Denominarea monedei nationale: argumente pro si contra

Denominarea monedei nationale: argumente pro si contra

Procesul de denominare implica taierea unui numar de zerouri din coada monedei nationale, mizandu-se pe faptul ca efectele psihologice produse de detinerea unei sume de bani cu mai putine zerouri ar putea fi benefice pentru atingerea de performante sporite in scaderea inflatiei.

Procesul in sine de denominare a monedei nationale cuprinde urmatoarele etape:

anuntarea sprijinului politic cu privire la implementarea denominarii (etapa parcursa de Romania inca de anul trecut, dupa ce anterior propunerea BNR fusese respinsa);

adoptarea unei legi care sa prevada aspectele tehnice ale procesului de denominare (numarul de zerouri taiate, perioada de timp in care cele doua tipuri de bani vechi si noi vor circula in paralel si se vor putea preschimba banii vechi cu cei noi);

campania mediatica propriu-zisa;

emiterea noilor bancnote si monede;

o perioada de circulatie paralela a banilor vechi cu cei noi, dupa care banii vechi nu mai pot fi preschimbati cu cei noi.

In data de 27 iulie 2004 a fost publicata in Monitorul Oficial Legea nr. 358 din 14.07.2004 privind denominarea monedei nationale, prin care se reglementau conditiile taierii a patru zerouri din coada leului, incepand cu data de 1 iulie 2005.

Legea stabileste etapele denominarii dupa cum urmeaza:

01.03.2005 - 30.06.2006: afisarea duala a preturilor;

01.07.2005: lansarea noii emisiuni monetare;

01.07.2005 - 31.12.2006: circulatia simultana a celor doua emisiuni;

Incepand cu 01.01.2007: incetarea puterii liberatorii pentru vechea emisiune;

01.01.2007 - 31.12.2009: continuarea preschimbarii vechii emisiuni (la sucursalele BNR si la alte institutii de credit nominalizate de BNR).

Denominarea leului a starnit multe reactii contradictorii cu privire la oportunitatea si eficienta sa, prin prisma efectelor asupra inflatiei, in opinia guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, "acest proces trebuie sa fie unul de inchidere a unei etape inflationiste si nu o cosmetizare" , iar efectele sale "sa ajute la cresterea increderii in moneda nationala si implicit la scaderea inflatiei"; dupa parerea sa "nu avem problema de costuri, ci de oportunitate politica, sociala si de moment", avertizand ca procesul taierii zerourilor poate ajuta la scaderea inflatiei, dar nu poate face minuni daca economia nu este restructurata

Tot cu privire la oportunitatea introducerii "leului greu", comunitatea bancherilor o considera o masura necesara, dar care nu trebuie grabita pana cand nu exista certitudinea ca inflatia poate fi mentinuta pe trendul descendent actual prin masuri de reforma reala.

Bogdan Baltazar, fostul presedinte al BRD-Groupe Societe Generale, sublinia ca introducerea leului greu este "o masura necesara", dar "nu neaparat o masura pentru reducerea inflatiei", atragand atentia ca "trendul descendent urmat de inflatie ar trebui sa fie conturat inainte, prin reforme clare: reducerea arieratelor, printr-o continuare a privatizarii, mentinerea deficitului in limite acceptabile etc."[3].

Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, considera ca aceasta metoda devine "obligatorie, din cel putin doua motive, unul de ordin tehnic - sunt mai putine cifre, iar numerarul este mai restrans -, iar celalalt de ordin psihologic".

La capatul celalalt, analistul economic Ilie Serbanescu considera trecerea la leul greu o "operatiune inutila".

Sintetizand, premisele necesare implementarii unor asemenea masuri sunt

■ un trend dezinflationist sigur;

stabilitate si maturitate a sistemului financiar-bancar;

o economie reala viabila, capabila sa mentina in continuare masurile de ordin monetar;

o rezerva valutara substantiala;

o apreciere a monedei nationale fata de principalele valute;

un rating de tara in crestere.

Dintre efectele favorabile ale denominarii monedei nationale putem mentiona eliminarea deficientelor legate de sistemele informatice si dificultatile pe care le intampina comerciantii: sunt simplificate evidentele contabile, scad costurile de manipulare, transport si de utilizare a bancnotelor si monedelor, vor scadea cheltuielile cu consumabilele.

Constiinta unui leu mai tare ar putea stimula suplimentar economisirea, deoarece, asa cum afirma Adrian Vasilescu, "fiecare banut va conta, nu vom mai lasa restul pe tejgheaua vanzatorului".

In ceea ce priveste efectele psihologice, acestea pot fi contradictorii, in conditiile unui proces dezinflationist sustinut, intr-adevar, denominarea ar avea efecte favorabile prin prisma cresterii increderii in moneda nationala. Denominarea va transmite mesajul clar al prioritatii pe care autoritatile o acorda luptei impotriva inflatiei si va facilita ulterior trecerea la euro, in conditiile unui raport mai apropiat intre leu si euro, apropiat de 1:4; de asemenea, preturile si tarifele vor fi exprimate la nivele nominale uzuale in Europa

Insa, poate aparea sentimentul de distrugere a "mirajului cifrelor mari", foarte multi oameni obisnuiti cu ele pierzand peste noapte postura de milionari.

Alte efecte negative ar putea fi, intr-o prima etapa, cresterea preturilor (avem exemplul trecerii la moneda euro), efect datorat si "rotunjirilor" de preturi dupa denominare. Insa, fenomenul "rotunjirilor" este prezent si acum in cazul sumelor cu multe zerouri, atat in stabilirea preturilor, cat si in operatiunile de plati cu numerar, ingreunate de valorile nominale mari ale bancnotelor si monedelor.

Afisarea preturilor atat in lei vechi, cat si in lei noi ar putea diminua tentatia de rotunjire, datorita posibilitatii de comparare, la fata locului, a corectitudinii transformarii. Ministerul Finantelor Publice, Autoritatea Nationala de Control si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor vor sanctiona comerciantii care nu se vor conforma dispozitiilor legii denominarii.

Cu toate acestea, cel care va stabili preturile va fi tot comerciantul. Asa cum explica analistul financiar Radu Limpede, este posibila aparitia unui "efect de bumerang" pentru comerciantii de cartier si "pietarii" care ar rotunji in sus preturile pentru a scapa de zecimale, in contextul in care marile lanturi de comercianti en detail vor continua "razboiul preturilor" si vor pune accentul pe preturi cat mai mici. Astfel, micii comercianti ar putea pierde din clientii fideli sau chiar sa dea faliment[5].

Corina Negut, trader Piraeus Bank, este de parere ca datorita faptului ca denominarea va avea loc in timpul verii, puseul inflationist va fi atenuat de excedentul valutar din aceasta perioada[6].

Tot in aceeasi idee, Dan Pascariu, presedintele HVB Bank, considera ca populatia ar putea "fugi" de leu spre alte valute in momentul denominarii³, insa acest lucru nu va afecta negativ cursul de schimb, deoarece BNR are resurse suficiente pentru a stabiliza piata.

In randul populatiei mai varstnice, care a trait experienta stabilizarilor comuniste din 1947 si 1952, exista o anumita teama si reticenta cu privire la denominare, iar in cazul in care procesul nu va fi bine gestionat, s-ar putea produce panica in randul populatiei[7].

In consecinta, trebuie implementat un plan coerent si riguros, bine cunoscut de populatie, promovat prin campanii de informare pe toate canalele media.

Totusi, afirmatii de genul "romanii nu vor fi nici mai saraci, nici mai bogati dupa denominare", pentru a convinge populatia ca nu va exista nici un fel de stabilizare, pot deveni periculoase, pentru ca inoculeaza ideea inutilitatii unor astfel de masuri monetare, in conditii costisitoare.

Suntem de parere ca procesul de preschimbare va functiona eficient in Romania datorita verificarii principiului lui Thomas Gresham: "moneda rea scoate din circulatie moneda buna". De aceea, populatia va avea tendinta de a scapa cat mai repede de moneda rea, moneda veche.

Un risc il poate reprezenta tentatia romanilor de a compara leul greu al anului 2005 cu leul din 1989. Aceasta comparatie ¹ falsa si periculoasa are in vedere in principal nivelul salariilor si pretul produselor de baza. Insa, trebuie tinut cont de faptul ca, in 1990, cantitatea de bunuri si servicii acoperea doar 9% din masa monetara, inflatia fiind inabusita printr-un control rigid al preturilor.

In ceea ce priveste costurile operatiunii, parerile sunt, de asemenea, impartite. Unii sunt de parere ca denominarea monedei nationale va fi insotita de costuri prea mari (este vehiculata suma de 50 de milioane de dolari[8]²), mai ales prin prisma viitoarei aderari a moneda euro, tehnologia de tiparire a monedelor fiind diferita.

In opinia guvernatorului BNR, costurile procesului de taiere a mor zerouri din coada leului nu vor depasi costurile cerute de emisiunea de moneda in conditii inflationiste, in care cea mai mare bancnota (bancnota de 1.000.000 de lei) reprezinta echivalentul a 24,5 euro sau 31 dolari, costurile putand deveni, ulterior, mult mai mari.

Oanta, Daniel, Leul greu si capcana statisticii, "Adevarul", 4.02.2004. Costurile denominarii suportate de BNR nu vor fi facute publice, deoarece ir putea deveni un indicator esential pentru falsificatori.

Mugur Stet, purtatorul de cuvant al BNR, afirma ca aceste cheltuieli ale BNR cu emisiunea de bani noi se vor compensa cu faptul ca nu vor mai fi tipariti lei vechi si vor fi suportate din veniturile obtinute in urma administrarii rezervei nationale[9].

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului, a afirmat ca "populatia nu cheltuieste nimic din aceasta cauza, singurele costuri fiind ale bancii centrale".

De asemenea, in cadrul unei conferinte[10], guvernatorul Isarescu a subliniat faptul ca experienta mondiala arata ca structura de cupiuri a bancnotelor trebuie sa respecte anumite proportii, in absenta carora creste inconfortul si se majoreaza costurile operatiunilor in numerar.

Principalele cheltuieli in sistemul bancar determinate de introducerea leului greu vor fi legate de modificarea ATM-urilor, costurile fiind cuprinse intre 800 si 1.000 de euro pentru un singur aparat, a masinilor de verificat banii si a softurilor contabile. Bogdan Balta-zar[11], fostul presedinte al BRD-GSG, estima ca pentru o banca de dimensiune mare costurile sunt de aproximativ un milion de euro, dar ca se vor amortiza rapid, datorita duratei de viata de minim 5-6 ani a leului greu.

Presedintele ING Bank, Misu Negritoiu[12], considera ca o preschimbare imediata a bancnotelor actuale in cupiuri denominate ar avantaja bancile comerciale; ar fi de preferat ca punerea in circulatie de bancnote sa fie facuta numai cu cupiuri noi, iar banii vechi sa nu se mai intoarca in circulatie.

Introducerea leului greu va avea o serie de implicatii pozitive asupra activitatii bancare autohtone. In primul rand, va fi usurata activitatea de casierie din banci. Pe langa majorarea costurilor cu operatiunile curente ale bancilor, denominarea va crea si oportunitati de investitii in modernizarea mijloacelor de lucru; de altfel, unele firme de specialitate si-au facut deja publica oferta de aparate adecvate noii structuri pe cupiuri a masei monetare. Bancile vor putea investi in aparatura moderna, care sa permita sortarea automata a celor doua emisiuni care vor circula in paralel, reducandu-se in felul acesta numarul de operatiuni care au loc la ghisee. De asemenea, pe piata ar putea fi implementate pe scara mai larga aparate care sa imbine functii de automat bancar standard cu acceptarea de numerar sau care sa permita schimbul bancnotelor in monede.

In felul acesta, s-ar produce o degrevare a functionarului de la ghiseu de operatiuni de incasare de facturi si eliberari de numerar, permitandu-i sa efectueze servicii complexe. Productivitatea muncii angajatilor bancari va creste, compensandu-se costurile cu implementarea noilor tehnologii, iar gradul de satisfactie al clientilor va creste si el.

Noile monede si bancnote vor fi de dimensiuni mai mici, fiind mai usor de manevrat si de intrebuintat. Dupa adaptarea la noile insemne monetare, activitatea casierilor va fi simplificata: se vor inscrie mai putine cifre in jurnalele de casierie si toate inregistrarile vor avea in spate monede si bancnote efective¹.

Pe de alta parte, unii specialisti, precum Ilie Serbanescu², considera ca acest proces va afecta sectorul financiar, care va trebui sa-si inlocuiasca unele soft-uri bancare. In ceea ce priveste bursa de valori, sistemul de cotare va trebui sa fie reconsiderat si reasezat intr-o noua structura, pasii de cotare fiind acum exprimati in zece sau o suta de lei, iar taierea a patru zerouri va transforma cotarea in ordine subunitare extrem de complicate. In opinia sa, va fi nevoie de o redimensionare a tuturor companiilor cotate la bursa, adica un haos bursier in toata regula.

Analistul financiar Ionut Popescu subliniaza, de asemenea, efectele negative ale leului greu, materializate in principal prin cresteri ale preturilor si costuri mari ale denominarii.

Problema inoportunitatii denominarii, prin prisma intrarii tarii noastre in zona euro, nu este intemeiata, deoarece dupa intrarea in Uniunea Europeana, va mai trece o perioada teoretic de cel putin doi ani (practic, trecerea la euro se va realiza probabil dupa anul 2010-2012), timp in care Romania va trebui sa indeplineasca conditiile de convergenta.

Experienta tarilor vecine arata ca introducerea unei monede cu putere mai mare a determinat o scadere a ratei inflatiei in urmatorii ani. In acest sens, Polonia a introdus zlotul greu in 1995, dupa 3 ani de dezinflatie, rata inflatiei evoluand de la 33,2% in 1994, la 28,1% in 1995, 19,9% in 1996 si 10,1% in 2000.

Denominarea in Croatia a fost cea mai de succes, rata inflatiei evoluand de la 1.500% in anul premergator operatiunii, la 107% in 1994 (anul denominarii), 4% in 1995 si 5,4% in anul 2000.

Ca exemple de esec al denominarii poate fi mentionata Rusia (unde denominarea a creat o criza financiara foarte dura), Argentina si Brazilia (unde denominarile s-au repetat deoarece programele de macrostabilizare au esuat).

Sigur, situatiile economice si financiare ale tarilor care au recurs la denominare au fost diferite, de aceea nu trebuie inteleasa aceasta masura de denominare ca principala solutie de imbunatatire a situatiei monetare a unei tari.