Creditul de consum

Creditul de consum

Creditul de consum este creditul pe termen scurt sau mijlociu, acordat persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor si serviciilor de care beneficiaza prin reteaua de comercializare si servicii, sau pentru recreditarea creantelor contractate in acest scop.

Pentru a avea in vedere dimensiunile acestor credite subliniem ca in SUA in 1988, creditul de consum atingea 625 miliarde $, daca se considera creditorii majori, incluzand si companiile financiare, uniunile de credit, institutiile de economii, comerciantii de detaliu etc.

O pondere importanta revine bancilor comerciale cu 329,5 miliarde (ceea ce reprezinta aproximativ 20% din totalul creditelor acordate de ele).

Creditul de consum s-a afirmat, de timpuriu, intre celelalte forme de credit, si, intr-o forma initiala, a existat sub forma "creditului deschis', respectiv a posibilitatii pe care comerciantul o acorda clientilor, de regula celor solvabili; de a achizitiona marfuri potrivit necesitatilor, urmand ca lichidarea sau regularizarea datoriilor sa se faca ulterior, potrivit angajamentelor personale diferite de la caz la caz. Forma astfel practicata a fost considerata drept credit cu'rambursarea neesalonata.

Productia de masa de bunuri de folosinta indelungata si necesitatea de a asigura accesul deschis la acestea a cumparatorilor a determinat, indeosebi de la inceputul secolului XX, statuarea, in fiecare din tarile dezvoltate, a unor norme precise de creditare, precum si a unei retele ample si diversificate de institutii de credit, in mare parte legate de firmele producatoare. Astfel ca, cea mai mare parte a creditelor de consuni exista si se acorda sub forma creditelor esalonate, forma in care termenii creditarii; scadente, cuantumul ratelor etc., se stabilesc la acordarea creditului.

La polul opus, creditul cu scadenta nedeterminata implica operatii de credit deschis, credite acordate comerciantilor cu amanuntul, sau de catre acestia, credite privind anumite servicii. In aceste operatiuni, inseamna ca debitorul va efectua plata in timp util (maximum fiind convenit) dar in momente prielnice lui, pe care le stabileste personal.

O forma deosebita, in deplina dezvoltare ce apartin creditelor esalonate il reprezinta creditul revolving, aparut la sfarsitul anilor '30. Indeosebi aceasta forma s-a extins odata cu amplificarea utilizarii cartilor de credit.

Elementele caracteristice acestui credit sunt:

se acorda in cadrul unei conventii stabilite intre parti;

permite consumatorului sa efectueze cumpararile sau sa obtina imprumuturi fie direct, asupra creditorului, fie indirect, prin cartile de credit, in momentul oportun pentru el;

consumatorul are posibilitatea sa efectueze plata fie in totalitate pentru creditul in curs, fie prin plati partiale, periodice, dupa posibilitati.

Prin facilitatile acordate beneficiarului de credit si prin costurile diminuate, aceasta forma s-a impus in ultima vreme si tinde sa devina preponderenta in operatiile de credit de consum.

Utilitatea economica si sociala este preponderenta in aprecierea creditului de consum.

Creditul comercial a avut si are un rol deosebit in dezvoltarea economiei de consum, respectiv a productiei si circulatiei marfurilor, destinate marii mase a consumatorilor.

Creditul de consum anticipeaza momentul intrarii in posesia bunurilor si permite accesul cumparatorilor cu venituri mai mici la bunurile de folosinta indelungata de valoare mare. Prin aceasta se actioneaza pe doua planuri, pe de o parte, se asigura satisfacerea facila a dorintelor si necesitatilor marii mase de consumatori, iar pe de alta parte, se promoveaza pe scara larga productia si circulatia unei game extinse de marfuri, dincolo de cererea solvabila a populatiei si chiar, dupa unele aprecieri, dincolo de capacitatile normale de plata a populatiei, luata in ansamblul ei.

De aici s-a tras si concluzia ca, pe unele planuri actiunea creditului de consum este destabilizatoare pentru economie, oferind terenul unor productii supradimensionate, ea actionand ca un factor de expansiune a economiei de consum.

Pe plan general, asa cum experienta a aratat in marea majoritate a cazurilor, creditul de consum a contribuit direct la cresterea in ritmuri rapide a nivelului de trai a unei parti mari a populatiei, iar responsabilitatea vis-a-vis de datoriile contractate a actionat ca un factor al intaririi disciplinei in munca si, in ansamblu, a contribuit la afirmarea progresului economic si social.

Totodata, o cerere sporita si stabila de marfuri de larg consum a contribuit la aplicarea rapida a cuceririlor stiintei si tehnicii, a tehnologiilor in productie, in folosul intregii societati. Creditul de consum actioneaza astfel in sensul recuperarii rapide a cheltuielilor avansate in productie, spre realizarea constanta si oportuna a produselor puse pe piata. Acest fapt permite producatorului reluarea imediata a proceselor de productie, desfasurarea lor accelerata, cresterea cifrei de afaceri si implicit a profitului.

De aci si interesul sporit al producatorilor de automobile, echipamente electromenajere etc., in a dezvolta, ei insisi, reteaua de creditare privind, vanzarea propriilor produse, implicit prin infiintarea sau dirijarea unor banci sau societati financiare cu asemenea profil.

Data fiind importanta economico-sociala a creditelor de consum, aceasta reprezinta sfera cu cea mai mare implicare a reglementarilor si controlului de stat.

In aceasta sfera s-a exercitat cu precadere controlul selectiv pe linia ingradirii si eliminarii inlesnirilor acordate beneficiarilor de credit in scopul limitarii productiei de asemenea bunuri, atunci cand interesele nationale aveau alte prioritati.

De asemenea, cerintele specifice in aceasta sfera au orientat catre desfasurarea unor masuri de protejare a debitorului pe multiple planuri, dispozitii care privesc limitarea sarcinilor financiare ale persoanelor si familiilor, folosirea mijloacelor legale privind platile, asigurarea unitatii si evitarea discriminarii in relatiile de credit de consum.