancii Nationale a Romaniei trebuie inclusa in contextul mai larg, de reforma a intregului sistem bancar.

Regimul de politica monetara a fost cel de urmarire a agregatelor monetare (monetar target), avand ca obiectiv intermediar masa monetara (M2), iar ca obiectiv operational baza monetara (MO).

Pe parcurs insa, s-au inregistrat abateri de la aceasta ancora anti-inflationista, adoptandu-se cursul de schimb ca obiectiv intermediar (anii 1999, 2000). Tentativa s-a dovedit a fi nereusita, rezultatele folosirii unei politici monetare restrictive, bazata pe majorarea ratei dobanzii, fiind contrare asteptarilor. In conditiile unui segment predominant al intreprinderilor si bancilor de stat, o politica monetara restrictiva nu s-a dovedit a fi inspirata. In ciuda dobanzilor ridicate si prohibitive la credite, intreprinderile de stat, insensibile la necesitatea imbunatatirii eficientei economice, au continuat sa se imprumute, generand credite restante si, de asemenea, integrand (fara sa faca eforturi de reducere a costurilor si ridicare a randamentelor) cheltuielile cu dobanzile mai mari in preturi, mai ales in preturile utilitatilor.

Sectorul privat a fost puternic afectat, in conditiile in care alternativele la creditul bancar erau aproape inexistente la inceputul tranzitiei romanesti. Astfel, dintr-o masura aplicata pentru incetinirea cresterii inflatiei, politica monetara restrictiva a devenit unul dintre principalii factori de agravare si proliferare

Avand in vedere tendintele internationale in domeniul modernizarii financiar-bancare, dar si obiectivul de aderare la Uniunea Europeana, Romania trebuie sa realizeze anumite schimbari in ceea ce priveste orientarea strategiilor de politica monetara.

Actuala strategie de politica monetara, orientata cu precadere catre agregatul monetar M2, nu mai corespunde criteriilor impuse de fenomenele invocate.

Politica monetara imprimata de Banca Centrala Europeana are in vedere agregatul M3 ca valoare de referinta si o rata a inflatiei care sa nu depaseasca pe termen mediu 2%. In acest context, corelat si cu evolutiile din ultimii ani, in Romania se va impune reconsiderarea structurii masei monetare si crearea agregatului M3. De altfel, o asemenea masura a fost considerata chiar de catre guvernatorul BNR ca fiind imperioasa. Se propune, de asemenea, renuntarea la aranjamentul tintirii deprecierii nominale a cursului de schimb in scopul asigurarii competitivitatii internationale a productiei interne, urmand ca BNR sa-si asume doar obiectivul inflatiei

Regimul de politica monetara adecvat situatiei de perspectiva a Romaniei in contextul fenomenului de catching-up, impus de conditiile de convergenta, este cel al tintirii inflatiei.

Un asemenea regim isi poate gasi aplicabilitate, avandu-se in vedere orientarea dezinflationista actuala a politicii noastre monetare, flexibilitatea cursului de schimb si rolul important al agregatelor monetare, care se regasesc intr-un regim de tintire a inflatiei.

Ca un scenariu previzibil de adoptare a monedei unice euro si de acomodare la politica monetara unica presupusa de aceasta, am putea avea in vedere urmatoarele etape (unele dintre ele deja parcurse sau in curs de pregatire):

trecerea la euro ca moneda de referinta in locul dolarului american (3 martie 2003);

liberalizarea contului de capital (aprilie 2005);

denominarea monedei nationale (1 iulie 2005);

adoptarea regimului de tintire directa a inflatiei (iulie 2005);

introducerea agregatului monetar M3 (inainte de anul 2007);

Incadrarea in Sistemul Monetar European II - trecerea la un sistem de cursuri fixe fata de euro, care sa fie mentinut, fara devalorizari sau tensiuni grave, cel putin doi ani premergatori evaluarii in vederea trecerii la moneda unica (posibil 2009-2010).

Trebuie avut in vedere faptul ca Romania va fi obligata sa urmareasca indeplinirea criteriilor de convergenta din Tratatul de la Maastricht si, ulterior adoptarii monedei unice, pe cele din Pactul de stabilitate si crestere. Daca in cazul criteriilor care tin de finantele publice indeplinirea lor este relativ facila pentru Romania (ponderea datoriei publice in PIB nu va fi greu de mentinut si in perspectiva sub 60%, iar in conditiile continuarii practicarii unui buget de austeritate se va putea pastra si deficitul bugetar sub 3% din PIB), lucrurile sunt mai complicate in cazul criteriilor monetare.

Astfel, este de asteptat ca in perspectiva integrarii europene sa asistam treptat la o oarecare crestere a preturilor interne (o aliniere spre media preturilor din UE), dar probabil ca, o data cu intrarea in UE, vom asista la cresteri de preturi mai substantiale. Chiar si dupa adoptarea monedei unice asemenea alinieri de preturi nu sunt excluse, daca tinem cont de experienta Greciei, a Spaniei, a Portugaliei si nu numai.

In aceste conditii, un nivel foarte scazut al ratei inflatiei, care sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5% media celor mai reduse trei rate ale inflatiei din UE, va fi dificil de atins si pastrat; aceasta va constitui o provocare pentru politica noastra monetara, dar si pentru economia reala.

O data cu intrarea in Uniunea Europeana, chiar inainte de a trece la moneda unica, Banca Nationala a Romaniei va deveni membra a Sistemului European al Bancilor Centrale. In momentul in care vom adopta euro drept moneda nationala, in Consiliul Guvernatorilor, in materie de decizii de politica monetara (unica), va fi deja functional noul sistem de vot, prognozat sa intre in vigoare odata cu extinderea zonei euro.

Intrucat se are in vedere pastrarea numarului actual de voturi (15), tarile membre vor fi impartite pe trei grupuri si vor beneficia de drept de vot prin rotatie, mai des tarile mari si mai rar tarile mici: primele cinci tari vor avea patru voturi, al doilea grup de tari opt voturi, iar al treilea grup va imparti trei voturi. In conditiile gruparii tarilor dupa marime, definita din perspectiva PIB si a dimensiunii activitatii bancare nationale, probabil ca ne vom plasa in cel de-al treilea grup, cu numarul cel mai mic de voturi, ceea ce va echivala cu posibilitatea de a vota si deci de a influenta politica monetara unica la intervale mai mari de timp.