EFICIENTA SI ECHITATEA IMPOZITELOR

EFICIENTA SI ECHITATEA IMPOZITELOR

Este usor de inteles ca introducerea oricarui impozit este o problema dificila pentru guvernanti, intrucat orice noua obligatie de plata, indiferent cat de mica este aceasta, este o masura care genereaza nemultumiri, scaderea popularitatii guvernului si a partidului politic aflat la conducerea tarii. Au fost si cazuri in care introducerea unui impozit a accentuat nemultumirile populatiei, care, acumulate in timp, au contribuit la caderea de la putere a guvernului respectiv.

Deci atat inainte de introducerea unui impozit, cat si dupa aceea, trebuie foarte bine gandit si din punct de vedere al eficientei: ce venituri se vor obtine si cu ce cheltuieli care va fi evolutia veniturilor si cheltuielilor generate de aplicarea sa, atat in perioadele de dezvoltare, cat si in perioadele de declin economic.

Conform principiului eficientei, impozitele trebuie percepute

cu minimum de cheltuieli, si

prin obtinerea unui volum cat mai mare de venituri la bugetul statului

In literatura de specialitate se considera ca, pentru ca un impozit sa fie eficient, este necesar ca acesta sa fie si stabil.

Un impozit poate sa fie stabil fata de

pretul unui produs sau tariful unui serviciu;

totalul veniturilor bugetare ale: - bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetul unui anumit fond special; - bugetelor locale: bugetul unui judet, al unui oras, al unei comune;

din produsul intern brut (PIB) sau alti indicatori macroeconomici.

Stabilitatea unui impozit poate fi

in suma fixa

in cota procentuala.

Un impozit este considerat stabil atunci cand acesta ramane constant, fie in suma constanta, fie procentual in raport cu un anumit indicator economic.

Deci stabilitatea impozitului are o anumita forma de exprimare in functie de modul de asezare in suma fixa sau procentual.[1]

Echitatea fiscala, ca notiune, semnifica dreptate sociala in materie de impozite. Pentru respectarea acestui principiu este necesara impunerea diferentiata a veniturilor si a averii si stabilirea unui minim neimpozabil, pentru persoanele care realizeaza venit sub un anumit plafon.

In functie de gradul de cuprindere a subiectilor impozitului si a materiei impozabile, impunerea poate fi generala, cand se extinde asupra tuturor persoanelor care realizeaza un venit dintr-o anumita sursa sau detin un anumit gen de avere, sau partiala, cand unele persoane beneficiaza de anumite scutiri sau reduceri de impozite.

Egalitatea in fata impozitului presupune ca impunerea sa se faca in acelasi mod, pentru toate persoanele fizice si juridice, indiferent de locul unde domiciliaza sau isi au sediul, adica sa nu existe deosebiri de tratament fiscal de la o zona la alta a tarii. Totodata, impunerea sa se faca in

acelasi mod pentru toate activitatile economice, indiferent de forma juridica in care sunt organizate si functioneaza acestea: producatori individuali sau intreprinderi de diferite dimensiuni.

Pentru a putea fi asigurata egalitatea in materie de impozit este necesara respectarea urmatoarelor conditii:

stabilirea minimului neimpozabil, adica legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim care sa permita satisfacerea nevoilor de trai strict necesare. Aceasta conditie poate fi respectata numai in legatura cu impozitele directe, neavand aplicabilitate in cazul impozitelor indirecte;

sarcina fiscala a fiecarui contribuabil sa fie stabilita in functie de puterea contributiva pe care acesta o are, adica cu luarea in considerare a marimii venitului si averii care fac obiectul impunerii, precum si a situatiei personale a acestuia (casatorit, cu sau fara persoane in intretinere, celibatar etc.);

este necesar ca la o anumita putere contributiva, sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita in comparatie cu sarcina fiscala a altei categorii sociale, respectiv sarcina fiscala a unei persoane in comparatie cu sarcina fiscala a altei persoane din aceeasi categorie sociala;

respectarea echitatii fiscale presupune ca impunerea sa fie generala, adica sa cuprinda toate categoriile sociale care realizeaza venituri dintr-o anumita sursa sau care poseda un anumit gen de avere, cu exceptia celor care se situeaza sub un anumit nivel.