Convertibilitatea monetara in conditiile etalonului aur-moneda si aur lingouri

Convertibilitatea monetara in conditiile etalonului aur-moneda si aur lingouri

Din punct de vedere istoric convertibilitatea este legata de emisiunea si punerea in circulatie a bancnotelor.

Convertibilitatea in aceste conditii, reprezinta obligatia neconditionata a bancii de emisiune de a achita la prezentarea bancnotelor, suma in metal corespunzatoare atat valorii nominale a acestora, cat si continutul de metal pretios stabilit prin lege, pentru unitatea monetara respectiva.

Pentru a face fata operatiunii de convertire, banca de emisiune avea la dispozitia sa o rezerva de metal monetar numita stoc de acoperire.

Marimea acestui stoc, reprezinta 25-40% din cantitatea de bancnote emisa si pusa in circulatie.

In cazul in care, prin legea monetara se stabileste includerea in rezerva alaturi de metalul monetar si a monedei nationale a altei tari (valuta), este de la sine inteles ca moneda proprie era convertita in valuta respectiva la cursul oficial.

Rolul convertibilitatii in conditii acestui etalon:

a)      rol psihologic;

b)      rol economic;

a) Rolul psihologic - din acest punct de vedere, convertibilitatea era mijlocul prin care detinatorul de bancnote, putea verifica in permanenta capacitatea bancii de emisiune, de a face dovada caracterului reprezentativ al biletelor emise de aceasta, si a echivalentei lor cu metalul monetar.

b) Rolul economic - din punct de vedere economic se pot desprinde doua idei:

- prin mecanismul convertibilitatii se asigura echilibrul monetar intern;

- mecanismul convertibilitatii a jucat un rol important in formarea cursurilor valutare.

Prin mecanismul convertibilitatii, se asigura mentinerea echilibrului intre masa monetara in circulatie (cantitate de bancnote) si nevoile de moneda ale agentilor economici. Mecanismul era relativ simplu, daca masa monetara depasea aceste nevoi, exista riscul deprecierii bancnotelor. Pentru a se evita acest fenomen, bancnotele erau retrase din circulatie si convertite in metalul monetar care avea un pret fix. Metalul monetar era tezaurizat de posesorii acestuia. Daca masa monetara era in scadere, o parte din metalul monetar tezaurizat era scos si predat bancii pentru obtinerea bancnotelor care erau introduse in circulatie, pentru a acoperi nevoile de masa monetara in crestere.

In relatiile de plati externe, debitorul (importatorul) putea plati la alegere in aur, sau in valuta sumele datorate, dupa cum si creditorul (exportator) putea solicita incasarea sumelor in aur si valuta.

Existau doua situatii:

- Cand cursul valutar crestea datorita unei cereri masive de valuta, pentru debitor putea deveni mai avantajos sa converteasca moneda nationala in aur si sa expedieze aurul creditorului extern.

In acest fel, cursul nu putea depasi paritatea legala plus cheltuielile de ambalaj, asigurare si transport ale aurului.

Aceasta limita superioara de fluctuatie a cursului valutar, determinata de convertibilitate, se numeste punct superior al aurului (punct de export al aurului sau punct de iesire a aurului de pe piata importatoare).

- Invers, cursul valutar nu putea sa scada sub limita de intrare a aurului in tara exportator, se numeste si punct inferior al aurului (punct de import sau punct de intrare). In acest caz, daca contravaloarea este mai mare decat acest punct, exportatorul va solicita plata in aur.

Punctele aurului au asigurat o stabilitate relativa a cursurilor valutare si ele au functionat pana la primul razboi mondial (1914)

Aceasta forma clasica a convertibilitatii, a fost un mecanism intern al economiei de piata.

Convertibilitatea era libera si nelimitata si presupunea existenta unei rezerve a statului administrata de banca de emisiune.

Convertibilitatea se realiza relativ automat, atata timp cat banca de emisiune isi respecta obligatiile de a schimba la cerere totalitatea bancnotelor in metalul monetar aflat in rezerva.

Treptat aceasta convertibilitate libera si nelimitata a incetat sa mai functioneze. Inevitabil, bancnotele de emisiune au ajuns sa nu-si mai poata respecta obligatiile de convertire, intrucat nevoile de semne monetare intreceau cu mult posibilitatile de acoperire a lor in metal cu mult posibilitatile de acoperire a lor in metal monetar. Asistam la un proces de limitare a convertibilitatii clasice si in final la renuntarea ei. S-a trecut de la convertibilitatea in aur-moneda la convertibilitatea in aur-lingouri iar de acest drept beneficiau numai cei care detineau sume mari echivalente cu un lingou de aur.