DEFINITIA TREZORERIEI

Trezoreria unei firme, dupa cum a demonstrat de nenumarate ori practica economica, influenteaza toate sectoarele de activitate, de la aprovizionarea cu materii prime si materiale pana la salariile personalului. O gestiune proasta sau in conditii economice nefavorabile poate atrage dupa sine penalitati si amenzi in sume uriase, care in final nu vor mai putea fi platite si inevitabil va duce la faliment[1].

Metodologic putem distinge doua tipuri de trezorerie:

Trezoreria reala- poate fi definita pornind de la conceptele de fond de rulment net (FRN) si nevoia de fond de rulment (NFR), concepte care pot fi puse in evidenta cu ajutorul bilantului contabil, dar tinand cont de ajustarea financiara fundamentala "lichiditate-exigibilitate".

Trezoreria neta- este diferenta dintre activele de trezorerie si creditele de trezorerie; dar ea este egala de asemenea, conform relatiei fundamentale a trezoreriei, cu diferenta intre FRN si NFR.

O alta definitie a trezoreriei este data si de S. Popescu pentru care trezoreria este "imaginea disponibilitatilor monetare aparute in evolutia curenta a incasarilor si platilor, disponibilitati care trebuie sa faca fata scadentelor, in mod continuu".

Esnault si Hoarau procedeaza, in lucrarea lor, la o trecere in revista a definitiilor utilizate in Franta pentru caracterizarea termenului de trezorerie:

Trezoreria desemneaza totalul valorilor din casa, adica lichiditatile sau disponibilitatile intreprinderii;

In anii 1970 trezoreria neta a fost definita ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment si masurata ca diferenta intre disponibilitati si creditele de trezorerie. Retinuta de PCG francez 1982, aceasta definitie se utilizeaza, pe plan conceptual, pentru desemnarea diferentei dintre activele cu lichiditate imediata si datoriile cu exigibilitate imediata.

Recomandarea Ordinului expertilor contabili (OEC) reia definitia data de PCG si o dezvolta. Mai intai, ea include in continutul trezoreriei activele si datoriile a caror lichiditate, respectiv exigibilitate, sunt imediate; este vorba de :

v     activele a caror transformare in bani poate sa intervina imediat, fara pierdere de valoare ;

v     de pasivele externe a caror plata poate fi pretinsa in orice moment.

In detaliu, trezoreria asimileaza disponibilitatilor urmatoarele elemente: titluri de plasament si conturi curente debitoare. In acelasi timp trebuie sa se precizeze ca notiunea de lichiditate imediata exclude disponibilitatile, titlurile de plasament si conturile curente supuse unor restrictii. Recomandarea asimileaza creditelor de trezorerie: obligatiile garantate, efectele scontate dar neajunse la scadenta, creantele cedate si conturile curente creditoare, a caror exigibilitate este imediata.

Conform standardului american FAS 95, tabloul fluxurilor de lichiditati trebuie sa explice variatiile, in cursul exercitiului, a lichiditatilor sau a echivalentelor lor (cvasilichiditati).

Cvasilichiditatile reprezinta investitii pe termen scurt, foarte lichide, care indeplinesc urmatoarele conditii:

v     sunt imediat convertibile in sume de bani perfect determinate;

v     sunt atat de aproape de data lor de exigibilitate incat un risc de schimbare a valorii datorata unei schimbari a ratelor dobanzii este nesemnificativa.

In general, corespund acestei definitii numai investitiile care au o data de exigibilitate originala de cel mult trei luni.

Conform standardului american, sunt definite trei conditii care permit sa se estimeze ca lichiditatea nu suporta nici o restrictie:

Existenta unei piete care sa asigure lichiditatea imediata a activelor;

Absenta conventiei de blocaj;

Absenta riscului de pierdere de capital, legata de variatia ratelor dobanzii.

Desi IASC nu defineste conceptul de trezorerie, se considera ca este vorba de ansamblul lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati. Conform normei internationale IAS 7, expresia fluxurilor de trezorerie desemneaza ansamblul intrarilor si iesirilor de lichiditati sau de echivalente de lichiditati[2].