Dubla impunere juridica internationala

DUBLA IMPUNERE JURIDICA INTERNATIONALA

Cunoasterea temeinica a practicii fiscale internationale are o importanta deosebita in realizarea procesului de largire a cooperarii economice si financiare dintre acestea. Dubla impunere juridica internationala poate deveni, la un moment dat o piedica in amplificarea relatiilor economice, financiare, de credit etc. dintre diferite tari.

Continutul dublei impuneri juridice internationale

Dubla impunere juridica internationala reprezinta supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de catre doua autoritati fiscale din tari diferite. Dubla impunere poate aparea in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor venituri pe teritoriul altui stat.

Dubla impunere juridica internationala poate aparea numai in cazul impozitelor directe ( al impozitelor pe venit si al celor pe avere ).

In practica fiscala internationala pot fi intalnite mai multe criterii care stau la baza impunerii veniturilor sau a averii, si anume :

criteriul rezidentei ( domiciliul fiscal )

criteriul nationalitatii

criteriul originii veniturilor

Potrivit criteriului rezidentei, impunerea veniturilor se efectueaza de autoritatea fiscala din tara careia apartine rezidentul, indiferent daca veniturile sau averea sunt obtinute sau se afla pe teritoriul acelui stat sau in afara acestuia

Conform criteriului nationalitatii, un stat impune rezidentii sai, care realizeaza venituri sau poseda averi din ( in ) statul respectiv, indiferent daca ei locuiesc sau nu in tara lor.

In cazul criteriului originii veniturilor, impunerea se face de catre organele fiscale din tara pe al carei teritoriu s-au realizat veniturile sau se afla averea, facandu-se abstractie de rezidenta sau de nationalitatea beneficiarilor de venituri.

Modul in care aceste criterii sunt aplicate duce la aparitia dublei impuneri internationale.

Consecintele negative pe care le are dubla impunere asupra dezvoltarii relatiilor economice si financiare dintre diferite tari au facut necesara gasirea unor solutii pentru inlaturarea ei.

Metode pentru evitarea dublei impuneri juridice internationale

Evitarea dublei impuneri se poate face fie pe baza unor masuri legislative unilaterale, fie prin incheierea de acorduri bilaterale sau multilaterale intre diferite state, iar solutia cea mai potrivita    este incheierea de conventii bi sau multilaterale intre state.

Conventia pentru evitarea dublei impuneri se aplica impozitelor pe venit si pe avere, iar sub incidenta ei intra atat persoanele fizice cat si cele juridice.

Pentru evitarea propriu-zisa a dublei impuneri, in practica fiscala    internationala se aplica mai multe metode sau procedee tehnice :

scutirea totala

scutirea progresiva

creditarea ordinara a impozitului

creditarea totala a impozitului.

Conform procedeului scutirii ( exonerarii ) totale, venitul realizat in strainatate de rezidentul unui stat si care a fost supus impunerii acolo, nu se mai include in venitul impozabil in statul de rezidenta.

In cazul procedeului scutirii ( exonerarii ) progresive, venitul obtinut de rezidentul unui stat in strainatate se adauga la veniturile realizate de acesta in statul de rezidenta, urmand apoi ca la venitul total astfel obtinut sa se stabileasca cota progresiva aferenta.

Procedeul creditarii ( impunerii ) ordinare consta in aceea ca impozitul platit statului strain pentru venitul realizat pe teritoriul acestuia, de rezidentul altui stat se deduce direct din impozitul datorat statului de rezidenta, dar numai pana la limita impozitului intern ce revine la un venit egal cu venitul obtinut in strainatate.

In cazul procedeului creditarii ( impunerii ) totale impozitul platit in strainatate pentru venitul realizat acolo se deduce integral din impozitele datorate in statul de rezidenta.

Deducerea integrala se face inclusiv in situatiile in care impozitul platit in strainatate este mai mare decat impozitul aferent aceluiasi venit in statul de rezidenta.

Apelarea    la unul sau altul din acestea procedee permite, dupa caz, diminuarea impozitelor datorate statului de rezidenta sau recunoasterea impozitelor platite in strainatate.

Repercusiunea impozitelor. Rezistenta la impozite si evaziunea fiscal.

Repercusiunea fiscala are loc ori de cate ori presiunea fiscala se transmite altei persoane. Ca regula, impozitele directe nu pot fi repercutate asupra altei persoane decat cea a platitorului. Repercursiunea fiscala apare la impozitele unde platitorul si suportatorul nu sunt aceeasi persoana.

Rezistenta la impozite, indiferent cat de perfectionata ar fi tehnica de colectare a acestora, este un fenomen general in diferite proportii.

Impozitele pot fi eludate total sau partial in anumite circumstante. Punctul de plecare in aparitia evaziunii viscale este presiunea fiscala.

Orice contribuabil cauta sa scape mai ales cand el considera ca statul exagereaza. El compara efortul pe care il face cu ceea ce beneficiaza de pe urma autoritatiilor publice si daca rezultatul este negativ, atunci apare rezistenta la impozite.

In literatura economica se face distinctia intre procedeele legale de ocolire a platii impozitelor si evaziunea fiscala propriu - zisa.

Impozitul poate fi ocolit fara ca platitorul sa intre in conflict cu legea. Acest lucru se poate realize pe doua cai:

evaziunea permisa in mod voit ( adica printr-un sistem de scutiri, exceptii si inlesniri )

evaziunea ce are loc ca rezultat a unor lacune ale legii

Evaziunea ilicita ( frauda fiscala ) are loc atunci cand se comite o incalcare flagranta a legii

( varietatea este infinita ).

Amploarea    fraudei variaza de la o tara la alta si chiar in interiorul aceleiasi tari. Chiar intre tarile cu economie de piata dezvoltata evazionismul poate fi diferit: in tarile din Nordul Europei, Anglia, SUA, proportia fraudei fiscale este mult mai redusa decat in celelalte state dezvoltate, precum si in cadrul aceleiasi tari pot aparea diferente semnificative spre exemplu intre Nordul si Sudul Frantei sau a Italiei. De asemenea, proportiile sunt diferite si pe categorii sociale: evaziunea fiscala in randul salariatiilor este mai redusa decat la cei cu profesiuni liberale.

Prevenirea evaziunii fiscale este foarte dificila pentru ca presupun instituirea unui sistem costisitor si a unui aparat numeros de supraveghere a colectarii impozitelor.

Conform Legii 241/2005:

" Se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea credinta de catre contribuabil a impozitelor, taxelor sau contributiilor, avand ca rezultat obtinerea, fara drept a unor sume de bani cu titlu de rambursari sau restituri de la bugetul general consolidate, ori compensari datorate bugetului general consolidat ."

"Se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda, retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa."