Convertibilitatea in conditiile etalonului aur-devize

Convertibilitatea in conditiile etalonului aur-devize

Bazele acestui etalon aur-devize au fost puse in 1922 la Conferinta Monetara de la Geneva, el fiind creat in scopul inlocuirii metalului monetar cu valute.

Caracteristicile convertibilitatii in conditiile acestui etalon

- Dispare legatura directa dintre bancnotele aflate in circulatie si metalul monetar detinut de banca de emisiune.

- Convertibilitatea se efectua in valute convertibile la randul lor in aur.

- Convertibilitatea, consta practic in dreptul detinatorilor de bancnote de a solicita bancii de emisiune, moneda nationala a altei tari (valuta) la cursul oficial si de a dispune liber de sumele astfel obtinute.

- Pentru a functiona acest mecanism, era necesar ca banca de emisiune sa-si constituie o rezerva monetara, in structura careia, ponderea principala o detinea valutele de rezerva (lira sterlina si ulterior dolarul.

- Aurul, in care avea loc, eventual convertirea finala, nu mai apartinea bancii emitente a monedei supusa operatiei de convertire ci el apartinea bancii straine care a emis valuta de rezerva.

- Dispar si limitele de fluctuare a cursurilor valutare intre cele doua puncte ale aurului, drept urmare, cel putin teoretic cursurile erau supuse unei ample variatii, in functie de cererea si oferta de valuta de pe piata.

In aceste conditii, convertibilitatea reciproca la un curs oficial, nu mai era posibila decat atunci cand cursul pietii era sensibil apropiat de cel oficial.

In asemenea situatii solicitatorul de valuta, nu mai era obligat sa apeleze la banca de emisiune pentru a cumpara valuta, el se adresa direct la orice banca autorizata sa efectueze operatiuni de vanzare-cumparare de valuta.