Consiliul valutar - o forma de iesire din criza financiara si bancara in Bulgaria

Consiliul valutar - o forma de iesire din criza financiara si bancara in Bulgaria

Consiliul valutar are trei trasaturi principale, care sunt conectate intre ele:

[DStD1] moneda nationala este legata de o valuta convertibila sau de un cos valutar

se introduce convertabilitate deplina a bazei monetare, care este alcatuita din banii existenti in circulatie si rezervele bancii nationale

asigura 100% acoperire a bazei monetare cu rezerva de valuta sub forma de bancnote si bani de cont, bonuri de tezaur si aur

Aceasta inseamna ca Consiliul Valutar emite moneda nationala numai atunci cand cumpara valuta de rezerva. Respectiv cand se vinde moneda nationala, baza monetara se micsoreaza. Consiliul Valutar vinde valuta cand se inregistreaza deficit in balanta de plati si va cumpara cand soldul ei este pozitiv.

In timpul Consiliului Valutar oferta de moneda depinde numai de schimbarile nivelului de rezerve valutare ale tarii respective. Pierderea independentei monetare este pretul care trebuie sa fie platit pentru a se proteja cursul valutar si de aici pentru a se efectua stabilizarea macroeconomica.

Consiliul valutar foloseste numai activele care provin din strainatate. Aceste active se cumpara prin soldul pozitiv de cont curent sau se obtin prin credite din afara tarii respective.

Cu alte cuvinte Consiliul valutar nu poate credita nici statul , nici bancile. Banca Centrala nu mai are rol de ultim creditor si aceasta face sistemul bancar mult mai sensibil. In acest fel convertibilitatea monedei nationale este un mecanism automat impotriva iesirei de capital si reducerea presiunei asupra monedei locale. Consiliul valutar nu crediteaza statul si bancile si astfel creste disciplina financiara atat in sectorul privat cat si in sectorul public.

Reducerea intrarilor de capital din strainatate reduce si rezervele valutare ale tarii si micsoreaza baza monetara. De aici si rata de dobanda se va mari si cheltuielile guvernamentale de investitie si ale populatiei vor scadea. De aceasta rezulta ca adoptarea economiei nationale in timpul Consiliului valutar la reducerea finantarii externe va duce o crestere mai mica.

Consiliul valutar exclude posibilitatea de finantare a bugetului. Din aceasta cauza statul va trebui sa finanteze cheltuielile sale prin marirea impozitelor, imprumuturilor pe piata de capital - externa si interna. Cresterea datoriei externe va mari si rata dobanzii si se vor micsora cheltuielile private de investitii pentru ca vor fi inlocuite de cheltuielile guvernamentale care la randul sau vor creste.

Avantajele introducerii Consiliului valutar fata de rolul pe care il joaca de obicei Banca Centrala intr-o economie destabilizata sunt greu de mentionat, pentru ca de regula Consiliul valutar se introduce in tari unde pana acum nu exista banca centrala sau increderea fata de ea s-a redus substantial.

Convertibilitatea este un element esential in politica Consiliului valutar din cauza 100 % acoperire a bazei monetare cu valuta de rezerva. De acea bancile comerciale isi asigura singure rambursarea depozitelor valutare.Din aceasta cauza ele trebuie sa dispuna de rezerve suficiente in valuta sau sa se refinanteze de la strainatate. Astfel creste importanta conducerii lichiditatiilor bancare.

Consiliul valutar contribuie la instalarea disciplinei macroeconomice. In esenta el nu crediteaza bugetul statului sau deficitul lui. Finantarea se efectueaza prin imprumuturi interne sau din strainatate. Cursul valutar care este fixat prin preturile de import duce la diminuarea nivelului inflatiei si de aici la scaderea ratei de dobanda. Dar Consiliul valutar nu poate protecta economia tarii respective de inflatie. Astfel de protectie poate sa fie alegerea valutei care nu se asteapta sa se deprecieze in viitorul apropiat. Atunci cand situatia in tara respectiva se inrautateste brusc se poate schimba valuta de rezerva.

Printre avantajele Consiliului valutar se poate mentiona si mecanismul automat de echilibrarea balantei de plati, care este asemanator cu mecanismul de etalon-aur. Atunci cand se registreaza deficit in balanta de plati Consiliul valutar va vinde valuta contra moneda nationala locala, ca urmare consecinta esentiala va fi micsorarea ofertei monetare si cresterea ratei dobanzii. Aceasa va atrage capital strain, iar din cauza scaderii cererii preturile vor scadea si ele la randul sau. Toate acestea pot sa aiba un efect pozitiv asupra redresarii economiei.

Printre dezavantajele introducerii Consiliului valutar pe primul loc trebuie sa mentionam ca sistemul bancar este mult mai sensibil in momentele de panica bancara, atunci cand se trag masiv depozitele din bancile comerciale. Aceasta dificultate se poate depasi daca din excedentul bugetului se creaza un fond care sa crediteze bancile care nu dispun cu suficiente lichiditati ( astfel de fond a fost este creat in Hong Kong ).

Crizele financiare nu sunt imposibile in timpul Consiliului valutar, dar de regula pana acum nu sunt prezente falite ale bancilor mari. De obicei bancile straine sunt mult mai protejate de aceste situatii, pentru ca pot sa se refinanteze de la banca mama. Din acest punct de vedere ele sunt in mai buna pozitie fata de bancile locale si pot juca un rol de stabilizator in sistemul bancar in timpul Consiliului valutar.

Al doilea dezavantaj este lipsa de politica, prin care sa se amelioreze socurile financiare in economie. Imposibilitatea ca moneda locala sa fie devalorizata sau cursul valutar sa fie lasat flotant influenteaza economia atunci, cand trebuie sa se adapteze la schimbarile in comert. Daca de exemplu presupunem ca o tara este dependenta de exportul de titei si preturile internationale scad la acest produs, atunci indicatorul 'conditii de comert ' se va inrautati si aceasta va duce la o depreciere a monedei nationale si pentru ca cursul valutar este fixat, lovitura va fi suportata de preturile si salariile. Daca ele nu sunt flexibile va urma o perioada de recesie. Analizele efectuate asupra tarilor, in care este introdus consiliul valutar, arata ca nu sunt inregistrate oscilatii mari la nivelul salariilor in rezultat de socurile descrise mai sus . Atunci cand cursul este fixat, cheltuelile care se efectueaza pentru adaptarea balantei de plati contra influentele negative din afara tarii, sunt mai mari, mai ales cele efectuate pe termen scurt. De obicei fixarea cursului valutar se recomanda pentru economiile deschise.

Alt dezavantaj al introducerii Consiliului valutar este ca diferenta intre valoarea nominala a monedei si cheltuelile efectuate pentru emisie este mai mica in comparatie cu situatiile obisnuite. De obicei aceasta diferenta reprezinta sursa de venituri pentru stat. In timpul Consiliului valutar se folosesc monede straine ca rezerva valutara, care la randul sau trebuie sa fie cumparate din strainatate, iar aceste active nu pot sa fie 'create' in cantitati libere.

Nivelul rezervelor valutare este important sa fie mentinut atat la inceputul introducerii, cat si in timpul functionarii lui - 100% acoperire a bazei monetare. Exista sitiuatii, in care Consiliul valutar a inceput sa functioneze cu mai putin de 100% acoperire a bazei monetare. Astfel de cazuri au fost inregistrate in Argentina si Estonia. Cele doua tari au ajuns pana la 100% acoperire - Argentina prin brady acorduri si Estonia prin luarea inapoi de la Bancile Centrale din Anglia si Suedia a aurului estonian, care a fost depozitat inainte de al II-lea razboi mondial. Problemele, care pot sa apara in timpul Consiliului valutar, sunt legate de durata in care va fi scazuta inflatia si rata de dobanda. Rezolvarea acestei probleme depinde in mare masura efectuarea unei politicii adecvate, atat la introducerea Consiliului valutar, cat si pe timpul functionarii lui. Aceasta politica se refera la sistemul bancar, la reformele structurale, dintre care cea mai impotranta este privatizarea.

Cursul fixat scade inflatia prin preturile la marfurile exportate, dar trecerea spre stabilitate poate sa fie lunga si grea. Important pentru succesul Consiliului valutar este increderea si politica nationala.

Pentru a nu se efectua supraevaluarea cursului si de aici influenta lui nefavorabila asupra capacitatii de concurenta a exportului, el trebuie sa contina o depreciere in avans. Dar atunci inflatia va fi la un nivel mai mare pentru o perioada de timp mai lunga. De aceea se recomanda o forma modificata, care presupune flexibilitate limitata a cursului.

Pe baza avantajelor si dezavantajelor Consiliului valutar fiecare tara ia decizia pentru introducerea lui conform situatia concreta. In general Consiliul valutar se recomanda pentru tari mici cu economie deschisa. Pe de alta parte Consiliul valutar influenteaza pozitiv tarile mici si mari din punct de vadere al increderii convertibilitatii si politicii fiscale.

Aproape toate Consiliile valutare care exista astazi sunt in tarile mici. Exceptia facand Argentina, Hong Kong, Estonia si Lituania.

Pentru a reusi Consiliul valutar trebuie sa fie insotit de o programa ambitioasa si larga pentru privatizare, liberalizarea comertului, reforme in sistemul bancar. Consiliul valutar favorizeaza aceste reforme, pentru ca creaza stabilitatea preturilor, necesara pentru efectuarea reformelor. Din aceste cauze Consiliul valutar se recomanda si pentru tari cu economie in tranzitie. Pe termen lung cursurile fixate creaza dificultati, pentru ca sunt greu de tinut in tari cu economia dezvoltata, si nu vorbim despre tari cu probleme financiare.

Consiliul valutar este creatura Imperiului Britanic. Pentru prima data el este introdus in anul 1849 pe insula Mauritii. Diferenta lui fata de Consiliile valutare contemporane este ca 50% din activele au fost acoperite cu obligatiuni de stat.

Pana astazi au existat peste 70 Consilii valutare in Africa, Asia, Orientul mijlociu. Scopul lor - crearea stabilitatii fara sa se asume riscul de eliminare a monadei nationale si folosirea monedei britanice.

Introducerea Consiliului valutar in Bulgaria a fost provocata de pierderea increderii in Banca Centrala si Ministerul Finantelor, si imosibilitatea lor sa mentina cursurile de schimb valutar si rata de dobanda. Alta cauza a fost necesitatea de finantare externa pentru a se evita moratoriumul asupra datoriei externe. Acordurile stand-by cu FMI au esuat. Pentru a obtine noi credite de la FMI, Banca Mondiala si alte institutii financiare a fost necesar un ferm angajament din partea bulgara pentru stabilizare financiara.

In cadrul crizei politice la sfirsitul anului 1996 si inceputul anului 1997, a crescut numarul argumentelor in favoarea Consiliului valutar si dupa alegerile anticipate in anul 1997 s-a hotarat sa fie introdus pe data de 1.07.1997.

Sansele pentru reusita Consiliului valutar in Bulgaria depind pe primul loc de politica reformelor structurale. Din cauza existentei transparentei in activitatea Consiliului valutar influenta lui asupra credibilitatii este mai puternica si aceasta ar trebui sa faca mai puternic angajamentul partidului la putere pentru stabilizare financiara mai ales prin politica fiscala. Fixarea cursului de schimb este foarte importanta si in cazul de insucces va urma o depreciere puternica, inflatia va fi mult mai mare, dar ajungerea unei noi credibilitatii in viitor va fi mult mai grea.

Consiliului valutar in Bulgaria este introdus pe data de 1.07.1997, prin anularea Legii Bancii Centrale, din anul 1991 si introducerea unei noi legi. Aproximativ 1/3 din aceasta lege contine un nou text cu care se introduce Consiliul valutar in cadrul Bancii Nationale, cealalta o treime contine texte schimbate, iar partea ce se refera la politica monetara a fost eliminata. Prin aceasta lege se schimba structura financiara a Bancii Centrale, astfel incat ea sa lucreze ca Consiliu valutar. Se creaza o conducere pentru emisiune care contine capitolele obisnuite pentru Consiliu valutar, iar celelalte capitole sunt in bilantul conducerii bancare. Rezerva valutara include valuta straina, aur si bonuri de tezaur straine si acopera moneda in circulatie, rezervele bancilor la Banca Centrala si depozitele guvernamentale la Banca Centrala, adica baza monetara. Banca Centrala trebuie sa supravegheze sectorul bancar. Leva a fost legat de marca germana si cursul s-a fixat la nivel 1DEM = 1000 leva. Consiliul valutar cumpara si vinde fara limita la curs de cumparare de 1DEM = 995 leva si curs de vanzare 1 DEM = 1000 leva. Dupa noua lege Banca Centrala nu poate sa crediteze statul, dar se accepta creditarea bancilor in situatii limitate.

Daca ne referim la conditiile, care trebuie sa fie indeplinite atunci cand se introduce Consiliul valutar, trebuie sa mentionam termenul maxim de 3 luni in care se depun aurul si valutele externe. Se acceapta garantarea cu alte active, care sunt mentionate de Banca Centrala. Intre aceste active nu trebuie sa existe bonuri de tezaur ale statului respectiv, pentru ca aceasta inseamna creditare indirecta, iar acest fapt este exlus din principiile Consiliului valutar. Alta conditie este creditarea bancilor comerciale. Ea este posibila numai in caz de surplus de valuta in balantul Conailiului valutar. Aceasta conditie limiteaza posibilitatile de refinantare, doar daca Consiliul valutar lucreaza normal si economia genereaza venituri valutare acest surplus ar trebui sa existe.

Daca exista risc, el s-ar exprima in panica bancara si tragerea masiva a depozitelor si schimbarea de leva in monede convertibile.

In inceputul lunii iunie agregatul M3 a fost 3700 mlrd leva, baza monetara reprezentand 800 mlrd. leva, din care 430 mlrd. leva - moneda in circulatie.

La cursul 1 DEM = 1000 leva pentru acoperire a bazei monetare sunt necesare aproximativ 800 mln. marci. In acest moment Bulgaria dispune de rezerva valutara de 2,7 mlrd marci, inclusiv aurul. Este de dorit ca acoperirea bazei monetare sa fie alcatuita din rezervele nete valutare, adica fara platile datoriei externe.

Diferenta intre M3 si baza monetara este de 2.900 mlrd leva si reprezinta depozite in banci. Dar nici-o banca nu poate achita toate depozitele in caz de urgenta, pentru ca ele sunt transformate in active cu diferite scadente si graduri de lichiditate.

Din suma mentionata mai sus de 2.900 mlrd. leva aproximativ 2.130 mlrd. leva sunt depozite valutare ale firmelor si populatiei. In caz de panica bancara aceste depozite se vor trage si atunci bancile ar trebui sa asigure lichiditatiile necesare. In aceasta deturnare a sistemului bancar bancile ar trebui sa fie inchise si moneda nationala sa fie devalorizata sau sa se obtina finantare din strainatate. Aceste calcule numai arata dimensiunea catastrofei financiare in caz de esec al Consiliului valutar.

Introducerea Consiliului valutar nu exlude automat crize in sectorul bancar. Criza bancara in Estonia din 1992 cand au dat faliment doua banci mari si detinatorii depozitelor au pierdut banii sai, iar in Argentina in anul 1992 si 1994-1995 s-a produs acelasi fenomen. Cauzele pentru crizele bancare pot sa fie atat generale cat si specifice. De obicei cauzele generale sunt legate de mediu economic in tara receptoare si situatia pe pietele internationale.

Din inceputul anului 1996 pana la mijlocul anului 1997 bancile au fost in proces de pregatire pentru desfasoarea activitatii lor in timpul Consiliului valutar. Conditiile in care actioneaza Consiliul valutar sunt extraordinare din cauza fixarii cursului de schimb .

In timpul Consiliului valutar exista probleme legate de managementul bancar, pentru ca bancile trebuie sa fie in stare sa achite depozitele valutare in moneda nationala.

Sustinerea unei lichiditati mai mari a bancilor micsoreaza la randul sau profitul lor. Pe de alta parte ele depind de productivitatea economiei, pentru ca in nici o tara nu poate sa existe un sistem bancar stabil, daca nu exista crestere economica si sunt probleme legate de proprietatea publica, care de exemplu in Bulgaria domina.

In sectorul bancar exista concurenta din partea bancilor straine din tari unde nu este introdus Consiliul valutar, pentru ca aceste banci se pot refinanta din banca mama. Dar bancile nationale au un avantaj principal fata de cele straine - cunosc mai bine piata financiara interna. Ele trebuie sa caute o cooperare mai stransa cu bancile straine.

Trasaturile principale ale Consiliului valutar din Bulgaria poate sa fie observate si analizate din bilantul lui.

In activul bilantului sunt incluse mijloacele banesti in valuta straina, bancnotele in Trezoreria Bancii Nationale si depozitele Bancii Nationale in banci centrale straine. Bonurile de tezaur sunt emise de organizatiile internationale financiare si de guvernele din SUA si Germania.

In pasivul se includ bancnotele si monedele in circulatie si rezervele minime necesare pentru fiecare banca.

In bilanturile publicate pentru perioada 1 iunie - 30 septembrie 1997 se da posibilitate sa se faca o prima analiza a rezultatelor initiale. Pe primul loc este existenta cresterii rezervelor valutare cu 1116 mln. marci. In pasivul aceasta se exprima in crestere a monedei nationale in circulatie (din 21,2% la 26,2% ). In situatia de fata Cosiliul valutar numai cumpara valuta, iar aceasta situatie s-ar inversa daca dispare increderea fata de el.

In bugetul guvernului bulgar pe anul 1999 se accentueaza pe sustinerea cursului de schimb fix si are ca obiectiv indeplinirea cerintelor impuse de Fondul Monetar International pana la anul 2001.

Ca rezultat al efectuarii politicii fiscale si monetare inflatia ar trebui sa scada de la 16,5% in anul 1998 la 7,8% in anul 1999. Deficitul bugetar va ramane la un procente 2% din PIB. Veniturile care provin din vanzarea interprinderilor in cadrul procesului de privatizare ar trebui sa acopere soldul datoriei publice, astfel incat aceasta sa fie sub 60% din PIB.

Din luna iulie 1999 s-a trecut la stabilizarea levei in raport cu marca germana, astfel 1000 de leva vechi vor echivala co o leva noua.

Dupa introducerea monedei unice europene EURO aceasta va avea locul monedei de referinta pentru leva. Folosirea EURO ca moneda de referinta va intari increderea investitiilor straine, desi exista unele temeri ca sansa de a cheltui prin cresterea masei monetare poate conduce temporar la cresterea ratei inflatiei.

Fondul Monetar International va sprijini programul bugetar al Bulgariei printr-un sprijin structural de 800 de milioane de dolari acordati prin Facilitatea Extinsa pentru accelerarea reformei. De asemenea va sosi o suma identica din alte surse multilaterale.

FMI doreste reducerea cheltuierilor bugetare si in special retragerea subventiilor pentru energia electrica. Retragerea acestei subventii va conduce la mari cresteri de preturi ( 30% in cazul termoficarii cu carbune ). De fapt FMI sustinea retragerea subventiilor pentru energia electrica din septembrie 1998, dar acest lucru n-a fost posibil.

Pentru a acorda sprijin financiar promis, FMI sustine efectuarea privatizarii a cel putin jumatate din intreprinderile de stat si inchiderea marilor intreprinderi , care merg in pierdere pana la sfarsitul anului 1998.

Continuarea privatizarii prin vanzare directa, precum si debutul de succes al euro-obligatiunilor, sunt esentiale pentru mentinerea paritatii actuale a levei fata de marca germana.