Capitalul Bancii Centrale Europene

Capitalul Bancii Centrale Europene

Capitalul Bancii Centrale Europene se cifreaza la 5 miliarde de euro si se poate majora prin decizia Consiliului Guvernatorilor care se adopta cu majoritate calificata. Voturile membrilor Consiliului Guvernatorilor sunt ponderate conform repartitiei capitalului subscris la Banca Centrala Europeana de catre bancile centrale nationale. O decizie privind majoritatea calificata se adopta daca voturile favorabile exprimate reprezinta cel putin doua treimi din capitalul subscris la Banca Centrala Europeana si cel putin jumatate din actionari.[1]

Deasemenea, Consiliul Guvernatorilor hotaraste cu o majoritate calificata asupra cuantumului capitalului exigibil si a modalitatilor de varsare a capitalului.

Bancile centrale nationale sunt singurele autorizate sa subscrie si sa detina capitalul Bancii Centrale Europene. Fiecare banca centrala detine o pondere in capitalul Bancii Centrale Europene care este egala cu suma urmatoarelor procente:

50% din cota pe care statul membru o reprezinta in cadrul populatiei Comunitatii in penultimul an dinaintea constituirii Sistemului European al Bancilor Centrale;

50% din cota pe care statul membru o detine din produsul intern brut al Comunitatii la preturile pietei, constatate in decursul celor cinci ani care au precedat penultimul an dinaintea constituirii Sistemului European al Bancilor Centrale.

Dupa constituirea Sistemului European al Bancilor Centrale ponderile atribuite bancilor centrale nationale se revizuiesc din cinci in cinci ani.

Bancile centrale nationale pun la dispozitia Bancii Centrale Europene rezerve valutare, altele decat monedele statelor membre, pozitii de rezerva la FMI si DST in valoare de pana la 50 de miliarde de euro. Consiliul Guvernatorilor decide asupra partii de rezerve care poate fi pretinsa de Banca Centrala Europeana dupa constituire si sumele ce se solicita ulterior. Banca Centrala Europeana este autorizata sa gestioneze rezervele si sa le utilizeze conform statutului.

Contributia fiecarei banci centrale nationale la formarea rezervelor depinde de partea de capital subscrisa la Banca Centrala Europeana. In acest sens, Banca Centrala Europeana poate sa solicite rezerve suplimentare in limita fixata si poate sa gestioneze rezervele    la FMI si DST.

Bancile centrale nationale efectueaza operatii cu rezerve pentru indeplinirea obligatiilor ce le revin fata de organizatiile internationale. Operatiile privind rezervele valutare care revin bancilor centrale nationale dupa transferul catre Banca Centrala Europeana si tranzactiile efectuate de statele membre cu fondurile lor de rulment peste o limita fixata sunt supuse autorizarii Bancii Centrale Europene pentru a asigura coerenta in politica monetara si valutara a Uniunii Europene.

Suma veniturilor monetare ale bancilor centrale se repartizeaza intre ele, proportional cu partile varsate la capitalul Bancii Centrale Europene.

Profitul net al Bancii Centrale Europene se distribuie astfel: [2]

O suma care urmeaza a fi determinata de Consiliul Guvernatorilor si care nu poate depasi 20% din beneficiul net se transfera fondului general de rezerva in limita a 100% din capital;

Beneficiul net se distribuie detinatorilor partilor la Banca Centrala Europeana, proportional cu sumele varsate.

In cazul in care Banca Centrala Europeana inregistreaza o pierdere, aceasta se acopera din fondul general de rezerva si daca este necesar din venitul monetar obtinut in cursul exercitiului financiar, pe baza deciziei Consiliului Guvernatorilor proportional cu si pana la concurenta sumelor alocate bancilor centrale nationale.

In indeplinirea misiunilor incredintate, Banca Centrala Europeana poate sa deschida conturi la bancile centrale nationale, la organismele publice, sa accepte pentru imprumuturile acordate active si titluri drept garantii, poate sa intervina pe pietele de capital prin operatii de vanzare-cumparare, poate sa imprumute sume exprimate intr-o anumita moneda.

Banca Centrala Europeana este singura abilitata sa autorizeze emisiunea bancnotelor. Bancnotele emise de Banca Centrala Europeana si de bancile centrale nationale sunt singurele mijloace de plata legale in interiorul Uniunii Europene. Statele membre pot emite monede metalice sub rezerva aprobarii emisiunii de catre Banca Centrala Europeana.

Consiliul poate sa hotarasca, dupa consultarea Bancii Centrale Europene, asupra unor masuri pentru armonizarea valorilor unitare si a specificatiilor tehnice a tuturor monedelor metalice destinate circulatiei in vederea asigurarii unei bune circulatii in interiorul Uniunii Europene.