Clasificarea juridica a fraudei fiscale

Clasificarea juridica a fraudei fiscale

Pentru a exista o clasificare trebui admis ca exista diferite grade de frauda fiscala. Cel care comite o frauda ocazionala este diferit de profesionist. Primul poate invoca scuza obscuritatii taxelor de leg, in timp ce al doilea manifesta o intentie frauduloasa evidenta. Politica represiva a administratiei fiscale din mai multe state este fondata tocmai pe acesta dinstinctie intre fraudele din neglijenta si fraudele manifestate. Prin amploarea lor, prin repetare si natura mijloacelor folosite, acestea din urma sunt supuse unei condamnari penale de care primele pot scapa.

Exista, astfel, o dinstinctie clasica intre frauda fiscala administrativa si frauda fiscala penala. In timp ce prima este supusa doar penalitatiilor fiscale, a doua suporta sanctiuni penale.

O alta clasificare are la baza existenta sau inexistenta mijloacelor frauduloase pentru comiterea fraudei fiscale. Conform acestei clasificarii exista frauda simpla si frauda complexa.

Frauda simpla: reaua credinta este intermediara intre evaziune si frauda insotita de procedee frauduloase care stabileste vointa de a se sustrage impozitarii. Ea se defineste ca orice actiune sau omisiune comisa cu rea credinta pentru sustragerea de la impozitare. Aceasta este o practica foarte raspandita care furnizeaza majoritatea cazurilor de aplicare a penalitatiilor fiscale in materie de impozite pe venitul societatiilor. Deci, aceasta frauda este urmata doar de sanctiuni fiscale nu si de cele penale.

Frauda complexa : vointa frauduloasa este frauda top prin excelenta. Acest delict poate imbraca mai multe forme :

omisiunea voluntara de a face declaratia de impunere la termenele prevazute ;

ascunderea sumelor supuse impozite ;

organizarea insolvabilitatii ;

piedicile puse incasarii impozitelor.

Desi legea romana privind evaziunea fiscala nu face delimitarea infractiunilor pe tipuri de fraude, putem totusi, include, avand in vedere severitatea sanctiunilor prevazute, in aria ariei complexe, cel putin urmatoarele fapte :

o      sustragerea de la plata impozitelor, taxelor si a contributiilor datorate statului prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii in scopul obtinerii de venituri ;

o      sustragerea de la plata obligatiilor fiscale in intregime sau in parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricaror altor operatiuni in acest sens ;

o      declararea fictiva cu privire la sediul unei societati comerciale sau la schimabarea acestuia fara indeplinirea obligatiilor prevazute de lege in scopul sustragerii de la controlul fiscal.