EVAZIUNEA FISCALA IN PRACTICA INTERNATIONALA

EVAZIUNEA FISCALA IN PRACTICA INTERNATIONALA

Notiunea de evaziune fiscala internationala

Dupa cum am mai mentionat, cazurile de evaziune fiscala sunt foarte raspandite majoritatea tarilor confruntandu-se cu acest fenomen. Efectele problemei sunt mai grave in tarile mai putin dezvoltate, aici Guvernul se poate confrunta cu dificultati in supravegherea tranzactiilor din economie.

Odata cu intarirea relatiilor economice internationale si a dezvoltarii relatiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite, evaziunea fiscala a inceput sa se manifeste ca un fenomen international si nu numai ca unul la nivel national.

Fiscalitatea internationala a devenit importanta odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, astfel in cazul unei firme romanesti care face parte dintr-un grup international de companii orice analiza a situatiei financiar-fiscale trebuie sa fie facuta in stransa legatura cu cea a societatii-mama. O planificare fiscala eficienta a activitatii unei companii romanesti trebuie sa aiba in vedere atat impozitele si taxele aplicabile in Romania, cat si pe cele datorate in strainatate.

Metodele de realizarea a evaziunii sunt cam aceleasi, cea mai frecventa fiind interpretarea reglementarilor legale in cel mai favorabil mod de catre contribuabil sau, mai bine spus, ocolirea acestor reglementari.

Unele state ofera contribuabililor persoane fizice posibilitatea de a opta fie pentru impunerea aferenta persoanelor fizice, fie pentru cea aplicata persoanelor juridice (corporatii, societati). Cotele de impozit aplicabile veniturilor companiilor fiind mai reduse ajuta contribuabilul persoana fizica la realizarea unui profit nemeritat.

Alte state accepta impartirea venitului realizat de sotii in parti egale intre acestia fara a se tine cont de contributia fiecaruia la dobandirea acestuia.

in SUA, legea permite unui comerciant sa-si faca din sotie si copiii sai asociati oculti, ceea ce da dreptul ca veniturile sa fie repartizate intre membrii familiei, iar impunerea sa se faca separat. In aceste cazuri impozitul statului, in conditiile progresivitatii impunerii, este mai mic.

De aici putem trage concluzia ca, uneori, statul poate incita la evaziune fiscal, avand, de regula, doua scopuri:

unul pozitiv reflectat in dorinta de a stimula formarea capitalului

Un exemplu elocvent in cazul aspectului pozitiv poate fi Japonia. Aici evaziune fiscala incurajata oficial ajuta foarte mult la formarea capitalului. Reglementarile in vigoare scutesc un japonez adult de taxe cu conditia ca acesta sa aiba un cont de economii medii. Japonia are de 5 ori mai multe conturi de acest fel decat numarul populatiei, inclusiv copii. Astfel se poate explica rata cea mai mare de formare a capitalului pe care o au.

celalalt scop negativ e concretizat in sprijinirea unor grupuri de interese, uneori de tip mafiot, unele dintre efectele negative ale evaziunii fiscale se reflectandu-se asupra stabilitatii economiei sau asupra puterii de cumparare a monedei nationale.

Pentru sustragerea de la impunere a unei parti din profit unele companii transnationale isi infiinteaza filiale in tari unde fiscalitatea este mai redusa si organizeaza cu acestea relatii doar in acte. Acest tip de relatii se realizeaza pe teritoriul mai multor state. De exemplu, o filiala din Germania a unei companii transnationale cu sediul in SUA vinde piesele destinate fabricarii unui produs in Marea Britanie, dar nu direct, ci prin intermediul unei alte filiale situata in Elvetia. Vanzarea se face la un pret cat mai scazut pentru a se plati impozite cat mai reduse statului german. Filiala elvetiana revinde aceste piese la un pret ridicat firmei din Marea Britanie insa va plati impozite reduse deoarece in Elvetia fiscalitatea este mai redusa decat in celelalte tari mentionate. In acest fel cea mai mare parte a profitului este realizat scriptic in tarile in care fiscalitatea este mai redusa, ceea ce determina o sarcina fiscala minima pe ansamblul corporatiei. Alaturi de Elvetia se mai intalnesc si alte tari pe glob numite "oaze fiscale" sau "paradisuri fiscale", unde sunt infiintate numeroase firme straine catre care se dirijeaza profiturile realizate pe teritoriul altor tari, pentru eludarea fiscului.

Paradisuri fiscale - o forma de manifestare a evaziunii fiscale

Denumirea de "paradis fiscal" ne duce cu gandul la plaje populate de miliardari bucuradu-se de averea lor inepuizabila care e ascunsa intr-o banca din Elvetia. In realitate lucruri sunt foarte diferite.

Paradisurile fiscale sunt situate in 5 din cele 7 continente nu doar in zona Tropicelelor si nu sunt exclusiv pentru cei bogati, majoritatea celor care obtin profituri in aceste locuri detin o avere modesta pe care doresc sa o sporeasca.

Termenul de "paradis fiscal" desemneaza acele unitati adminstrativ-teritoriale care asigura conditii foarte favorabile (nu se percep impozite, ori impozitele sunt reduse pe toate sau doar pe unele categori de venituri, un nivel ridicat de secret bancar sau comercial, cerinte minime din partea Bancii Centrale si nici un fel de restrictii asupra schimburilor valutare) pentru dezvoltarea capitalului.

Scopul acestor "oaze fiscal" e simplu de inteles: sa platesti mai putin, sa castigi mai mult.

Literatua de specialitate a facut o clasificare a acestora in 5 tipuri, intr-un paradis fiscal putandu-se alege domiciliul fiscal, locul de instalare al bazei de lucru, se poate trai, se poate castiga bani sau se poate obtine cetatenia.

Statele, considerate paradisuri fiscale, reprezinta un refugiu pentru toate companiile, care permite benificiarilor sa reduca sau chiar sa suprime in totalitate taxele la care sunt supusi, in deplina legalitate.

Un stat este considerat paradis fiscal doar daca indeplineste urmatoarele caracteristici:

Fiscalitate redusa este cea mai importanta caracteristica a unui paradis fiscal, astfel majoritatea teritoriilor considerate paradisuri fiscale impun impozite numai asupra unor categorii de venituri, impozite foarte reduse comparativ cu tarile de origine a celor ce folosesc paradisurile fiscale. Insa trebuie sa nu facem confuzie intre un paradis fiscal si tarile ale caror guverne ofera facilitati fiscale societatilor si persoanelor fizice straine pentru a incuraja investitiile acestora promovand, astfel, cresterea economic;

Este asigurata protectia informatiilor bancare si comerciale.

Activitatea bancara tinde sa joace un rol mai important in economia unui paradis fiscal decat in economia unei tari care nu este considerata ca atare.

Pe la sfarsitul secolului XX se estima existenta a aproximativ 70 paradisuri fiscal in lume. Intre timp unele au disparut, un exemplu ar fi Hong-Kong si Liban, altele sunt pe cale de disparitie, aici e cazul Elvetiei si probabil se vor naste alte locuri care pot fi exploatate ca paradisuri fiscale.

Recent, in aprilie 2009, a fost facut public raportul OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) cu privire la situatia paradisurilor fiscale. Astfel OCDE a prezentat "lista neagra" mentionand tarile care refuza sa respecte standardele internationale pentru taxe si impozite, printre care se numara Costa Rica, Malaezya, Filipine si Uruguay.

Pe "lista gri" figureaza tarile care s-au angajat sa respecte standardele internationale, dar nu au semnat deocamdata acordurile in acest sens. Aici apar 38 de tari: Andora, Antigua, Aruba, Barbados, Bahamas, Bahrein, Belize, Insulele Bermude, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Cook, Republica Dominicana, Gibraltar, Granada, Liberia, Liechtenstein, Insulele Marshall, Monaco, Montserrat, Nauru, Antilele Olandeze, Niue, Panama, Sfantul Kitts si Nevis, Sfanta Lucia, Sfantul Vincent si Grenadine, Samoa, San Marino, Insulele Turks si Caicos, Vanuatu.

In mod aparte, OCDE are in vizor urmatoarele centre financiare Austria, Belgia, Brunei, Chile, Guatemala, Luxemburg, Singapore si Elvetia.

A fost prezentata si lista celor 36 de state care au fost de accord si au semnat standardele internationale, dintre care anumit cateva: Argentina, Australia, Canada, China, Franta, Germania, Grecia, Italia, Japonia.

Graficul 2.1 Economia subterana procent din PIB in 2008

Sursa: www.euobserver.com

Si economia subterana, ca forma de manifestare a evaziunii fiscale, concretizata prin munca la negru si vanzarea ilegala de droguri, ocupa o pondere destul de mare in PIB, in cazul multor tari cum este si situatia Romaniei, ponderea detinuta de economia subterana fiind de 36% pana in aprilie 2009. Si in tarile dezvoltate este intalnita ecomonia subterena cu diferenta ca nu ocupa o pondere atat de mare in PIB ca in cazul Romaniei sau Bulgariei (39%). Semnificatia problemei e mai mare in tarile mai putin dezvoltate unde guvernele pot intampina mari dificultati in supravegherea tranzactiilor care au loc in economie.

Estimarile publicate de EUobserver arata ca acest tip de economie va creste cu aproximativ 0,3-0,9% in 2009, in 14 state dezvoltate din Uniunea Europeana.

Masuri de combatere si prevenire a evaziunii fiscale internationale

Pentru a gasi metode de prevenire a fenomenului trebuie, in primul rand, identificata sursa de provenienta, care, in cazul de fata, e reprezentata de reglementarile legislative in domeniul fiscal.

Astfel, pentru perfectionarea legislatiei, guvernele incearca sa elimine sau macar sa diminueze posibilitatile de evitare fiscala, unele state incercand sa limiteze caile de folosire a schemelor fiscale agresive si nelegitime.

Un numar crescand de state membre au implementat dispozitii ale conventiilor (atat generale, cat si specifice) pentru a contracara abuzurile si pentru a mentine legislatia antievitare in legislatia lor interna.

La nivelul Uniunii Europene se incearca facilitarea schimbului de informatii prin crearea de baze de date europene si prin formarea unor comisii compuse din organe fiscale din mai multe tari.

Un alt instrument de care statele dispun pentru a contracara abuzurile societatilor multinationale este dat de metodologia preturilor de transfer , conform careia, companiile trebuie ss se asigure nu numai ca preturile de transfer pot fi justificate fata de autoritatile fiscale, dar sa si demonstreze ca acestea reflecta preturile de piata.