Conceptul de investitie straina

Conceptul de investitie straina

O componenta dinamica a procesului de integrare regionala si globalizare a economiei mondiale o constituie investitiile straine care, in perioada ultimilor trei patru decenii, au exercitat un puternic impact asupra cresterii economice, dinamicii comertului exterior, si orientarii structurilor de productie din toate tarile lumii.

In prezent, nu exista o definitie a termenului de investitie consacrata si acceptata pe plan international.

Cu ocazia desfasurarii lucrarilor de pregatire a Conventiei Bancii Mondiale pentru reglementarea diferendelor dintre state referitoare la investitii a fost propusa definitia urmatoare: "investitia inseamna orice contributie in bani sau in alte bunuri care au valoare economica, pentru o perioada nedeterminata sau, daca perioada este determinata, pentru nu mai putin de 5 ani ". Ulterior aceasta definitie nu a fost adoptata in cadrul Conventiei amintite, semnata la 19 martie 1965, la Washington. Prin urmare ea nu a intrat in practica.

Conceptul de investitii, in sens general, capata diferite acceptiuni in functie de obiectul, natura, durata si modalitatile de finantare si de stabilire a eficientei acestora. In viziunea cunoscutului economist englez, John Maynard Keynes, investitia constituie actul economic fundamental care determina o crestere a venitului global de asa natura incat sa decurga din el o crestere a economisirii dorite corespunzatoare injectiei initiale realizate2.

Abordata intr-o alta acceptiune, investitia reprezinta sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un (posibil si incert) consum viitor, care se doreste a fi mai mare .

Investitiile reprezinta factorul fundamental in sporirea atat a productiei, cat si a consumului, influentand simultan cererea si oferta. In procesul economic, investitiile joaca un dublu rol:

agentii economici prin activitatea investitionala urmaresc ca prin cresterea capacitatilor productive sa sporeasca oferta de bunuri si servicii, si pe aceasta baza sa realizeze venituri suplimentare;

prin implementarea unui proiect de investitii se creeaza o cerere suplimentara in sectoarele conexe din amonte si din aval, marindu-se veniturile agentilor economici implicati si crescand gradul de ocupare a fortei de munca.

In sens strict economic, investitiile reprezinta procesul producerii si acumularii de capital4. Investitia consta in cumpararea de proprietati, actiuni, obligatiuni sau depunerea de bani la institutii financiare in scopul asigurarii unui venit (dobanda, dividend, etc.) si unei cresteri de capital si profit. Literatura economica de specialitate are in patrimoniul sau o multime de definitii care, in esenta, reflecta in linii mari cam acelasi lucru. Astfel, investitia, tratata la nivel de concept, se caracterizeaza prin urmatoarele elemente: resursele destinate realizarii proiectului respectiv; profitul ca scop al investitiei; timpul ce are in vedere intervalul dintre momentul investirii si momentul obtinerii rezultatelor si riscul, ca expresie a naturii deciziei economice.

Conceptul de investitii straine include pe langa cele trei elemente enumerate anterior si pe cel de extraneitate, fapt care se observa din definitiile date acestui termen de diferiti autori.

Mircea Costin precizeaza in Dictionarul de drept international al afacerilor ca "investitia externa este denumirea generica data operatiunilor de plasare a mijloacelor financiare in activitati economice pe termen lung in strainatate. Investitiile externe pot fi directe si de portofoliu"[1].

Intr-o varianta sintetica, prin investitii externe (straine) intelegem acele investitii rezultate din tranzactiile internationale, carora le este propriu un element de extraneitate si care constau in plasamente de capital, sub forma de active reale (cladiri, echipamente industriale, mijloace de transport etc.) sau financiare (actiuni, obligatiuni, plasamente bancare), in scopul asigurarii unui venit si unei cresteri.

Formele concrete prin care o firma poate realiza o investitie internationala sunt:

construirea pornind de la zero a unei societati comerciale sau infiintarea unei filiale in strainatate (greenfield investment);

cumpararea de actiuni si/sau obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din alta tara;

participarea cu capital investitional la infiintarea unei societati mixte in strainatate;

reinvestirea profiturilor obtinute dintr-un obiectiv realizat in strainatate in vederea extinderii si dezvoltarii acestuia;

preluarea unei firme straine sau fuzionarea cu o astfel de firma;

acordarea de credite financiare unor agenti economici dintr-o alta tara, sau unor agenti economici straini ce opereaza pe propria piata;

incheierea de contracte internationale de leasing si franchesing, numai in masura in care acestea vizeaza si actiuni internationale.