ETAPELE PROCESULUI BUGETAR

ETAPELE PROCESULUI BUGETAR

In Romania, procesul bugetar este reglementat prin Constitutia tarii si Legea finantelor publice, care reglementeaza modul de intocmire, aprobare, executare si incheiere a bugetului national public.

Procesul bugetar cuprinde activitatile privind:

elaborarea proiectului de buget;

aprobarea proiectului de buget;

executia bugetului;

incheierea si aprobarea contului de executie bugetara;

controlul bugetar.

    Aceste activitati se desfasoara intr-un cadru constitutional (legal) si administrativ institutional, care prezinta particularitatile de la tara la tara, determinate de evolutia istorica a fiecareia dintre ele.

Indiferent de aceste particularitati, procesul bugetar prezinta urmatoarele trasaturi comune, si anume:

este un proces de decizie, intrucat esenta sa consta in alocarea resurselor bugetare limitate pentru bunuri publice (cum sunt invatamantul, sanatatea, apararea tarii etc.);

este un proces predominant politic, deoarece deciziile de alocare a resurselor bugetare sunt determinate de grupuri politice prin mecanismul reprezentarii si al votului;

este un proces complex, cu multi participanti (Scoli, spitale, ministere etc.);

este un proces ciclic, deoarece se desfasoara dupa un calendar bine precizat, consecinta a cerintelor principiilor anualitatii si publicitatii bugetare.

Elaborarea proiectului de buget

Proiectul de buget este elaborat de puterea executiva In cadrul guvernului, responsabilitatea pentru elaborarea proiectului de buget o are ministrul finantelor sau ministrul bugetului.

Elaborarea proiectului de buget se fundamenteaza:

pe obiectivele programului de guvernamant al partidului (sau coalitiei de partide) care detin majoritatea parlamentara;

pe analizele efectuate de Ministerul Finantelor    Publice cu privire, in special, la:

evolutia economiei;

modul de realizare a veniturilor si cheltuielilor bugetare in perioada trecuta;

factorii care au determinat sau pot genera schimbari in marimea veniturilor si a cheltuielilor.

    Rezultatul activitatii de elaborare a proiectului de buget il constituie documentele pe care guvernul la prezinta Parlamentului spre examinare si aprobare, care, de regula, contin:

1. expunerea de motive si proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, care cuprind:

prevederi privind marimea veniturilor si cheltuielilor bugetare;

propuneri de modificare a legislatiei referitoare la venituri si cheltuieli necesare pentru realizarea bugetului care se aproba (de pilda, schimbarea gradului de fiscalitate, prin majorarea sau diminuarea unor cote de impozite etc.).

2. anexele la proiectul de lege in care este redata structura veniturilor si cheltuielilor bugetare;

3. materialele documentare necesare Parlamentului pentru analiza proiectului de buget.

Aprobarea bugetului

    Proiectul de buget se prezinta Parlamentului, iar fiecare membru al guvernului are obligatia de a-l sustine in dezbaterile parlamentare, in masura in care este solicitat sa participe la acestea.

Proiectul de buget se aproba de catre Parlament, deoarece:

deciziile de alocare a resurselor bugetare au un caracter predominant politic;

numai Parlamentul are dreptul de a institui sau modifica impozitele care constituie sursa de baza a veniturilor bugetare;

prevederile de buget au un impact direct asupra redistribuirii veniturilor si a dezvoltarii economice a tarii.

    Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in Parlament presupun, de regula, parcurgerea urmatoarelor etape:

prezentarea de catre seful executivului, sau de catre ministrul finantelor, a proiectului de buget in Parlament;

analiza proiectului de buget in comisiile parlamentare de specialitate;

concilierea amendamentelor (modificarilor) propuse la proiectul de buget;

aprobarea proiectului de buget in Parlament;

ratificarea bugetului aprobat de catre presedintele republicii.

Executia bugetului

Dupa aprobarea bugetului de catre Parlament, procesul bugetar intra in cea de a treia faza a sa - executia bugetului - care se intinde pe durata anului bugetar.

Executia bugetului inseamna realizarea veniturilor prevazute si efectuarea cheltuielilor aprobate.

Responsabilitatea pentru executia bugetului, in conditiile aprobate de catre Parlament, revine Guvernului, iar rezultatele in acest domeniu depind de procedurile financiare folosite.

Prevederile de venituri din buget sunt considerate sarcini minime (cu exceptia acelora privind veniturile din imprumuturi care sunt maxime), iar cheltuielile aprobate sunt limite maxime. De asemenea, cheltuielile se pot efectua numai pe destinatiile aprobate.

Incasarea veniturilor si efectuarea de plati de la buget se realizeaza prin organe specializate ale Ministerului Finantelor si/sau prin banci.

Avand in vedere rigorile executiei cheltuielilor aprobate prin buget, in tarile cu economie de piata exista, in general, reguli precise pentru fiecare din etapele pe care le parcurge o cheltuiala publica si anume:

angajarea;

lichidarea;

ordonantarea;

plata.

1. Angajarea:

reprezinta actul care genereaza obligatia unei institutii publice de a plati o suma de bani unui tert (contract, decizie ministeriala, hotarare judecatoreasca etc.);

este, prin urmare, consecinta deciziei luate in mod deliberat de un organ al administratiei de stat; exista insa si cazuri in care angajarea cheltuielilor se produce datorita unor decizii ale Parlamentului (majorarea salariilor functionarilor publici, a pensiilor etc.) sau unor cauze fortuite;

competenta in angajarea cheltuielilor revine, de regula, conducatorilor institutiilor publice;

este etapa cea mai importanta in efectuarea unei cheltuieli, de care depinde incadrarea in limitele aprobate prin buget.

2. Lichidarea:

reprezinta operatia prin care se constata serviciul facut in favoarea institutiei publice si se determina suma de plata;

se bazeaza pe acte justificative si efectuarea reala a livrarilor de marfuri si a serviciilor pentru institutiile publice.

3. Ordonantarea:

inseamna emiterea unei dispozitii (ordin) de plata a unei sume de bani de la buget in favoarea unei terte persoane.

4. Plata:

reprezinta operatia de achitare propriu-zisa a sumei de bani datorata de institutia publica.

    Executia veniturilor presupune parcurgerea mai multor etape. In cazul impozitelor directe acestea sunt:

1. asezarea impozitului:

reprezinta identificarea materiei impozabile de care dispune o persoana fizica sau juridica si determinarea marimii acesteia.

2. lichidarea impozitului:

reprezinta stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile, pe baza cotelor de impozit si a celorlalte elemente prevazute de lege;

pe aceasta baza, se deschide rolul pentru persoana fizica sau juridica, respectiv se inscrie suma datorata ca impozit in debitul persoanei in cauza.

3. emiterea titlului de percepere a impozitului:

consta in inscrierea cuantumului impozitului intr-un act, in baza caruia se autorizeaza perceperea unui anumit venit in contul bugetului;

un asemenea act poate fi:

un titlu de incasare - cand contribuabilul se achita spontan de datoria sa;

un ordin de incasare - se foloseste pentru executarea silita a debitorilor ce nu-si achita obligatiile ce le revin fata de stat.

4. perceperea impozitului:

consta in incasarea efectiva a sumei datorate;

in cadrul acestei etape se include si urmarirea contribuabililor care nu-si achita datoriile fata de stat la termenele stabilite.

Incheierea si aprobarea contului de executie bugetara

Contul de executie bugetara evidentiaza totalitatea operatiilor de executare a veniturilor si a cheltuielilor si permite stabilirea rezultatului executiei bugetului la finele anului bugetar (deficitul sau excedentul bugetar).

Intocmirea acestui cont prezinta particularitati in functie de optiunea statului pentru durata executiei bugetului, respectiv sistem de exercitiu sau sistem de gestiune.

In sistemul de exercitiu:

contul de executie bugetara pe un anumit an cuprinde toate operatiunile aferente bugetului respectiv, chiar daca efectuarea operatiunilor este ulterioara datei care marcheaza incheierea anului bugetar;

prin urmare, pentru o perioada de timp, functioneaza conturi duble:

unul referitor la anul bugetar precedent;

altul privind anul in curs.

    In sistemul de gestiune:

operatiunile prevazute in bugetul unui anumit an, care au ramas neefectuate pana la sfarsitul anului bugetar, se reflecta in contul de incheiere a bugetului pe anul urmator;

prin urmare, contul de incheiere a executiei bugetare pentru un an anume cuprinde operatiunile efectuate in anul bugetar respectiv, aferente atat anului considerat cat si celui anterior.

Contul de executie bugetara, intocmit cu respectarea clasificatiei bugetare, este prezentat de Guvern Parlamentului spre dezbatere si aprobare.

Parlamentul dezbate acest cont, de regula, la sfarsitul anului urmator (respectiv celui pentru care se prezinta contul), odata cu examinarea proiectului de buget prezentat de Guvern pentru anul viitor (celui aflat in curs de executie).

Controlul bugetar

Executia bugetului se realizeaza sub controlul unor organe imputernicite.

In functie de natura acestor organe, controlul poate fi:

1. politic - exercitat de catre Parlament;

2. jurisdictional - exercitat de Curtea de Conturi sau o alta institutie publica insarcinata cu un astfel de control;

3. administrativ - exercitat de organe specializate ale Ministerului Finantelor Publice, ale celorlalte ministere.

1. Controlul politic:

se exercita de catre Parlament:

cu ocazia examinarii si aprobarii proiectului de buget si a contului de executie bugetara;

pe parcursul executiei bugetului aprobat, de catre comisiile sale permanente (de specialitate) sau prin comisii de ancheta, special constituite.

2. Controlul jurisdictional:

consta in verificarea, piesa cu piesa, a actelor justificative prezentate de catre contabilii unui organ de control anume imputernicit;

acesta se pronunta asupra legalitatii actelor justificative si da anual descarcarea de gestiune pentru conturile care sunt gasite in ordine; neajunsurile constatate se prezinta, prin rapoarte, Parlamentului.

3. Controlul administrativ:

se exercita de organe din interiorul institutiei publice sub forma controlului intern, ierarhic, asupra folosirii creditelor bugetare, precum si de organe din afara institutiei publice, respectiv ale Ministerului Finantelor.

Controlul bugetar se poate exercita:

a)     inainte (preventiv)

b)     in timpul (concomitent)

c)     dupa (posterior)

a) Controlul preventiv

este cea mai eficienta forma a controlului bugetar, deoarece poate opri derularea operatiilor nelegale, neoportune sau neeficiente.

b) Controlul concomitent

se efectueaza in momentul platii unei marfi sau al unui serviciu prestat si are o valoare limitata, deoarece se concentreaza, in special, asupra legalitatii platii.

c) Controlul posterior (postoperativ)

are ca obiectiv principal identificarea incalcarilor legii, a neregulilor in executia bugetului, stabilirea persoanelor vinovate si sanctionarea acestora, urmarirea recuperarii prejudiciilor aduse statului.

Referitor la procesul bugetar la nivelul bugetului de stat in Romania, se impun urmatoarele precizari:

elaborarea proiectului bugetului de stat consta in formularea propunerilor privind veniturile si cheltuielile bugetare de catre ordonatorii de credite bugetare, comunicarea acestora Ministerului Finantelor Publice, la nivelul caruia are loc centralizarea intr-un document numit Proiect al Legii Bugetului de Stat. Dintre momentele calendarului elaborarii bugetului de stat remarcam:

Ministerul Finantelor Publice transmite ordonatorilor principali de credite    pana la 1 iunie a fiecarui an o scrisoare cadru care cuprinde metodologia de elaborare a proiectului de buget si limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;

ordonatorii principali de credite au obligatia ca pana la 15 iulie sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta pentru anul urmator, cu incadrarea in limitele de cheltuieli, insotite de documentatii si fundamentari detaliate;

Ministerul Finantelor Publice pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite bugetare si a bugetului propriu, intocmeste proiectele legilor bugetare si proiectele bugetare, pe care le depune la Guvern pana la 30 septembrie ale fiecarui an;

dupa insusirea de catre Guvern a proiectelor legilor bugetare si de buget, acesta le supune spre aprobare Parlamentului , cel tarziu pana la 15 octombrie ale fiecarui an.

examinarea si aprobarea proiectului bugetului de stat presupune parcurgerea urmatoarelor faze:

dezbaterea proiectului    la nivelul comisiilor de specialitate si Compartimentului tehnic legislativ al fiecarei Camere, care comunica avizul adoptat si amendamentele propuse intr-un raport comun;

dezbaterea generala in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului; la dezbatere participa si Primul Ministru, care expune motivele ce au condus la elaborarea proiectului bugetului de stat, a proiectului legii bugetare anuale si a Raportului privind proiectul legii bugetului de stat;

adoptarea Legii bugetului de stat pe baza votului de ansamblu a legii, care poate fi deschis sau secret;

Legea bugetului de stat este supusa promulgarii de catre Presedintele tarii, dupa care este publicata in Monitorul Oficial; legea intra in vigoare la data publicarii, dar nu inainte de 1 ianuarie;

executia bugetului de stat inseamna activitatea de incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a cheltuielilor aprobate prin acest buget; in Romania executia de casa a bugetului se realizeaza prin trezoreria statului, implicand si operatiuni prin sistemul bancar;

incheierea executiei bugetare se realizaeza la 31 decembrie ale fiecarui an; conform sistemului de gestiune bugetara, efectele incheierii exercitiului bugetar sunt:

orice venit neincasat pana la 31 decembrie se va incasa in contul bugetului pe anul urmator;

orice cheltuiala neefectuata se va putea plati numai in contul bugetului pe noul an.

In legatura cu incheierea executiei bugetare, Guvernul este obligat sa prezinte in fata Parlamentului, modul cum a fost efectuata executia; astfel Guvernul analizeaza si finalizeaza Contul general annual de executie a bugetului de stat pana la data de 1 iulie a anului urmator celui de executie si il prezinta spre aprobare Parlamentului