Dezvoltarea pe baza de credite

Dezvoltarea pe baza de credite

Prosperitatea tuturor tarilor depinde intr-o mare masura de comertul exterior al acestora. Aceasta afirmatie este valabila in special pentru tarile in curs de dezvoltare care adesea nu sunt in masura sa produca bunurile de care au nevoie (mai ales cele ce necesita tehnologii inalte) pe care trebuie sa le importe. Pentru a fi in masura sa realizeze acest lucru, fara a crea deficite majore ale balantei comerciale, ele trebuie sa exporte produse autohtone pentru a obtine moneda straina necesara asigurarii importurilor, in special a celor care se refera la echipamente de baza (masini, utilaje, mijloace de transport), materiale si tehnologii necesare pentru dezvoltarea lor economica.

Imprumuturile externe, creditele nerambursabile sau creditele comerciale acordate acestor tari contribuie cu cel mult 25 % la obtinerea valutei necesare asigurarii importurilor. Restul de fonduri necesare trebuie asigurate prin schimburi comerciale cu alte tari.

Volumul comertului exterior si balanta de plati externe ale unei tari reprezinta indicatori importanti pentru aprecierea dezvoltarii economice a tarii. O balanta comerciala externa pozitiva si un volum sporit al comertului exterior reprezinta factorii cei mai importanti care indica o dezvoltare corespunzatoare a unei tari. Comertul exterior nu este insa numai unul din principalii factori ai cresterii economice; el este in acelasi timp si principala consecinta a acestei cresteri deoarece cresterea economica genereaza prin ea insasi un volum sporit de schimburi

Transportul maritim constituie unul din elementele esentiale ale dezvoltarii comertului international. Cu exceptia comertului dintre tarile invecinate (din care o buna parte se face pe apele interioare ale tarilor riverane) transportul maritim este esential pentru schimburile comerciale dintre tarile situate pe continente diferite. In prezent cca. 80 % din schimburile comerciale internationale se realizeaza cu ajutorul transportului maritim care ramane in continuare cel mai ieftin tip de transport si constituie in acelasi timp un factor indispensabil pentru asigurarea comertului international. Pentru tarile in curs de dezvoltare cu mai putine cai de transport si in mod uzual situate la distanta fata de partenerii comerciali, procentajul marfurilor transportate pe cale maritima este chiar mai mare.

Comertul maritim international a crescut rapid in ultimii ani, nu numai datorita traficului petrolier (care a crescut in mod spectaculos) dar si traficului cu marfuri uscate, astfel incat volumul acestor marfuri transportate pe cale maritima a crescut de aproape 5 ori in ultimii 40 de ani.

Desi anumite porturi s-au specializat pentru a satisface cerintele unui anumit tip de transport (RO-RO, ferry) sau pentru a opera un singur tip de marfa (produse petroliere, minereuri, pasageri) cele mai multe porturi manipuleaza o gama larga de marfuri lichide sau uscate, containere, alte marfuri unitizate si marfuri generale diverse conform necesitatilor comertului international efectuat de tara respectiva.

Deoarece portul are o organizare complexa in care se desfasoara o multitudine de activitati legate de manipularea marfurilor va fi necesar un numar mai mare de indicatori care sa permita analiza activitatiilor portuare. Existenta unui numar limitat de indicatori nu poate oferi o imagine completa asupra modului in care se desfasoara aceste activitati.

Indicatorii de performanta pot fi urmariti in mod continuu sau punctual, in functie de scopul pentru care sunt utilizati.

Cei ce utilizeaza asemenea indicatori au propriul lor sistem de valori pentru efectuarea comparatiilor, dar trebuie mentionat ca acesti indicatori sunt inutili daca nu vor fi luati in calcul si ceilalti factori care influenteaza si particularizeaza activitatea respectiva. In consecinta, folosirea lor trebuie sa fie facuta cu atentie luand in calcul toti factorii suplimentari semnificativi, inainte de a efectua o analiza si de a propune masuri de schimbare a situatiei existente.

Indicatorii de performanta utilizati trebuie sa reflecte:

modul in care sunt folosite dotarile si resursele astfel incat sa se evidentieze efectul unor actiuni corective luate in scopul prevenirii pierderilor sau imbunatatirii activitatii;

modul in care sunt folositi anumiti factori intensivi ai activitatii astfel incat cei care planifica activitatea sa poata decide cand si unde sunt necesare resurse suplimentare;

calitatea servicilor oferite proprietarilor si operatorilor de nave;

calitatea serviciilor oferite expeditorilor, transportatorilor si altor utilizatori ai portului.

BIBLIOGRAFIE

[1] Baudlaire J.G.,- Port administration and management, IAPH, Tokyo, Japan, 1990

[2] Manuel de gestion portuare, UNCTAD/SHIP/132, Nation Unies, New York, 1990

Banii nu sunt doar o marfa. Ei alimenteaza economia, oferindu-i combustibilul necesar pentru a functiona si pentru a se dezvolta. In mare masura, buna functionare a unei economii depinde de usurinta cu care circula resursele de capital. Tot astfel, gospodarirea si dezvoltarea unei comunitati, precum si integrarea si functionarea indivizilor in societate depind in mare grad de accesul la resurse.
Creditul este, deci, mai mult decat un produs ori un serviciu vandut pe piata. Functionarea pietei creditelor trebuie privita nu doar ca un rezultat natural al raportului dintre cerere si oferta, ci si din perspectiva impactului social generat. De fapt, industria creditelor este una dintre afacerile cu cel mai mare impact social. Acest gen de impact, alaturi de premisele care stau la baza relatiei dintre creditor si debitor, fac din creditarea etica si responsabila social unul dintre indicatorii economiei de piata functionale si ai democratiei insasi. Simplu spus, sanatatea institutiei creditului este semnul unei democratii si al unei economii de piata functionale.

Alaturi de dreptul de proprietate, dreptul la munca, libertatea contractului sau dreptul de a inregistra o firma si de a efectua tranzactii comerciale avand ca obiectiv profitul, accesul egal la credit este unul dintre acele drepturi moderne care permit unor principii frumoase sa coboare din constitutii si sa construiasca societati democratice, cu indivizi liberi si autonomi.

Realizarea obiectivelor de investitii este conditionata de existenta surselor de

finantare deoarece aceasta finantare se realizeaza pe perioade lungi si se au in vedere toate obiectivele prevazute in strategia de dezvoltare pe termen lung unde, de mare importanta, este asigurarea resurselor necesare realizarii obiectivelor.

Imprumuturile bancare reprezinta un element principal de functionare a pietei de capital si de finantare a investitiilor. La noi in tara aceste imprumuturi se acorda pe baza de garantii materiale, credite ipotecare si credite de cash-flow. Pentru banci aceste imprumuturi constituie cele mai riscante tipuri de credit iar garantia lor este investitia realizata. Investitia este astfel realizata din surse atrase.

Imprumuturile participative sunt surse atrase si reprezinta finantari ale bancilor sau ale statului acordate intreprinderilor mici si mijlocii fie din fonduri publice de catre unele organisme specifice, fie din fonduri private de catre banci.

Creditele externe sunt cele guvernamentale, creditele bancare si creditele acordate de institutii financiare internationale (Fondul Monetar International, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare).

Creditele bancare externe sunt surse atrase de la bancile straine, contractarea

facandu-se pe riscul acestora si cu garantare din partea imprumutatului.