Dobanda in lumina teoriilor

Dobanda in lumina teoriilor

Atunci cand Adam Smith, in lucrarea sa fundamentala, "Avutia natiunilor" se ocupa de partile care alcatuiesc pretul marfurilor, el arata ca "venitul scos din capital, de catre persoana care nu ii intrebuinteaza ea insasi, ci ii da cu imprumut alteia, se numeste dobanda sau venitul bancilor. Acesta este compensatia pe care imprumutatul are prilejul sa-l realizeze prin intrebuintarea banilor".

Cu toate ca de-a lungul timpului s-au emis si alte definitii ale dobanzii, esenta definitiei lui Adam Smith a ramas. Astfel, Keynes defineste dobanda ca "recompensa pentru renuntarea la lichiditatea capitalului pe o anumita perioada de timp", iar Irving Fisher ca "plata pentru nerabdare" de a folosi bunurile imediat in loc de o folosire viitoare.

Intr-o economie monetara in care nu exista piete ale creditului, veniturile obtinute de catre agenti pot fi orientate in doua directii: ei pot sa schimbe venitul monetar pe bunuri si servicii (sa-l consume) sau    pot sa economiseasca o parte din venitul lor si sa pastreze banii ca o rezerva generalizata a puterii de cumparare. Banii pastrati pot fi cheltuiti la o data ulterioara.

Daca exista piete ale creditului intr-o economie, venitul primit poate fi destinat unei a treia optiuni: agentii respectivi pot sa dea cu imprumut economiile realizate si sa obtina un castig din dobanda.

Privita prin prisma mecanismului de formare a veniturilor, dobanda reprezinta un mijioc de obtinere de venituri din acumulari anterioare. In masura in care acumularile cedate de creditor sub forma de imprumut debitorului sunt capital, dobanda constituie un venit adus de capital.

Dobanda este suma de bani pe care cei care dau cu imprumut o primesc pentru creditul acordat.

Rata dobanzii este indicele obtinut din raportarea dobanzii la suma imprumutului.

In lumina legaturii pe care creditul o permite intre consumul actual ( celui care primeste creditul) si cel viitor (al celui care da creditul), rata dobanzii poate fi vazuta ca pret-exprimat in % pe an    care face legatura intre valoarea actuala si cea viitoare a unei sume de bani data sau luata cu imprumut.

In lumina legaturii pe care creditul o permite intre consumul actual (al celui care primeste creditul) si cel viitor (al celui care da creditul), rata dobanzii poate fi vazuta ca pret-exprimat in % pe an    care face legatura intre valoarea actuala si cea viitoare a unei sume de bani data sau luata cu imprumut.

Dintre teoriile care justifica dobanda enumeram:

a) Teoria productivitatii, apartinand lui A.R.J.Turgot, se rezuma in expresia: "Acela care imprumuta cedeaza nu numai posesia stricta a banului, ci ii rapeste beneficiul sau venitul pe care si l-ar putea crea, iar dobanda ce-l compenseaza pentru aceasta nu poate fi considerata ca ceva injust.

b) Teoria utilitatii marginale are ca premisa ideea ca "bunurile prezente sunt apreciate mai mult decat cele viitoare". Ca urmare, dobanda reprezinta diferenta ce se p1ateste pentru utilizarea prezenta comparativ cu cea viitoare a banilor. Printre sustinatorii acestei teorii se numara Böhm Bawerk si Zeiter.

c) Teoria abstinentei se bazeaza pe efortul ce-l fac indivizii pentru realizarea de economii ce stau la baza capitalurilor imprumutate.

d) Teoria dinamica considera dobanda ca efect al progresului economic.

e) Teoria mobilizarii economiilor intuieste ca lipsa unui stimulent duce la tezaurizarea banilor, respectiv la absenta lor din circuitul economic, cu urmari nefaste asupra derularii acestuia.

f) Teoria riscului pleaca de la premisa ca exista un risc evident in legatura cu restituirea banilor imprumutati si a fost sustinuta de Galliani. Aceast teorie nu rezista unei analize mai profunde deoarece se percep dobanzi si in conditiile in care imprumutul este lipsit de orice risc.

g) Teoria raritatii decurge din conceptul lui Cassel potrivit caruia dobanda deriva din raritatea capitalurilor.

Asadar, diversele teorii prezentate justifica diferit perceperea dobanzii, fiecare din ele avand partea ei de contributie la justificarea perceperii dobanzii pentru imprumuturi.