ECU
public si ECU privat
Fondul European de Cooperare
Monetara Europeana (FECOM), gestionat prin Banca
Internationala de Plati de la Basilea (BIPB) era entitatea
responsabila de crearea ECU public, care avea principala functie de a
servi drept unitate de cont in mecanismele Sistemului Monetar European. Aceasta
functie a ECU, de simpla unitate de cont, a fost treptat
largita prin utilizarea sa la elaborarea bugetelor CEE, precum
si a politicii agrare comune. In paralel, ECU s-a utilizat cu o
intensitate tot mai mare in operatiuni financiare private, operatiuni
interbancare, in exprimarea unor certificate de deposit, obligatiuni,
polite de asigurari, cecuri de calatorie, carnete de
credite, dand nastere asfel ECU-ului privat.
Utilizarea ECU-ului privat se confrunta
cu unele dificultati; cea mai semnificativa era operatiunea
de acoperire a activelor si pasivelor in ECU. Nu exista un organism care
sa indeplineasca functia de Banca Centrala pentru ECU,
iar acesta nu era utilizat decat intre in relatiile dintre tarile
CEE, in interiorul fiecarei tari fiind obligatorie utilizarea
monedei nationale. ECU nu a depasit diferenta ce
separa o moneda de cont de o veritabila moneda. In 1985
Banca Reglementarilor Internationale a introdus un sistem de
compensare interbancara a platilor in ECU. Acest sistem nu s-a
transformat intr-o veritabila piata monetara.
Fondul European de Cooperare
Monetara Europeana (FECOM) era responsabil de crearea ECU public,
care la randul sau depindea de evolutia volumului de rezerve ale
tarilor member si de valorificarea aurului si dolarilor
detinuti.De controlul ECU privat era responsabila Banca
Internationala de plati de la Basilea.
