Cadrul juridic al investitiilor straine in Romania

Cadrul juridic al investitiilor straine in Romania

Pentru mai bine de 40 de ani, Romania a fost supusa unei dictaturi ce a impus o economie puternic centralizata, orientata mai ales in ultimii ani ai acestei perioade, spre o dezvoltarea autarhica.

Problematica investitiilor straine in Romania a fost reglementata de Decretul Consiliului de Stat nr. 424/1972, conform caruia fluxul de investitii straine in Republica Socialista Romania era acceptat numai prin participarea capitalului strain la constituirea societatilor mixte. Ponderea partii romane in capitalul social trebuia sa fie de minim 51%. Nu se ofereau garantii prin lege, contra unei eventuale nationalizari. In acest context, volumul capitalului din tarile occidentale era extrem de redus, partea preponderenta a investitiilor straine provenind din fostul lagar socialist.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, una dintre prioritatile Romaniei a reprezentat-o deschiderea portilor catre economia de piata, si implicit catre tarile care detin tehnologii avansate, know-how si management modern. Urmarindu-se atragerea investitiilor straine in Romania a fost necesara instituirea unui cadru juridic adecvat.

In martie 1990 este adoptat primul act normativ, respectiv Decretul-Lege nr. 96/1990 care a asigurat liberalizarea fluxurilor de capital strain catre Romania. Acest decret reglementa posibilitatea materializarii ISD sub forma societatilor cu participare de capital strain (societati mixte) sau sub forma societatilor cu capital integral strain. In primul caz, trebuia obtinuta aprobarea ministerului de profil in functie de natura domeniului vizat precum si avizul Ministerului Comertului Exterior si al Ministerului Finantelor. In cel de-al doilea caz, era necesara obtinerea unei aprobari guvernamentale. De mentionat ca, aportul in natura al investitorului strain beneficia de scutire de la plata taxelor vamale.

Prin Legea 35/1991, privind regimul investitiilor straine, s-a instituit regimul juridic general in aceasta materie, asigurandu-se investitorilor straini in Romania garantiile, facilitatile si conditiile optime de valorificare nelimitata si integrala a capitalului investit.

In art. 4 din Legea 35/1991 se precizeaza ca, investitiile straine pot fi efectuate in toate sectoarele din domeniul industriei, explorarii si exploatarii resurselor naturale, agriculturii, infrastructurii si telecomunicatiilor, constructiilor civile si industriale, cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice, comertului, transporturilor, turismului, serviciilor bancare si de asigurare si altor servicii cu respectarea urmatoarelor conditii: a) sa nu fie incalcate normele de protectie a mediului inconjurator; b) sa nu se aduca atingere intereselor de securitate si aparare nationala ale Romaniei; c) sa nu fie aduse prejudicii ordinii publice, sanatatii si moralei.

Investitorii straini beneficiau conform prevederilor acestei legi de anumite facilitati ce vizau:

a)     scutirea de la plata taxelor vamale a aportului in natura al investitorului strain (utilaje, masini, instalatii, mijloace de transport etc. aduse din strainatate);

b)     scutirea de la plata taxelor vamale a materiilor prime, materialelor importate pentru productia proprie, pe o perioada de doi ani de activitate a investitiei, perioada calculata din momentul punerii in functiune a obiectivului;

c)     scutirea de la plata impozitului pe profit in functie de natura activitatii ce urma a fi desfasurata astfel:

pentru o investitie efectuata in industrie, agricultura, constructii durata scutirii era de 5 ani de la inceperea activitatii;

pentru investitiile realizate in explorarea si exploatarea resurselor naturale, comert si telecomunicatii, investitorii straini beneficiau de aceasta facilitate pe o perioada de 3 ani de la data inceperii activitatii;

pentru investitiile din comert, turism, servicii bancare si de asigurare si pentru orice alte prestari de servicii durata scutirii era fixata la 2 ani din momentul inceperii activitatii.

d)     reducerea cu 25-50% a impozitului pe profit, dupa expirarea perioadelor mai sus mentionate in anumite conditii: exportarea unei parti din productia realizata prin investitia respectiva, crearea de noi locuri de munca, utilizarea de echipamente, utilaje produse in Romania etc.

Trebuie retinut ca legea prevedea ca, in cazul in care investitorul strain renunta, din proprie initiativa, la activitatea generata de investitie, intr-o perioada mai mica decat dublul perioadei pentru care a beneficiat de stimulente, va trebui sa plateasca impozitele legale pentru intrega durata de functionare.

Facilitatile acordate investitorilor de Legea nr. 35/1991 au avut un caracter discriminatoriu avantajandu-i net pe cei straini. Scutirile de la plata impozitului pe profit de care au beneficiat investitorii romani au fost mult mai scurte respectiv de 2 ani pentru activitatile productive si de 6 luni pentru cele din comert si servicii in general.

Posibilitatea investitorilor straini de a cumpara actiuni si active de la societatile comerciale de stat a fost inserata in Legea nr.58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale. Si in acest caz, investitorul strain trebuia sa obtina in prealabil acel certificat de investitor eliberat de Agentia Romana de Dezvoltare (ARD).

Actele normative, care intr-o prima perioada au modificat si completat regimul investitiilor straine in Romania statuat prin Legea nr. 35/1991, au fost:

Legea nr.57/1993 care conditiona acordarea de scutiri de la plata impozitului pe profit conform Legii nr. 35/1991 de un aport minim al investitorului strain de minimum 20% din capitalul social al societatii comerciale, dar nu mai putin de 10.000 dolari SUA;

Legea nr. 71/1994 privind acordarea unor facilitati suplimentare fata de Legea nr. 35/1991, viza atragerea in industrie a investitorilor straini cu potential economic.

Conditiile care permiteau accesul la facilitati constau in: necesitatea ca investitia straina in noua societate comerciala sa fie de minim 50 milioane dolari SUA, obtinerea unui grad valoric de integrare a fabricatiei in Romania de cel putin 60% si exportarea a mai bine de 50% din valoarea productiei anuale.

Facilitatile acordate s-au concretizat in:

Scutirea de la plata taxelor vamale, pe o perioada de 7 ani de la data inmatricularii societatii comerciale, a masinilor, utilajelor, instalatiilor, echipamentelor din import, subscrise ca aport in natura sau platite din surse proprii, atrase sau imprumutate ;

Scutirea de la plata taxelor vamale, pe o perioada de 7 ani de la data inmatricularii societatii comerciale, a materiilor prime, materialelor consumabile, pieselor de schimb si componentelor importate pentru productia proprie a societatii, platite din surse proprii, atrase sau imprumutate;

Scutirea de la plata impozitului pe profit pentru o perioada de 5 ani de la data obtinerii de profit, dar nu mai mult de 7 ani de la data inceperii activitatii.

In Legea nr. 71/1994, se prevede totodata ca daca intr-un interval de 14 ani, de la data inmatricularii, participarea investitorului strain la capitalul social se reduce sub 50 milioane dolari SUA, sau daca in aceeasi perioada societatea comerciala se dizolva voluntar, atunci aceasta va fi obligata la plata tuturor impozitelor ce i s-ar fi aplicat pe intreaga durata de functionare.

Realizarea celei mai mari investitii din Romania (Fabrica de automobile DAEWOO din Craiova), in ultimul deceniu al secolului trecut, a fost determinata si poate chiar conditionata de aparitia acestei legi.

Legea nr. 68/1997 a permis societatilor comerciale romanesti cu participare straina, inclusiv celor cu capital integral strain, sa dobandeasca dreptul de proprietate si orice alte drepturi reale asupra terenurilor necesare pentru realizarea obiectivului de activitate. Acest drept a reprezentat o premiera in legislatia ultimilor 50 de ani din Romania.

Se poate afirma ca perioada 1991-jumatatea anului 1997 a fost una de stabilitate legislativa, regimul investitiilor straine in Romania fiind stabilit, modificat si completat de legile pe care le-au prezentat.

Prin Ordonanta de Urgenta nr. 31/1997 privind regimul investitiilor straine in Romania au fost abrogate prevederile Legii nr. 35/1991 si Legii nr. Prin aceasta ordonanta au fost redefiniti o serie de termeni intalniti in Legea nr. 35/1991 si au fost acordate facilitati fiscale, conditionate de realizarea unor standarde de performanta. In cazul in care participarea investitorului strain la capitalul social al unei firme romanesti era de minimum 20%, dar nu mai putin de 350.000 dolari, ordonanta prevedea: scutirea de la plata taxelor a aportului de masini, utilaje, instalatii, echipamente, reprezentand aportul in natura la capitalul social; diminuarea cu 50% a taxelor vamale pentru importul de materii prime, materiale necesare realizarii productiei pe o perioada de doi ani; diminuarea impozitului pe profit la 15% tot pentru o perioada de doi ani de la inceperea activitatii.

Facilitatile prezentate erau imbunatatite in functie de indeplinirea unor conditii cum ar fi: valoarea capitalului social subscris si varsat de investitorul strain sa depaseasca 5.000.000 dolari, exportarea de produse proprii a caror valoare sa depaseasca 40% din productia realizata, reinvestirea a cel putin 50% din profitul net realizat anual etc.

De facilitati asemanatoare beneficiau si investitiile straine, de cel putin un milion de dolari SUA, angrenate in procesul de privatizare.

Trebuie mentionat ca in aceasta ordonanta sunt abordate distinct, pentru prima data in legislatia romaneasca, investitiile de portofoliu realizate de investitorii straini.

Publicarea cu mare intarziere a Normelor de aplicare a Ordonantei de Urgenta nr. 31/1997 a determinat inoperabilitatea prevederilor acesteia, fiind abrogata prin adoptarea Ordonantei de Urgenta nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor straine.

Aceasta ordonanta prevedea acordarea de facilitati in cazul realizarii de ISD si anume: scutirea de la plata taxelor vamale si a taxei pe valoarea adaugata a importului de bunuri ce reprezinta aportul in natura la capitalul social, scutirea de la plata taxelor vamale a importului unor echipamente tehnologice, deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor aferente amortizarii, deducerea in totalitate din profitul impozabil a cheltuielilor cu reclama si publicitatea, recuperarea pierderii anuale din profiturile impozabile inregistrate in urmatorii 5 ani consecutivi.

In premiera in legislatia romaneasca, adoptata dupa 1990, se instituie egalitatea intre investitorii straini si cei romani, eliminandu-se discriminarile la care cei din urma fusesera supusi incepand cu anul 1990. Tot cu caracter de noutate a fost scutirea de la plata taxei pe valoarea adaugata pentru achizitia de echipamente de pe piata interna.

In urma dezbaterii in Parlament a Ordonantei de Urgenta nr. 92/1997, a fost adoptata Legea nr. 241/1998 care a suplimentat facilitatile prevazute in ordonanta. Este vorba de scutirea de la plata impozitului pentru profitul reinvestit si de diminuarea impozitului pe profit in cazul investitiilor de cel putin 500.000 de dolari SUA. Cuantumul diminuarii impozitului pe profit era determinat in functie de valoarea investitiei.

Inedita in Legea nr. 241/1998 a fost si prevederea conform careia facilitatile acordate investitorilor prin acest act normativ nu se modifica pentru o perioada de 5 ani. Paradoxal, la numai cateva luni dupa ce au fost legiferate, ele au fost suspendate pentru anul 1999, prin Legea bugetului de stat pe anul 1999.

Suspendarea facilitatilor acordate investitorilor straini in anul 1999 a determinat necesitatea adoptarii unui tratament mai bun, cel putin pentru investitorii importanti. A fost astfel adoptata Ordonanta de Urgenta nr. 67/1999 privind unele masuri pentru dezvoltarea activitatilor economice, care stabilea stimulente investitiilor cu impact major, respectiv investitii de cel putin 50 sau 60 de milioane dolari SUA esalonate pe perioade de cel mult 2 sau 3 ani in functie de domeniul de activitate.

Spre finalul anului 1999, au avut loc mai multe modificari ale Ordonantei de Urgenta nr. 92/1997 si anume:

Prin Ordonanta de Urgenta nr. 127/1999 se anula scutirea de la plata taxelor vamale a autoturismelor importate pentru constituirea aportului in natura la capitalul social. S-a apreciat ca facilitatea acordata pana in acel moment a condus la un import nejustificat de mare de autoturisme, cele mai multe fiind utilizate in interes personal.

Eliminarea scutirii de la plata taxelor vamale pentru bunurile din import aduse ca aport la capitalul social sau utilizate in procesul de productie    a fost instituita prin Ordonanta de Urgenta nr. 215/1999.

Prin emiterea Ordonatei de Urgenta nr. 217/1999 au fost suprimate si celelalte facilitati acordate investitorilor, inclusiv cele suplimentare.

Presiunea exercitata de investitorii straini a determinat guvernul sa reacorde societatilor comerciale cu participare de capital strain facilitatile fiscale si vamale prevazute anterior in urmatoarele acte normative: Legea nr. 35/1991, Legea nr. 71/1994 si Ordonanta de Urgenta nr 31/1997. Au ramas neactivate facilitatile referitoare la impozitul pe profit. Concretizarea acestor aspecte s-a realizat prin Ordonanta de Urgenta nr. 6/2000 privind modificarea Ordonantei de Urgenta nr. 217/1999 si prin Ordonanta de Urgenta nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adaugata.

Legea nr. 322/2001, privind promovarea ISD, cu impact semnificativ in economie, vizeaza investitiile de peste un milion de dolari SUA, efectuate in infrastructura economica a tarii, precum si acele investitii de peste un milion de dolari care induc un efect benefic de antrenare in economia Romaniei sau creeaza locuri noi de munca. Investitia trebuia efectuata sub forma de capital lichid, si putea fi realizata in orice domeniu de activitate, exceptand sectoarele financiar, bancar, de asigurari-reasigurari.

Investitorii, pentru a beneficia de prevederile acestei legi, trebuiau sa indeplineasca urmatoarele conditii:

investitia sa fie realizata dupa data intrarii in vigoare a legii, respectiv dupa 1 ianuarie 2004;

aportul financiar la investitie sa fie in moneda nationala sau in valuta convertibila;

investitia sa fie realizata in maxim 30 de zile de la data inregistrarii statistice;

sa nu fie incalcate reglementarile privind protectia mediului inconjurator;

sa nu fie afectate interesele de securitate si aparare nationala;

sa nu dauneze ordinii, sanatatii sau moralei publice.   

Facilitatile de care beneficiau investitorii au fost urmatoarele:

scutirea de la plata taxelor vamale si de la plata TVA numai pentru masini, utilaje, echipamente nefolosite si care intra in Romania intr-o perioada mai mica de un an de la data producerii lor;

exceptarea de la plata TVA a importului de materii prime si materiale deficitare in Romania, dar care sunt necesare pentru functionarea obiectului investitiei;

recuperarea pierderilor fiscale din profitul impozabil in urmatorii 5 ani de activitate;

acordarea unui credit fiscal ce reprezinta 20% din valoarea investitiei;

posibilitatea utilizarii amortizarii accelerate, astfel ca investitorului ii era permis sa includa in cheltuielile de exploatare in primul an de functionare o cota de amortizare de 50% din valoarea initiala a mijlocului fix.

Pe de alta parte, Legea nr. 332/2001 prevedea ca in cazul in care investitorul va instraina mijlocul fix, intr-o perioada mai mica de doi ani de la data importarii, el va trebui sa plateasca atat facilitatile acordate cat si penalitatile de intarziere corespunzatoare. Aceleasi sanctiuni sunt prevazute a fi aplicate cand obiectivul de investitii functioneaza mai putin de 10 ani.

Actele normative mentionate pana acum au vizat direct procesul investitional. Alaturi de acestea, o serie intreaga de facilitati sunt oferite investitorilor de legi referitoare la: zonele libere, parcurile industriale, zonele defavorizate, intreprinderile mici si mijlocii.