Continutul impozitului si taxei

Continutul impozitului si taxei

Impozitul este o categorie financiara, cu caracter istoric, a carui aparitie si evolutie se impleteste cu cea a statului si a relatiilor banesti.

Analizand aceasta definitie, se pot extrage cateva caracteristici fundamentale ale impozitului, sintetizate astfel:

impozitul este o plata baneasca, desi initial, au existat impozite in natura, iar mai nou, in unele state exista si alte modalitati de plata (caracterul pecuniar);

impozitul este o prelevare impusa si incasata prin puterea de constrangere a statului (caracterul fortat);

- impozitul este o prelevare impusa tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere (caracterul universal);

- sumele platite cu titlu de impozit sunt nerambursabile (caracterul definitiv);

- dreptul de a institui impozite ii apartine statului, drept exercitat prin intermediul puterii legislative si uneori prin intermediul organelor locale ale puterii de stat (caracterul juridic);

- impozitul, alaturi de alte surse, este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor care se efectueaza pentru satisfacerea nevoilor generale, impozitele avand, deci, o utilitate publica (caracterul financiar);

- nu necesita existenta unei contraprestatii directe si imediate din partea statului (aspect ce deosebeste esential impozitele de taxe).

Notiunea de taxa provine din limba greaca de la cuvantul "taxis" sau din limba franceza de la cuvantul "taxe" cu intelesul de fixare impozit. Nu se poate pune semnul egalitatii intre costul serviciului efectuat de catre stat sau institutiile sale in favoarea persoanelor fizice si juridice si suma perceputa cu titlul de taxa. De regula, taxa contine pe langa costul serviciului prestat si unele elemente de impozit.

Impozitele indeplinesc un rol care se manifesta pe plan financiar, economic si social, diferit de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, in sensul ca impozitele constituie mijlocul principal de procurare a resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor publice. In tarile dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor si taxelor se procura intre 80-90% din totalul resurselor financiare necesare statului, in timp ce, in tarile in curs de dezvoltare aportul acestora reprezinta intre 50-90% din totalul resurselor financiare publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifesta prin intermediul masurilor pe care statul le ia de a interveni in activitatea economica cu ajutorul impozitelor. In acest sens impozitele pot fi folosite ca un instrument de stimulare sau de franare a unei anumite activitati, de crestere ori de reducere a productiei sau consumului unui anumit produs, de stimulare sau de ingradire a comertului exterior etc. Functia interventionista a impozitelor se manifesta, deci, in urmatoarele directii:

- aceea de a incita (natalitatea, investitiile, asigurarile, exportul etc.), prin exonerari, deduceri, restituiri de impozite etc.;

- aceea de a inhiba (consumul de produse daunatoare sanatatii, degradarea mediului, formarea de averi excesive etc.) prin suprataxarea asigurata de progresivitatea cotelor de impunere, accize, cote aditionale, monopoluri fiscale, ecotexe etc.;

- aceea de a proteja (anumite ramuri, sectoare sau produse autohtone) prin intermediul taxelor vamale.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifesta in mai multe directii dintre care mentionam: rolul lor de instrument de redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre clase si paturi sociale, intre persoanele fizice si juridice etc.

In literatura de specialitate din tarile occidentale cu economie de piata este acreditata ideea despre existenta unor limite ale impozitelor, diferite ca nivel de la o tara la alta si de la o perioada la alta, limite determinate de dispersia gradului de fiscalitate din fiecare tara.

Limita impozitelor dintr-o anumita tara este influentata atat de factori externi sistemului de impunere, cat si de factori interni sau proprii sistemului de impunere.

Dintre factorii externi sistemului de impunere de care trebuie sa se tina seama in fundamentarea nivelului fiscalitatii amintim:

a) nivelul produsului intern brut pe locuitor - de regula limita impozitelor este mai ridicata cand venitul pe locuitor este mai ridicat;

b) nivelul fiscalitatii in alte tari - capitalurile au tendinta de a migra spre tarile cu o fiscalitate mai scazuta;

c) prioritatile stabilite de stat in ceea ce priveste destinatia veniturilor publice - limita impozitelor este mai ridicata in cazul in care cheltuielile cu educatia si sanatatea au o pondere mai ridicata in totalul cheltuielilor publice;

d) natura institutiilor publice - limita impozitelor este mai redusa in tarile cu organe de conducere ale statului alese in mod democratic comparativ cu aceea din statele cu regimuri totalitare.

Dintre factorii proprii sistemului de impunere amintim:

a) progresivitatea cotelor de impunere - impozitele au o pondere mai mare in produsul intern brut in tarile in care progresivitatea cotelor de impunere este mai accentuata;

b) modul de determinare a materiei impozabile - este deosebit de important de cunoscut faptul daca din venitul brut se acorda anumite reduceri pentru a se ajunge la venitul net sau impozabil;

c) corectiile operate asupra cuantumului impozitului si alte facilitati fiscale acordate contribuabililor.