Definirea fraudei fiscale in legislatia unor tari

Definirea fraudei fiscale in legislatia unor tari

In Olanda, frauda fiscala este definita ca fiind faptul de a stabili in mod intentionat o declaratie inexacta, de a prezenta documente false, sau de a nu respecta obligatia legala de a furniza administratiei anumite informatii necesare stabilirii sau controlului impozitului.

Conform legii luxemburgheze, frauda fiscala imbraca doua forme: frauda simpla si frauda internationala.

Frauda simpla prezinta un caracter involuntar si este comisa de oricine, in calitatea sa de contribuabil, de mandatar sau ocupandu-se de afacerile unui contribuabil, ocazionaza prin neglijenta reducerii incasarilor fiscale sau acordarea sau mentinerea nejustificata de avantaje fiscale, se pedepseste prin amenda.

Frauda internationala si tentativa de frauda sunt pedepsite prin amenzi, pedeapsa cu inchisoarea sau mentinerea nejustificata de avantaje fiscale, se pedepseste prin amenda.

Frauda internationala si tentativa de frauda internationala sunt pedepsite prin amenzi , pedeapsa cu inchisoarea si privirea de drepturi civile si politice.

Inspirat din legislatia germana , in Luxemburg este    reglementat si delictul impotriva ordinii fiscale, denumit "blackttgesetz". El acopera practic orice nerespectare a legislatiei fiscale. Acest delict este comis de : "oricine, fara a indeplinii conditiile unui alt delict, contravine, in mod intentionat sau prin neglijenta in calitate de contribuabil, atat legii ficale cat si unei decizii luate in procedura impozitarii care mentioneaza ca nerespectarea sa este pedepsita".

In Irlanda frauda fiscala este definita ca orice infractiune fiscala comisa cu vointa deliberata de a se sustrage impozitului. Legea irlandeza sanctioneaza mai aspru delictele fiscale speciale care nu sunt proprii unei anumite categorii de impozit, ci sunt comune tuturor impozitelor si taxelor percepute de administratia fiscala. Este vorba de infractiuni considerate ca foarte grave si deci posibile de sanctiuni severe cum ar fi :

1. stabilirea unei declaratii inexacte sau comunicarea de documente inexate ;
2. opunerea la controlul fiscal ;
3. refuzul de a pastra sau comunica documentele precise de lege.

In Germania delictul de frauda fiscala este definit ca faptul de a omite, in plina cunostinta de cauza, de a arata administratiei elementele care conditioneaza stabilirea impozitului sau de a comunica informatii inexacte sau incomplete, din moment ce aceste actiuni tind sa micsoreze impozitarea sau de a provoca avantaje ficale nujustificate autorului lor sau unui tert. Sanctiunile constau in amenzi si inchisoare in anumite circumstante considerate ca agravare cum ar fi :

1. vointa contribuabililui de a se imbogatii prin intermediul fraudei ;
2. importanta impozitelor eludate ;
3. profitarea de apartenenta la o functie publica sau la recurgerea la complicitate unui functionar.

In Japonia unde onestitatea fiscala este in mod obisnuit ridicata, frauda fiscala face obiectul reprobarii si e calificata ca si crima. Ea este cercetata nu numai de serviciile fiscale ci si de parchetul de politie.

Spania este cunoscuta ca unul dintre statele din cele cu rata cea mai ridicata de frauda fiscala nu numai datorita diverselor cauze sociologice, ci si foarte mult datorita complexului sistem fiscal care se alatura impozitelor de stat, celor provenciale si celo alor comunitati autonome.

Sanctiunile fiscale care cad in competenta autoritatiilor administrative prezina un grad mai mare sau mai mic de severitate dupa cum este vorba de infractiuni zise simple sau de infractiuni grave.