Colectarea creantelor fiscale

Colectarea creantelor fiscale

1. Titlul de creanta fiscala

Conform Codului de procedura fiscala, "colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu".

Titlul de creanta fiscala este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala.

Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza numai in temeiul unui titlu executoriu, de catre organul de executare competent, sau al unui inscris care constituie titlu executoriu.

Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta, prin expirarea termenului prevazut de lege sau stabilit de organul competent.

Colectarea creantelor fiscale se face intotdeauna in baza unui titlu de creanta, nefiind posibila pretinderea efectuarii unei plati, in contul impozitelor si taxelor, fara existenta unui titlu de creanta fiscala.

Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza prin emiterea unui titlu executoriu, la baza caruia se afla, de regula, un titlu de creanta fiscala.[1]

Avand in vedere faptul ca orice procedura de colectare a creantelor fiscale trebuie sa se desfasoare in baza unui titlu de creanta fiscala, este lovita de nulitate absoluta executarea silita inceputa de executorii fiscali direct in baza unui titlu executoriu, fara ca la baza acestuia sa existe un titlu de creanta.

Titlul de creanta fiscala reprezinta manifestarea de vointa in sensul stabilirii sumelor de plata ale contribuabilului catre stat, rezultand din: impotite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.

Titlul de creanta fiscala reprezinta manifestarea de vointa a organelor fiscale, contribuabilului, respectiv instantei judecatoresti.

Titlul de creanta fiscala prezinta trei caractere:

caracterul unilateral-care se explica prin faptul ca titlul de creanta este o manifestare de vointa a organului fiscal sau a contribuabilului, iar nu un concurs de vointe;

caracterul declarativ- explicat prin faptul ca izvorul obligatiilor fiscale se afla in lege;

caracterul de titlu executoriu, care are in vedere faptul ca, prin derogare de la dreptul comun, nu este necesara investirea sa cu formula executorie pentru a se proceda la executarea silita.

2. Majorari de intarziere

Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata se datoreaza, dupa acest termen, majorari de intarziere.

Nu se percep majorari de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentand echivalentul in lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei.

Majorarile de intarziere se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

Pentru diferentele suplimentare de creante fiscale, rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorarile de intarziere se datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei creantei fiscale pentru care s-a stabilit diferenta si pana la data stingerii acesteia, inclusiv.

Prin exceptie de la prevederile anterioare, se datoreaza majorari de intarziere dupa cum urmeaza:

a) pentru impozitele, taxele si contributiile stinse prin executare silita, pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. In cazul platii pretului in rate, majorarile de intarziere se calculeaza pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata, majorarile de intarziere sunt datorate de catre cumparator;

b) pentru impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat de catre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri si bunuri urmaribile, pana la data trecerii in evidenta separata;

Pentru obligatiile fiscale neachitate la termenul de plata, se datoreaza majorari de intarziere dupa cum urmeaza:

a) pentru anul fiscal de impunere majorarile de intarziere pentru platile anticipate stabilite de organul fiscal, prin decizii de plati anticipate, se calculeaza pana la data platii debitului sau, dupa caz, pana la data de 31 decembrie;

b) majorarile de intarziere pentru sumele neachitate in anul de impunere se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator pana la data stingerii acestora, inclusiv;

c) in cazul in care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decat cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, majorarile de intarziere se recalculeaza, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui de impunere, la soldul neachitat in raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuala, urmand a se face regularizarea majorarilor de intarziere in mod corespunzator.

Nivelul majorarii de intarziere este de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, putand fi modificat prin legile bugetare anuale.