Centre financiare offshore

Centre financiare offshore

Paradisurile fiscale asigura conditii favorabile pentru dezvoltarea activitatii companiilor offshore*. O companie offshore este o societate inregistrata intr-o tara sau intr-un teritoriu dependent de un stat, cu legislatie autonoma, dar care nu desfasoara activitati economice pe teritoriul tarii respective. Daca companiile offshore sunt inregistrate intr-un paradis fiscal vor beneficia de conditii de impozitare favorabile, putand contribui la majorarea profiturilor societatilor-mama, situate in zone cu o fiscalitate mare. Spre exemplu, o companie-mama situata intr-un stat cu fiscalitate ridicata poate vinde companiei offshore (cu sediul intr-un paradis fiscal) anumite bunuri la preturi minime, urmand ca aceasta sa revanda bunurile respective la preturi mai mari. Astfel, partea cea mai mare a profitului apare realizata scriptic in cadrul reprezentantelor din tarile cu un nivel redus al impozitelor iar profitul total de care beneficiaza compania-mama va fi mai mare.

Cele mai des intalnite societati comerciale care activeaza in spatiile cu activitate simbolica sunt urmatoarele:

• companiile nerezidente - acele entitati juridice care pot fi instalate intr-un anumit centru "offshore", dar care isi au sediul principal intr-o alta tara, a carei nationalitate o detine in functie de interesele actionarilor; procedand astfel, obligatiile societatii fata de statul in care este inmatriculata sunt extrem de reduse, dintr-un dublu motiv: societatea este "protejata" de o fiscalitate dura in statul de origine si, mai mult, ea poate beneficia si de alte facilitati fiscale pe teritoriul unde isi desfasoara activitatea;
• companiile exceptate - beneficiaza in interiorul unei jurisdictii cu regim normal de fiscalitate de unele facilitati, in anumite conditii;
• companiile internationale - reprezinta o categorie mai noua si este formata in principal de societati comerciale americane, unde beneficiaza de un regim fiscal preferential;
• companiile cu raspundere limitata - sunt de fapt asociatii ale unor persoane fizice, care desfasoara activitati in parteneriat, dar sunt asimilate unor actionari care raspund numai in limita cotei de participare la capitalul social;
• companiile de asigurari captive - sunt folosite in scopul colectarii taxelor de asigurare pentru un numar dinainte determinat de societati comerciale, cu care sunt legate juridic; neemitand polite de asigurare in afara organismului juridic mentionat, aceste companii sunt, in fapt, niste fonduri inchise de investitii de care beneficiaza numai un numar fix de participanti.

Companiile offshore pot fi folosite in foarte multe domenii: domeniul bancar, imobiliar, transport maritim, asigurari, proprietate intelectuala, investitii, finante, servicii, comert, etc. Cei interesati pentru deschiderea unei companii offshore, trebuie sa utilizeze serviciile de specialitate ale unor consultanti, buni cunoscatori atat ai legislatiei cat si ai conditiilor din jurisdictia de inregistrare, cat si a legislatiei din tara de rezidenta a investitorului.

Din punctul de vedere al obligativitatii tinerii contabilitatii, firmele offshore pot fi clasificate in doua categorii:

Ø      companii care nu trebuie sa tina nici un fel de contabilitate, fiind obligate doar la plata unei taxe fixe (Bahamas, Belize etc.);

Ø      companiile care sunt obligate la tinerea evidentei contabilitatii, de regula fiind angajat un expert contabil rezident in tara in care compania a fost inmatriculata. Indeplinirea acestor obligatii legale implica costuri ridicate (trimiterea facturilor, chitantelor, extraselor de cont).

Centrele financiare offshore sunt jurisdictii independente, care prin natura lor fiscala si reglementara asigura un loc prielnic serviciilor bancare internationale, precum si tranzactiilor financiare. Aparitia centrelor financiare offshore a fost semnalata inca la inceputul anilor 1970, crearea lor datorandu-se actiunii conjugate a mai multor factori:

1) inregistrarea pe pietele financiare internationale a unor dezechilibre importante ca urmare a primului soc petrolier. Aceasta situatie a impus dezvoltarea unor noi canale prin intermediul carora tarile exportatoare de petrol sa poata investi fondurile si sa finanteze dezechilibrele inregistrate in balantele de plati ale altor tari;

2) tendinta tot mai evidenta a institutiilor financiare de a cauta o mai mare profitabilitate pe pietele euro, profitabilitate facilitata de lipsa obligativitatii respectarii anumitor reglementari in vigoare pe pietele interne;

3) eforturile intreprinse de unele tari mici si sarace pentru infiintarea acestor centre in scopul crearii de noi locuri de munca si facilitarii dezvoltarii economice, prin generarea de venituri.

Acesti factori au condus la dezvoltarea rapida a activitatii centrelor financiare offshore, care pana in 1976 a inregistrat o crestere medie anuala de 50% (raport al Fondului Monetar International), facand concurenta directa centrelor financiare traditionale Londra si New York. Aceste centre au atras sucursale ale bancilor straine, stimulate de impozite minimale, absenta unei legislatii sau caracterul ei permisiv. In acest mod, autoritatile locale au dorit sa favorizeze generarea de venituri si ocuparea fortei de munca.

Centrele offshore se caracterizeaza prin urmatoarele elemente

- cadrul legislativ este deosebit de permisiv (reglementari simple in ceea ce priveste transferul de bani, sistemul contabil, actionari);

- desfasurarea tranzactiilor are loc intre nerezidenti, volumul afacerilor derulate de clientii nerezidenti depasind cu mult volumul afacerilor derulate de rezidenti;

- volumul minim pentru constituirea unui depozit este relativ ridicat, ceea ce determina operatiuni angro;

- confidentialitatea operatiunilor si secretul bancar;

- de regula, facilitatile fiscale si legislative vizeaza numai afacerile internationale (astfel este evitata concurenta fata de firmele autohtone);

- bancile sunt, in general, exceptate de la taxele locale sau platesc o rata simbolica;

- sunt utilizate adesea pentru obtinerea de imprumuturi in eurovalute la dobanzi mici.

Un centru financiar offshore autorizat trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii de baza:

stabilitate si continuitate politica dovedita;

independenta economica;

un regim favorabil de taxe;

o infrastructura financiara complet dezvoltata (banci, societati de asigurare etc);

comunicari excelente cu alte centre, clienti si investitori;

o ambianta reglementara pragmatica dar eficienta;

un cadru legislativ bine dezvoltat;

protectia intimitatii investitorului;

Un stat pe teritoriul caruia functioneaza un centru financiar offshore beneficiaza de:

avantaje directe: veniturile salariale mari ale angajatilor, veniturile din taxele de licenta si impozitele pe beneficii, incasarile din oferirea unor servicii destinate functionarii curente a institutiilor financiare;

avantaje indirecte: accesul autoritatilor locale la pietele financiare internationale, cresterea importantei si eficientei sistemului financiar local si a competentei profesionale a personalului local.

Principalele dificultati si impedimente legate de dezvoltarea unui centru financiar offshore sunt:

costurile ridicate antrenate de constituirea si intretinerea unei retele de comunicatii;

eforturile financiare generate de instituirea unor reglementari si a unui control minim asupra operatiunilor financiare efectuate;

concurenta puternica pe care marile banci internationale o va realiza institutiilor financiare locale;

sacrificarea politicii monetara locala in favoarea deschiderii pietei de capital.

Aceste trasaturi caracteristice au o foarte mare importanta deoarece au facut ca centrele offshore sa devina extrem de atractive in intreaga lume. Conform unor studii elaborate de OCDE in anul 2004 , s-a confirmt ca aproape 60 % din depozitele in valuta ale omenirii sunt inmagazinate in banci offshore, iar 35 % din valoarea comertului mondial de bunuri si servicii trec prin centre offshore sau prin paradisuri fiscale.

Dar, ca orice proces contradictoriu, permisivitatea prea mare - dupa multi specialisti chiar exagerata - a dus la "scurgerea" de mari capitaluri din diverse tari si, ceea ce este grav, la ascunderea surselor unor operatiuni financiare, monetar-valutare de mari proportii. Spalarea internationala a banilor are efecte nocive considerabile asupra economiei mondiale prin: deteriorarea operatiunilor eficiente ale economiilor nationale, coruperea lenta a pietei financiare si reducerea increderii publice in sistemul financiar international, marind riscurile si stabilitatea sistemului, ce duc toate, in final, la reducerea ritmului de crestere economica mondiala. Acesta este inca un motiv ca lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate sa fie intensificata, ceea ce ar contribui la inchiderea canalelor de drenare a fondurilor internationale si la combaterea unor imbogatiri nejustificate. In interiorul Uniunii Europene s-au inmultit numarul paradisurilor fiscale, situatie care reprezinta un pericol potential pentru viitorul comunitatii europene. In vederea inlaturarii acestui pericol s-au intreprins diverse masuri severe, astfel ca regulile dupa care se stabileste rezidenta fiscala se vor inaspri si in paralel cu aceasta, se vor lua o serie de alte "masuri conventionale", precum: verificarea severa a dublei resedinte a contribuabilului, revederea clauzelor privind schimbul de informatii, a clauzelor de asistenta privind recuperarea datoriilor reciproce etc. De asemenea, in contextul actual al globalizarii privita si ca o asociere intre diversele organisme internationale in lupta contra fraudei fiscale, au fost infiintate diverse organizatii pentru combaterea evaziunii fiscale si a altor fenomene negative pentru economie. Astfel de institutii financiare sunt :

Grupul de Actiune Financiara Internationala (G.A.F.I.) 

GAFI este un organism multidisciplinar care duce o politica comuna de dominatie a legii si de implementare legislativa financiara de catre expertii statelor membre. Grupul monitorizeaza progresul in implementarea masurilor de combatere a spalarii banilor; reevalueaza si raporteaza evolutiile, tehnicile si contramasurile privind spalarea banilor; promoveaza adoptarea si implementarea standardelor globale GAFI privind combaterea spalarii banilor. In prezent GAFI este alcatuit din 26 de tari si doua organizatii internationale, membrii sai fiind cele mai importante centre financiare din Europa, America de Nord si Asia.

Conform OCDE, Grupul de Actiune Financiara privind spalarea capitalurilor (G.A.F.I) a intocmit o lista neagra cu 19 state sau teritorii considerate necooperante, in care intra si o serie de paradisuri fiscale, acuzate de secret bancar, lipsa de transparenta si bineinteles spalarea banilor "negri". Printre statele cuprinse in aceasta lista se numara : Principatului Liechtenstein, Bahamas, Insula Man, Mauritius, Bermuda, Delaware, Panama, Insulele Cayman, etc.

Financial Action Task Force (FATF- autoritatea mondiala in privinta spalarii banilor murdari)

FATF este un organism din care fac parte state precum : Canada, Franta,Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie si SUA. Aceasta institutie financiara a identificat 16 tari care se ocupau cu aceste actiuni de spalare de bani , datorita fie faptului ca ele nu calificau aceste actiuni ca fiind infractiuni, fie ca aveau perceptii gresite referitoare la supravegherea bancara. Dintre aceste state, 14 erau paradisuri fiscale : Bahamas, Insulele Cayman, Dominica, Grenada, Liban, Liechtenstein, Insulele Marshall, Nauru, Niue, Panama, Filipine, St. Vincent, etc.

FATF a adoptat o serie de masuri ce trebuie respectate pentru evitarea spalarii banilor murdari,astfel ca in luna octombrie a anului 2002, multe dintre statele de mai sus catalogate ca fiind necooperante, au introdus noi reglementari , ceea ce a dus la stergerea lor de pe lista intocmita de FATF.

Forumul pentru Stabilitate financiara (aflat sub conducerea G7)

Pe baza chestionarii multor state considerate centre financiare offshore, Forumul pentru Stabilitate Financiara, a redactat un raport, in care includea trei categorii de paradisuri fiscale :

cele cooperante , care aveau permiteau un o monitorizare inalta a activitatii bancare si care aveau incheiate multe tratate internationale: Hong Kong , Luxemburg, Singapore, Jersey , Insula Man;

necooperante printre care se enumera: Aruba, Antigua, Anguilla, Antilele olandeze, Cipru, Liban, Costa Rica, Panama, Mauritius, Insula Cayman , Liechtenstein;

state cu un grad minim al controlului si cooperarii: Bermude, Gibraltar, Andora, Bahamas, Barbados, Monaco, Malta.

In anul 1991, a fost adoptata Directiva Consiliului Comunitatii Europene cu privire la folosirea sistemului financiar in scopul spalarii banilor nr. 91/308/EEC care reprezinta sursa de inspiratie pentru legile de combatere a spalarii banilor adoptate de aproape toate statele europene. Aceasta Directiva obliga statele participante sa incrimineze spalarea banilor ca infractiune si sa o sanctioneze corespunzator. Astfel, institutiile financiare trebuie sa ceara identitatea clientilor in special cand se deschid conturi sau se depun bani. De semenea, transferurile trebuie verificate si raportate autoritatilor abilitate.In anul 2000 a fost adoptata la Palermo, Conventia Natiunilor Unite privind Crima Organizata Transnationala care creeaza cadrul juridic international pentru investigarea tuturor infractiunilor penale grave. Totodata, se instituie un regim reglementat pentru banci, institutii financiare non-bancare si alte organisme susceptibile de spalare a banilor. Regimul juridic in domeniul spalarii banilor include reguli de identificare a clientului, obligatia de pastrare a evidentelor si obligatia de raportare a tranzactiilor suspecte. Practicile OCDE privind combaterea evaziunii fiscale s-au intensificat dupa anul 2000.

In ultimii ani, parametrii generali ai relatiilor economice internationale au condus la o noua arhitectura financiara globala, caracterizata prin aparitia de noi oportunitati sau constrangeri pentru climatul de faceri offshore. In acest sens, mentionam ca multe centre offshore (Bahamas, Barbados, Bermude, Cayman etc) au introdus reglementari mai stricte de supraveghere a activitatilor economice, marindu-si astfel reputatia de centre financiare care promoveaza calitatea. In acelasi timp, centrele onshore au continuat sa inlature reglementarile care le scadeau competitivitatea, in comparatie cu centrele offshore.