Descentralizarea financiara in administratia publica locala -experiente europene

Descentralizarea financiara in administratia publica locala -experiente europene

Descentralizarea financiara in Ungaria

Legea Administratiei Locale din 1990 elaborata pe baza principiilor si valorilor exprimate in Cartea Europeana a Administratiei Locale Autonome prevede ca administratiile locale alese sa beneficieze de bunuri si venituri ,care pot fi suplimentate de veniturile administratiei centrale. Aceste entitati beneficiaza de o putere de decizie foarte mare.

In Ungaria ,administratiile locale au responsabilitatea serviciilor publice locale.

Finantarea administratiilor locale este finantata din venituri proprii,venituri comune(IVG si impozitul pe vehicule) si granturi normative.

Veniturile proprii sunt reprezentate de impozitele locale ,precum si taxele impuse utilizatorilor, care sunt colectate de administratiile locale.Administratiile locale pot impune, in limite impuse de administratia centrala, impozite pe propietate,turism si cifra de afaceri.,impozit pe profit,dividende ,taxe de inchiriere sau sume obtinute din vanzarea bunurilor.

In anii 90 cheltuielile publice ungare au cunoscut o scadere drastica printr-o strategie de reducere a transferurilor de la administratia centrala catre administratia locala.In acest mod ,administratia locala a fost obligata sa faca eforturi deosebite pentru cresterea veniturilor proprii si pentru obtinerea unei independente fata de administratia centrala.

Sacinile obligatorii si optionale ale administratiei locale au fost definite prin legea administratiei locale din 1990,dar sunt permanent modificate de noile legi si regulamente sectoriale

In acelasi timp se desfasoara si un proces de reforma in finantele publice locale.

Independenta administratiei locale ungare consta in puterea de a decide in privinta prestarii catre catatean a unui numar de servicii publice

In legile sectoriale ,sunt stipulate standardele de calitate si reglementarile de finantare, care restrang aria de miscare a administratiei locale.

In Ungaria scopul declarat al descentralizarii fost de a intari capacitatea de control a cetatenilor si urmarirea urmatoarelor aspecte:

-in procesul descentralizarii anumite funactii au fost transferate judetelor ,dar cea de dezvoltare a fost transferata la nivel de regiuni(impunerile europena pentru programele de preaderare)

-s-a incurajat cooperarea interadministrativa si formarea unor micro-regiuni

-a fost incurajata privatizarea in domeniul serviciilor locale

Cadrul general al descentralizarii financiare in Ungaria cuprinde:

-Elemente ale descentralizarii financiare

-repartizarea cheltuielilor

-repartizarea veniturilor

-imprumuturi

-Conflicte si probleme in sistem

Cadrul institutional al descentralizarii financiare in Ungaria cuprinde:

-Cadrul legislativ-constitutia,legea administratiilor locale,legea bugetelor locale,legi si decrete sectoriale,legea datoriilor municipale.

-Cadrul organizational pentru rezolvarea conflictelor:

-supraveghere-parlament,birou national de audit,birou notarial al administratiei locale,ministere de resort.

-controlul cetatenilor-transparenta,audieri publice,referendum,ONG-uri si reprezentarea sectorului privat.

-rezolvarea disputelor -instante,curtea constitutionala-nu instante administrative.

O atentie deosebita trebuie acordata modelului ungar de "tratare a veniturilor".

Structura veniturilor din bugetul local al unei administratii este urmatoare:

-transferuri anuale de venituri

-cote de venituri

-granturi normative operationale

-subventii cu destinatii precise

-granturi de dezvoltare

-granturi de acoperire a deficitului

-venituri proprii(din surse proprii)

-venituri din propietate

-imprumuturi si obligatiuni.

Transferurile anuale de venituri sunt efectuate in functie de "sistemul normativ de baza",care prevede ca:

-proportional cu sarcinile administratiilor ,se acorda:

-granturile normative pentru functionare

-subventiile cu destinatie precisa pentru investitii

-proportional cu capacitatea de a obtine venituri,se acorda:

-granturi de echilibrare

-diferite forme de subventionare pentru functionare si dezvoltare

Specialistii unguri, alaturi administratiile locale si societatea civila au efectuat analize permanente asupra modului in care au evoluat finantele locale in perioada reformei si au concluzionat,structurand rezultatele observatiilor in urmatoarele :

Probleme si conflicte in sistem

Slabiciunea structurii normative a sistemului interguvernamental de finantare

-insuficienta surselor proprii de venituri

-finantarea sarcinilor aferente nu este suficienta

-capacitatea de calculare a veniturilor de echilibrare a scazut capacitatea de stimulare a cresterii veniturilor proprii

-nu se calculeaza dinamica veniturilor

-s-a inregistrat o crestere a elementelor discretionare

Dificultati generate de reforma sectorului public -

-standarde de calitate uniforme fara multa eficiente din lipsa deciziei locale;

-schimbarea sarcinilor pentru administratiile locale

-sarcini fara sustinere financiara

-politici sectoriale fara cooperari si intelegeri inter-sectoriale

Discrepante intre autoritatile locale

-diferente de capacitati financiara

-economia locala cu dezvoltare diferita si posibilitati diferite de externalizare a serviciilor

-responsabilitatile transferate peste posibilitatile de preluare a autoritatilor locale mici

-stimulentele diferite de la o autoritate la alta

-capacitate diferita de a incuraja privatizarea si atragerea de surse externe

Sursa de informatii:materiale de studiu puse la dispozitie de USAID-RTI-INTERNATIONAL cu ocazia organizarii Seminarului cu tema DESCENTRALIZAREA IN DOMENIUL ADMINISRATIEI PUBLICE LOCALE -3-4 august 2002 Mangalia

Descentralizarea financiara in Polonia

Polonia a cunoscut schimbari politice semnificative din 1980. Anii 90 au adus modificari majore in toata Europa de Est ,in acest context Polonia cu ajutorul Cartii Europene a Administratiei Locale a transformat -schimbarea- in forta conducatoare pentru autoritatile locale.

In evolutia ulterioara a administratiei poloneze s-a simtit nevoia descentralizarii acesteia.

Pentru garantarea reusitei unei descentralizari reale s-a creat cadrul legal necesar:

-Constitutia

-Legea Administratiei Locale(1990)

-Legea asupra autoguvernarii voievodatelor(1998)

-Curtile constitutionale si administrative

-Legea descentralizarii fiscale

-Modificarea a 98 de legi secundare o data cu cea de-a doua descentralizare din 1998.

In analiza rezultatelor partiale pe etape parcurse obtinute prin descentralizare ,polonezii au avut in vedere :

Dimensiunea economica a descentralizarii

Domeniul public

Activitati pentru intreprinderi private

Punctele de vedere ale cetatenilor

Pentru crearea oportunitatilor in mediul de afaceri au avut in vedere:

-planificarea spatiala corelata cu reglemantarile zonale

-fonduri de garantare locala

-politica locala asupra managementului propietatii(chirii,concesiuni etc)

-instituire amenzi pentru periclitarea mediului

-politici locale privind dezvoltarea infrastructurii

-componenta de pregatire profesionala

Finantele publice poloneze au cateva reguli de baza:

-bugetul local este fundamentat si propus consiliului local

-este supus controlului legal al Camerei de Audit Regional

-Ordonatorul principal bugetar este -trezorierul primariei

-limitele de imprumut 15% platibil anual

60% platibil pe intraga perioada

-informarea cetatenilor asupra bugetului si a raportului annual

In mecanismul de continuarea a descentralizarii se are in vedere o analiza periodica a urmatoarelor elemente:

Procesul electoral-liderii locali fata de cei nationali

Structura de partid si societatea civila-stimulare sau lupta

Protectia juridica sau constitutionala

Asociatiile administratiei locale -compromis de interese

Comisia mixta pentru administratie centrala si locala-mecanism de negociere preventive

Reguli de procedura parlamentara -prezentare obligatorie a opiniilor administratiei locale

In multe lucrari de specialitate si studii efectuate in ultimii ani in Polonia ,descentralizarea si administratia locala au fost tratate ca fenomene ale secolului20 cu tendinte speciale de viitor.

Radacinile procesului a pornit de la cautarea mecanismului de stabilitate dupa 1945 si 1990,a conceptului de subsidiaritate crestina si rearanjarii relatiilor umane fata de performantele politice.

Tendinta de globalizare privita atat in dimensiunea ei economica cat si culturala

Finantele publice trebuiesc private atat din punct de vedere al naturii veniturilor cat si al cheltuielilor.

Societatea civila deleaga puterea ,iar omul devine partener real al administratiei locale.

Din experienta poloneza a cooperarii descentralizate a rezultat:

-cazul zonelor metropolitane

-provocarea politicii regionale

-rezolvarea zonelor de mediu sensibile

-dezvoltarea sectorului IMM.

Sursa de informatii:materiale de studiu puse la dispozitie de USAID-RTI-INTERNATIONAL cu ocazia organizarii Seminarului cu tema DESCENTRALIZAREA IN DOMENIUL ADMINISRATIEI PUBLICE LOCALE -3-4 august 2002 Mangalia

Bugetele locale si organizarea finantelor publice locale

    Finantele publice locale isi au originea in autonomizarea autoritatilor teritoriale in administrarea comunitatilor respective.
    Comunitatile locale reprezinta colectivitati umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic si administrativ, care au autoritati publice diferite de cele ale statului. Aceasta este o conditie a autonomiei financiare, deoarece autonomia administrativa nu ar fi posibila fara autonomia financiara, care-i asigura suportul financiar al functionarii.
    Organizarea distincta a finantelor locale pe baza autonomiei lor financiare este necesara deoarece:

o       comunitatile locale cunosc, cel mai bine, posibilitatile proprii privind resursele banesti de provenienta publica si in special nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite;

o       permite degrevarea finantelor centrale de o seama de cheltuieli;

o       reduce numarul si amploarea fluxurilor banesti intre cele doua niveluri structurale ale finantelor publice;

o       permite o urmarire mai buna a modului cum sunt folosite fondurile financiare publice constituite;

o       finantele locale satisfac mai bine cerintele de utilitati publice in teritoriu, cum ar fi: construirea de drumuri, politia, iluminatul public, gospodaria comunala, s.a.

    Problema care trebuie studiata si rezolvata este pana unde se poate intinde autonomia financiara, respectiv cat trebuie sa reprezinte centralizarea si cat descentralizarea in domeniul finantelor publice.
    In fiecare tara, raportul dintre finantele publice centrale si cele locale este diferit.

    Gradul de centralizare financiara difera in functie de concentrarea administratiei tarii, de gradul in care organele locale sunt subordonate conducerii centrale. Problemele majore, de interes national, strategic, apartin finantarii centrale, o alta modalitate nefiind posibila (apararea, ordinea publica statala, administratia de stat, relatiile externe, sanatatea, invatamantul, stiinta etc.).

    Descentralizarea financiara incepe sa functioneze dincolo de limita de la care aria utilizarii bunurilor si serviciilor publice de interes national incepe sa se restranga, iar costul comparativ al luarii deciziilor la nivel central devine prea ridicat (este cazul anumitor utilitati cum sunt: construirea de drumuri, politia, iluminatul public, gospodaria comunala, transporturile locale, scolile s.a.).
    Indiferent de gradul de autonomie a comunitatilor locale, se apreciaza ca la descentralizarea financiara trebuie avute in vedere urmatoarele principii:

o       principiul diversitatii, explicat pe seama varietatii de forme si a masurii diferite a solicitarilor de bunuri si servicii publice;

o       principiul echivalentei in finantarea serviciilor publice, explicat pe baza beneficiilor geografice pe care acestea le aduc cetatenilor;

o       principiul acceptarii costului descentralizarii, determinat de diferentele fiscale regionale, care se interfereaza cu raspandirea in spatiu a activitatilor economice;

o       principiul redistribuirii si stabilizarii centralizate, impus de realitatea conform careia comunitatile locale nu dispun de instrumentele macroeconomice pentru infaptuirea unor obiective de importanta nationala;

o       principiul compensarii fluxurilor financiare dintre colectivitati, cauzate de transferurile involuntare de venituri, pe seama deosebirilor economice si care prejudiciaza infaptuirea programelor de cheltuieli pentru unele din acestea;

o       principiul asigurarii serviciilor sociale vitale, conform caruia aceasta sarcina cade in seama autoritatilor centrale; Guvernul trebuie sa ofere minimum de servicii publice esentiale (sanatate, siguranta sociala, educatie) tuturor cetatenilor tarii;

o       principiul accesului echitabil la resursele financiare publice, determinat de situatia unor colectivitati locale a caror balanta de nevoi si capacitate fiscala este deficitara, necesitand compensarea minusului de resurse prin transferuri guvernamentale, pe seama unei scheme prestabilite;

o       principiul echilibrului financiar, conform caruia repartizarea intre nivelurile de autoritate publica ale finantelor publice trebuie sa asigure exercitarea conducerii in limita atributiilor si competentelor ce revin fiecareia (adica, resursele financiare publice trebuie redistribuite, deopotriva, pentru acoperirea cheltuielilor cu functionarea sectorului public in administrarea statului si in aceea a colectivitatii locale).

    In Romania, organizarea teritoriala a finantelor publice este asezata pe impartirea tarii in unitati administrativ-teritoriale, fiind structurata pe niveluri ierarhice in limitele fiecarei unitati administrative: judete, municipii, orase, comune.
    Din punct de vedere juridic,organele financiare teritoriale sunt institutii ale administratiei publice, cu administratie si gestiune proprie de institutie. Sfera lor de actiune difera, dupa nivelul organizatoric, astfel:

o       Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat, la nivel de judet si municipiul Bucuresti;

o       Administratiile financiare, la nivelul municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti;

    Toate aceste organe sunt indrumate si controlate de catre Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat, a carei structura organizatorica cuprinde:

o       Directia de trezorerie, cu serviciile: contabilitatea trezoreriei; metodologie, verificare si control; buget;

o       Directia impozite si taxe, cu serviciile: constatare si impunere persoane fizice; constatare si impunere persoane juridice; urmarire persoane juridice; urmarirea si incasarea impozitelor, taxelor si altor venituri; biroul pentru evidenta si valorificarea bunurilor; serviciul TVA;

o       Directia controlului financiar de stat, cu serviciile: controlul financiar la regii si societati comerciale; control financiar la institutii publice si agenti economici privati; controlul financiar la societati comerciale de turism si prestari servicii;

o       Garda financiara, structurata pe trei divizii.

Structura veniturilor si cheltuielilor din bugetele locale

    Bugetul local reprezinta actul in care se inscriu veniturile si cheltuielile colectivitatilor locale, pe o perioada de un an.
    Bugetele locale sunt instrumente de planificare si conducere a activitatii financiare a unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica (comuna, oras, municipiu, sector al municipiului Bucuresti, judet, municipiul Bucuresti).
    Structura bugetelor locale evidentiaza:

o       gradul de autonomie a administratiei locale fata de puterea centrala si legaturile existente intre diferitele administratii teritoriale;

o       fluxurile formarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor administratiilor locale;

o       modalitatea de finantare a cheltuielilor pe destinatii si de acoperire a deficitelor.

    Conform clasificatiilor economice si functionale ONU, folosite in raportarile statistice internationale, structura veniturilor si a cheltuielilor bugetelor locale este comuna cu cea a bugetului de stat (central) si se prezinta astfel:
    I. Venituri:
    1. Veniturile proprii ale bugetelor locale:

o       sunt reglementate prin Legea privind finantele publice si Legea privind finantele publice locale;

o       cuprind:

o       impozitele, taxele si varsamintele de venituri cuvenite de la agenti economici si institutii publice de importanta locala;

o       impozitele si taxele locale (de la populatie sau de la persoanele juridice).

    2. Venituri atribuite, in care intra sumele defalcate din anumite venituri cuvenite, potrivit legii, bugetului de stat.

    3. Transferuri acordate de la bugetul de stat pentru finantarea unor obiective de interes national, dar care sunt organizate si controlate eficient de catre organele locale (cum sunt actiunile de protectie sociala, unele investitii etc.);

    4. Imprumuturile contractate pe piata financiara interna sau externa, fie direct, in numele organelor administratiei publice locale, fie garantate de catre Guvern.

    II. Cheltuieli:

    1. Autoritatile executive (Serviciile publice generale);

    2. Invatamant, sanatate, cultura si religie, asistenta sociala, ajutoare si indemnizatii (Actiuni social-culturale);

    3. Servicii, dezvoltare publica si locuinte;

    4. Transporturi, agricultura, alte actiuni economice (Actiuni economice);

    5. Alte actiuni;

    6. Fondul pentru garantarea imprumuturilor externe, plata dobanzilor si a comisioanelor aferente;

    7. Plati de dobanzi si comisioane (Datoria publica si altele);

    8. Rambursari de imprumuturi (Rambursari de imprumuturi si pentru echilibrare bugetara);

    9. Fonduri de rezerva;

    10. Cheltuieli cu destinatie speciala (Finantate din fonduri speciale).

    In Romania, sursele de formare a veniturilor bugetelor locale sunt urmatoarele:

1. Impozite, taxe si alte venituri, precum si cotele aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si bugetelor locale.
   Consiliile locale, consiliile judetene si Consiliul general al municipiului Bucuresti stabilesc impozitele si taxele locale.

2. Vanzarea sau valorificarea materialelor obtinute ca urmare a casarii activelor fixe sau din vanzarea unor bunuri materiale. Aceste sume constituie venituri ale bugetelor locale sau ale institutiilor (care nu sunt finantate integral de la bugetul local) si servesc la finantarea investitiilor.

3. Sumele incasate din vanzarea bunurilor apartinand domeniului privat al unitatilor administrativ-teritoriale sunt venituri cu destinatii speciala si servesc la finantarea investitiilor.

4. Sumele incasate din valorificarea bunurilor confiscate, in functie de subordonarea institutiilor care au dispus confiscarea.

5. Transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat, aprobate anual prin legea bugetului de stat, pe ansamblul fiecarui judet si municipiul Bucuresti.

6. Imprumuturile contractate pe piata financiara interna sau externa pentru:

o       finantarea de investitii publice de interes local;

o       refinantarea datoriei publice locale.

Procesul bugetar la nivelul unitatilor administrative teritoriale din Romania

    Procedura elaborarii, aprobarii si executarii bugetelor locale are la baza principiul autonomiei locale prevazut atat de Legea finantelor publice, cat si de Legea administratiei publice locale nr. 69/1991.
    Metodologia elaborarii si executiei bugetelor locale este stabilita de Ministerul Finantelor, ca si in cazul bugetului de stat.

    Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competenta primarilor in cazul bugetelor comunale si orasenesti si a presedintilor consiliilor judetene in ceea ce priveste bugetele judetelor.
    Proiectele bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale se elaboreaza pe baza proiectelor de bugete ale administratiei proprii din subordine, in etapele prevazute pentru bugetul de stat.
    Proiectele bugetelor locale, concentrate pe judete si municipiul Bucuresti, se prezinta Ministerului Finantelor in scopul corelarii acestora cu proiectele de bugete ale ministerelor si altor organe centrale de stat.
    Conform dispozitiilor legale, aprobarea bugetelor locale este de competenta consiliilor comunale, orasenesti si judetene. Din punct de vedere procedural, proiectele bugetelor anuale ale comunelor si oraselor (implicit al municipiilor) sunt supuse aprobarii consiliilor locale de catre primari, iar proiectele bugetelor judetene sunt supuse aprobarii consiliilor judetene de catre presedintii acestora.
    Pentru aprobarea bugetelor locale, conform dispozitiilor Legii administratiei publice locale privind procedura bugetara locala, sunt necesare urmatoarele acte procedurale:

o       publicarea proiectelor de buget anuale, astfel incat locuitorii sa aiba posibilitatea de a cunoaste prevederile de venituri si cheltuieli publice locale, de a le contesta (daca este cazul) in termen de 15 zile de la data publicarii lor;

o       supunerea proiectelor de bugete spre deliberare consiliilor competente, in prima sedinta a acestor consilii dupa expirarea termenului de 15 zile de la data publicarii, insotite de raportul primarului sau al presedintelui consiliului judetean, precum si de contestatiile depuse impotriva datelor cuprinse in respectivele proiecte de bugete;

o       deliberarea prevederilor de venituri si cheltuieli bugetare de catre membrii comisiilor locale si, respectiv, judetene cu obligatia de pronuntare asupra contestatiilor depuse, urmata de votarea pe articole si adoptarea bugetului local.

    Potrivit Legii administratiei publice locale nr. 69/1991 sedintele consiliilor locale convocate in scopul aprobarii bugetelor locale, ca si sedintele in care se discuta probleme ale bugetelor locale trebuie sa fie publice.
    In cadrul deliberarii in scopul aprobarii bugetelor locale se dezbat si se stabilesc impozitele, taxele si celelalte venituri publice locale, categoriile de cheltuieli, precum si, daca este cazul, imprumuturile si transferurile necesare pentru echilibrarea bugetelor respective.
    Bugetele locale se adopta (aproba) prin hotarari ale consiliilor comunale, orasenesti si judetene, pe baza votului a cel putin doua treimi din numarul membrilor consiliului.
    Dupa aprobarea de catre organele locale, Directiile generale ale finantelor publice ale judetelor si municipiului Bucuresti intocmesc si transmit Ministerului Finantelor bugetele pe ansamblul fiecarui judet si pe celelalte subdiviziuni, impreuna cu repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor, pe structura clasificatiei bugetare.
    Executia bugetelor locale cuprinde actele si operatiunile de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor prevazute si autorizate prin actele decizionale de aprobare a acestor bugete.
    Executia partii de venituri a bugetelor locale este urmarita de catre perceptorii si casierii din comune, de catre functionarii serviciilor de impozite, taxe si alte venituri din organele financiare ale celorlalte unitati administrativ-teritoriale.
    Executia de casa a bugetelor locale se efectueaza prin trezoreriile locale sau prin unitatile bancare stabilite sa incaseze veniturile bugetare locale prevazute de normele juridice in vigoare, sa finanteze cheltuielile acestor bugete in limita creditelor bugetare aprobate.
    Executia partii de cheltuieli a bugetelor locale se bazeaza, la fel ca si executia partii de cheltuieli a bugetului statului, pe procedeul "creditelor bugetare' intrebuintate cu aprobarea unor ordonatori de credite.
    Ordonatorii principali de credite pentru bugetele locale sunt presedintii consiliilor judetene si primarii celorlalte unitati administrativ-teritoriale.
    Ordonatorii secundari sau tertiari de credite bugetare sunt conducatorii institutiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridica din subordinea fiecarui consiliu local, judetean si Consiliu General al Municipiului Bucuresti.
    Procesul de repartizare se deruleaza astfel:

o       repartizarea efectuata de catre ordonatorii principali intre bugetul propriu si bugetele ordonatorilor subordonati;

o       repartizarea efectuata de catre ordonatorii secundari ai creditelor bugetare aprobate pe unitatile subordonate si a celor cuprinse in bugetul propriu;

o       ordonatorii tertiari utilizeaza creditele ce le-au fost repartizate.

    Competentele privind finantarea cheltuielilor revin ordonatorilor principali de credite bugetare. Finantarea cheltuielilor se realizeaza prin deschideri de credite bugetare in limitele cheltuielilor aprobate, conform destinatiei si in raport de gradul de folosire a sumelor puse anterior la dispozitie.
    Efectuarea cheltuielilor din bugetele locale si ale institutiilor publice finantate din aceste bugete este supusa conditiilor specifice procedurii de angajare, constatare a lichiditatii, ordonantare si plata a tuturor cheltuielilor din bugetul statului.
    Transferurile de la bugetul de stat catre bugetele locale se efectueaza, in limitele prevazute, de catre Ministerul Finantelor, prin Directiile generale ale finantelor publice, la cererea ordonatorilor principali, in functie de necesitatile executiei bugetare.
    In situatiile in care in executia bugetelor locale apar goluri temporare de casa, acestea pot fi acoperite, pana la incasarea veniturilor bugetare, pe seama resurselor aflate in conturile de trezorerie ale statului.
    Trimestrial, ordonatorii principali de credite intocmesc dari de seama contabile asupra executiei bugetare pe care le transmit Ministerului Finantelor, prin Directiile generale ale finantelor publice.

    Pentru stabilirea rezultatelor finale ale executiei bugetelor locale, ordonatorii principali de credite intocmesc conturile anuale de executie a bugetelor locale pe care le transmit spre aprobare consiliilor judetene, Consiliului General al Municipiului Bucuresti si consiliilor locale. In cadrul contului anual al executiei bugetului local se inscriu:

1. la venituri:

o       prevederile aprobate initial;

o       prevederile bugetare definitive;

o       incasarile realizate.

2. la cheltuieli:

a.      creditele aprobate initial;

b.     creditele definitive;

c.      platile efectuate.

Pe baza acestor date se stabileste rezultatul executiei.