Categorii de riscuri care trebuie luate in considerare de un potential investitor

Categorii de riscuri care trebuie luate in considerare de un potential investitor

Indiferent de dimensiune, firmele se confrunta tot mai mult cu incertitudinea evolutiei proceselor economice.

Daca, in cazul incertitudinii, nu pot fi stabilite cauzele care produc evenimentul si deci nu pot fi luate masuri de prevenire, in cazul riscului putem determina probabilitatea cu care un eveniment nedorit poate sa se produca.

Potrivit lui P. Conso riscul "reprezinta incapacitatea unei firme de a se adapta in timp si la cel mai mic cost la schimbarile de mediu[1]". Putem astfel afirma ca riscul asociat unei investitii este cu atat mai mare cu cat climatul investitional este mai instabil si cu cat managementul firmei identifica mai tarziu sau niciodata factorii perturbatori.

Majoritatea deciziilor economice se iau in conditii de risc si incertitudine, optiunea catre un proiect de investitii sau altul conducand firma catre o rentabilitate mai mica sau mai mare.

In cazul unui investitor strain, comparabil ca potential cu cel autohton analiza problematicii riscului este mai complexa datorita faptului ca perceptia primului difera fata de perceptia celuilalt in functie de: dimensiunile si natura entitatii care constituie subiectul perceptiei (indivizi, grupuri de indivizi, firme, natiuni); contextul politic; contextul economico-social; contextul istoric si cultural; zona geografica[2].

Riscurile asociate deciziei unei firme de a realiza o ISD se concretizeaza in: riscul de proiect, riscul asociat direct firmei si riscul de tara. Primele doua sunt controlate la nivel de management de firma, iar cel de-al treilea la nivel de guvern al tarii receptoare.

Riscul de proiect este identificat de unii autori cu riscul determinat de solutiile defectuoase de proiectare care conduc la o neconcordanta intre obiectivele stabilite si capacitatile rezultate in urma executarii proiectului.

Acest fapt impune automat atragerea raspunderii proiectantului. Dintr-o perspectiva largita riscul de proiect este o consecinta a specificului activitatii desfasurate de firma. El deriva din slaba cunoastere a efectelor pe care o decizie adoptata in prezent le va produce in perspectiva, in conditiile unor permanente mutatii inregistrate de factorii exteriori firmei.

Riscul asociat direct firmei rezulta din elemente ce caracterizeaza firma (marimea capitalului social, calitatea managementului etc), si din supradimensionarea posibilitatilor firmei de a realiza un anumit obiectiv de investitii in strainatate.

Problematica riscului de tara in plan teoretic si practic a fost impusa cu intensitate in ani '80 pe fondul incapacitatii unor tari latino-americane de a returna datoria externa. In acea perioada riscul de tara a fost identificat cu incapacitatea de plata a respectivelor tari. Ulterior s-a constatat ca sfera de cuprindere a riscului de tara s-a extins paralel cu cresterea volumului comertului international si cu amplificarea exponentiala a fluxurilor de ISD. Aceste evolutii sunt consecinte ale intensificarii prezentei firmelor multinationale pe pietele externe.

Conform lui Pancros Nagy, riscul de tara poate fi definit ca fiind expunerea la o pierdere potentiala - a unui activ real, a unei afaceri -    ca urmare a producerii unor evenimente economice, politice sau sociale care se afla, de la un anumit nivel in sus, cel putin partial, sub control guvernamental din tara gazda si nu sub controlul proprietarului bunului sau al managerului firmei .

La modul general, riscul de tara consta in expunerea la pierderi financiare cu ocazia desfasurarii unei afaceri internationale, pierderi prilejuite de activitatile macroeconomice si evenimentele politice din tara gazda.

Asadar riscul de tara este generat de interactiunea mai multor categorii de factori si anume:

Factori economici, care includ: incetinirea brusca a cresterii economice, descresterea economica, dezechilibrul balantei de plati externe, cresterea inflatiei, evolutia nefavorabila a cursului valutar etc.;

Factori politici care cuprind: starea de razboi, ocupatia militara straina, razboiul civil, terorismul, cucerirea puterii de partide nationaliste, coruptia, adoptarea unor legi care ingreuneaza sau opresc repatrierea capitalurilor si profiturilor apartinand investitorilor straini, embargoul la care este supusa tara receptoare a investitiei, nationalizarea investitiei din cauze diferite de cele de utilitate publica si fara despagubiri;

Factori sociali care au in vedere: grevele si revoltele etnice, religioase sindicale, discrepanta dintre veniturile obtinute de diferite categorii sociale etc.;

In fundamentarea deciziei de a investi in strainatate trebuie luati in considerare si o serie de factori determinati de conjunctura economica si politica mondiala. Avem in vedere socurile petroliere din 1973, 1989, 2006; crizele economice din 1975, 1981, 1990; criza datoriei externe din anii '80; crizele de pe pietele financiare din Asia de Sud-Est de la finele secolului trecut, actele teroriste inregistrate in SUA din 11 septembrie 2001 , criza financiara globala din anul 2008 etc.

ISD, prin natura sa, necesita o activitate derulata pe o perioada indelungata, avand in vedere durata de realizare a obiectivului investitional si durata de functionare a acestuia. Investitorul strain trebuie sa tina legatura permanent cu tara receptoare astfel incat in cazul deprecierii mediului de afaceri sa poata lua in timp util acele masuri care sa conduca la diminuarea pe cat posibil a pierderilor. Determinarea riscului de tara trebuie facuta de investitorul strain ori de cate ori se produce un eveniment in tara gazda care ar avea drept consecinta plasarea acestei tari intr-o clasa inferioara de risc.

Administrarea riscului de tara de catre managerii straini vizeaza doua etape. In prima etapa (preinvestitionala) se actioneaza pentru: cunoasterea climatului investitional din tara receptoare, adoptarea obiectivelor din proiectul de investitii la conditiile concrete din tara gazda, asigurarea prin intermediul societatilor de asigurari, largirea portofoliului de investitii etc. Etapa postinvestitionala urmareste obtinerea unui profit cat mai mare intr-o perioada cat mai redusa in vederea repatrierii urgente a profitului si eventual a capitalului investit, abordarea mai multor tipuri de activitati pentru dispersarea riscului, intretinerea unor relatii cordiale cu factori locali si eventual guvernamentali etc[4].

In situatia in care un investitor strain intentioneaza sa achizitioneze din strainatate o firma aflata in functiune trebuie sa fie constient ca pe langa riscurile pe care le-am abordat trebuie sa mai tina cont si de riscul ce rezulta din particularitatile firmei dobandite.

Studiul realizat in 2002 de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si Clubul German al Oamenilor de Afaceri[5] pe baza completarii de chestionare de catre 124 de firme cu capital german a evidentiat ca in cei aproape 12 ani de tranzitie mediul economic din Romania a fost unul putin prietenos. Nemultumirile au fost legate de: instabilitatea legislativa promovarea unor legi care trateaza contradictoriu acelasi aspect, aplicarea retroactiva a unor legi, coruptia, opacitatea procesului de privatizare.

In ultimii 2-3 ani climatul investitional a suferit o serie de imbunatatiri, fapt recunoscut si de investitorii straini, nelipsita de importanta mai ales din punct de vedere legislativ fiind apropierea de data aderarii Romaniei la UE. De nerealizari importante mai este inca marcat domeniul justitiei.